Capitalul I DEFINITII SI PRINCIPII

1.1. Definirea Dreptului parlamentar Originea Dreptului parlamentar se considers ca este Manualul lui T. Jeferson, elaborat de acesta ca presedinte al Senatului SUA, in care au fost reunite practicile consacrate in activitatea AdunSrii. Dupa unii autori (prof. I. Deleanu), originile Dreptului parlamentar se regSsesc in regulile ce configurau activitatea diferitelor adunari reprezentative, incepand cu Senatul roman, continuand cu Parlamentul englez medieval, cu Dieta poloneza, cu Parlamentul francez inainte de Revolutia din 1789 etc. In realitate, Dreptul parlamentar este consecinta formarii parlamentelor, in sensul modern al termenului, adica atunci cand: parlamentele au capatat un rol prioritar in cadrul regi mului politic, in dauna monarhiei (ce s-a transformat in monarhie constitutionala) sau in cadrul regimului republican, devenind sediul suveranitatii (asa-numita suveranitate parlamentara, dominanta in secolul XIX in numeroase tari); parlamentele au impus raspunderea politica in fata lor a Guvernului; Guvernul (cabinetul) a aparut ca o noua autoritate in cadrul puterii executive, separat de seful statului, iar raspunderea sa politica fata de Parlament, indiferent de faptul ca este numit exclusiv de Parlament sau doar de seful statului, pe baza unei prezumtii de incredere, a fost decisiv pentru formarea si caracterizarea regimului parlamentar s-au constituit sistemul reprezentativ si, in cadrul acestuia, pluralismul politic, Parlamentul devenind locul de infruntare si agregare a intereselor si reprezentarilor ce isi disputa intaietatea in societate, prin intermediul opiniei publice si al celor care o formeaza in cadrul mass-media. Evolutia parlamentarismului a fost de la Suveranitatea parlamentara la Parlamentul rationalizat, indeosebi dupa al doilea razboi mondial. Unul din aspectele def initorii in acest sens este evolutia de la fetisismul legii, cand aceasta era incontrolabila si incontestabila, un ecran opac intre Parlament si societate, la controlul constitutionalitatii legii, cand aceasta devine transparenta, controlabila in ce priveste legitimitatea sa constitutionals si, deci, in mod legitim, contestabila. Parlamentarismul a evoluat in raport cu regimul politic, in prezent fiind expresia democrati ei reprezentative, in cadrul careia poporul isi exprima suveranitatea prin intermediul alesilor sai. Este forma cea mai democratica de guvernare, in conditiile in care o democratic directs reals si functionala ramane un deziderat, neputand fi realizata cu adevarat in actualul stadiu de evolutie a societatii omenesti. Locul Dreptului parlamentar in sistemul de drept romdnesc Dreptul constitutional reglementeaz a locul si rolul Parlamentului in regimul politic constitutional, precum si relatiile acestuia cu celelalte autoritati publice (bicameralismul, caracterul de autoritate suprem reprezentativa al Parlamentului si de unica autoritate legiuitoare etc.), pe cand Dreptul parlamentar regle menteaza activitatea parlamentarilor in cadrul Parlamentului, ca si functionarea interna a acestuia, adica modul de executare in Parlament a mandatului parlamentar. De aceea, dreptul parlamentar este o subramura a dreptului constitutional, cum sunt si dreptul electoral sau justitia constitujionala. Dreptul constitutional, in cadrul doctrinei profesorului Louis Favorieu privind continutul acestuia, este format din dreptul constitutional substantial, c uprinzand drepturile si libertatile fundamentale, esentiale in definirea statutului cetateanului si a relatiei sale cu statul, dreptul constitutional institutional, definind autoritatile (organele) statului, si dreptul constitutional normativ, privind sistemul juridic. Din acest punct de vedere, dreptul parlamentar este o subramura a dreptului constitutional

institutional si normativ. Fat a de dreptul constitutional substantial, el constituie numai o garantie institutionalizata a respectarii de catre Parlament a drepturilor si libertatilor fundamentale. Structure Dreptului parlamentar Ca rezultat al specializarii sale, Dreptul parlamentar este format din trei componente: 1. Drept parlamentar institutional, care se refera la organele de lucru ale Parlamentului presedinte, birou permanent, comisie parlamentara si altele - si la organizarea, functionarea, compozitia lor politica si rolul pe care ele il au in functionarea Camerelor. 2. Drept parlamentar al mandatului reprezentativ, care se refera la statutul parlamentarilor potrivit mandatului lor (dobandire, incetare, drepturi si obligatii, mijloace de protectie). 3. Drept parlamentar al procedurilor parlamentare, care cuprinde regulile specifice procesului de legiferare, de control al executivului si de realizare a celorlalte competente constitutionale si legale ale Parlamentului. 1.2. Izvoarele Dreptului parlamentar Izvoarele de drept sunt formele de exprimare a normelor juridice. In Dreptul parlamentar romanesc sunt recunoscute urmatoarele izvoare de drept: Constitufia, legea, regulamentele Camerelor si cutuma. a. Constitutia Constitutia este principalul izvor al dreptului parlamentar nu numai deoarece cuprinde regulile de baza in de numire aacestuia, dar si, indeosebi, datorita suprematiei Constitutiei in cadrul sistemului juridic. In acest sens, Constitutia, instituind principiul fundamental al autonomiei parlamentare, reglementeaza, in sfera obiectului specific dreptului parlamentar, aspectele esentiale privind organizarea si functionarea interna a Parlamentului in functie de structura sa bicamerala, mandatul reprezentativ, procedura parlamentara pentru adoptarea legii in forma aprobata de Camera decizionala, controlul executivului, competenta Parlamentului in materie de numiri etc. De asemenea, alte reguli fundamentale ale procedurii parlamentare reglementate de Constitutie privesc investirea Guvernului, relatiile dintre Parlament si Guvern (motiunea de cenzura, remanierea Guvernului in anumite conditii, angajarea raspunderii Guvernului, delegarea legislativa etc.), informarea Parlamentului, depunerea juramantului de catre Presedintele Romaniei, relatiile dintre acesta si Parlament, suspendarea din functie a Presedintelui Romaniei, raporturile cu Parlamentul European si alte autoritati ale Uniunii Europene ce adopta legislatia comunitara etc. b. Legea Organica sau ordinara, legea este izvor al dreptului parla mentar numai in cazurile si in limitele prevazute de Constitutie. Altminteri, ea ar impieta asupra autonomiei parlamentare. Pana in prezent, prin lege s-au reglementat, mai ales, indemnizatia si alte drepturi care se cuvin parlamentarilor, competenta legala (nu cea prevazuta de Constitutie) in materie de numiri sau cu privire la exercitarea controlului parlamentar asupra unor auto ritati publice, unele reguli de procedura parlamentara in prelungirea unor prevederi constitutionale si pentru situatii specifice, cum ar fi in ce priveste Curtea Constitutionala (alegerea judecatorilor, sesizarea Curtii de catre parlamentari). c. Regulamentele Camerelor Regulamentele Camerelor constituie izvorul privilegiat al dreptului parlamentar, deoarece obiectul lor este de a reglementa organizarea si functionarea interna a fiecarei Camere a Parlamentului, procedurile de urmat in deliberarile lor si disciplina membrilor. Fiecare Camera are un regulament propriu, potrivit principiului autonomiei parlamentare. De asemenea, exista si un regulament al sedintelor comune ale celor doua Camere. Regulamentul parlamentar este o ,,rezolutie sau o varietate de ,,hotarare; el trebuie sa fie

in stricta conformitate cu constitutia, fiind adoptat, cu votul majoritatii absolute a membrilor Camerei, direct pe temeiul Constitujiei. Spre deosebire de lege, regulamentul parlamentar este adoptat de fiecare Camera in parte sau de Camerele reunite in sedinta comuna, in cazul regulamentului sedintelor comune, si nu este supus promulgarii,fiind expresia autonomiei parlamentare; el isi produce efecte fata de Camera respectiva, nefiind opozabil pentru intreaga societate, asa cum este legea, ca act juridico-politic al Parlamentului. In mare masura, prevederile regulamentare constituie norme pentru concretizarea si in prelungirea (dezvoltarea) principiilor si regulilor constitutionale. De aceea, ele sunt caracterizate ca legea interna a Camerelor si sunt supuse controlului constitutionalitatii legii, potrivit art. 146 lit b) din Constitutie.Regulamentele Camerei Deputatilor si Senatului au o structura similara, cuprinzand reguli prealabile constiruirii organelor de lucru ale Camerelor si privesc detalierea procedurii parlamentare de adoptare a legii in forma aprobata de Camera decizionala, raporturile dintre acestea, norme referitoare la grupurile parlamentare,regimul desfasurarii lucrarilor, aspectele legate de controlul parlamentar asupra activitatii executivului,statutul parlamentarilor si serviciile Camerelor. Regulamentul Sedintelor comune reprezinta exclusiv o reglementare de procedura parlamentara, cuprinzand numai reguli de desfasurare a lucru rilor, pentru restul aspectelor el completandu-se cu prevederile regulamentelor celor doua Camere ale Parlamentului. d. Cutuma .. In anumite limite, cutuma este recunoscut a ca izvor de drept pe plan constitutional. Rezervele fata de cutuma ca izvor de drept constitutional rezulta din faptul ca reglementarea relatiilor sociale care privesc puterea politica in amplitudinea dimensiunilor sale (cucerire, instaurare, exercitiu, trasaturi) este preferabil a fi facuta prin reguli juridice scrise, clar definite.In dreptul parlamentar insa - desi subramura a dreptului constitutional -, cutuma este mai larg acceptata, intrucat corespunde dinamicii inerente practicii parlamentare. Pentru ca practica parlamentara sa genereze o cutuma, este necesar ca repetarea ei sa fie indeajuns de consecventa spre a fi receptata si a genera reprezentarea ca a devenit obligatorie. De aceea unele precedente ar putea genera cutume. Cu titlu de exemplu, mentionam prezentarea de catre Presedintele Romaniei, dupa depunerea juramantului, a unui mesaj in fata Camerelor reunite in sedinta comuna, audierea candidatilor la functiile de ambasadori sau consuli ai Romaniei de catre comisiile parlamentare pentru politica externa reunite, constatarea de catre birourile reunite ale celor doua Camere a faptului ca nu s-a depus o motiune de cenzura in cazul angajarii raspunderii Guvernului, interdictia imprumutarii parlamentarilor unui grup parlamentar pentru ca parlamentarii altui partid sa poata forma un grup distinct, interdictia reprezentarii in Parlament a unui partid ce nu a fost votat la alegeri (cum a fost Alianta pentru Romania, ca urmare a desprinderii sale din fostul Partid al Democratic! Sociale din Romania etc.). Pentru a fi acceptabila, cutuma nu poate fi contra leg ii. De aceea, practica boicotului parlamentar sau a grevei parla mentare nu poate genera cutume. 1.3. Principiile Dreptului parlamentar Principiile reprezinta spiritul reglementarii. In sensul juridic al termenului, principiile exprim a solutii juridice cu o mare generalitate de aplicabilitate, in pofida diversitatii cazurilor concrete.Premisa principiilor dreptului parlamentar este principiul constitutional al autonomiei parlamentare, care constituie una dintre consecintele esentiale ale separatiei puterii intre autoritatile publice, in scopul asigurarii echilibrului si colaborarii intre acestea. In Parlament, separatia puterii se coracterizeaza intr-o tripla autonomie: regulamentara, instirutionala si financiara. Autonomia regulamentara rezulta din faptul ca fiecare Camera isi adopta propriul

regulament de organizare si functionare, fara posibilitatea unei autoritati exterioare Camerei de a avea vreun rol in adoptarea acestor regulamente. Bineinteles, regulamentele parlamentare trebuie adoptate cu respectarea Constitutiei, ele fiind supuse controlului realizat de Curtea (constitutionala, in calitatea sa de garant al suprematiei legii fundamentale. In cazul in care Curtea declara neconstitutionale anumite dispozitii din regulament, Camera respectiva sau Camerele reunite pentru regulamentul sedintelor comune sunt obligate sa puna de acord prevederile regulamentului cu dispozitiile Constitutiei. Autonomia institutionala rezulta din faptul ca structurile interne ale Camerelor, precizate in art. 64 din Constitute, se constituie exclusiv ca acelea ale lor, iar fiecare Camera isi poate constitui si alte structuri, cum sunt, de exemplu, grupurile de prietenie, delegatiile parlamentare la Adunarile parlamentare europene (OSCE, Consiliul Europei, Pactul Atlanticului de Nord) etc. Autonomia financiara este data de faptul ca fiecare Camera isi aproba resursele financiare necesare in cadrul unui huget propriu, parte integrants a bugetului de stat. In literatura de specialitate exista diferite opinii privind principiile Dreptului parlamentar, in functie de subiectivitatea interpretarii date de autori. Consideram ca aceste principii sunt urmatoarele: specializarea dreptului parlamentar majoritatea decide, opozitia se exprima transparent ei.

1.3.1. Principiul specializarii Dreptul parlamentar este un drept special si specializat ca ur mare a incidentei principiului constitutional al autonomiei parlamentare. Parlamentul (Camerele acestuia) fiind autonom, nici un alt principiu, specific altei ramuri sau subramuri de drept, nu-i poate fi aplicabil intrucat i-ar nega, sub aspect juridic, aceasta autonomie. Faptul ca reprezinta o subramura a dreptului constitutional nu duce la o alta concluzie, deoarece, in limitele autonomiei sale, regulile dreptului constitutional ii sunt aplicabile (ceea ce justifica verificarea de catre Curtea Constitutionals a legitimitatii sale constitutionale), ca si fata de oricare alta ramura, subramura sau institutie de drept. Dreptul parlamentar este aplicabil fiecarei Camere in parte si Camerelor reunite in sedinta comuna. Pe cale de consecinta, regulile dintr-o Camera, fiind exp resia vointei exclusive a parlamentarilor acelei Camere, nu sunt aplicabile in afara acesteia, adica parlamentarilor celeilalte Camere sau alter autoritati publice. Datorita bazei elective a desemnarii lor si ca o consecinta a principiului specializarii, parlamentarii pot sa-si exercite mandatul numai in Camera in care au fost alesi, cu exceptia initiativei legislative parlamentare ce se exercita succesiv in ambele Camere, incepand cu Camera prima sesizata si sfarsind cu cea decizionala, indiferent de calitatea initiatorilor: deputati sau senator. Ca urmare a modificarii Constitutiei, din anul 2003, principiul specializarii se def ineste si prin specializarea Camerelor Parlamentului in Camera prima sesizata si Camera decizionala astfel incat, prin diferentierea atributiilor, sa se asigure optimizarea procesului decizional in Parlament, pastrandu-se, in acelasi timp, egalitatea functionala a Camerelor. Specializarea competentei Camerelor presupune si specia lizarea si profesionalizarea parlamentarilor, ceea ce va obliga partidele politice, care doresc sa acceada in Parlament, sa reali-zeze o selectie mult mai drastica in desemnarea candidatilor pentru fotoliile parlamentare, fapt ce va atrage cresterea calitatii activitatii Parlamentului. 1.3.2.Principiul majoritatea decide, opozitia se exprimd Acest principiu este specific unei societati democratice, fiind aplicabil in orice adunare in care se doreste adoptarea unei decizii in mod corect, democratic, cu respectarea principiilor

universalitatii si egalitatii vorului. Intr-o societate totalitara, in care puterea este concentrata in mainile unui clan conducator, de cele mai multe ori, cea care decide este minoritatea, sprijinita de un sistem nelegitim, bazat pe forta militara. In Dreptul parlamentar, acest principiu este consecinta naturii elective a mandarului reprezentativ si a caracterului pluralist al camerelor Parlamentului.Majoritatea, intrucat exprima optiunea majoritara a corpului electoral, este legitimata sa decida asupra masurilor necesare indeplinirii programului sau politic, fiind cea care a invins in alegeri. Minoritatea, in egala masura, reprezinta optiunea unui segment semnificativ al corpului electoral, fiind astfel legitimata sa se exprime. Prin insasi opunerea sa, se asigura latura critica a procesului de guvernare. Astfel, luarea unei masuri numai dupa cumpanirea tezelor adverse, in general prin negocieri politice, face posibila satisfacerea unui spectru mai larg de interese si valori. De aceea, binomul majoritate-opozitie este fundamental pentru dinamica luptei politice din Parlament, indiferent faptul ca majoritatea, respectiv opozitia sunt alcatuite din unul ori mai multe partide. In cadrul luptei politice, opozitia urmareste sa castige viitoa rele alegeri si sa ajunga sa guverneze. In acest sens, opozitia asigura latura critica a procesului de guvernare, atragand permanent atentia electoratului cu privire la greselile guvernantilor sau la modul in care acestia nu si-au indeplinit promisiunile electorale. Opozitia poate adopta o atitudine contrara interesului general, bazata pe negarea totala a actiunilor guvernantilor, pe boicot parlamentar, prin parasirea repetata a lucrarilor, pe amendamente cu scop dilatoriu, pe incercarea de a introduce pe ordinea de zi unele proiecte de lege care nu vizeaza interesul public si dezvoltarea tarii. Aceasta este o opozitie neconstructiva, care nu face altceva decat sa critice, fara sa se implice, fara sa aduca solutii concrete pentru rezolvarea problemelor reale ale societatii. In situatia in care astfel de forte politice ar castiga alegerile, ele ar trebui sa isi nege propriul comportament politic si sa construiasca pe ceea ce in mod permanent au negat, deoarece nu au timpul fizic necesar sa abroge tot ceea ce exista pana in acel moment si sa adopte o legislatie complet noua, in acord cu programul lor de guvernare. O opozitie constructiva face tot posibilul sa asigure interesul general al societatii, participa la toate procedurile intr-un mod constructiv, critica guvernarea, dar aduce solutii, care pot fi luate in discutie de catre majoritate si care, prin rationalitatea lor si prin faptul ca in mod vadit urmaresc binele public, de multe ori reusesc a fi impuse. In aceasta situatie, majoritatea si opozitia sunt adversari asociati, influenta opozitiei r egasindu-se in masurile adoptate de guvernanti prin influenta pe care aceasta o are in dezbaterea si adoptarea acestor masuri. Principiul majoritatii nu numai ca nu se opune acordului politic, ci, dimpotriva, insusi mecanismul majoritatii obliga, in anumite situati, la cautarea unor solutii, la realizarea unor compromisuri politice, care sa permita o adeziune cat mai larga pentru adoptarea lor. Compromisul politic este cheia unei vieti politice de succes. In politica, la fel ca si in mediul de afaceri, o afacere reusita este aceea in care fiecare din partile implicate castiga. Daca numai o parte ar fi in avantaj, iar ceilalti ar fi inselati in asteptarile lor, acest fapt ar crea tensiuni, frustrari, care nu ar crea premisele unei viitoare colaborari. intr-un stat pluripartidist, foarte rar o singura forta politica obtine majoritatea necesara pentru a investi si sustine Guvernul. De aceea, prin negociere si compromis politic se realizeaza coalitii preelectorale si, ulterior, coalitii parlamentare capabile sa investeasca si sa sustina guvernele. Din punct de vedere politic, ,,legea este politica ce a invins; de aceea, ea reflecta si este un produs al relatiei dintre majoritate si opozitie. In ultima analiza, principiul la care ne referim legitimeaza guvernarea ca un proces democratic, pe de o parte, si asigura conditiile pentru realizarea alternantei politice, pe de alta parte, fiind totodata esential pentru caracterizarea Parlamentului ca o putere deliberativa. In fond, specificul activitatii unei Camere a Parlamentului, cat si a acestuia in intregul sau este de a adopta o rezolutie colectiva, luata cu majoritate de voturi, dupa o dezbatere publica, in care opozitia s-a putut exprima. Este scopul principal al conceperii si aplicarii procedurii parlamentare, indiferent de obiectul sau. A nega dreptul opozitiei de a se exprima este

