Tema 5

1
Constitutiile din Romania
Primele legi constituționale din spatiul romanesc au fost Reg organice, elaborate in
perioada ocupatiei militare rusesti in Principate (1829-1834); au fost adoptate in 1831 in
TR si in 1832 in Mold. RO au introdus pentru prima data principiul modern al separarii
puterilor in stat si au functionat pana in 1858, cand au fost inlocuite cu Conventia de la
Paris, un alt document cu caracter constitutional.Elaborata de Marile Puteri, Conventia a
servit drept lege fundamentala in prima perioada a domniei lui Cuza; in baza ei era
organizat noul stat (Principatele Unite), pe baza principiului separarii puterilor. In urma
loviturii de stat din 2 mai 1864, a fost inlocuita cu Statutul dezvoltator al Conventiei de la
Paris, care legitima domnia autoritara a lui Al.I.Cuza (ale carui prerogative erau largite).

Constitutia din 1866

Constitutia din 1866 a reprezentat prima lege fundamentala interna a tarii. Adoptarea
unei constitutii interne a devenit o necessitate in urma inlaturarii lui Cuza de la tron in febr
1866, actiune prin care era pusa in pericol unirea. Aceasta avea ca rol crearea unui cadru
legislativ institutional modern, bazat pe principiile fundamentale ale liberalismului.
Inspirata dupa modelul belgian (considerata cea mai liberala din Europa), Constitutia fost
adoptata la 1 iulie 1866 si cuprindea 8 titluri si 133 de articole.
Cf acesteia, Roamnia devenea monarhie constitutionala ereditara prin ordinul de
primogenitura, pe linie masculina, descendentii urmand a fi crescuti in religia tarii.
Numele oficial al tarii era Romania, teritoriul era declarat inalienabil; nu se facea nicio
referire la statutul de vasalitate, mergandu-se pe ideea suveranitatii (deocamdata un
deziderat).
Constitutia continea cele 3 principii de baza ale reg liberal: separarea puterilor in stat,
guvernare reprezentativa si suveranitate nationala.
Puterea executiva era detinuta de domn si guvern. Domnul/principele desemna primul
ministru care isi forma cabinetul , pe care il supunea aprobarii principelui. Guvernul avea
ca atributii elaborarea proiectelor de legi, pe care le trimetea Parl si gestionarea treburilor
administrative curente.
Puterea legislativa era impartita intre Domn si Reprezentanta nationala (Parlament)
compusa din Camera Deputatilor si Senat. Aceasta elabora si aproba legi care erau
promulgate de catre domn. Orice lege cerea invoirea celor doua camere inainte de a fi
supuse aprobarii domnului. Parlamentul putea interpela guvernul si sa-i traga la raspundere
pe ministri.
Membri celor 2 camere reprezentau natiunea (principiul guv reprez) si erau alesi prin vot
censitar.Toate puterile statului emana de la natiune care nu le putea exercita decat numai
prin delegatiune (principiul suveranitatii nationale).
Domnitorul avea initiativa legislativa, sanctiona si promulga legile sau putea sa le retrimita
in Parl pentru rediscutare; beneficia de drep de veto (drept de a se opune promulgarii unei
legi), avea drept de amnistie, de a numi in functii publice, era seful armatei.
Puterea juridica apartinea instantelor de judecata subordonate Inaltei Curti de Casatie si
Justitie. Hotararile judecatoresti se pronuntau in numele legii si se executau in numele
domnului. Judecatorii erau inamovibili(beneficiau de imunitate).
Constitutia prevedea drepturi si libertati cetatenesti: libertatea de exprimare, a constiintei,
dreptul la asociere, la educatie, la proprietate; proprietatea devenea sacra si
inviolabila.Aceste drepturi si libertati erau garantate de toti supusii de religie ortodoxa cfart
7(era una din limitele Constitutiei din 1866). Alte limite: votul censitar si dreptul de veto al
domnitorului/regelui.
Constitutia din 1866 a pus bazele regimului liberal in Roamnia. A ramas in vigoare pana in
1923, cu unele modificari privind art referitoare la drepturi si libertati (1879) la sistemul
electoral (1884) si la proprietate (1917).
 2

