Constitutia Romaniei de la 1866

Contextul aparitiei

• După abdicarea la 11 februarie 1866 a

lui Alexandru Ioan Cuza, atât liberalii,
cât și conservatorii înclinau, majoritatea,
pentru aducerea unui prinț dintr-o
dinastie străină pe tronul României, fapt
ce ar fi garantat siguranța stabilității
politice și sociale. Astfel, s-a perfectat
aducerea în țară a lui 
Carol de Hohenzollern-Sigmaringen,
care era văr din partea mamei cu 
Napoleon al III-lea și înrudit și cu regele
Prusiei.Cuprinde 8 titluri si 133 de
Constituția din 1866 este prima constituție propriu-zisă a României, adoptată după modelul
Constituției Belgiei din 1831. Constituția a fost adoptată în timpul regelui Carol I , fiind cea
mai longevivă constituție (1866-1923) și cea mai importantă realizare a regimului lui Carol
I.Transforma Romania intr-o monarhie constitutional si prevedea principii democratice
precum: separarea puterilor in stat, responsabilitatea ministeriala , drepturi si libertati
cetatenesti.
 Caracteristici

• Este prima constituție internă

românească
• A fost promulgată fără a se cere
acordul Marilor Puteri
• A fost elaborată după modelul 
Constituției Belgiene din 1831
• Este un act de factură liberală
• Proclama suveranitatea națională
• Guvernarea era reprezentativă și
 Prevederi

Stabilirea formei de guvernamant:

• Puterea executivǎ era exercitatǎ de domnitor împreunǎ cu guvernul. Conform noii constituţii forma de
guvernǎmânt  a României devenea monarhia ereditarǎ. Articolul 82 stabilea cǎ „puterile constituţionale ale
domitorului sunt ereditare” în linie directǎ, maculinǎ şi legitimǎ, cu drept de primogeniturǎ. Se prevedea, de
asemena faptul cǎ urmaşii lui Carol vor fi crescuţi în religia ortodoxǎ.

Atributiil ministrilor: 
• Constituţia cuprindea prevederi referitoare la condiţiile pe care trebuie sǎ le îndeplineascǎ un ministru precum şi
la atribuţiile acestora. Astfel, nu poate fi ministru decât un cetaţean român (prin naştere sau naturalizare).
Membrii familie regale nu pot face eparte din guvern. Miniştrii pot lua parte la dezbaterile Adunǎrii chiar dacǎ
nu sunt membrii ai acesteia, iar prezenţa unui membru al guvernului la dezbaterile Adunǎrii este necesarǎ.
 Statutul Domnitorului:
• Conform articolului 93 din Constituţie domnul numeşte şi revocǎ miniştrii, sancţioneazǎ şi promulgǎ legile dar
poate refuza sancţionarea legilor. Domnitorul are, de asemenea dreptul de aministie în materie politicǎ şi de a
micşora pedepsele în materii criminale, nu poate suspenda cursul cercetǎrii sau al judecǎţii şi nici nu poate
interveni în adminstrarea justiţiei. Domnitorul deţine prerogativa de a numi sau confirma în toate funcţiile
publice, însă nu are posibilitatea de a crea o nouǎ funcţieie fǎrǎ o lege specialǎ, nu poate modifica sau supenda
legile şi nu poate scuti pe nimeni de executare lor. Domnitorul era declarat conducǎtorul armatei, oferǎ
decoraţiile şi  gradele militare în conformitete cu legea. Domnul are dreptul de a bate monedǎ şi de a încheia
tratate cu alte state dar acestea trebuie ratificate de cǎtre puterea legislativǎ.  Constituţia prevedea la articolul
95 faptul cǎ domnitorul are dreptul de a se adresa Adunǎrii la începutul sesiunii printr-un mesaj referitor la
starea tǎrii dar şi posibilitatea Adunǎrilor de a rǎspunde acestui mesaj. Domnitorul este cel care pronunţa
închiderea sesiunii, are dreptul de a convoca Adunǎrile în sesiune extraordinarǎ dar şi de a dizolva ambele
Adunǎri sau numai una dintre ele, iar actul de dizolvare trebuia sǎ conţinǎ convocarea viitoarealor alegeri.

• Cetatenia
•  Articolul 7 prevede recunoastea cetateniei doar crestinilor nu si cetatenilor evrei(articolul a fost ulterior
modificat in urma Congresului de la Berlin,care conditiona recunoasterea independentei Romaniei de
acest articol).
 Constitutia de asemenea avea prevederi in legatura cu adoptarea unui sistem bicameral ,
statul era guvernat de catre domn , dar legile promulgate de el trebuiau aprobate de cele
doua adunari: Adunarea Deputatilor si Senat. De asemenea , constitutia introducea dreptul
de alegere , mai exact , membrii celor doua adunari erau alesi de reprezentanti ai cetatenilor
la nivelul fiecarui oras.
 Concluzii

• Constitutia de la 1866 a avut un rol important in dezvoltarea Romaniei , a

introdus pentru prima data drepturile cetatenesti , a oferit poporului
puterea de a alege din cine va fi format corpul de guvernare , a facut ca
componentii organelor executive si legislative sa fie sanctionabili , nu
deasupra legii. Cel mai important aspect , aceasta constitutie a reprezentat
emanciparea Romaniei ca si stat , adoptand in final un sistem functional
ce era deja prezent in alte tari.