sinonim cu negarea pluralismului politic, care, potrivit art. 1 alin. 3 din Constitutie, constituie o valoare suprema si este garantat. Sub aspect tehnic, conceptul de majoritate este proportional cu importanta deciziei ce urmeaza a fi luata. in procedurile par lamentare, majoritatea poate fi calificata, absoluta, simpa sau relativa, implicand de fiecare data o adeziune mai mare sau mai rcstransa a spectrului politic. Majoritatea calificata reprezinta uc eea majoritate care rezulta expres dintr-un text de lege, fiind cea mai severa forma de majoritate (exemplu: art. 151 din Constitutie prevede o majoritate calificata de 2/3 care trebuie obtinuta in fiecare Camera pentru revizuirea Constitutiei; in cazul in care exista divergente ce nu au putut fi conciliate la mediere, pentru ca aceste texte sa fie adoptate, este necesara otyinerea unei majoritati calificate de din numarul total al parlamentarilor celor doua Camere reunite). Majoritatea absoluta ropr ezinta jumatate plus unu din numarul total al parlamentarilor unei Camere, fiind ceruta la adoptarea legilor organice. Majoritatea simpla reprezinta jumatate plus unu din numarul celor prezenti. Aceste tipuri de majoritati presupun existenta cvorumului, adica a unui numar minim de parlamentari prezenti, pentru ca decizia sa poata fi luata in mod legal. Cvorumul variaza in functie de tipul de majoritate. Este firesc, la majoritatea calificata, ca cvorumul sa fie minim majoritatea ceruta pentru luarea deciziei. In ceea ce priveste adoptarea unei decizii cu majoritate absoluta sau simpla, cvorumul este minim majoritatea absoluta. In afara acestor tipuri de majoritati, mai exista o alta categorie, care nu necesita indeplinirea conditiei de cvorum. Este asa-numita majoritate relativd, care reprezinta cel mai mare numar de voturi obtinut, regasindu-se, de exemplu, la adoptarea pe articole a unui proiect de lege. Este o modalitate de vot care optimizeaza foarte mult procesul decizional. Daca, inainte de 2001, regulamentele parlamentare prevedeau obligativitatea prezentei in sala in mod permanent, inclusiv la dezbaterea pe articole, a unui cvorum echivaland cu minim majoritatea absoluta, ceea ce ingreuna procesul de adoptare a legilor, dupa revizuirea acestor regulamente, nu mai este necesara existenta cvorumului decat la votul final, fiind adoptata astfel conceptia parlamentara moderna existenta in tarile europene avansate. Majoritatea guvernamentala este aceea ce a investit si sustine Guvernul, fiind o majoritate absoluta. Rasturnarea ei se face prin adoptarea unei motiuni de cenzura, ca urmare a formarii unei majoritati absolute adverse. Majoritatea nu este rigida. Ea este influentata de problema concreta respectiva. Astfel, uneori, majoritatea poate fi conjuncturala, intrucat o parte din reprezentantii coalitiei majoritare voteaza alaturi de opozitie pentru luarea deciziei respective. Acest lucru este posibil datorita caracterului reprezentativ al mandatului parlamentar. Fiecare parlamentar este liber din punct de vedere juridic sa aiba o atitudine politica potrivit constiintei sale. In acest fel se incalca disciplina de partid, iar consecintele, asa cum vom arata pe parcursul acestei lucrari, sunt de ordin politic. Principiul majoritatea decide, opozitia se exprima presupune un sistem de protectie a minoritatilor politice. in acest scop, in sistemul nostru constitutional, principalele mijloace de protectie sunt: organele colective de lucru ale Camerelor se formeaza in functie de ponderea reprezentativitatii grupurilor parlamentare (hirou permanent, comisii parlamentare etc.); liberul acces al tuturor parlamentarilor la toate aspectele procedurii parlamentare; sesizarea Curtii Constitutionale pentru constatarea ne-constitutionalitatii unor prevederi ale legii adoptate, care asigura opo/.ijiei posibilitatea continuarii disputei sale cu majoritatea pe tAiiimul constitutionalitatii legii.

1.3.3. Principiul transparent Transparenta este o consecinta a democratic a, intrucat ea influenteaza decisiv participarea grupurilor sociale la guvernare. Deci, fiind o caracteristica generala a unui regim politic demo cratic, in dreptul parlamentar, principiul transparentei are un continut specific, si anume: ca regula, activitatea Parlamenrului are un caracter public; totusi, principiul transparentei nu exclude ca, in anumite conditii, activitatea parlamentara sa nu fie publica, asa cum este, de regula, in faza pregatitoare a lucrarilor in plen, din comisiile par-hinii-ntare, in cadrul negocierilor dintre grupurile parlamentare, plenul a decis ca sedinta sa fie secreta etc.; faptul ca votul deschis reprezinta regula este o modalitate transparenta de a releva atitudinea politica a fiecarui , parlamentar cu privire la o decizie politica concreta si a permite cunoasterea de catre electorat a acestei atitudini; transparenta nu este un scop in sine, ci un principiu neeesar pentru realizarea dialogului social. Transparenta asigura un contact permanent intre Parlament si opinia publica, controlul lor reciproc; de aceea, ea presupune contactul cu mass-media, cu grupurile de presiune, activitatea parlamentarilor in teritoriu (contactul cu alegatorii), obligatia parlamentarilor privind publi-carea declaratiei de avere si actualizarea ei la sfarsitul fiecarui an, evitarea conflictelor de interese etc.;activitatea parlamentara este publicata in ,,Monitorul Oficial al Romaniei (actele adoptate sunt publicate in ,,Monitorul Oficial, partea I, iar stenogramele de sedinta sunt publicate in ,,Monitorul Oficial, partea a II- a);stenogramele sedintelor plenului sunt publicate pe paginile de internet oficiale ale Camerelor, unde exista si filmarea acestor sedinte, care poate fi accesata de orice utilizator de internet;cu acordul secretarului general al Camerei, orice persoana poate participa h lucrarile plenului Camerei;prezenja mass-media la lucrarile Camerelor, precum si conferintele de prcsa ale grupurilor parlamentare sunt modalitati de aducere la cunostinta opiniei publice a activitatii parlamentare.

Capitolul II DREPTUL PARLAMENTAR INSTITUTIONAL Introducere (aspecte generale) Procedura parlamentara, ca si statutul parlamentarilor sunt indisolubil legate de structuraParlamentului. Acestea vor fi difeite in functie de tipul de Parlament: unicameral sau bicameral. Structura Parlamentului rezulta din prevederile art. 61 alin. 2 din C onstitutie, in care se arata expres ca ,,Parlamentul este alcatuit din Camera Deputatilor si Senat. Un aspect prealabil il constituie premisa institutionala de ordin constitutional pe care o reprezinta bicameralismul. Detaliile de natura organizatorica si functionala ale fiecarei Camere sunt reglementate in regulamentele acestora, iar cele privind Camerele reunite in sedinta comuna, in Regulamenrul sedintelor comune. Organele de lucru sunt definite de aceste regulamente si de unele prevederi constitutionale ce intra in sfera Dreprului parlamentar. 2.1. Principiul bicameralismului Bicameralismul a existat in tara noastra sub imperiul Constitutiilor din 1866, 1938 si isi afla radacinile in Regulamentele organice - Comisia de la Focsani.

1923 si

In perioada regimului comunist, a existat o reprezentanta nationala unicamerala numita Marea Adunare Nationala, care nu intrunea caracteristicile unui Parlament democratic pentru simplul fapt ca ii lipsea opozitia, in calitatea acesteia de latura critica a procesului de guvernare. In statele federale, bicameralismul se justifica prin insasi structure statului: una din Camere

reprezinta interesele fiecarui stat, iar cealalta Camera, corpul electoral al federatiei in ansamblul ei. Intr-un stat unitar, cum este Romania, temeiurile bicameralismului sunt date de necesitatea evitarii concentrarii puterii politice in Parlament si de asigurarea in cadrul procedurii legis lative parlamentare a aprobarii legii de catre Camera decizionala dupa dezbaterea si votarea ei de catre Camera de reflectie. Intre grupurile parlamentare ale aceluiasi partid din cele doua Camere, atat ale majoritatii, cat si, mai ales, ale opozitiei, pot interveni divergen te de opinie, insa, prin dialogul instituit de sistemul bicameral, este favorizat procesul de elaborare a legii, sistemul bicameral minimizand astfel riscul dominatiei majoritatii. 2.1.1. Avantajele bicameralismului fata de sistemul parlamentului unicameral, chiar intr-un stat unitar, sunt urmatoarele: cele doua Camere se vor impiedica reciproc sa devina despotice, evitandu-se astfel o dictatura colectiva prin dedublarea grupurilor parlamentare ale majoritatii si opozitiei ; divizarea in doua Camere a legislativului este o transpunere, la nivel intra-functional, a principiului separatiei puterilor in stat; in Parlament se asigura o reprezentare cat mai echilibrata a opiniei publice, adeseori fluctuanta si instabila, osciland intre tendintele novatoare ale unei parti a electoratului si cele traditio-naliste ale alteia , evitarea practicii multiple lecturi (cel putin 3), la intervale minime, care sa le asigure eficacitatea, specifica Parlamentelor unicamerale, fiind folosita pentru evitarea adoptarii unei legi fara o analiza si dezbatere suficienta, specifica Parlamentului unicameral. Astfel, se poate ajunge ca, in cadrul sistemului parlamentar unicameral, intarzierea in adoptarea legii sa fie mult mai mare decat in cadrul sistemului bicameral. De asemenea, evident, dezbaterea unui proiect de catre parlamentarii fiecarei Camere este o solutie mai eficace pentru calitatea actului normativ decat lectura succesiva a acestuia in cadrul unei singure Camere; cresterea controlului asupra executivului, realizat de fiecare Camera in parte; asigurarea unui cadru de analiza succesiva a legilor de catre doua corpuri de legiuitori diferiti. Procesul de legiferare nu este mai complicat, dar mai profund, deoarece reluarea procedurii cu ocazia fiecarei lecturi, cum este in sistemul parlamentar unicameral, ingreuneaza, cateodata artificial, procedura, evitandu-se o mplitate daunatoare intereselor generale.

2.1.2. Ca urmare a revizuirii Constitutiei, din anul 2003, Adiinarea Constituanta derivata a optat pentru un sistem bicameral functional, ce prezinta o serie de avantaje fata de sistemul anterior al unui bicameralism integral (egalitar). Bicameralismul integral, bazat pe o egalitate aproape perfecta intre cele doua Camere ale Parlamentului din punctul de vedere al atributiilor acestora, era exponentul avantajelor anterior mentionaite fata de sistemul unicameral, insa prezenta si unele dezavantaje, mai ales de ordin procedural. Astfel, procedura era eminamente conflictuala, deoarece Camerele avand atributii decizionale identice, dar fiecare cu personalitatea sa, cele mai multe proiecte de legi erau adoptate in mod diferit. Divergentele aparute urmau sa fie solutionate de catre o comisie paritara de mediere, formata din 7 deputati si din 7 senatori, condusa, alternativ, de un deputat si de un senator. Raportul de mediere era supus dezbaterii si votului in fiecare dintre Camere, iar daca ramaneau texte care nu erau acceptate de una din Camere asa cum se regaseau in raportul de mediere, acestea urmau sa fie supuse Itcrii si aprobarii in sedinta comuna a celpr doua Camere ale Parlamentului. In aceasta faza, procedura presupunea un rezultat inechitabil. In realitate, conflictul nu era intre grupurile politice parlamentare, ci intre cele doua Camere, iar cei care castigau, in majoritatea cazurilor, erau deputatii, pentru simplul motiv ca sunt de doua ori mai numerosi decat senatorii. Bicameralismul integral nu mai corespunde cerintelor social-economice si politice ale tarii noastre. Tocmai de aceea, prin Legea de revizuire din 2003, conceptia asupra relatiilor dintre

cele doua Camere ale Parlamentului a evoluat de la bicameralismul egalitar la o alta conceptie, ce amendeaza acest caracter, instituind bicameralismul functional. Cu toate acestea, procedura bicameralismului integral este mentinuta si in prezent pentru revizuirea Constitutiei, care, in mod firesc, nu poate fi data in competenta decizionala a uneia dintre Camere. Bicameralismul functional, adoptat in urma revizuirii Constitutiei, din anul 2003, prezint serie de avantaje fata de sistemul anterior al bicameralismului integral. ao

Camerele au atributii diferentiate in sensul ca, potrivit noii reglementari, Camerei Deputatilor i s-au conferit atributii de Camera decizionala de drept comun, adica in toate cazurile in care competenta decizionala nu apartine Senatului, iar Senatul, la randul sau, are atributii de Camera decizionala in probleme ce tin de ratificarea tratatelor si a altor acorduri Internationale, ca si pentru masurile legislative ce rezulta din aplicarea acestora, precum si in domeniul unor legi ce privesc exclusiv organizarea si functionarea statului (art. 75, alin. 1 din Constitute). Potrivit acestui sistem, Camera decizional a hotaraste definitiv, indiferent daca prima Camera sesizata a modificat, completat sau a respins proiectul, iar prima Camera sesizata indeplineste rolul unei Camere de reflectie, intrucat decizia sa poate fi defmitiv infirmata de catre Camera decizionala. Pe cale de consecinta, daca forma legii adoptate de prima Camera sesizata, chiar daca priveste nu legea in ansamblul ei, ci doar un articol, alineat etc., este confirmata de Camera decizionala, legea adoptandu-se in aceeasi forma de cele doua Camere ale Parlamentului, rezulta ca ea este expresia acordului lor de vointa, si invers, daca de aceasta data Camera decizionala adopta o prevedere care nu era in competenta sa decizionala, ci a primei Camere sesizate, iar aceasta este de acord cu aceasta prevedere, dispozitia respectiva este adoptata. Deci, in realitate, de fiecare data exist a un dialog al camerelor, dar decizia finala este intotdeauna a uneia din cele doua Camere ale Parlamentului, si anume Camera decizionala. Astfel, fara a se nega egalitatea Camerelor, se asigura, in acelasi timp, specializarea lor functionala, indeosebi in domeniile in care fiecare Camera indeplineste rolul de Camera decizionala. Valorificandu-se in acest fel la maximum avantajele bicameralismului, se evita neajunsurile sale, corespunzator cerintelor societatii moderne de optimizare a procesului decizional in toate sferele vietii sociale.Este ratiunea pentru care, prin Legea de revizuire a Constitutiei, s-au abrogat procedura medierii in adoptarea legilor ordinare si a celor organice, ca si procedura sedintei comune a prior doua Camere ale Parlamentului, pentru stingerea divergentelor dintre aceste Camere, ce nu au putut fi conciliate la mediere. Procedura legislativa actuala nu mai este conflictuala, deoarece prima Camera sesizata este de reflectie, realizand o Iectura a legii, in timp ce competenta decizionala revine i de a doua Camere. Procedura specific a bicameralismului functional actual este mult mai accelerata, Camera prima sesizata fund obligata sa se pronunte in termen de 45 de zile, iar pentru legile de complexitate deosebita, in termen de 60 de zile; daca aceste termene au fost depasiite, s-a introdus institutia juridica a adoptarii tacite, considerandu-se ca prima Camera sesizata a fost de acord cu propunerea legislativa, respectiv proiectul de lege, in forma propusa de initiator.