Constitutia din 1923

Modificarile aparute dupa Marea Unire reclamau adoptarea unei noi Constituţii in
România.. Aceasta urma să reflecte noile realitati economico-sociale, politice, etnice si
institutionale si sa asigure consolidarea unităţii naţionale.
Noua constitutie numita si ,,Constitutia unificarii,, a fost adoptata pe 28 martie 1923, dupa care a
fost promulgata de regele Ferdinand.
A fost o revizuire a Constitutiei din 1866, o adaptare a acesteia la noile conditii politice, economice
si sociale.Constituția avea 138 de articole, cuprinse în 8 titluri, 76 fiind preluate din vechea
Constituție (circa 60% din texte) fără nici o modificare.
Noaua Constitutie precizeaza clar caracterul statului : ,,Regatul Roamniei este un stat national
unitar si indivizibil’’; teritoriul este inalienabil.
Forma de guvernământ, proclamată de noul asezământ constitutional, este monarhie constitutională.
In ceea ce priveste raporturile dintre puterile statului nu sunt mari modificari: se mentine
separarea puterilor in stat, se defineste mai clar rolul guvernului, se precizeaza limitele
legislaturilor si ale mandatelor senatorilor; sporeste rolul Parlamentului, iar regele pierde
dreptul de veto. Votul censitar este inlocuit cu votul universal acordat in 1918 pentru
toti barbatii in varsta de 21 de ani.

Puterea executivă se exercita de către guvern în numele regelui. Guvernul este format dintr-un
număr neprecizat de miniştri, care alcătuiesc împreună Consiliul de Miniştri, condus de un
preşedinte însărcinat de rege cu formarea guvernului. Consiliul de Miniştri delibera asupra celor
mai importante probleme, dar nu putea emite decizii care să producă efecte juridice. Avea dreptul
să propună regelui proiecte de lege sau decrete care urmau să fie înaintate spre dezbatere şi votare
Parlamentului. Miniştrii puteau participa la dezbaterea proiectelor de lege în Parlament, însă nu
puteau vota pentru că ei nu erau membri. Membrii executivului puteau să răspundă politic, penal și
civil pentru toate actele îndeplinite în exercitarea

Puterea legislativă exercitată de Rege şi Reprezentanţa Naţională (Parlament bicameral :

Senatul şi Adunarea Deputaţilor.).Parlamentul avea dreptul de a limita atribuţiile puterii executive
în privinţa votării şi adoptării bugetului preventiv şi de gestiune a veniturilor şi cheltuielilor statului,
cât şi prin dreptul parlamentarilor de a adresa interpelări miniştrilor (art. 52).
Adunarea Deputaţilor era constituită prin alegerea deputaţilor prin votul universal, egal, direct,
obligatoriu şi secret al cetățenilor majori (de peste 21 de ani), cu scrutin de listă, prin recunoaşterea
principiului reprezentării minorităţilor, renunțându-se la sistemul cenzitar şi capacitar.
Membrii Senatului erau de două categorii :
● aleşi – (din 4 categorii electorale) în baza aceluiaşi vot dintre cetăţenii români bărbaţi care
au împlinit vârsta de 40 de ani;
● de drept – moştenitorul tronului de la vârsta de 18 ani împliniţi, reprezentanţi ai înaltului cler,
preşedintele Academiei Române, foşti preşedinţi de Consiliu de miniştrii, fost miniştrii, generali în
rezervă, etc.
Nu au fost admişi să-şi exprime opţiunea politică militarii și femeile, a căror situație se va
reglementa prin elaborarea unei legi speciale, care s-a realizat în 1926.
Legile după ce erau discutate şi aprobate liber de către majoritatea membrilor ambelor adunări
trebuiau supuse sancţionării regale.
Atribuţiile regelui cuprindeau: dreptul de a convoca parlamentul în sesiuni extraordinare, de a
dizolva una ori ambele camere, de a numi un nou guvern, de a numi şi revoca miniştri. Puterile sale
în domeniul executiv îi acordau dreptul de a numi ori confirma în funcţii publice, crea noi funcţii în
stat, este şeful puterii armate, are dreptul de a bate monedă, acordă decoraţii şi grade militare,
grațieri etc. De asemenea, regele poate să încheie convenţii în materie de comerţ şi navigaţie cu
statele străine, care apoi trebuiau ratificate de puterea executivă.
 3
Puterea judecătorească este exercitată de organele judecătorești, cea mai înaltă instituție fiind
Curtea de Casaţie şi Justiţie. Hotărârile judecătoreşti se pronunţau în virtutea legii şi se exercitau în
numele regelui. Curtea de Casaţie şi Justiţie primește atribuții mărite fiind investită cu dreptul de a
examina constituţionalitatea actelor legislative.
Principiul inamovibilităţii judecătorilor asigură independenţa şi obiectivitatea judecătorilor.

