Constitutia din 1866

Premisele adoptării Constituției din 1866

După abdicarea de la 11 februarie 1866 a lui Alexandru Ioan Cuza, atâ t
liberalii, câ t și conservatorii înclinau, majoritatea, pentru aducerea unui
prinț dintr-o dinastie stră ină pe tronul Româ niei, fapt ce ar fi garantat
siguranța stabilită ții politice și sociale.
Astfel, s-a perfectat aducerea în țară a lui Carol, care era vă r din partea
mamei cu Napoleon al III-lea și înrudit și cu regele Prusiei. Carol a acceptat
propunerea la 25 aprilie 1866, obține acordul tată lui să u, al regelui Prusiei
și al cancelarului Bismarck pentru plecarea că tre Româ nia. Prințul a
că lă torit pâ nă la Turnu Severin folosind un pașaport fals, din cauza
conflictului dintre Austria și Prusia. El a fost însoțit pe parcursul că lă toriei
sale de Ion C. Bră tianu. La 10 mai 1866, Carol I a intrat în București, fiind
proclamat domn de că tre Adunarea Legislativă , în clă direa Mitropoliei. Cu o
lună înaintea venirii lui Carol I, fusese aleasă Adunarea Legislativă , care s-a
transformat după venirea acestuia în Adunare Constituantă . Această
Adunare Constituantă avea rolul de a discuta și a vota proiectul unei
Constituții. Prima lege fundamentală a fost promulgată de domn la 1 iulie
1866.
Constituția din 1866 este prima constituție propriu-zisă a Româ niei,
adoptată după modelul Constituției Belgiei din 1831. Constituția a fost
adoptată în timpul regelui Carol I , fiind cea mai longevivă constituție
(1866-1923) și cea mai importantă realizare a regimului lui Carol I.
Ea transforma Româ nia în monarhie constituțională ereditară (în linie
coborâ toare directă și legitimă a mă riei sale principelui Carol I de
Hohenzollern-Sigmaringen, din bă rbat în bă rbat. prin ordinul de
primogenitură și cu exclusiunea perpetuă a femeilor și coborâ torilor lor
- Art. 82) și prevedea principii democratice precum: separarea puterilor în
stat, responsabilitate ministerială , drepturi și libertă ți cetă țenești, dar
menținea totodată votul cenzitar (persoanele puteau vota pe baza unei
sume de bani, astfel cei care votau erau adesea marii proprietari de
pă mâ nturi, în majoritate conservatori).
A fost prima constituție elaborată fă ră concurs stră in și fă ră aprobare
externă , devenind un act de manifestare a independenței, fă câ nd abstracție
de suzeranitatea otomană și garanția colectivă a celor 7 mari puteri, oferind
totodată cadrul pentru evoluția statului româ n pe baze moderne și
democratice.
Constituția din 1866 și-a încetat aplicabilitatea la data intră rii în vigoare
a Constituției din 1923.

Caracteristicile Constituției din 1866

 este prima constituție internă româ nească
 a fost promulgată fă ră a se cere acordul Marilor Puteri
 a fost elaborată după modelul Constituției Belgiene din 1831
 este un act de factură liberală
 proclama suveranitatea națională
 guvernarea era reprezentativă și responsabilă
 se instituia principiul separă rii puterilor în stat
 monarhia reprezenta forma de guvernă mâ nt în stat și era
ereditară
 stabilea libertă ți și drepturi cetă țenești
 includea un nou sistem electoral, bazat pe votul cenzitar
 este prima realizare a lui Carol I
 a fost considerată una din cele mai democratice constituții din
Europa
 cuprinde 8 titluri și mai multe articole
 instituțiile centrale ale statului erau:
o Monarhia era ereditară , în familie pe linie bă rbă tească ,
moștenitorii tronului urmâ nd să fie crescuți în religia
ortodoxă
o Guvernul reprezinta puterea executivă și era condus de
primul ministru; împarte puterea executivă cu monarhul.
Avea ca sarcini prezentarea proiectelor legii
Parlamentului și punerea în practică a legilor votate de
Parlament
o Parlamentul reprezinta puterea legislativă și era format
din Senat și Camera Deputaților structura bicamerala ce
fusese introdusa pentru prima oara de A.I.Cuza in 1864
prin "Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris"
Modificări aduse Constituției din 1866
1879: modificarea Art. 7 ce condiționa cetățenia română de apartenența la
rituri creștine ( Legea Revisuitore a Art. 7 din Constitutiune, sanctionata prin
Decretul-Regal nr. 2186 din 12 octombrie 1879 (publicata in Monitorul
Oficial nr. 323 din 13/25 octombrie 1879).
  1884: numărul colegiilor electorale se reducea de la 4 la 3 pentru
Adunarea Deputatilor  ; astfel lărgindu-se dreptul de vot insa nu
semnificativ.
 1917: se renunță la articolul ce declara proprietatea sacră și
inviolabilă, se modifică art. 57 și 67 pentru a se putea realiza
reforma electorală (1918) și agrară (1918-1921) ce prevedea
împroprietărirea soldaților pe baza promisiunilor din 1917
Fragmente din Constituția din 1866, ilustrând noua
organizare a României
Titlul 1
DESPRE TERITORIUL ROMÂ NIEI

 Art. 1. Principatele Unite Româ ne constituie un singur stat

indivizibil sub denumirea de Româ nia.
 Art. 2. Teritoriul Româ niei este inalienabil. Limitele statului nu
pot fi schimbate sau rectificate decâ t in virtutea unei legi [...]

Principiul separării puterilor în stat

Puterea executivă (domn și guvern)
Prerogativele Domnului:

 numește și revocă miniștrii

 are drept de grațiere și de amnistie politică , însă acesta nu se
aplică în cazul miniștrilor
 numește și confirmă în toate funcțiile publice
 are drept de a bate monedă
 este liderul suprem al armatei
 are dreptul de a dizolva Parlamentul
 dispune de dreptul de veto
 acordă distincții și decorații
Puterea legislativă (Adunarea Deputaților și Senatul)
Parlamentul:

 cu o structura bicamerala:senatori si adunarea deputatilor

 are drept de interpelare a miniștrilor ( de a cere socoteală în
privința anumitor decizii, etc.)
 are drept de inițiativă și sancțiune (aprobare) a legilor
 Adunarea Deputaților discută și votează bugetul de stat
Domnitorul:

 sancționează și promulgă legile

 are drept de veto absolut

Puterea judecătorească
Este exercitată prin Curți de judecată , Tribunale si prin instanta
suprema:Inalta Curte de Justitie si Casatie.

 hotă râ rile și sentințele lor se pronunță în virtutea legii și se

execută în numele domnului.

Drepturi și libertăți cetățenești prevăzute în Constituția din 1866

 libertatea conștiinței
 libertatea învă ță mâ ntului
 libertatea presei
 libertatea întrunirilor și asocierilor