2.2. Organizarea interna a Camerelor Camerele Parlamentului isi constitute structurile, care, potrivit art. 64 din Constitutie,

reprezinta organele de lucru ale acestora, si anume: Biroul permanent, pre sedintele Camerei, comisiile parlamentare permanente; organele de lucru nu se confunda cu aparatul functional, care este alcatuit din functionari parlamentari. Birourile permanente si comisiile parlamentare, permanente sau de avizare, se alcatuiesc in functie de configuratia politica a fiecarei Camere. Nu trebuie confundate Camerele cu structurile lor interne, care au un rol ajutator, intrucat le revin unele imputerniciri proprii, fara insa ca ele sa poata hotari in locul Camerelor (plenului). Plenul va putea astfel decide in cunostinta de cauza, in mod ordonat si eficient. Organele de lucru se constitute de catre plenul Camerei si isi desfasoara activitatea sub controlul plenului pe baza mandatului acordat de catre acesta, care il poate oricand modifica sau retrage. Atributiile organelor de lucru ale Parlamentului sunt prevazute de regulamente sau reprezinta insarcinari date de plen, cu exceptia unor atributii prevazute de Constitutie, ca, de exemplu, dreptul presedintilor Camerelor de a sesiza Curtea Constitutional cu controlul constitutionalitatii legii sau a regulamentelor parla mentare, sau de a fi consultati de Presedintele Romaniei la dizolvarea Parlamentului, de a participa la depunerea juramantului unor persoane etc. 2.2.1. Plenul Camerei Lato sensu, plenul Camerei este alcatuit, dupa caz, din totalitatea deputatilor sau a senatorilor, confundandu-se, in acest caz, cu insasi Camera. Plenul Camerei este eel care decide intotdeauna organele de lucru ale Camerei, cum ar fi comisiile, Biroul permanent, ajutand plenul la luarea deciziei. Plecand de la realitatea ca plenul este organul decizional al Camerei, stricto sensu, plenul Camerei se confunda cu cvorumul necesar pentru ca decizia sa poata fi luata in mod legal. Cu alte cuvinte, se aplica principiul ,,exista cvorum, deci exista plen. Pentru a se asigura caracterul deliberativ al sedintelor camerelor, mai multe reguli trebuie avute in vedere: cvorumul, care reprezinta numarul minim de parlamenlari in prezenta carora Camera se poate intruni si lucra legal; pentru dezbaterea pe articole a unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative (cvorumul de sedinta de lucru), atat la Camera Deputatilor, cat si la Senat, nu este necesara prezenta unui anumit numar de membri; cvorumul trebuie asigurat in cadrul sedintelor de vot, cand in sala trebuie sa fie prezenti minim jumatate plus unu dintre parlamentarii Camerei respective, pentru adoptarea de legi organice sau ordinare sau pentru adoptarea de motiuni, hotarari etc.; pentru adoptarea legilor constitutionale, cvorumul este de minim doua treimi din parlamentarii fiecarei camere conducerea lucrarilor de catre presedintele Camerei, ajutat de secretari sau, in lipsa acestuia, de catre un vicepresedinte (la Senat, vicepresedintele ce urmeaza sa indeplineasca aceasta insarcinare este stabilit de plen); asezrea parlamentarilor in sala de sedinta pe grupuri parlamentare (cutuma) spre a se putea urmari comportamentul, ales la vot, al fiecarui parlamentar; tinerea lucrarilor in hemiciclu, in timpul sesiunii ordinare dranrdinare potrivit ordinii de zi. 2.2.2. Biroul permanent al Camerei Caracterizare generala:

este un organ colegial, ales de Camera, alcatuit din presedintele Camerei, ajutat de vicepresedinti, secretari si chestori; prin modul de alegere a membrilor, este un organ reprezentativ al optiunilor politice din Parlament, fiind alcatuit potrivit configuratiei politice a Camerei; acest fapt este

foarte important, deoarece din alcatuirea Biroului permanent vor face parte si reprezentanti ai opozitiei, in functie de ponderea grupurilor parlamentare in structura politics a Camerelor; durata mandatului membrilor Biroului este diferita: pre-sedintele este ales pe durata unei legislaturi, iar ceilalti membri pe durata unei sesiuni ordinare si a vacantei pana la urmatoare sesiune ordinara. Principalele trasaturi ale Biroului permanent: activitatea sa este sub controlul Camerei, membrii acesruia putand fi revocati inainte de expirarea mandatului, la cererea grupului parlamentar pe care il reprezinta, prin votul majoritatii parlamentarilor din Camera respectiva 4. Prin deciziile sus-mentionate, Curtea Constitutionala a declarat neconstitutionala posibilitatea revocarii membrilor Biroului permanent la cererea reprezentantilor altor grupuri parlamentare decat a celor care i-au propus; revocarea poate fi atat cu titlu de sanctiune disciplinara, pentru neindeplinirea obligatiilor ce revin membrilor Biroului permanent in cadrul acestuia sau a celor legate de sarcinile proprii, cat si ca urmare a retragerii spijinului grupurilor parlamentare care au propus candidatura; activitatea sa este permanenta, adica se desfasoara si in perioada dintre sesiuni; asigura conducerea lucrarilor Camerei, beneficiind de o competenta delegata de regulamentul Camerei. Astfel, Biroul permanent are urmatoarele atribufii principals. propune Camerei data inceperii si data incheierii sesiunii parlamentare; exercita initiativa regulamentara, fiind garantul autonomiei regulamentare a Camerelor in care sens supune aprobarii plenului regulamentul Camerei si, dupa caz, propunerile de modificare a acestuia; poate cere intrunirea Parlamentului in sesiune extraordinara (convocarea se face de presedintele Camerei); daca problema pentru care se cere convocarea este de competenta decizionala a ambelor Camere, este necesar ca cererea pentru intrunirea Camerelor in sesiune extraordinara sa emane de la ambele Birouri permanente, intrucat un Birou permanent nu poate hotari pentru cealalta Camera; raspunde de pregatirea lucrarilor pentru desfasurarea rii parlamentare in plenul adunarii (intocmeste proiectul de zi, primeste proiectele cu care este sesizata Camera,realizeaza un control asupra sesizarii in raport cu competenta Camerei si asigura trimiterea catre cealalta Camera in cazul in care initatorul a depus in mod gresit sesizarea, aducandu-le la cunostinta plenului; asigura difuzarea fiecarei sesizari parlamentare ; sesizeaza comisiile pentru examinarea acestor proiecte,solutionand si eventualele conflicte de competenta, pozitive sau negative, dintre comisii; asigura difuzarea catre parlamentari a initiativelor legislative, a raportului comisiei sesizate in fond, a amendamentelor etc.); asigura constiruirea comisiilor parlamentare si aproba regulamentele de functionare ale fiecarei comisii parlamentare; urmareste respectarea de catre aceste comisii a regulamentului, dar nu din punctul de vedere al continutului activitatii, ci al respectarii termenelor procedurale; asigura respectarea regimului de protectie a mandatului parlamentar, rezultand din regimul imunitatilor, incompatibilitatilor si indemnizatiilor parlamentare; in acest sens, Biroul permanent, supune Camerei propunerea de demitere obligatorie a parlamentarului i care desfasoara o activitate incompatibila cu calitatea de purlamentar, urmand ca decizia sa apartina Camerei; asigura conducerea serviciilor adunarii si aproba starul de regulamentul serviciilor Camerei; aproba regulamentul privind paza, accesul si serviciul de permanenta.in sediul Camerei; prezinta Camerei spre aprobare proiectul de buget al acesteia si contul de inchidere a

exercitiului bugetar; organizeaza relatiile Camerei cu Parlamentele altor state si cu organizatiile parlamentare Internationale, stabileste compo-nenta nominala a delegatiilor; poate indeplini si alte atributii stabilite prin lege (stabi leste timpii de antena pentru alegeri sau poate organiza consultari politice cu grupurile parlamentare etc.). In exercitarea imputernicirilor proprii, membrii Biroului per manent nu angajeaza raspunderea acestuia, ci propria raspundere. 2.2.3. Componenta Biroului permanent Presedintele Camerei ;r

Caracterizare generala: este lider politic, din care cauza e dublat de o alta structura politica, Biroul permanent, al carui presedinte este, de asemenea; in modelul opus (modelul englez), presedintele (speaker) nu e lider politic si are prerogative mult mai mari, nefiind ajutat de un Birou permanent, ci de o structura de functionari parlamentari. Principalele trasaturi: este ales de plen, pe durata legislaturii (presedinte de legislatura), principalele atributii ale presedintelui au un caracter neutru din punct de vedere politic, activitatea acestuia desfa-surandu-se potrivit dictonului presedintele nu are partid cdnd prezideaza 5. Dintre aceste atributii, cele mai importante sunt: reprezinta Camera in raporturile cu celelalte autoritati publice, convoaca Camera in sesiuni ordinare sau extraordinare, cu exceptia Parlamentului nou ales, care este convocat de PresedinteleRomaniei, deschide sedinta plenului si asigura verificarea cvorumului, declara inchisa sedinta plenului, prezideaza lucrarile in plen, fiind garantul libertatii tribunei Parlamentului, acorda cuvantul, modereaza discutiile, sintetizeaza problemele supuse dezbaterii, asigura mentinerea ordinii in timpul dezbaterilor si respectarea regulamentului, proclama rezultatul votului, reprezinta Camera si interesele ei, inclusiv pe plan international, supune spre aprobare plenului proiectul ordinii de zi si al programului de activitate, prezideaza lucrarile Biroului permanent, conduce organele de ordine interne ale Camerei; are si unele atributii de ordin constitutional sau legal, care au coloratura politica; astfel, presedintii Camerelor sunt consultanti, impreuna cu liderii grupurilor parlamentare, de catre presedintele Romaniei la dizolvarea Parlamentului; pot sesiza Curtea Constitutionala in conditiile prevazute de art. 146 lit. a), h) si c) din Constitutie; participa la consultarile politice organizate de presedintele Romaniei; primesc sau participa la depunerea juramantului unor persoane etc.; poate fi revocat de plen, fund in exercitiul unui mandat incredintat de acesta, insa numai la sesizarea grupului parlamentar care l-a propus pentru functia de presedinte. Textele propyse prin proiectele de modificare a Regulamentelor celor doua camere prin care presedintii acestora ar putea fi revocati la cererea parlamentarilor altor grupuri decat cele care i-au propus au fost declarate de Curtea Constitutionala ca fiind contrarae art. 24,64 alin. (5) din Constitutia Romaniei, intrucat incalca dreptul ls aparare si instituie posibilitatea ca in locul presedintelui camerei, ales la propunerea unui grup parlamentar si revocat cu titlu de sanctiune juridica, sa fie ales un nou presedinte din aIt grup parlamentar decat cel care l-a propus, prin incalcarea principiului configuratiei politice; de asemenea, revocarea presedintelui Senatului, prin retragerea sprijinului politic,la cererea altui grap sau altor grupuri parlamentare decat grupul parlamentar care a propus alegerea lui, contravine art. 64 alin. (5) din Constitutia Romaniei, deoarece se face cu ignorarea princi-piului configuratiei politice; in ordine, presedintele Senatului si presedintele Camerei Deputatilor asigura interimatul tunctiei de Presedinte al Romaniei, conform art.98 din Constitute; Presedintele Senatului, respectiv, presedintele Camerei Deputatilor pot fi inlocuiti in

exercitarea unor atributii de catre vicepresedinti (la Senat, inlocuirea, in caz ca presedintele lipseste, se aproba de plen) si sunt ajutati in indeplinirea sarcinilor ce le revin de parlamentari avand urmatoarele functii: Vicepreedintii Camerei: il ajuta pe Presedintele Camerei in realizarea sarcinilor sale; indeplinesc sarcini incredintate de Presedinte sau de Biroul permanent; conduc activitatea Biroului permanent sau a Camerei la solicitarea Presedintelui Camerei Deputatilor sau cu aprobarea plenului Senatului, dupa caz.

Chestorii: verifica modul de gestionare a patrimoniului Camerei, functionarea si calitatea serviciilor acesteia si fac propuneri corespunzatoare Biroului permanent; exercita controlul financiar asupra cheltuielilor; prezinta Biroului permanent proiecrul de buget si executia bugetara; la sfarsitul fiecarei sesiuni, prezinta Camerei un raport cu privire la rezultatele controalelor effectuate: asigura mentinerea ordinii in sedintele plenului.

Secretarii: intocmesc lista inscrierilor la cuvant; prezinta propunerile, amendamentele si orice alte comunicari adresate adunarii;

efectueaza apelul nominal si tin evidenta prezentei la lucrari; numara voturile; tin evidenta hotararilor adoptate si a situatiei proiectelor si propunerilor legislative inregistrate la Camera; vegheaza la intocmirea stenogramei sedintei si verifica iiniii-rca ei spre publicare in ,,Monitorul Oficial , Partea a Il-a; il asista pe Presedinte la realizarea atributiilor ce ii revin in conducerea lucrarilor plenului si indeplinesc orice alte sarcini primate de la acesta sau de la Biroul permanent.

2.2.4. Structurile de aprobare a ordinii de zi si a programului de activitate Rolul ordinii de zi este de a asigura ordinea dezbaterilor de pe agenda saptamanala a Camerei. Diferenta dintre Camera Deputatilor i Senat: Comitetul ordinii de zi functioneaza numai la Camera Deputatilor si este alcatuit din liderii grupurilor parlamentare sau din loctiitorii acestora, fiecare cu dreptul de vot al grupului in membrilor Camerei; presedintele Camerei prezideaza dar fara vot; Comitetul ordinii de zi aproba saptamanal ordinea de zi si programul de activitate la propunerea Biroului permanent si aproba repartitia timpilor alocati in cazul sedintelor organizate (sedinte pe o durata limitata, cu impartirea acesteia prin alocarea unor durate limite fiecarui grup parlamentar). La Senat, ordinea de zi si programul de activitate sunt aprobate de plenul Camerei la propunerea Biroului permanent largit cu participarea presedintilor de comisii si a celor de la grupurile parlamentare; repartitia timpilor alocati in cazul sedin-telor organizate se face de catre Biroul permanent largit.

2.2.5. Comis iile parlamentare Rolul comisiilor parlamentare este pregatirea tehnica a I lucrarilor in plen. 2.2.5.1. Principalele trasaturi: se constitute dintr-un numar restrans de senatori sauj deputati, dupa caz, potrivit

configuratiei politice a Camerei; au o structura organizatorica proprie, iar componenja loi| este stabilita prin acordul liderilor grupurilor parlamentare si se aproba de plen; membrii pot fi revocaji de grupul parlamentar care i-a propus (raspundere politica) sau pot fi considera|i demisi di drept in caz de absents nejustificata o durata mai indelungata; comisiile sunt conduse de birouri formate dintr-un prese dinte, 2 vicepresedinti si 2 secretari, cu exceptia comisiei pentr regulament, care este formata dintr-un presedinte, un vicepresedinti si un secretar, la Camera Deputatilor, si un presedinte, 1-2 vice presedinti si 1-2 secretari, la Senat. 2.2.5.2. Organel e de lucru ale comisiei sunt:

a) Biroul comisiei, care, dupa caz, stabileste sau propune: - ordi nea de zi a fiecarei sedinte; - sarcinile ce revin fiecarui parlamentar in cadrul comisiei -constituirea de subcomisii, cu votul majoritatii membrilor comisiei, stabilindu-le componenta si sarcinile; - alte masuri ce intereseaza bunul mers al activitatilor comisiei. b) Presedintele comisiei are urmatoarele atributii: asigura reprezentarea acesteia in raporturile cu Biroul permanent si cu celelalte comisii; conduce sedintele comisiei; are acces sau poate desemna un alt reprezentant al comisiei la sedintele altor comisii care examineaza lucrari ce prezinta importanta pentru comisia pe care o conduce, indeosebi, daca potrivit regulamentului, comisia a emis un aviz; indeplineste alte atributii prevazute de regulamentul propriu de organizare si functionare.

c) Vicepresedintele comisiei il ajuta pe presedinte, iar in lipsa sau la cererea presedintelui, indeplineste atributiile acestuia. Secretarul comisiei are urmatoarele atributii:

il ajuta pe presedinte in realizarea atributiilor acestuia; tine evidenta prezentei senatorilor sau deputatilor la sedintele comisiei; asigura redactarea tuturor actelor comisiei, tine eviden ta amendamentelor depuse in scris, eliberand o dovada in acest sens; numara voturile exprimate in sedintele comisiei; urmareste intocmirea proceselor-verbale ale sedintelor comisiei

indeplineste orice alte atributii necesare bunului mers al activitatilor comisiei. d) Raportorul este presedintele comisiei sau alt membru desemnat de comisie sa intocmeasca raportul comisiei; dupa votarea raportului, el il prezinta si il sustine la lucrarile plenului.