Drepturile si libertatile fundamentale, spre deosebire de Constitutia din 1866, sunt garantate
pentru toti cetatenii indiferent de etnie, limba, religie, inclusiv pentru minoritati.
■ garantarea drepturilor şi libertăţilor românilor, fără deosebire de origine etnică, limbă sau
religie ;
■ egalitatea cetăţenilor în societate şi înaintea legilor;
■ libertatea conştiinţei şi întrunirilor, dreptul de asociere, secretul corespondenţei,
inviolabilitatea domiciliului ş.a.
Constituția permite statului să intervină în relațiile dintre patroni și muncitori, acordând tuturor
factorilor producției o egală ocrotire, iar muncitorilor asigurări sociale în caz de accidente.
Drepturile minorităților au fost garantate în conformitate cu noile tendințe internaționale și în
funcție de angajamentele României făcute la tratatele de pace de la Paris („fără deosebire de origine
etnică, de limba și de religie”).
■ Biserica Ortodoxă este biserica dominantă în stat, dar se acorda drepturi și celorlalte culte.
Dreptul de proprietate nu mai este un drept absolut, ca în 1866, proprietatea putand fi
atinsa in baza interesului national (ex. infaptuirea reformei agrare). De asemenea, zăcămintele
miniere şi bogăţiile de orice natură deveneau proprietatea statului (art. 19).

In concluzie, Constituţia din martie 1923 a avut un rol important în consolidarea statului român
unitar, definind mai precis trăsăturile și conținutul regimului politic din România (democratie
liberala). A fost o lege fundamentală considerată printre cele mai avansate din Europa interbelică.
Constitutia a contribuit la crearea cadrului de functionare a regimului politic institutional, format
dintr-un ansamblu de institutii statale, partide si grupări politice, organisme sociale, obstesti și
culturale. Ea a facilitat manifestarea liberă a tuturor cetăţenilor, grupărilor şi formaţiunilor politice
și accesul la viața politică pentru categorii sociale foarte largi.
Constituția din 1923 a consfinţit monarhia şi continuitatea ei, apreciată în epocă factor al stabilităţii
statului, al păstrării intereselor tuturor categoriilor sociale, al menţinerii unităţii statale depline. În
ciuda criticilor aduse de formațiunile politice aflate în opoziție la momentul elaborării ei, ea a fost
acceptată de acestea în momentul când au venit la guvernare.
A ramas in vigoare pana in 1938, cand a fost promulgata Constitutia carlista, repusa in drepturi in
1944, a fost definitiv abrogata odata cu instaurarea regimului comunist.

Constitutia din 1938

A fost promulgata de catre Carol al II-lea in urma loviturii de stat din 10 februarie 1938, prin care
instaura un regim monarhic autoritar, scopul fiind de a legitima noul regim. Prin acesta Constitutie
regele isi aroga puteri sporite, concentrand in mainile sale atat puterea executiva, cat si pe cea
legislativa. Parlamentul avea un rol pur decorativ, majoritatea senatorilor fiind numiti de rege
provenind dintr-un singur partid Frontul Renasterii Nationale – considerat primul partid de mase
(partidele politice istorice fusesera desfiintate ).Initiativa legislativa apartinea regelui devenit seful
statului. Acesta putea convoca, inchide, dizolva Parlamentul.
Constitutia din 1938 a anulat principiile liberale, punand capat democratiei in Romania.
 4
Constitutiile comuniste