2.2.5.3 Caracteristici generale aleprocedurii in comisie.

comisiile sunt organe interne de lucru ale Camerelor a caror activitate are caracter pregatitor pentru a oferi Camerei toate elementele necesare luarii deciziei; ele emit in acest scop rapoarte sau avize. parlamentarii care fac parte dintr-o anumita comisie per-manenta au o afmitate profesionala pentru domeniul de activitate al comisiei respective; astfel, dezbaterile care au loc in aceste comisii nu au numai un caracter politic, care, fireste este decisiv, dar au si un caracter tehnic, fiind realizate intre persoane care au cunostinte legate de domeniul respectiv; comisia poate beneficia de consultant de la cei mai buni specialist

in domeniul respec tiv care vor transmite, la cererea comisiei, informatii legate de domeniul concret al proiectului de lege analizat; nu au putere decizionala, decizia fiind luata de plen, dar, fiid ,,laboratoarele de lucru ale Camerei, prefigureaza clivajul politic si decizia plenului (de regula, ceea ce comisia propune va fi adoptat de plen); de aceea, daca apare o problema noua in cursul dezbaterilor in plen, ea se supune, pentru adoptarea deciziei, analizei prealabile a comisiei de specialitate; sedintele nu sunt publice, daca insasi comisia nu hotaraste altfel; de asemenea, presedintele poate invita, din proprie initiativa sau la solicitarea membrilor comisiei, sa participe la lucrarile comisiei persoane din afara ei, daca interesele analizei efectuate o cer, inclusiv presa; autorii amendamentelor, ca si reprezentantii comisiilor de avizare au acces la lucrarile sedintelor, fara drept de vot; reprezentantii Guvernului sunt obligati sa se prezinte daca li se cere aceasta de catre comisie; ei pot participa din proprie initiativa; toate autoritatile sunt obligate sa puna la dispozitia comisiei informatiile necesare pentru desfasurarea activitatii acesteia; comisiile isi elaboreaza regulamente proprii care se aproba de catre Biroul permanent si care precizeaza domeniile lor de activitate; cvorumul pentru desfasurarea legala a lucrarilor comisiei este majoritatea absoluta, iar hotararile se iau cu majoritatea membrilor prezenti, votul fiind, de regula, deschis; comisiile lucreaza in paralel cu plenul, daca in programul de activitate nu se prevede altfel, precum si in perioada dintre sesiuni, cu aprobarea Biroului permanent.

2.2.5.4. Tipologia comisiilor: a. Comisiile permanente Rol: se constituie obligatoriu pe domenii specializate in cadrul carora desfasoara o activitate neintrerupta pe toata durata legislaturii. Caracteristici generate:

parlamentarii sunt obligati sa faca parte din comisii perm anente, fiindu-le interzis sa faca parte din mai mult de o comisie la Camera Deputatilor si de doua comisii la Senat; la Camera Deputatilor, presedintele, vicepresedintii si parlamentarii care sunt si membri ai Guvernului nu pot face parte dintr-o comisie permanenta, in timp ce, la Senat, persoanele care ocupa functiile sus-mentionate pot face parte dintr-o comisie permanenta; participarea membrilor comisiei la lucrari este obligatorie; exists unele comisii permanente comune ambelor Camere,cum sunt comisia pentru integrare europeana si comisia pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activitatii Serviciului de Informatii (membrii lor nu pot face parte din alte comisii

Competenta comisiilor permanente Rol: dez bat proiectele de acte normative cu care au fost sesizate de Biroul permanent; daca nu le considers a fi de competenta lor, ci, dimpotriva, considera ca in mod gresit a fost sesizata o comisie, se adreseaza Biroului permanent, iar impotriva deciziziei acestuia, plenului. Atributii:

motivat, in calitate de comisie sesizata in amendamentelor formulate, prin acceptarea sau res pingerea lor, fn vederea pregatirii dezbaterii in plenul adunarii prin raportul prezentat; in acelasi scop se pronunta si asupra amendamentelor sau a altor probleme trimise de plen spre examinare , ele prefigureaza decizia

Camerei, asigurandu-I fundamentarea in raportul comisiei sesizate in fond se face referire motivata la avizele celorlalte comisii care au examinat proiectul, la avizul Consiliului Legislativ, al Consiliului Economic si Social, ori al altor institutii sau organisme care, potrivit legii, sunt competente sa avizeze un proiect sau o propunere legislativa, precum si la toate amendamentele din avizele primite, inclusiv cele prevazute in punctul de vedere al Guvernului; cu acordul Camerei, pot efectua anchete in domeniul lor de activitate. Exemple de comisii permanente: economica; juridica, del discipli na si imunitati; pentru politica externa; pentru buget si finante; pentru agricultura, silvicultura, industrie alimentara; pentrul ; drepturile omului; pentru cercetarea abuzurilor si petitii etc. b. Comisiile tempo rare Rol: pregatirea lucrarilor Camerei intr-o problema anume. Caracteristici generate: pot fi alese pentru orice domeniu sau pentru orice pro blema concreta; atunci cand sunt infiintate, li se stabilesc nu numai competenta, ci si structura, termenul de prezentare a raportului, in limita mandatului, si alte aspecte, daca e cazul; exista pana cand si-au terminal misiunea pentru care ail fost infiintate in cadrul mandatului stabilit (indeosebi al termenului); membrii comisiilor speciale isj pastreaza si calitatea membri ai comisiilor permanente. Exemple de comisii temporare: de mediere, de ancheti speciale pentru avizarea sau elaborarea unui proiect (avantajl este ca proiectul nu se mai supune altor comisii). Comisiile de mediere: functioneaza numai pentru concilierea divergentel dintre Camere aparute in procesul de revizuire a Constituji fiind alcatuite din 7 senatori si 7 deputati (comisie paritara); conducerea lucrarilor se realizeaza prin rotatie de catre un deputat sau un senator, stabilit de comisie, iar hotararile comisiei se iau cu acordul majoritatii membrilor acesteia; in caz de egalitate la 7 voturi, votul presedintelui este decisiv; activitatea comisiei inceteaza o data cu depunerea rapor-n In i ori in cazul in care membrii sai nu ajung la un acord in ml stabilit.

Comisiile de ancheta: au ca scop obtinerea de informatii asupra unui subiect determinat, in orice domeniu de activitate economico-sociala, pentru realizarea controlului parlamentar; daca ancheta se efectueaza cu aprobarea plenului de o comisie permanenta, ea poate avea loc doar in domeniul de activitate a comisiei; prezinta concluzii plenului adunarii care le-a infiintat; mijloacele de investigate sunt, de regula, audierile; de asemenea pot fi cercetate documente si alte mijloace de proba; se aplica prin analogie, regulile probatorii din procedura civila; singura limita a unei anchete parlamentare este inceperea actiunii penale comisia isi inceteaza activitatea o data cu dezbaterea raportului prezentat in plenul Camerei, indiferent de faptul aceasta a adoptat sau nu un act in urma acestei dezbateri.

Alte comisii speciale pot avea ca scop avizarea unui proiect de act normativ, in vederea pregatirii dezbaterilor in plen sau a elaborarii unei propuneri legislative, a efectuarii unui studiu pentru documentarea Parlamentului etc. Exista unele unele comisii speciale comune ambelor Camere, precum comisia parlamentara

pentru elaborarea Proiecrului de hotarare prlvind modificarea si completarea Regulamentului sedintelor commune ale Camerei Deputatilor si Senatului.

2.3. Structura politica a Camerelor - grupurile parlamentare Rol: grupurile parlamentare reprezinta structura organi-zatorica a Camerei afinitate politica. Constituire: grupurile parlamentare sunt formatiuni interne rezultate din reunirea senatorilor sau deputatilor avand aceeasi concepjie politica sau conceptii politice inrudite (pe baza de afinitate politica); daca sunt alcatuite pe baza partinica, ele reprezinta partidele in Parlament; grupurile parlamentare reprezinta trans-punerea aproximativa a partidelor politice; organizarea grupurilor parlamentare rezulta din urma-toarele reguli: numarul minim de membri este de 10 deputati sau 7 senatori de pe listele unui partid; parlamentarii care nu intrunesc numarul necesar pentru a constitui un grup, precum si deputati i independenti se pot reuni in grupuri parlamentan mixte sau se pot afilia grupurilor parlamentare constituite; esti interzis ca membrii unui grup sa fie imprumutati la asemenei grupuri mixte (cutuma parlamentara); deputatii care reprezinta organizatiile cetatenilor aparti nand minoritatilor nationale, altele decat minoritatea maghiara, pot constitui un singur grup parlamentar; formarea de grupu: parlamentare ale unor partide care nu au obtinut mandate urma alegerilor este interzisa; un parlamentar nu poate face pai din mai multe grupuri parlamentare, deoarece nimeni nu poai face parte din mai multe partide; crearea grupurilor reprezinta o facultate, nu o obligatie; sub aspect exclusiv juridic, nu exista nici un raport in grup si partidul politic, intrucat tin de ordini juridice diferiti una politica si cealalta constitutionals, rezultand din teori mandatului reprezentativ si nulitatea celui imperativ; deputatii, respectiv senatorii unui partid sau ai unei for matiuni politice nu pot alcatui decat un singur grup parlameni la Camera Deputatilor, respectiv la Senat; in regulamentui Senatului se interzice trecerea de la un nip parlamentar la altul, iar senatorii care parasesc un grup nlainentar nu se pot afilia altui grup parlamentar si nu pot imventa partide sau formatiuni politice care nu au obtinut ululate in Senat in urma alegerilor sau nu au participat la 10 alegeri; aceleasi reguli sunt si la Camera Deputatilor, au, insa, un caracter cutumiar; parlamentarii alesi ca independenti sau deveniti indepen-prin parasirea grupurilor parlamentare nu se pot asocia i-i pentru constituirea unui grup parlamentar; daca are loc o sciziune, se poate forma un nou grup, cu conditia intrunirii numarului minim, ceea ce va atrage in sesiunea urmatoare modificarea compozitiei politice a organelor de lucru( Birou permanent, comisii etc.); grupul parlamentar se bucura de unele facilitati (spatiu, faxuri, personal de secretariat si de specialitate, auto-i i tc.) care sa le asigure logistica necesara indeplinirii atributiilor pe baza de

orice modificare intervenita in componenta unui grup parlamentar se aduce la cunostinta, in scris, presedintelui Camerei; grupurile parlamentare, in functie de marimea lor, isi constituie un secretariat tehnic a carui structura se stabileste de Biroul Permanent Organele de lucru ale grupului parlamentar Grupurile parlamentare isi aleg un lider, unul sau doi vicelideri si un secretar; a)Liderul grupului are urmatoarele atributii:

prezinta plenului reprezentantii grupului in comisia de validare prezinta plenului componenta nominala a grupului parlamentar reprezinta grupul in negocierile pentru compunerea B.I., a comisiilor permanente si a altor comisii sau delegatii parlamentare

propune candidatii grupului pentru functiile din Birouluui permanent; participa la sedintele Biroului permanent ori de cate ori este invitat; poate cere incheierea dezbaterilor in plen; poate cere revocarea membrilor Biroului permanent sau al membrilor birourilor comisiilor permanente propusi de grupul pe care il reprezinta; informeaza membrii grupului asupra activitatilor plenului si ale comisiilor parlamentare; reprezinta grupul ori de cate ori este nevoie in activitate plenului;

da mandat unuia dintre vicepresedinti pentru inlocuirea sa. Viceliderul grupului il inlocuieste pe lider in lipsa acestui sau ori de cate ori este nevoie, in baza mandatului privind alegerea sa de catre membrii grupului. b) Secretarul grupului tine evidenta prezentei si asi gura redactarea proceselor-verbale. Caracteristici generate ale grupurilor parlamentare Grupurile parlamentare reprezinta structuri organizatorice restranse, intrucat nu cuprind decat o parte din membri Camerei, precum si inchise, intrucat reuniunile lor nu sunt regula publice; ele nu sunt expresia unui drept de asociere, structuri rezultate din baza electiva a Parlamentului. Rolul grupurilor parlamentare rezulta din urmatoa aspecte: grupurile fac propuneri pentru alegerea presedintelui : Camerei, a membrilor Biroului permanent, pentru numirea comisiilor parlamentare permanente sau temporare si a altor structuri cum sunt delegatiile parlamentare; propunerile se fac in cadrul numarului de locuri ce revin grupurilor, in raport cu ponderea lor in Camera (algoritm); grupurile pot prezenta amendamente prin intermediul si in numele membrilor; liderii grupurilor de la Camera Deputatilor participa la lucrarile Comitetului ordinii de zi; grupurile isi pot desemna un reprezentant care sa exprime in plen pozitia intregului grup (mai ales la sedintele organizate); liderul grupului poate cere verificarea cvorumului; grupul poate sesiza Curtea Constitutionals cu verificarea consttutionalitatii regulamentului Camerei. 2.4. Alte structuri constituite pe principiul constitutional al autonomiei parlamentare Infiintarea structurilor analizate, mentionate de art. 64 din Constitutie, este obligatorie; Camerele, insa, pe temeiul autonomiei lparlamentare, pot constitui si alte structuri cum sunt:

delegatiile parlamentare, ce se constitute cu respectarea configuratiei politice a Camerei; ele au o structura partizana si se |aproba de plen, iar mandatul lor se stabileste la alegere; grupurile de prietenie cu alte popoare si state, in constituirea carora nu intervine, in nici un fel, apartenenta politicaalcatuirea lor reprezinta o optiune personala a parlamentarilor.

In alte parlamente exista si grupuri de presiune, alcatuite nu pe criteriul apartenentei politice, ci in functie de aderenta parlamentarilor la o idee, cum ar fi egalitatea sexelor, sau grupuri de studio,pentru informarea parlamentarilor asupra unor aspecte

CapitolulIII MANDATUL PARLAMENTAR . 3.1. Notiunea de mandat parlamentar Mandatul parlamentar def ineste o demnitate publica obtinuta prin alegerea parlamentarului de catre electorat, in vederea reprezentarii acestuia in realizarea competenlelor Parlamentului, demnitate din care rezulta ca mandatul parlamentar este reprezentativ, in sensul ca, desi ales de un segment al corpului elec toral, alcatuit din alegatorii dintr-o circumscriptie, fiecare parlamentar reprezinta intreg corpul electoral (circumscriptia constituie numai un mod de desemnare practicat datorita dimensiunii corpului electoral). Continutul mandatului parlamentar este prestabilit, prin Constitutie, lege, regulamentele parlamentare sau p e cale cutumiara, fiind dedus din exercitarea prerogativelor ce alcatuiesc competenta Parlamentului. Conform teoriei mandatului reprezentativ, parlamenlarul primeste un mandat colectiv dat de intreaga naliune, insa alegatorii nu pot stabili dinainte sarcinile parlamentarului, el fiind autorizat de catre natiune sa o reprezinte si sa o exprime 8. 3.2. Deosebirile mandatului parlamentar fata de mandatul civil Potrivit art. 1532 din Codul Civil, mandatul este un contract in puterea caruia o persoana se obliga, fara plata, de a face ceva pe seama altei persoane de la care a primit insarcinarea. Mandatul civil este de drept privat, cu un continut rezultat din acordul de vointa expres sau prezumat al partilor si un caracter imperativ, raportat numai la vointa mandantului, pe cand mandatul parlamentar este un mandat de drept public, cu un continut prestabilit si cu caracter reprezentativ al intregului corp electoral (popor); mandatul civil rezulta din acordul de vointa expres sau presupus dintre mandant si mandatar (cum ar fi in cazul gestiuni de afaceri), pe cand mandatul parlamentar este rezultatul alegerilor parlamentare (baza electiva), care reprezinta un act conditie pentru dobandirea lui (cu un continut prestabilit, cum este actul alegerii si conditia reprezentativitatii rezultate din aditionarea voturilor pentru fiecare candidat); mandatul civil este imperativ, in sensul obligativitatii imputernicirii mandantului, pe cand mandatul parlamentar este reprezentativ, definind o demnitate publica, al carei continut este stabilit prin Constitutie, prin regulamentele Parlamentului sau prin lege, ori pe cale cutumiara; de aceea, mandatul civil implica acceptarea de catre mandant a actelor mandatarului facute in virtutea imputernicirii acordate, pe cand cel parlamentar este general si implica ratificarea de catre electorat a actelor indeplinite; mandatu l civil poate fi si implicit, pe cand mandatul parlamentar este intotdeauna expres, alegatorii trebuind sa voteze o lista sau un candidat, in functie de tipul de scrutin; mandatul civil este esentialmente revocabil, pe cand mandatul parlamentar nu poate fi revocat; mandatul civil implica aducerea la indeplinire de catre mandatar a imputernicirii acordate de mandant, pe cand mandatul parlamentar nu presupune o relatie juridica intre alegatori si alesiori intre part id si parlamentari, potrivit art. 69 alin. (2) din Constitutie, orice mandat imperativ fiind nul.