Constitutia din 1948

A reprezentat prima Constitutie comunista, elaborata dupa model sovietic, odata cu preluarea in
totalitate a puterii de catre Partidul Comunist. Cf acesteia, noua titulatura a statului era de RPR, si
se preciza caracterul de ,,stat popular, unitar, independent si suveran’’. Teoretic, legea
fundamentala continea principii democratice , precum suveranitatea poporului, votul universal,;
statua egalitatea in fata legi pentru toti cetatenii fara deosebire de sex, nationalitate, religie, rasa;
erau afirmate toate drepturile si libertatile cetatenesi( constiintei, individuala, presei, cuvantului, a
intrunirilor, manifestatiilor etc.). Practic, aceste drepturi nu erau garantate si au fost grav incalcate
majoritatea in timpul regimului comunist.
Constitutia nu mai prevedea separarea puterilor in stat, intrucat Marea Adunare Nationala
(parlamentul) devenea ,,organul suprem al puterii de stat’’, unicul organ legislativ. Membri sai erau
furnizati de catre partidul comunist (numit PMR), devenit
singurul partid politic. Princicipalele atributii ale MAN erau: formarea Guvernului, modificarea
constitutiei, votarea legilor, stabilirea ministerelor, votarea bugetului, fixarea impozitelor.
Guvernul (Consiliul de ministri) este organul executiv si administrativ al tarii. Este responsabil de
activitatea sa in fata MAN.
Puterea judecatoreasca era reprezentata de instantele de judecata si de Curtea Suprema, dar
independenta justitiei era practic desfiintata prin interventia factorului politic.
Legea din 1948 nu sublinia in mod expres ca rolul conducator il avea partidul comunist, dar toate
organele de stat erau subordonate acestuia.
In 1952, odata cu acapararea puterii de catre Dej, a fost adoptata o noua constitutie, care nu aducea
insa modificari esentiale celei din 1948.

Constitutia din 1965

A fost adoptata odata cu preluarea puterii de catre N.Ceausescu, pentru a legitima national-
comunismul promovat de acesta. Aceasta schimba denumirea tarii in RSR si prevedea explicit ca
forta conducatoare a intregii tari era PCR si ca scopul tuturor ,,oamenilor muncii’’ era construirea
socialismului.
Nu aducea modificari importante privind organizarea statului:
MAN ramanea in continuare ,,organul suprem al puterii de stat’’, unicul organ legiuitor al
tarii(puterea legislativa).
Guvernul isi pastra numele de Consiliu de Ministri si era organul suprem al administratiei de stat,
subordonat permanent MAN. Tribunalele si procuratura ramaneau subordonate factorului politic,
Partidului Comunist. Constitutia consfintea caracterul socialist al proprietatii. Statul era proprietarul
bogatiilor de orice natura. In 1968 are loc o modificare a constitutiei privind reorganizarea
administrativa a teritoriului (revenirea la judete). In 1974 a avut loc o noua modificare odata cu
introducerea functiei de presedinte. Presedintele, ales de MAN, beneficia de largi prerogative:
prezida Consiliul de stat, reprez puterea in relatiile interne si internationale, era comandantul
suprem al fortelor armate si presedintele Consiliului Apararii a RSR; prezida sedintele Consiliului
se Ministri, stabilea masurile de importanta majora ptr stat, numea si revoca ministri (la propunerea
CM), conferea decoratii, incheia tratate internationale, emitea decrete si decizii.

Constitutia din 1991 – revenirea la democratie

Prabusirea regimului comunist si revenirea la un regim democratic dupa 1989 a impus necesitatea
elaborarii unei noi constitutii. Aceasta a fost aprobata in urma referendumului din decembrie 1991.
Cf acesteia, Romania este un stat national suveran si independent. Forma de guvernamant este
republica. Garanteaza drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor. Are la baza principii
democratice: separarea puterilor, guvernare reprezentativa, suveranitatea poporului. Parlamentul
bicameral reprezinta unica putere legislativa a statului; legile adoptate de Parlament sunt trimise
spre promulgare presedintelui. Presedintele vegheaza la respectarea Constitutiei si la buna
functionare a autoritatilor publice. Guvernul ( puterea executiva) asigura realizarea politicii interne
si externe a tarii si exercita conducerea administratiei publice. Puterea judecatoreasca este exercitata
de instantele judecatoresti.
Modificata in 2003, Constitutia din 1991 a creat cadrul legislativ dezvoltarii unei societati
democratice in deplin acord cu legislatia europeana.