3.3. Natura juridica a mandatului parlamentar Asa cum rezulta din cele aratate:

mandatul parlamentar este o categorie a dreptului public deoarece Constitutia, legea sau eventual cutuma sunt cele care ii stabilesc continutul si ii determina limitele; mandarul parlamentar nu presupune o relatie juridica intre parlamentar si alegatori, sau partid, ci doar o relatie politica sanctionata prin aceea ca nu va mai fi ales, iar pe parcursul exercitarii, pierderea sprijinului politic, chiar eliminarea din grupul parlamentar etc.; ca demnitate publica, mandatul parlamentar presupune imputernicirea data de alegatori ca parlamentarul sa fie in serviciul intregului corp electoral (popor) si nu numai all unei parti din acesta (alegatorii circumscriptiei electorale sau ai partidului din care parlamentarul face parte), exercitand astfel un mandat reprezentativ. 3.4. Trasaturile mandatului parlamentar

Trasaturile mandatului reies din natura sa, si anume: imputernicirea pe care o cuprinde are caracter general; in exercitarea sa, parlamentarul este independent; mandatul sau este irevocabil; confera parlamentarului un regim special de protectie. a) Generalitatea mandatului parlamentar - Odata ales, parlamentarul devine reprezentantul intregului popor, iar continutul mandatului sau este determinat de interesele acestuia, pe care il reprezinta, si nu numai ale celor care l-au votat; in definirea acestor interese, optiunea parlamentarului este libera, chiar daca el face parte dintr-un partid pe care il reprezinta in Parlament; chiar fata de partid, optiunea sa rezulta exclusiv din propria convingere; - mandatul parlamentar exprima relatia parlamentarului cu intregul popor, in serviciul caruia este, nu numai cu alegatorii circumscriptiei care 1-au votat, desi acestia beneficiaza de prezenta sa in virtutea obligatiei parlamentarului de a tine legatura cu alegatorii. b) Independenta mandatului parlamentar - In exercitarea mandatului, parlamentarul se supune numai Constitutiei, legilor si este tinut sa adopte atitudini care, potrivit constiintei sale, servesc binelui public; - independenta parlamentarului nu este contrara obligatiei depunerii juramantului, care se refera tocmai la indatorirea de a respecta continutul politic al mandatului; - libertatea de actiune a parlamentarului rezulta din prevederile art. 69 alin. 2 din Constitute, potrivit caruia ,,mandatul imperativ este nul. c) Irevocabilitatea mandatului parlamentar - Mandatul imperativ fiind nul, potrivit art. 69 alin.. 2 din Constitutie -, pe cale de consecinta mandatul parlamentar nu poate fi revocat, fiind reprezentativ; irevocabilitatea este garantia independentei care, la randul sau, asigura generalitatea mandatului; - irevocabilitatea nu este afectata de obligatia depunerii juramantului datorita continutului acestuia d) Protectia mandatului parlamentar este indeosebi de natura constitutionala si, datorita importantei ei, o vom trata separt. Legatura politica dintre parlamentar si societate e) Alte explicatii privind trasaturile mandatului parlamentar: - faptul ca mandatul parlamentar are caracter reprezentativ nu inseamna ca, odata ce alegerea a avut loc, orice legatura dintre parlamentar si alegatori dispare; - parlamentul este supus permanent si difuz influentei opiniei publice, pe care, la randul sau, o influenteaza; independenta mandatului,nu inseamna ca parlamentarii se pot dezinteresa de anpiratiile de ansamblu ale poporului, deoarece, altminteri, principiul reprezentarii ar fi o simpla

fictiune; Parlamentul isi desfasoara activitatea sub control electiv, intrucat electoratul, la urmatoarele alegeri, poate sa nu il mai aleaga; - pentru evitarea riscului unei rupturi intre Parlament si electorat, un rol important il au formele de imbinare a democratiei reprezentative cu democratia semidirecta: referendumul (constitutional sau consultativ) si initiativa populara; aceluiasi scop ii sunt subordonate si posibilitatea dizolvarii Parlamentului, in caz de criza guvernamentala (art. 89 din Constitute), si durata mandatului parlamentar de 4 ani, care tempereaza tendinta parlamentarilor de a se transforma intr-o oligarhie politica; - prin intermediul parlamentarilor, cu exceptia celor independenti, partidele politice sunt reprezentate in Parlament; este o reprezentativitate care nu e antinomica cu mandatul de parlamentar, deoarece corespunde continutului sau politic; apartenenta politica a parlamentarilor are un rol important in asigurarea legaturii lor cu mediul social datorita rolului partidelor politice de intermediari intre societate si stat si de mediatori in confruntarea intereselor si conceptiilor specifice diferitelor grupe sociale; - alegerea parlamentarilor prin vot universal si direct asigura, prin presiunea perspectivei scrutinului, un contact permanent intre acestia si mediul social; astfel, parlamentarul este in serviciul poporului, avand mandat de la corpul electoral,nu de la partid, desi acesta l-a propus si sustinut in alegeri; intr-o societate democratica, promovarea politicii partidului este o chestiune de convingere, onestitate si moralitate, trasaturi ce nu sunt de conceput fara independent de opinie si decizie a parlamentarului in exercitarea mandatului sau; - independenta parlamentarului consta in aceea ca partidul de care apartine nu ii poate impune, sub aspect juridic, cum sa voteze, cum sa-si exercite dreptul la cuvant ori sa nu paraseasca partidul sau grupul parlamentar din care face parte; pe plan politic, insa, nerespectarea promisiunilor, angajamentelor, a disciplinei de partid etc. poate avea consecinte care pot marca definitiv cariera de politician a parlamentarului; - posibilitatea parlamentarilor de a sesiza Curtea Constitutionala inainte de promulgarea legii, ca si pentru controlul constitutionalitatii tratatelor si acordurilor internationale inainte de ratifi care, ii transforms in garanti ai respectarii Constitutiei. CAPITOLUL IV 4.1. Sistemele electorate si influenta lor asupra regimurilor politice Chiar daca analiza tipurilor de scrutin electoral nu face propriu-zis obiectul Dreptului parlamentar, ci al subramurii Dreptului constitutional, numita Drept electoral, consideram ca este foarte importanta cunoasterea modalitatii in care cetatenii pot alege sau pot fi alesi in functii publice, cu precadere in functia de parlamentar. Intr-un stat democratic, suveranitatea nationala apartine poporului care o exercita, ca regula, prin reprezentantii sai alesi in mod democratic sau, ca exceptie, in mod direct, prin referendum. Corpul electoral, in calitatea sa de componenta a poporului, ocupa locul eel mai important, pentru ca el cuprinde toti cetatenii cu drept de vot. Acestia participa la constituirea celor mai importante institutii ale democratiei reprezentative, Parlamentul si ocelelalte autoritati reprezentative. 3. 5.1. Evolutia sistemelor electorate Este incontestabil faptul ca sistemul electoral este, ala turi de sistemul institutional, unul dintre cei doi piloni principali pe care se cladeste si se sustine sistemul politic. Configurarea si functionarea sistemului institutional depind in mod esential de timpul de scrutin adoptat pentru alegerea reprezentantilor in forul legislativ si a majoritatii care va guverna. Accesul cetatenilor la vot si posibilitatea lor de a fi alesi in functii publice au fost un proces anevoios, desfasurat pe durata mai multor secole, fiind influentat de dezvoltarea politica, economica si sociala.

Cele dintai institutii democratice sunt atestate inca din Antichitate in orasele state grecesti sau in Republica romana si ele constau in adunari (Adunarea razboinicilor) in care poporul desemna sefi si lua decizii (sistemul democratiei directe). In realitate, aceste asanumite democratii directe erau foarte restranse din cauza existentei foarte multor censuri care limitau accesul spre forul de decizie. Astfel, adunarile erau compuse numai din barbati, care aveau o varsta destul de inaintata, aveau o avere considerabila, se trageau din familii intemeietoare ale orasului respectiv etc. Abia in Evul Mediu apar e in Europa notiunea de reprezentare, o data cu primele Parlamente, alcatuite din reprezentanti ai diferitelor clase sociale: nobilime, cler, burghezie si, in tarile scandinave, tarani liberi. La originea formarii acestor Parlamente din initiativa monarhilor, a stat adesea necesitatea acceptari noilor taxe, consecinte ale dificultatilor financiare generate de razboaie. A fost cazul Angliei, unde, in urma infrangerilor suferite loan fara de Tara a trebuit sa accepte, in 1215, Magna Charta Libertatum, in care erau prevazute libertatile feudale traditionale In 1258, regele se angajeaza sa convoace Parlamentul de cel putin trei ori pe an. Revolutiile engleze din 1642 si 1688, cea americana din 1774 si cea franceza din 1789 au fost rezultatul repunerii drepturi a mediilor intelectuale europene. Protestantii extremisti (puritanii) au avut un rol important in revolutia engleza si formarea Statelor Unite. Refuzul coloniilor americane de a plati noile taxe impuse de Parlamentul de la Londra, in care acestea nu aveau reprezentanti, a stat la originea razboiului de independenta impotriva Angliei. Regele Frantei, la randul sau, incercand sa faca fata nobilimii si clerului, care se opuneau vehement proiectului de reforma fiscala, a declansat involuntar procesul revolutionar de la 1789. Consolidarea democratiei reprezentative a implicat tarea totala la mandatul imperativ, mostenit din dreptul privat al Evului Mediu, in favoarea mandatului reprezentativ. Pentru revolutionarii francezi, cetateanul este actorul politic, iar cel ales este reprezentantul natiunii, si nu numai al unei parti a acesteia. Regimurile reprezentative moderne au avut la origine oligarhiei, care practica sistemele cenzitare, restrangand dreptul de vot la un numar mic de cetateni. Marirea numarului de alegatori prin suprimarea censului a constituit primul pas catre democratizarea acestor regimuri, urmand regula ,,un om un vot ) . Democratiile reprezentative moderne au afirmat egalitatea in drepturi politice a tuturor cetatenilor, indiferent de avere, educatie, religie, rasa, fund subinteleasa, totusi, existenta unei inegalitati de competenta. De aici si acea tensiune permanenta existenta intre afirmarea egalitatii in drepturi politice si acel grup de profesionisti ai politicii - clasa politica,, a caror competenta este necesara functionarii sistemului. Cu toate acestea, caracterul oligarhic initial al regimurilor politice democratice nu trebuie sa ne faca sa uitam ca, de-a lungul istoriei, nici o alta formula politica nu a reusit sa combine atat de armonios libertatea de exprimare, controlul poporului asupra puteri politice si numarul mic de oameni exclusi de la vot. Asa se justifica si celebra afirmatie a lui Winston Churchill: daca celelalte regimuri politice nu ar exista, atunci democratia ar fi cel mai rau regim posibil. Procesul care a dus la sufragiul universal a fost indelungat si haotic; initiat la inceputul secolului al XlX-lea, el se termina abia in decursul ultimilor 30 de ani ai secolului XX. O buna parte a secolului XIX, toate constitutiile liberale prevedeau principiul alegeri reprezentantilor de catre o oligarhie selectionata pe baza de averesi capacitati intelectuale. Sistemul de vot cenzitar, stabilit inca din secolul al XV-lea in Anglia, este instituit in Franta de Constitutia din 1791. La origine, doar proprietarii de dreptul de vot, pentru ca, ulterior, acest drept sa se extinda la toti detinatorii de venituri. De altfel, censul de avere a fost unul dintre cele mai raspandite censuri electorale fiind prezent in toate constitutiile europene ale secolului XIX. Acesta presupunea ca, pentru a putea vota, cetateanul sa posede| o anumita avere. Constitutia Romaniei de la 1866, care la acel moment era una dintre cele mai democratice

din lume, instituia impartirea electoratului in patru colegii de electori in functie avere. Chiar si cei care faceau parte din colegiul al IV- Iea trebuia sa plateasca o dare cat de mica catre stat. La acest sens economic se adauga cel cultural, care, in multe state, insemna detinerea unei diplome, explicarea Constitutiei sau, cel putin cunoasterea cititului si scrisului. Acest cens, ce introducea votul capacitar, era un procedeu care in statele din sudul Statel Unite ale Americii ducea la indepartarea de la vot a populatiei de culoare. Chiar si in Statele Unite, considerate bastion al democratiei, acest cens a fost abolit abia in 1965. La aceste restrictii cenzita re si de capacitate intelectuala adaugau cele de varsta (dreptul de vot interzis tinerilor sub 25 sau sub 30 ani) si cele de sex (dreptul de vot interzis femeilor). Lupta pentru universali tatea sufragiului a inceput odata cu Revolutia franceza: Constitutia de la 1793 o prevede, dar a trebuit asteptat anul 1848 pentru ca ea sa fie consacrata definitiv in Elvetia, Franta si Danemarca. In celelalte state, universalitatea votului se instituie catre sfarsitul secolului XIX: in Spania 1869, in Germania in 1871 (la nivel federal), in Grecia in 1877, Belgia o instaureaza in 1893, apoi Norvegia in 1897, urmata de Finlanda in 1906, Austria si Suedia in 1907, Portugalia in si Italia in 1912. In Marea Britanie, ea s-a impus in etape (1832, 1867, 1884), integrand progresiv diferitele clase urbane. Dreptul de vot va fi r ecunoscut femeilor cu o jumatate de secol mai tarziu: statele scandinave acorda acest drept dupa primul razboi mondial, iar Marea Britanie in 1928. Statele latine sunt, in schimb, mai lente: Spania republicana in 1931 si cc dupa al doilea razboi mondial: Franta in 1944, urmata de Belgia si Italia, apoi Elvetia in 1971 si Portugalia in 1974, dupa caderea dictaturi salazariste. In tara noastra, femeile au dobandit dreptul de vot in 1940, prin intrarea in vigoare a Legii electorale. In privinta scaderii varstei pentru accesul la urnele de vot, ea s-a facut progresiv si a variat mult timp de la stat la stat, a in anii 70 ai secolului XX sa se fixeze la 18 ani in Europa. Constitutia romana de la 1938 dadea dreptul de vot pentru Adunarea Deputatilor cetatenilor de la 30 de ani in sus, in timp ce pentru Senat, varsta era de la 40 de ani. Tote aceste reforme au la baza caracterul national al votului, in sensul ca acesta este rezervat doar cetatenilor statului.Problema se va pune in termeni noi datorita valurilor de imigranti generate de razboi, si deschiderii frontierelor intre tarile europene Anumite state au acordat drept de vot tuturor strainilor la alegerile comunale: Suedia (1975), Norvegia (1982), Danemarca(1981) si Olanda (1985), ceea ce a dat nastere la aprinse dispute in restul tarilor europene. Pe langa largirea bazei electorale, apar si alte forme de democratizare a votului: unele au in vedere tehnicile de vot (votul secret este introdus la inceputul secolului XX, Marea Britanie cunoscandu-l inca din 1872); altele se refera la categoriile de cetatenicarora le este interzis dreptul la vot (servitorii domestici fiind printre ultimii care au primit acest drept, militarii sunt excluisi de la vot pana in 1945, iar in prezent, accesul la scrutin le este interzis persoanelor condamnate pentru crime si delicte grave, precum si celor pusi sub interdictie). In sfarsit democratizarea sufragiului priveste, in aceeasi masura, egalitatea .intre alegatori (egalitatea intre circumscriptii, in functie de fluctuatia populatiei - asa-numita geografie electorala) care a fost initiata in Anglia secolului XIX (Reform Act, 1832) si care mai ridica probleme si astazi. In prezent, in majoritatea democratiilor lumii, votul este universal, egal, direct, secret. Votul este, de asemenea, liber exprimat, in sensul neobligativitatii prezentei la urne. Obligativitatea votului, prezenta in cateva state ( Austria, Australia, Belgia, Elvetia, Liechtenstein, Luxemburg si Grecia), reprezinta o exceptie de la caracterul liber exprimat al votului. Consideram ca introducerea obligativitatii prezentei la urne. ceruta in unela medii, nu este oportuna, deoarece duce la o denaturare rezultatelor votului. Cei care vor participa la vot ca urmare coercitiei vor face in asa fel incat buletinul de vot sa fie anulat ceea ce nu duce la o apreciere corecta a intentiei lor politice. Trecerea de la un regim r eprezentativ la unul democratic, de la o oligarhie liberala la o democratie de masa nu putea ramana fara efecte asupra sistemului electoral.

Atata vreme cat aleger ile ramaneau un privilegiu al unei elite sociale omogene, care isi alegea propriii reprezentanti, dezbaterile privind mecanismele de vot erau limitate, iar scrutinul majoritar devenea tot mai necesar. Dezbaterea privind democ ratizarea votului a oscilat intre doua optiuni: scrutinul majoritar, care pune accent pe alegerea guvernantilor, si reprezentarea proportionala, care permite atribuind fiecarui partid un numar de locuri proportional cu voturile obtinute - realizarea unei cat mai adecvate reprezentari politice a electoratului. CAPITOLUL V 5.1. Tipuri de scrutin Termenul de ,,scrutin vine de la latinescul scrutinium, care inseamna ,,actiune de studiere, de explorare. Asadar, scrutinul defineste procedeul prin care cetatenii cu drept de vot desemneaza organele reprezentative. Desi realitatile si procedurile sunt extrem de variate de la o tara la tara, se poate totusi afirma ca exista doua moduri scrutin fundamentale, din care se formeaza, prin combinarea unor elemente, toate celelalte sisteme electorale. Exista deci o| mare varietate a sistemelor electorale reale, si aceasta simplul motiv ca nici un mod de scrutin nu este perfect.Fie ca este vorba despre sistemul proportional, fie de cel majoritar varianta cu un tur sau in cea cu doua tururi de scrutin, fie chiar de oricare din combinatiile cunoscute sub numele de sisteme mixte, nici unul din acestea nu poate rezista tuturor criticilor. Fiecare, deci, are si avantaje si dezavantaje, evaluarea acestora, in context national, marcand optiunea pentru unul sau altul. Adevarul este ca partidele care controleaza Parlamentul unei tari sunt suverane in alegerea sistemului electoral. Se poate deci presupune, cu temei, ca partidele nu aleg modul de scrutin independent de avantajele si dezavantajele care decurg pentru optiune. Scrutinul majoritar Scrutinul majoritar este sistemul in care sunt alesi candidatii care au obtinut cel mai mare numar de voturi. El cunoaste doua modalitati: uninominal sau de lista, fiecare cu unul saudoua tururi. Scrutinul uninominal:in logica sisiemului cenzitar, scrutinul majoritar fusese in secololul al XlX-lea in toate tarile europene. Scrutinul uninominal este eel mai vechi mod de scrutin si, cel mai uiilizat. Scrutinul majoritar cu un singur tur Scrutinul majoritar intr-un singur tur, este sistemul in care sunt alesi candidatii care au obtinut cele maimulte voturi, indiferent de procentaj; se poate spune ca majol ritatea relativa este suficienta pentru a fi ales. Acest tip de scrutin functioneaza foarte eficient in tarile cl democratic bipartidista de genul Marii Britanii sau Statelc Unite ale Americii. Pe plan national, scrutinul uninomina reprezinta una din cele mai eficace modalitati de scrutin pentr asigurarea unei majoritati parlamentare stabile. Marile democrat! anglo-saxone si, mdeosebi, Marea Britanie si Statele Unit/ ale Americii sunt o dovada de necontestat. Bipartidismul, caracterizeaza regimul politic al acestor democratii, a gener aceasta modalitate de scrutin, care, la randul sau, consolideaa sistemul si il apara. Este ceea ce s-a intamplat in Marea Britanl prin inlaturarea liberalilor in perioada de coabitare politica dint acestia, conservatori si laburisti sau, mai tarziu, a social-democrati Ic cand au incercat, rupandu-se de laburisti, sa irupa in via|a politic De fiecare data, scrutinul uninominal, aparand bipartidismuL asigurat eliminarea celui de-al treilea, in jocul fortelor politice care asigura guvernarea tarii. Scrutinul majoritar uninominal cu doua tururi. Conform acestei modalitati de votare, candidatul trebuie sa obtina cel putin jumatate plus unu din voturile exprimate pentru a fi ales. In conditiile in care nici un candidat nu reuseste

sa culeaga din primul tur majoritatea absoluta a sufragiilor, se procedeaza la doilea tur. In acest caz, sunt doua feluri de reglementari electorale: fie este suficienta majoritatea simpla in turul sen aplicandu-se astfel o formula clasica, conform careia in primul tur se alege, pe cand in al doilea se elimina, fie se procedea la balotaj intre primii doi candidati clasati dupa numarul de voturi obtinut in primul tur, castigatorul avand nevoie de majoritatea absoluta de sufragii pentru a fi ales. In tarile pluripartidiste, cum sunt majoritatea statelor, sistemul majoritar uninominal pentru alegerea parlamentarilor este foarte nefast, deoarece genereaza frustrare si datorita inechitatii sale. Scrutinul uninominal este eficace si asigurarea stabilitatii parlamentare, cu toate actiunile benefice pentru actiunea guvernamentala ce rezulta din aceasta, asigura victoria in alegeri a marilor partide, cele mai reprezentative, dar, in acelasi timp, profund injust, pentru ca nu are cum sa asigure reprezentarea in parlament a tuturor sau a majoritatii tendintelor politice caracteristice din societate. In conditiile bipartidismului, aceasta nu are o importanta deosebita, deoarece, prin ipoteza, aceste tendinte sunt, in mod esential, bipolarizate. In conditiile pluralismului politic actual, insa, exista riscul ca numeroase din aceste tendinte, importante in viata sociala, sa nu fie reprezentate si, astfel, ca parlamentul, dintr-o tribuna a poporului, sa devina doar o tribuna a minoritatii politice. Modurile de scrutin ar putea ,,confectiona majoritati parlamentare, dar nu sisteme partizane care, in esenta lor nu pot fi decat produsul tendintelor si aspiratiilor politice existente in societate. Scrutinul uninominal, prin faptul ca asigura ca partidul, avand o majoritate relativa a optiunilor sa detina majoritatea absoluta a locurilor, poate genera o stare conflictuala extrem de periculoasa. Dezavantajele acestui tip de scrutin in tarile pluripartidiste sunt multiple. Circumscriptia electorala este mai mica decat unitatea administrativ-teritoriala pe baza careia este organizat teritoriul statului. Astfel, sistemul presupune o, decupare a teritoriului national in atatea circumscriptii electorale cate fotolii de parlamentar suunt puse in joc. Aceasta presupune cheltuieli mai mari si poate duce la asa-numita geografie electorala, care inseamna stabilirea de circumscriptii electorale inegale ca numar de alegatori pentru alegerea aceluiasi organ de stat. Decupajul electoral poate crea probleme in functie de repartitia teritoriala a electoratului uneia sau alteia dintre fortele politice antrenate in competitia electorala. In cadrul acestui sistem, personalitatile au un rol foarte important, in detrimentul partidelor politice si a l curentelor da gandire politica. Aceasta poate duce la un parlament foarte eterogen, in care majoritatile sa fie foarte instabile, in care interesele individuale sau de grup restrans ale unora dintre parlamentari sa duca la o diminuare a sprijinului politic acordat Guvernului si, implicit, la o destabilizare guvernamentala, cu efecte politice, economice si sociale greu de prevazut. Sistemul este inaplicabil intr- un stat pluripartidist, deoarece amplifica victoria partidului invingator (deci, o suprareprezentare) asupra celui aflat pe locul al doilea (deci, o subreprezentarej precum si, practic, inlatura reprezentarea celorlalte partide, iar locurile ce revin fiecarui partid depind, adesea, nu atat de influenta sa reala in societate, cat de repartizarea geografica a sufragiilor (deci, o deformare demografica a reprezentarii). Astfel, in aceste circumscriptii electorale restranse, cel care ia cele mai multe voturi castiga mandatul. In practica pot fi foarte multi candidati, iar optiunile electoratului pot sa se imparta catre fiecare dinte acestia. Astfel, la nivelul circumscriptiei, un candidat care obtine un scor electoral foarte redus, dar mai mare decat al fiecareia dintre contracandidatii sai, va castiga mandatul, cu toate ca procentul obtinut este mult mai mic decat procentele cumulate ale celorlalti candidati. Acelasi rezultat este si pentru reprezentantii unui anumit partid politic la nivelul intregii tari. In acest fel, o parte foarte mare din electorat se simte frustrata, neregasind votul in rezultatul alegerilor. Democratia nu este un sistem perfect, insa, comparativ cu celelalte sisteme politice existente in prezentul sau trecutul omenirii, s-a dovedit a fi cel mai performant sistem. Unul dintre marile avantaje ale democratiei este faptul ca elimina pe cat posibil frustrarile sociale ce au la baza inechitati provenite din aplicarea unor institutii juridice.

Or, acest tip de scrutin, majoritar uninominal, produce intr-un stat pluripartidist tocmai frustrarile sociale care nu sunt specifice democratiei si, in nici un caz, nu sunt benefice niciunui tip de societate.

Sistemul majoritar de lista , care mai este cunoscut si sub denumirea de sistem plurinominal, presupune ca alegatorul sa aleaga mai multi candidati inscrisi pe o lista. Consec intele privind circumscriptiile se materializeaza in intinderea lor foarte mare, de regula identificandu-se cu o unitate administrativ-teritoriala. In acest sistem, partidele politice joaca rolul cel mai important, scrutinul fiind mai mult o optiune politica a alegatorilor. Alegatorii isi exprima optiunile pentru o lista de candidati, care reprezinta un partid politic, o orientare politica, si nu pentru o anumita persoana, ca in cazul scrutinului majoritar uninominal. In principi u, alegerea prin scrutin plurinominal in sistem majoritar presupune acceptarea tuturor riscurilor si inechitatilor scrutinului uninominal. In plus, acceptarea acestui mod de scrutin, in conditiile multipartidismului romanesc, accentueaza unele din deficientele scrutinului uninominal, ducand valentele acestuia pana la disperarea alegatorilor. Primul si c el mai mare dezavantaj il constituie faptul ca, in cazul unui scrutin majoritar de lista, intr-un judet, desi exista doua, trei sau mai multe partide, castiga unul singur: cel care obtine cel mare numar de voturi. In cazul scrutinului majoritar de lista, indiferent de numarul partidelor participate in alegeri, exista un singur castigator, care obtine totalitatea mandatelor parlamentare ce se cuvin, potrivit legii, judetului respectiv sau municipiului Bucuresti, unitati administrativ-teritoriale ce se constituie in circumscriptii electorale. Ca si in cazul scrutinului uninominal, cel care se afla in frunte castiga totul, eliminandu-se orice alta pretentie electorala. Pe aceasta cale se creeaza inechitati si prin sustinerea partiala a autoritatilor izvorate din alegeri, ca urmare a faptului ca o mare parte din electorat este absenta de la exercitarea dreptului de vot sau pierde prin modul gresit de manifestare a optiunii electorale. Inechitati si mai mari decat in cazul scrutinului uninominal intervin atunci cand in campania electorala apar mai multe partide politice, la capatul cursei fiind admis unul singur, cu toate riscurile ce rezulta din nerecrutarea membrilor celorlalti competitori, slujiti uneori de o mare masa de electori. O situatie si mai injusta po ate avea loc in cazul scrutinului majoritar intr-o circumscriptie cu mai multe mandate, daca organizeaza doua tururi de scrutin. In asemenea situatii, lista care obtine majoritatea absoluta a voturilor la primul tur scrutin castiga toate mandatele din circumscriptia electorala. La cel de-al doilea tur de scrutin castiga lista care obtine cel mare numar de voturi. Aparent, lucrurile nu sunt diferite intre cele doua modalitati de scrutin. In realitate, daca la cel de-al doilea tur de scrutin se instituie balotajul intre primele doua liste aflate in frunte la primul tur, se elimina din start participarea celorlalte partide, acestea fiind obligate sa se coalizeze cu unul sau altul din cele doua partide care continua cursa electorala. Aceasta coalizare obligatorie pentru un partid care isi respecta statutul si ideologia devine un obstacol in calea evolutiei sale, care ii poate determina sfarsitul existentei politice. O astfel de solutie este mult mai drastica decat in situatia in care, in al doilea tur de scrutin, se pot prezenta toate partidele din primul tur. In astfel de situatii, competitia este absolut inegala, stiut fiind ca, intr-o saptamana sau doua, electoratul nu-si schimba optiunile electorale exprimate la primul tur, ceea ce dezorienteaza electoratul care a sprijinit partide politice prezente in primul tur, dar absente in al doilea . B. Scrutinul reprezentrii proporionale Acest scrutin este sistemul care asigur i reprezentarea minoritii politice n fiecare circumscripie, n raport de voturile obinute. Reprezentarea proporional este sistemul electoral care permite exprimarea n Parlament a poporului (corpului social, electoratului) n raport cu multitudinea dimensiunilor i opiunilor sale, cu precdere politice. Ea permite, prin definiie, reprezentarea n

Parlament att a majoritii, ct i a minoritii, deci a diversitii sociale ca stare natural i frecvent13. Potrivit acestui sistem, mandatele parlamentare se distribuie candidailor proporional cu voturile pentru obinute n alegeri. Exist, deci, un raport direct proporional ntre fotoliile parlamentare pe care le ocup un partid politic i voturile pe care electoratul i le-a atribuit. In principiu, ideea de baz a reprezentrii proporionale este aceea de a asigura fiecrui partid sau fiecrei coaliii politice o reprezentare corespunztoare forei i importanei sale reale. n acest fel se tinde spre o justiie electoral, dndu-se o reprezentare mai apropiat strii opiniei alegtorilor. Reprezentarea electoral ncearc s realizeze o veritabil fotografie a fizionomiei politice a unei ri, pn n cele mai mici nuane14. Este un sistem care se aplic foarte bine n statele cu pluripartidism, deoarece genereaz cele mai puine frustrri sociale, un numr mare de electori regsindu-i opiunea de vot n rezultatul alegerilor. ntre avantajele reprezentrii proporionale1 \ putem aminti: - echitatea, numrul mandatelor obinute de partidele politice, potrivit reprezentrii proporionale, corespunde forei lor electorale; caracterul programatic, reprezentarea proporional este un scrutin al ideilor, al programelor partidelor i coaliiilor politice, i nu al unor indivizi, cum este n cazul scrutinului majoritar uninominal. ntr-adevr, atunci cnd ceteanul voteaz n sistemul reprezentrii proporionale, el acord votului su un caracter politic, deoarece candidaii care se prezint sunt grupai dup opinii, fiecare avnd programul su i, prin urmare, ideea unui program, a unei opinii politice prezentat electoratului are aceeai importan ca i alegerea unei persoane16; caracterul cinstit al scrutinului, absena celui de-al doilea tur de scrutin elimin desistrile i retragerile de la vot, determinate de cauze ilicite; existena unor praguri electorale'''' care constituie procente minime de voturi ce trebuie realizate de liste la nivel naional i care asigur astfel intrarea n Parlament a unor fore politice reprezentative pentru ntregul corp electoral, i nu numai pentru anumite interese regionale; existena unor cheltuieli mai mici fa de cele realizate n sistemul majoritar, deoarece circumscripiile electorale sunt la nivelul unor uniti administrative mai extinse; n ara noastr sunt la nivel de judee. Sistemul prezint i unele dezavantaje, cum ar fi: ntocmirea listelor electorale de candidai de ctre partide. In fapt, aceste liste sunt rezultatul conducerilor partidelor care dein astfel cheia alegerilor. Vechimea n partid, disciplina, ardoarea militant a candidailor sunt apreciate de conducerea partidului, care poate s i propulseze pe liste pe cei pe care i apreciaz, eliminnd eventualele dizidene democratice. Soluia pentru suprimarea acestui dezavantaj este organizarea unor alegeri libere i corecte n cadrul partidelor, astfel nct pe listele propuse corpului electoral s existe persoane agreate de membrii obinuii ai formaiunii politice respective; ruperea legaturilor dintre alei i alegtori. Acest fenomen este evident prin faptul c alegerile se organizeaz pe liste electorale i pe baz de programe politice, i nu lund n considerare prestaia candidatului; -procedura destul de dificil de calculare a rezultatelor alegerilor, care i gsete rezolvarea n folosirea tehnicii de calcul moderne. Din pcate, n ara noastr, s-a optat pentru un sistem al reprezentrii proporionale cu liste blocate, n care alegtorul voteaz lund n considerare programul politic al unei formaiuni, ns nu poate interveni n nici un fel pentru a-i susine unul dintre candidai, care pe lista respectiv se afl pe o poziie greu eligibil sau, dimpotriv, pentru a ndeprta de pe list anumite persoane pe care conducerea partidului respectiv le-a desemnat pe o poziie potenial eligibil. In cadrul sistemelor electorale de list, exist anumite variante ale scrutinului de list, care, tehnic, devine mai complicat, pentru c prin intermediul lor se creeaz posibilitatea modificrii listelor de ctre alegtori. Asemenea variante sunt panaajul i votul preferenial (alternativ). Panaajul creeaz alegtorului posibilitatea de a ntocmi chiar el lista de candidai, combinnd mai multe asemenea liste. Prin intermediul panaajului, alegtorii pot modifica coninutul listei aa cum

doresc, datorit marii liberti de apreciere pe care o ofer aceast variant. Votul preferenial, care mai este denumit i alternativ, creeaz posibilitatea alegtorului de a modifica doar ordinea candidailor pe o list electoral, far ns a putea s combine listele. El combin ntr-un singur tur de scrutin efectele a dou tururi. Conform acestei variante, fiecare alegtor voteaz pentru un candidat, dar el indic, n acelai timp, i ali candidai care reprezint, n ordine, preferina sa a doua, a treia, a patra etc., pn la eventuala epuizare a numrului de candidai de pe lista propus. Dac prima preferin obine majoritatea cerut de lege, este proclamat ales. n caz contrar, nu se organizeaz noi alegeri i nici nu se folosete lista de supleani, ci se elimin candidatul care a obinut cele mai puine voturi, numrul acestor voturi adugndu-se celor de dinaintea sa, proporional cu ponderea voturilor deja obinute. Dac nici de aceast dat nu s-a obinut majoritatea legal, din nou se elimin ultimul candidat, iar voturile sale se adaug celorlali mai bine clasai i aa mai departe. C. Sisteme electorale mixte Att sistemul majoritar, ct i cel al reprezentrii proporionale prezint o serie de dezavantaje, pe care legislaiile i practica electoral din diverse state au ncercat s le evite prin combinarea avantajelor fiecruia dintre ele, rezultnd astfel aa-numitele sisteme electorale mixte. Exist trei tendine care grupeaz aceste tehnici de combinare n trei tipuri de sisteme mixte, i anume: cele n care domin sistemul majoritar, cele n care domin reprezentarea proporional i cele echilibrate. Vom prezenta ca exemplu de sistem electoral echilibrat, n cadrul cruia se acord aceeai importan att sistemului majoritar, ct i reprezentrii proporionale, unul dintre cele mai cunoscute sisteme, i anume, sistemul german al dublului buletin de vot, numit i sistemul reprezentrii proporionale personalizate. Confonn acestui sistem, fiecare alegtor dispune de dou buletine. Cu un buletin alegtorul desemneaz, prin scrutin majoritar uninominal cu un tur, ntr-o circumscripie electoral, un deputat n Bundestag. Cu cellalt vot se pronun pentru un partid (o list de candidai), prin sistemul reprezentrii proporionale (sistemul d'Hondt) n cadrul unui land. Utilizarea celor dou buletine se face n dou circumscripii diferite, corespunztor celor dou tipuri de scrutin. In acest fel, n Bundestag exist dou categorii de deputai, unii alei n circumscripii, iar alii pe listele partidelor la nivel de landuri. Cei alei n circumscripii formeaz o jumtate din deputaii Bundestagului, iar ceilali, alei la nivel de landuri, formeaz cealalt jumtate. Dac, ns, se ntmpl ca numrul mandatelor obinute n circumscripiile de scrutin majoritar s fie mai mare dect cel care a rezultat din aplicarea reprezentrii proporionale, diferena n plus nu se pierde, ci, pe baza ei, se suplimenteaz numrul de mandate din Bundestag. Aceast regul are ca efect faptul c au existat situaii n care, dup alegeri, Bundestagul a avut un numr diferit de membri, n perioade diferite. 5.2 Dobndirea mandatului parlamentar Dobndirea mandatului parlamentar prin alegeri Camera Deputailor i Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret i liber exprimat potrivit sistemului electoral al reprezentrii proporionale instituit prin legile electorale; de aceea, parlamentarul dobndete mandatul la data la care a fost ales. b) Dobndirea mandatului parlamentar prin desemnare Art. 62 alin. 2 din Constituie permite reprezentarea distinct n Camera Deputailor a organizaiilor cetenilor aparinnd minoritilor naionale care nu au obinut nici mcar un mandat prin scrutin, dar au participat la alegeri pe liste proprii i au obinut un anumit scor electoral, n funcie de norma de reprezentare specific; este o discriminare pozitiv, n favoarea acestor minoriti. c) Procesul intrrii n exerciiul mandatului parlamentar Biroul electoral de circumscripie elibereaz certificatul doveditor al alegerii n termen de 24 de ore de la ncheierea operaiunii de atribuire a mandatelor; o dat cu eliberarea certificatului, cel ales intr n posesia mandatului su, ceea ce
a)

confer imunitate i anumite drepturi patrimoniale, cum ar fi decontarea cheltuielilor de transport dinspre localitatea unde i are domiciliul spre Bucureti, n vederea nceperii exercitrii mandatului; - parlamentarul intr, ns, n exerciiul mandatului de la data ntrunirii legale a Camerei din care face parte, sub condiiile validrii i depunerii jurmntului; totodat, se nate i obligaia de a da curs convocrii Camerelor de ctre Preedintele Romniei, iar nclcarea voit a acestor obligaii are semnificaia refuzului de a-i exercita mandatul; Parlamentul nou ales se ntrunete la convocarea Preedintelui Romniei n cel mult 20 de zile de la alegeri; de la aceast dat nceteaz calitatea de parlamentar a membrilor Parlamentului anterior i se declaneaz procedura preliminar constituirii organelor de lucru ale noului Parlament; n perioada preliminar, alesul intr n exerciiul mandatului, care ns, prin scopul urmrit, este limitat la problematica validrii mandatelor rezultate din alegeri; o dat cu validarea a cel puin dou treimi din mandate, potrivit regulamentelor celor dou Camere, acestea sunt legal constituite, ntruct i pot exercita n ntregime prerogativele (s adopte orice lege, inclusiv constituional, s nvesteasc Guvernul, s-i aleag organele de lucru etc.), iar parlamentarii, dup depunerea individual a jurmntului n faa plenului Camerei, intr pe deplin n exerciiul mandatului lor (nedepunerea jurmntului are ca efect pierderea mandatului); din cele artate, rezult c ntre momentul eliberrii de ctre birourile electorale de circumscripie a certificatelor doveditoare a ctigrii alegerilor i data depunerii jurmntului exist, n paralel, dou corpuri legiuitoare: * primul, care i continu mandatul, dar un mandat limitat din punct de vedere al competenelor; * al doilea, care nc nu i-a nceput activitatea. In acest mod se asigur continuitatea autoritii legislative, neexistnd nici un moment vid de putere legislativ.

5.3. Durata mandatului parlamentar Durata mandatului parlamentar coincide cu aceea a Camerei, de patru ani, deoarece mandatul se exercit individual, dar se realizeaz colectiv la nivelul Camerei; aceast durat se prelungete de drept n urmtoarele situaii: > pn la ntrunirea noului Parlament, potrivit art. 63 alin. 3 din Constituie, pentru a se asigura permanena funciei Parlamentului; potrivit art. 63 alin. 4 din Constituie, competena Parlamentului n aceast perioad este ns limitat, ntruct nu poate adopta, modifica sau abroga legi organice sau revizui legea fundamental; > pe durata strii de mobilizare, de rzboi, de asediu sau de urgen, pn la ncetarea acestora. Durata mandatelor celor dou Camere este egal; ea poate fi mai mic de 4 ani n cazul dizolvrii Parlamentului; potrivit art. 89 din Constituie, Preedintele Romniei, dup consultarea preedinilor celor dou Camere i a liderilor grupurilor parlamentare, poate s dizolve Parlamentul, dac acesta nu a acordat votul de ncredere pentru formarea Guvernului n termen de 60 de zile de la prima solicitare i numai dup respingerea a cel puin dou solicitri de nvestitur. Constituia permite o singur dizolvare a Parlamentului ntr-un an de zile. Deci, dizolvarea este condiionat de existena unei crize guvernamentale, a crei soluionare reclam arbitrajul electoratului, dar ea nu poate avea loc n ultimele 6 luni ale mandatului Preedintelui Romniei i nici n timpul strii de mobilizare, de rzboi, de asediu sau de urgen.

3.8. ncetarea mandatului poate fi: a) colectiv, ca urmare a ncetrii mandatului Camerei la expirarea duratei acestuia sau a dizolvrii Parlamentului de ctre Preedintele Romniei; b) individual, pentru nedepunerea jurmntului, deces, demisie, incompatibilitate sau pierderea drepturilor electorale.
5.4.

Supleanii i vacana circumscripiei electorale

Supleanii sunt candidaii nscrii pe list care la alegeri nu au obinut un loc n Parlament; se pot deosebi dou situaii: vacana locului de parlamentar, cnd titularul de pe lista care a ctigat mandatul pierde aceast calitate, locul su urmnd a fi luat de candidatul imediat urmtor, cu condiia ca acesta s nu-i fi schimbat ncadrarea politic; vacana circumscripiei electorale, cnd dac nu exist supleani, precum i n cazul ncetrii mandatului unui candidat independent, se organizeaz alegeri pariale pentru mandatul respectiv, cu excepia ultimelor 12 luni anterioare expirrii mandatului Camerei. Mandatul deputatului sau senatorului ocupat prin sistemul supleanilor sau al alegerii pariale dureaz pn la expirarea normal a mandatului Camerei din care parlamentarul face parte (cu excepia prelungirii acestui mandat n condiiile art. 63 alin. 1 sau a dizolvrii Parlamentului n condiiile art. 89 din Constituie).
5.5. Coninutul mandatului parlamentar reprezint totalitatea drepturilor i obligaiilor pe care le presupune. Drepturile parlamentarilor pot fi clasificate n drepturi politice i drepturi patrimoniale.

Drepturile politice sunt cele prin exercitarea crora parlamentarii realizeaz coninutul politic al mandatului lor, i anume: a) Iniiativa parlamentar, ce se poate manifesta sub modalitatea dreptului de iniiativ legislativ, prin propuneri legislative sau amendamente, depunerea de moiuni sau proiecte, hotrri ori prin declaraii, dreptul de a participa la iniiative colective, cum sunt acelea pentru suspendarea din funcie a Preedintelui Romniei, moiunea de cenzur pentru demiterea Guvernului, sesizarea Curii Constituionale cu privire la neconstituionalitatea legii nainte de promulgare sau a tratatelor sau altor acorduri internaionale nainte de adoptarea legii de ratificare, cererea de ntrunire a Camerelor n sesiune extraordinar etc. b) Libertatea de exprimare, specific parlamentarilor prin dreptul la cuvnt i dreptul la vot. c) Drepturi legate de activitatea de control a executivului prin chestionarea Guvernului sau a membrilor si pe calea ntrebrilor sau interpelrilor, participarea la iniierea de moiuni simple sau de cenzur, anchete, solicitarea de informaii; Guvernul este obligat s prezinte informaiile i documentele cerute de Camere. d) Drepturi legate de organizarea i funcionarea Camerelor, care se refer la dreptul de a alege i a fi ales n organele de lucru ale acestora, la dreptul de a se organiza n structuri politice, la dreptul de a face parte din alte formaiuni ad-hoc sau permanente ale Camerei, cum sunt grupurile de prietenie cu alte ri sau delegaiile parlamentare, dreptul de a demisiona. Drepturile patrimoniale se refer la consecinele patrimoniale ale mandatului reprezentativ; demnitatea de parlamentar rezult dintr-un raport de drept public n cadrul cruia drepturile patrimoniale reprezint contraprestaia serviciului realizat; ele fac parte dintre msurile de protecie a mandatului parlamentar, ntruct sunt destinate s asigure independena patrimonial a parlamentarilor (au aprut ca urmare a generalizrii votului universal, ce a permis accesul n Parlament al unor persoane far avere, spre deosebire de votul cenzitar, ce asigura selectarea doar a celor ce plteau un anumit nivel de impozit reprezentnd censul de avere);

sunt consecina faptului c funcia de parlamentar, constituind o demnitate public, ca i orice alt demnitate, cum este aceea de ministru, judector etc., implic plata unei remuneraii a serviciului prestat (indemnizaia lunar sau acordarea unor faciliti n lipsa crora serviciul nu s-ar putea presta - transportul, cazarea, plata cheltuielilor pe plan local, pentru legtura cu alegtorii etc.).
-

Indemnizaiile i alte drepturi patrimoniale: cuantumul indemnizaiei lunare se stabilete prin lege organic; indemnizaia cuprinde o parte fix i una variabil, legat de participarea la edine (diurna de edin); indemnizaia este de ordine public, deci nu se poate renuna la ea; alte drepturi pecuniare se refer la decontarea cheltuielilor de transport i cazare, ndeosebi pentru parlamentarii din provincie, la suma acordat pentru reprezentativitatea pe plan local, cum este biroul senatorial etc. 5.6. Obligaiile parlamentarului Corelativ drepturilor, parlamentarul are urmtoarele obligaii: participarea la lucrrile comisiilor i ale plenului; ncadrarea ntr-o comisie permanent; respectarea jurmntului depus, a procedurii parlamentare i a regulamentelor; declararea averii nainte de validare i la sfritul mandatului; evitarea conflictului de interese; asigurarea unui contact permanent cu alegtorii din circumscripia electoral. 5.7. Sanciuni Pentru nclcarea obligailor, sanciunile pot fi disciplinare, pecuniare i politice. a) Sanciuni disciplinare Constituie abateri disciplinare svrite de parlamentan urmtoarele fapte, dac, potrivit legii, nu constituie infraciuni: nclcarea dispoziiilor privind ndatoririle parlamentarului prevzute de Constituie i de legea statutului deputatului, i senatorului; nclcarea jurmntului de credin; nerespectarea prevederilor Regulamentului Camerei; exercitarea abuziv a mandatului parlamentar; comportamentul injurios sau calomniator la adresa unui parlamentar ori a altui demnitar n edinele de plen, de comisii sau de birou sau n afara acestora, dar cu privire la exercitarea mandatului de parlamentar. Sanciunile disciplinare aplicate de preedintele Camerei sunt: atenionarea, chemarea la ordine, retragerea cuvntului, avertismentul scris, eliminarea din sal. Sanciunile disciplinare aplicate de Camer sunt: interzicerea participrii la lucrri pentru o perioad de timp, excluderea temporar de la un numr de maxim 30 de edine. Excluderea temporar are ca efect suspendarea indemnizaiei lunare pe timpul excluderii i a drepturilor ce in de calitatea de parlamentar, cu excepia imunitii, interzicerea participrii la lucrrile Camerei i ale comisiilor, ca urmare a interzicerii accesului n incinta Camerei; excluderea se execut de ctre chestor i, n caz de opunere, cu ajutorul forei publice puse la dispoziia Camerei; de regul, sanciunile se aplic gradual, ns n cazul unei fapte mai grave se aplic o sanciune mai grav. b) Sanciuni pecuniare Constituie sanciuni pecuniare urmtoarele consecine ale unei sanciuni disciplinare: reducerea indemnizaiei, neacordarea diurnei de edin; ele sunt specifice pentru combaterea absenteismului;

sanciunea pecuniar complementar a pierderii dreptului de premiere anual. Sanciuni politice Constituie sanciuni politice cele aplicate pentru nclcarea de ctre parlamentari a disciplinei de partid, far a implica consecine juridice.
c) ele sunt specifice parlamentarilor din structurile de conducere care pot fi revocai ca urmare fie a unor fapte imputabile, fie a pierderii sprijinului politic; sanciunea maxim, ca urmare a pierderii sprijinului politic al partidului sau a sancionrii de ctre alegtori a comportamentului su sau al partidului din care face parte, este aceea c parlamentarul respectiv nu va mai fi ales.

5.8. Protecia mandatului parlamentar Categorii de msuri cu rol de protecie: mpotriva presiunilor alegtorilor i ale partidului cu sprijinul cruia a intrat n Parlament, mandatul parlamentar este aprat de dispoziiile art. 69 alin. 2 din Constituia Romniei, care interzic mandatul imperativ; interdicia mandatului imperativ este un mijloc de protecie a libertii i independenei parlamentarilor; de aceea, programul politic pe baza cruia parlamentarul a fost ales nu are semnificaia unui mandat imperativ; realizarea programului poate antrena rspunderea politic a parlamentarului fa de partidul politic pe care l reprezint, care l poate exclude sau i poate retrage sprijinul acordat, ct i n faa electoratului, sub acest aspect alegerile constituind un mijloc de verificare a modului n care parlamentarii i-au adus la ndeplinire mandatul; fa de presiunile ce ar putea fi exercitate de Guvern sau de grupuri de interese, protecia mandatului este asigurat prin incompatibiliti, evitarea conflictului de interese, imunitatea parlamentar i drepturile patrimoniale la care ne-am referit. a) Incompatibilitile reprezint interdicia unei persoane ce ocup demnitatea de parlamentar de a ndeplini o alt funcie care, potrivit legii, este incompatibil cu aceasta. Incompatibilitatea protejeaz independena parlamentarului. Ea implic opiunea acestuia ntre mandat i o alt funcie public sau privat. Deputatul va demisiona din funciile care sunt incompatibile cu mandatul de deputat, n termenul legal de la data apariiei cazului de incompatibilitate, iar senatorul va demisiona din funciile care sunt incompatibile cu mandatul de senator, n termenul prevzut de lege. Dup expirarea acestui termen, parlamentarul care continu s se afle ntr-un caz de incompatibilitate este considerat demisionat din funcia de parlamentar. Schimbrile intervenite n activitatea parlamentarului pe durata exercitrii mandatului se aduc nentrziat la cunotina Biroului permanent. Categorii de incompatibiliti: incompatibilitatea cu orice alt funcie public de autoritate, cu excepia celei de membru al Guvernului; scopul este evitarea subordonrii fa de executiv;. respectarea bicameralismului duce la interdicia de a ocupa n acelai timp funcia de deputat i cea de senator; de altfel, este o cauz de iligibilitate; alte incompatibiliti sunt stabilite prin Legea organic privind statutul deputailor i senatorilor, cum sunt, de exemplu, cele cu funcia de primar, consilier local, secretar al Consiliului local etc.; evitarea conflictului de interese are ca scop asigurarea, de asemenea, a independenei parlamentarilor; de aceea, sunt aplicabile asemntor regulile de la incompatibiliti.
-

Distincia ntre neeligibiliti (iligibiliti) i incompatibiliti: neeligibilitile sunt mijloace de protecie a corpului electoral, reprezentnd cauze care mpiedic o persoan s fie aleas; -neeligibilitile sunt prevzute n art. 71 alin.l din Constituie i au caracter absolut, mpiedicnd pe cineva s candideze sau, dac a obinut mandatul, atrag nulitatea acestuia.

Reguli de procedur:

incompatibilitile i conflictul de interese interzic cumulul funciei de parlamentar cu funcia incompatibil sau n conflict de interese; ele nu atrag nulitatea mandatului, ci doar opiunea parlamentarilor, ntr-un anumit termen, la epuizarea cruia se prezum c parlamentarul a renunat la mandatul su. b) Imunitatea parlamentar este un mijloc de protecie a mandatului parlamentar fa de eventualele presiuni sau abuzuri care s-ar comite mpotriva persoanei sale; ea are scopul de a garanta libertatea de exprimare a parlamentarului i protejarea acestuia mpotriva urmririlor judiciare represive, abuzive sau icanatorii. Imunitatea protejeaz mandatul n sine, avnd caracter obiectiv i imperativ; de aceea, ea nu constituie un drept subiectiv, la care parlamentarul ar putea renuna, nici un privilegiu, contrar egalitii cetenilor n faa legii, fiind consecina unui imperativ al statutului constituional al parlamentarului i al Camerei din care face parte, precum i al principiului potrivit cruia parlamentarii sunt n serviciul poporului. Imunitatea parlamentar cunoate dou modaliti: lipsa rspunderii juridice i inviolabilitatea.
-

Lipsa rspunderii juridice: este pentru voturile i opiniile exprimate n exerciiul mandatului, aprnd dou drepturi de baz ale parlamentarului: dreptul de vot i libertatea cuvntului; este absolut, n sensul c nu poate fi ridicat i se refer la orice fel de rspundere, penal, contravenional sau civil; este perpetu, aprnd pe parlamentar i dup terminarea mandatului; este o imunitate de fond, ntruct privete actele intrinseci mandatului, cum sunt votul, amendamentele, lurile de cuvnt, ntrebrile, interpelrile, rapoartele i avizele prezentate din partea comisiei din care face parte etc.; lipsa rspunderii juridice pentru votul sau opiniile exprimate nu exclude rspunderea disciplinar pentru nclcarea regulamentelor, rspunderea penal sau civil pentru svrirea unor fapte strine mandatului pe care parlamentarul l exercit;
imunitatea nu apr pe parlamentar pentru faptele svrite n afara mandatului (articole, manifestaii, declaraii la televiziune sau radio etc. sau pentru proferarea de injurii, chiar la tribuna Parlamentului); este o imunitate funcional, ntruct privete exerciiul mandatului. Inviolabilitatea: se refer numai la interdicia arestrii, reinerii, percheziionrii parlamentarului far ncuviinarea Camerei din care face parte, dup ascultarea sa; urmrirea i trimiterea n judecat penal se pot face numai de ctre Parchetul de pe lng nalta Curte de Casaie i Justiie, iar competena de judecat aparine tot acestei Curi; este o imunitate de procedur, ntruct poate mpiedica actele de procedur susmenionate doar pe durata mandatului; dup ncetarea acestuia, parlamentarul nu mai este aprat, iar pe perioada imunitii, termenul de prescripie este suspendat; se refer exclusiv la rspunderea penal, n limitele discutate anterior, nu i la cea civil, contravenional sau de alt natur (ca n cazul lipsei de rspundere), precum i la fapte strine de exerciiul mandatului; n caz de infraciune flagrant, parlamentarul poate fi reinut i supus percheziiei, dar ministrul Justiiei va informa de ndat Camera din care acesta face parte, care va decide, prin vot secret, cu majoritate absolut, cu privire la meninerea sau revocarea msurii; inviolabilitatea, n limitele menionate, are ca scop s mpiedice ca un parlamentar s fie privat de posibilitatea de a-i exercita funcia din cauza urmririi represive i arbitrare, inspirate din motive politice; inviolabilitatea nu suprim represiunea, ci ntrzie declanarea procedurii arestrii, reinerii sau percheziionrii parlamentarului;

cererea motivat de reinere, arestare sau percheziie se adreseaz preedintelui Camerei de ctre ministrul Justiiei i se nscrie cu prioritate pe ordinea de zi; svrirea sau descoperirea ulterioar a unor noi fapte penale determin introducerea unei noi cereri de reinere, arestare sau percheziie; cererea ministrului Justiiei va fi naintat Comisiei juridice, de disciplin i de imuniti, care va stabili prin raportul su dac exist motive temeinice pentru aprobarea cererii sau ea este inspirat doar din motive politice, iar soluionarea este de competena plenului Camerei; este, deci, o modalitate de control al executivului, care este autorul cererii, prin ministrul Justiiei i care trebuie s o motiveze i s o dovedeasc; fiecare Camer hotrte asupra cererii de ridicare a imunitii, n modalitatea inviolabilitii, dup ascultarea celui n cauz, prin votul secret cu bile al majoritii membrilor si. ncuviinnd sau respingnd cererea, Camerele Parlamentului nu se transform ntr-un organ de jurisdicie; de aceea, aprobarea cererii ministrului Justiiei nu are nici o semnificaie n ce privete calificarea juridic a faptei, care este un atribut exclusiv al instanei de judecat. n sens larg, tot o msur de protecie este i competena naltei Curi de Casaie i Justiie de a judeca faptele parlamentarilor dup ridicarea imunitii.
-

Capitolul VI
INTRODUCERE PARLAMENTARE N DREPTUL PARLAMENTAR AL PROCEDURII

6.1. Premise constituionale 6.1.1. Competena Parlamentului este: > general, de a delibera asupra problemelor naiunii, esenial fiind calitatea sa de unic organ legiuitor; ^special, ndeosebi n materie de control, numiri etc. Fiind dat de Constituie, competena Parlamentului nu poate fi nici extins i nici restrns printr-un alt act dect legea constituional. Limitele competenei Parlamentului: a) supremaia Constituiei, care constrnge Parlamentul s nu ncalce prevederile acesteia; b) principiul separaiei puterilor, care implic echilibrul i colaborarea ntre puterile statului, mpiedicnd Parlamentul s se substituie altei autoriti (Guvernului, judectorului, Preedintelui Romniei); c) partajarea competenei, n unele domenii, i anume: cu Guvernul, care are monopolul iniiativei n materie de buget i ca efect al prezumiei de delegare legislativ ce justific ordonana de urgen; cu Preedintele Romniei, n ce privete tratatele internaionale semnate n numele Romniei, pe care numai preedintele le poate trimite Parlamentului spre ratificare, instituirea msurilor excepionale (starea de asediu sau de urgen) sau mobilizarea forelor armate, ce pot fi luate doar de Preedintele Romniei cu aprobarea prealabil sau posterioar a Parlamentului, numirea la propunerea Preedintelui a directorilor serviciilor speciale; cu corpul electoral, n ce privete revizuirea Constituiei. 6.1.2. Funciile Parlamentului
a)

Funcia de legiferare

Exist anumite limitri, care definesc ntinderea legitimitii constituionale a funciei de legiferare: nclcarea drepturilor i libertilor fundamentale este sancionat cu neconstituionalitatea legii; nucleul dur al Constituiei (limitele revizuirii prevzute de art. 152 din Constituie); respectarea principiului separaiei i echilibrului puterilor (Parlamentul nu se poate substitui Guvernului sau altor organe publice); Calitatea Parlamentului de unic autoritate legiuitoare nu exclude intervenia altor autoriti n procesul de legiferare, cum sunt: cererea de reexaminare formulat de Preedintele Romniei, ce determin o nou lectur; sesizarea pentru neconstituionalitate anterioar promulgrii admis printr-o decizie a Curii Constituionale, ce oblig Parlamentul, n cadrul procedurii complementare a reexaminrii, s pun de acord prevederile neconstituionale cu dispoziiile Constituiei; sesizarea, admis de Curtea Constituional, anterioar ratificrii, cu neconstituionalitatea unui tratat sau acord internaional. Funcia de control Aceast funcie se exercit n principal asupra executivului, dar poate privi orice alt domeniu de activitate; se realizeaz prin rapoarte i programe prezentate Parlamentului, prin ntrebri, interpelri sau anchete parlamen tare, prin rezolvarea petiiilor adresate Camerelor, prin moiuni simple sau de cenzur; dei necesar i deplin, controlul parlamentar nu este totui nelimitat, exercitndu-se n cadrul general al competenei constituionale a Parlamentului, deci cu respectarea regimului de separaie a autoritilor publice n exercitarea statal a puterii. De aceea, Parlamentul nu se poate substitui controlului exercitat de diferite autoriti ale administraiei publice i nici nu se poate pronuna asupra responsabilitii civile, penale, contravenionale etc. a unei persoane, adic nu se poate substitui atribuiilor unei instane judectoreti.
b)

c) Funcia de reprezentare Aceast funcie a fost esenial n configurarea democraiei reprezentative i a regimului parlamentar, ndeosebi n perioada iniial a conflictului dintre Parlament i monarhie (care astfel a devenit constituional); ea asigur agregarea intereselor i valorilor ce i disput ntietatea n societate n procesul de adoptare a unei msuri, indiferent de natura ei exclusiv politic sau i legislativ etc.; n societatea modern, funcia de reprezentare a Parlamentului este concurat de noi centre de reprezentativitate n dezbaterea unor probleme politice, ndeosebi mass-media (presa scris i, mai ales, televiziunea i radioul), Guvernul, Preedintele Romniei, grupurile de presiune (sindicate, organizaii patronale, biserica, partidele, mai ales extraparlamentare, ONG-uri, fundaii etc.); pentru ndeplinirea funciei de reprezentare, limitat prin nsi compoziia politic a Parlamentului, important este aportul Consiliului Economic i Social, ce asigur reprezentativitatea pe criterii profesionale (nu politice), contactul cu structurile administraiei publice, ndeosebi centrale, ca i cu grupurile de presiune, n principal la nivelul dezbaterilor i analizei n comisiile parlamentare, ca i asigurarea transparenei ntregii activiti. d) Funcia extern: ratificarea i denunarea tratatelor internaionale; declararea strii de rzboi sau ncetarea ostilitilor militare; participarea la structurile parlamentare internaionale (ale Consiliului Europei, ale OSCE, ale Pactului Nord-Atlantic).
e) -

Competena de numiri: nvestirea Guvernului sau retragerea ncrederii acordate acestuia prin moiunea de

cenzur; numirea Avocatului Poporului de ctre Camerele reunite ale Parlamentului; numirea, la propunerea Preedintelui Romniei, a directorilor serviciilor speciale; numirea de ctre fiecare Camer a trei judectori ai Curii Constituionale (din cei 9 ce alctuiesc Curtea); numirea n condiiile legii a unor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii; numirea unor membri n Consiliul Naional al Audiovizualului; propunerea, de ctre comisiile de specialitate, a membrilor Consiliului Concurenei etc.
-

Funcia de organizare intern Aceast funcie este o consecin a principiului constituional al autonomiei parlamentare. Camerele valideaz alegerea parlamentarilor i au o structur politic proprie, alctuit din grupurile parlamentare; de asemenea, Camerele i adopt regulamente proprii i i aleg organele de lucru pe care pot s le revoce.
f)

6.1.3. Actele Parlamentului > Definire: actele Parlamentului reprezint manifestarea de voin a uneia din Camere sau a Camerelor reunite n edin comun rezultat din desfurarea procedurii parlamentare i obiectivat ntr-un nscris; deci, n definirea actului, forma determin coninutul acestuia. ^ Categorii: acte juridice i acte exclusiv politice; ceea ce le unete este faptul c aceste categorii de acte exprim ntotdeauna o opiune politic. Actele exclusiv politice sunt acele acte prin care Parlamentul i exprim atitudinea cu scopul de a influena o anumit activitate, cum ar fi: declaraia, apelul, mesajul, chemarea, proclamaia etc. Actele exclusiv politice sunt numerus apertus, nefiind definite constituional, iar respectarea lor nu poate fi impus de fora coercitiv a statului; moiunea simpl reprezint singurul act politic definit prin Constituie. Actele juridice reprezint manifestri de voin n scopul de a produce efecte juridice; de aceea, nclcarea lor este sancionat juridic prin fora coercitiv a statului; ele sunt numerus clausus, fiind prevzute de ctre Constituie, i anume: legile, hotrrile i regulamentele Camerelor; actele juridice sunt normative, dac instituie reguli juridice sau individuale (cum ar fi o parte din hotrri); moiunea de cenzur este un tip de moiune care, dac este adoptat cu respectarea procedurii constituionale, are ca efect juridic demiterea Guvernului. a) Legea: reprezint actul adoptat de Camerele Parlamentului n forma aprobat de Camera decizional, promulgat de Preedinte, i publicat n Monitorul Oficial al Romniei"; poate fi ordinar, organic i constituional, potrivit art. 73 din Constituie; legea constituional nu se promulg, fiind supus aprobrii prin referendum de ctre corpul electoral, pe cnd legea ordinar sau organic sunt supuse promulgrii. b) Hotrrea: reprezint actul Camerei sau Camerelor reunite privitor la activitatea acestora, cum ar fi aprobarea regulamentului parlamentar, validarea mandatelor, alegerea organelor interne ale Parlamentului, aprobarea cererii de arestare, reinere sau percheziionare a unui parlamentar de ctre Camer etc.; reprezint un act specific autonomiei regulamentare a Camerelor; ca regul, hotrrea are efecte juridice cu caracter intern; aceste efecte pot fi i externe, cum ar fi o hotrre de aprobare a cererii de arestare, reinere sau percheziionare a unui parlamentar de ctre Camer, care, chiar dac privete nemijlocit exercitarea n Parlament a mandatului de deputat sau senator, dup caz, reprezint i autorizarea aplicrii mpotriva parlamentarului a unor msuri specifice procedurii penale, ceea ce este un efect extern. Fiecare Camer i adopt propriul regulament, iar Camerele reunite adopt regulamentul edinelor comune ale Camerelor. Regulamentul este o rezoluie" sau o varietate de hotrre prin care se fixeaz

principiile activitii parlamentare. Regulamentul parlamentar este un act normativ, fiind supus obligaiei de publicare n Monitorul Oficial", dar sub semntura preedintelui Camerei. Exist cteva deosebiri eseniale ale regulamentului parlamentar fa de lege. Astfel: legile organice au un domeniu rezervat (art.73 din Constituie); legile sunt rezultatul deciziei succesive a ambelor Camere; pentru adoptarea legilor indiferent de natura lor - au loc dezbaterea i votarea lor separat (inclusiv pe articolele ce fac obiectul unor amendamente) n fiecare dintre cele dou Camere, urmnd ca legile, cu excepia celor constituionale, s fie adoptate n forma aprobat n Camera decizional (chiar dac nu are loc o dezbatere, prima Camer sesizat i exprim voina, n sensul acceptrii iniiativei legislative, n forma cu care a fost sesizat, prin adoptarea tacit a legii n termenul constituional prevzut n art. 75); legile, cu excepia celor constituionale, supuse aprobrii prin referendum, se nainteaz promulgrii de ctre Preedintele Romniei; regulamentele se adopt de fiecare Camer n parte cu votul majoritii absolute a parlamentarilor; aceast majoritate nu transform regulamentul n lege, ci urmrete asigurarea unei reprezentri ct mai largi a voinelor parlamentarilor n adoptarea actului normativ ce concretizeaz autonomia regulamentar a Parlamentului; regulamentele parlamentare reprezint o prelungire a Constituiei" n ce privete organizarea i funcionarea Parlamentului; prin aceste regulamente nu se pot institui reguli pentru persoane din afara Parlamentului sau df ctre o Camer pentru cealalt. c) Moiunea: poate fi simpl sau de cenzur; moiunile reprezint actele prin care o Camer sau Camerele reunite i exprim atitudinea ntr-o anumit problem; moiunea de cenzur adoptat are efecte juridice, n timp ce moiunea simpl este exclusiv un act politic; de regul, nu este obligatoriu ca moiunea s se concretizeze ntr-un nscris, putnd rezulta numai din vot (cum ar fi respingerea unei legi). Actele interne ale Parlamentului: nu au fost cuprinse ntre Actele Parlamentului" datorit faptului c au caracter intern, iar efectele lor intereseaz exclusiv procedura parlamentar; ele provin de la organele de lucru ale Camerelor; exemple de asemenea acte: actul de convocare a Camerelor, raportul comisiei sesizate n fond, de mediere, avizul unei comisii, trimiterea legii adoptate de o Camer spre dezbatere celeilalte Camere, ordinea de zi etc. Capitolul VII PROCEDURA PARLAMENTAR

7.1. Introducere Coninut: procedura parlamentar cuprinde reguli ce ordoneaz activitatea Parlamentului n scopul exercitrii competenei sale constituionale i legale; aceste reguli rezult din Constituie \ din regulamentele parlamentare. Forma: foi ia scris este esenial, dar exist i reguli cutumiare sau precedente cu caracter complementar, care ns devin obligatorii n sens normativ doar dup receptarea lor cu titlu de cutum; valoarea precedentului este aceea a unei soluii ce nu are caracter obligatoriu, similar cu precedentul judectoresc. Funcionalitatea: procedura trebuie s asigure participarea opoziiei la funcionarea Camerelor i la

structurile organizatorice ale acestora, pentru a se valorifica pluralismul politic. Difereniere: procedurile parlamentare cuprind reguli de aplicaie general i reguli speciale (distincie exclusiv metodologic); singura distincie tiinific este, ns, aceea dintre regulile procedurale de natur constituional, ntruct de respectarea lor depinde constituionalitatea extern a legii (cum sunt majoritatea necesar adoptrii legii, specializarea sesizrii etc.), i celelalte reguli de procedur, a cror respectare este o problem exclusiv de competena Parlamentului. 7.2. Premisele procedurii parlamentare 7.2.1. Legislatura Activitatea parlamentar se dimensioneaz n timp; legislatura desemneaz durata mandatului colectiv al Parlamentului, implicit, al fiecrei Camere; ca regul, legislatura este de 4 ani, avnd n vedere explicaiile date atunci cnd s-au tratat durata mandatului, prorogarea acesteia sau dizolvarea Parlamentului; efectele expirrii legislaturii: determin perimarea tuturor lucrrilor nefinalizate, cu excepia proiectelor de lege sau a propunerilor legislative nscrise pe ordinea de zi a unei Camere (art. 63 din Constituie). 7.2.2. Sesiunea Sesiunea este perioada n care o adunare parlamentar i exercit n deplintate competena sa constituional sau, sub aspect funcional, perioada n care plenul se poate ntruni n edine; n afara sesiunii, parlamentarii nu pot adopta acte de competena plenului; ncheierea sesiunii nu are efecte asupra activitii Biroului permanent i nici, cu aprobarea acestuia, asupra activitii comisiilor parlamentare; n dreptul parlamentar sunt dou soluii: a sesiunii continue, cum a fost n cazul lucrrilor Adunrii Constituante, i a sesiunii ordinare, cu posibilitatea convocrii n afara acesteia a sesiunii extraordinare, care este sistemul constituional actual; convocarea n sesiuni ordinare sau extraordinare se face de ctre preedinii Camerelor, nlturnd-se astfel orice imixtiune a autoritilor executive n funcionarea Parlamentului. Dou sunt principiile specifice sesiunii, ca expresie a bicameralismului: * principiul simultaneitii, potrivit cruia nu poate fi convocat n sesiune numai o Camer i nu poate fi dizolvat numai una din Camere, iar alegerile sunt simultane; n ce privete exclusiv convocarea, ca excepie, n mod justificat poate fi convocat doar una din Camere, cum ar fi pentru dezbaterea propriului regulament, alegerea preedintelui Camerei, locul devenind vacant, dezbaterea n Camera decizional pentru aprobarea legii adoptate anterior de ctre Camera prima sesizat etc.; * principiul continuitii, potrivit cruia sesiunea nu poate fi ntrerupt sau suspendat. >Categorii de sesiuni: a. Sesiunea ordinar: - sunt dou sesiuni ordinare pe an: februarie-iunie i septembrie-decembrie, totaliznd una din cele mai lungi perioade din Europa; - pe perioada sesiunii ordinare, Parlamentul i poate exercita oricare din funciile sale; - deschiderea sesiunii are dou efecte specifice: ncetarea mandatului membrilor Biroului permanent, cu excepia preedintelui, al crui mandat este pe durata legislaturii, i alegerea unui nou Birou permanent. b. Sesiunea extraordinar: - este pentru o ordine de zi determinat, fiind justificat de cerina ndeplinirii unei sarcini neobinuite, de un eveniment neprevzut sau de situaiile n care ntrunirea n sesiune extraordinar este de drept (adic nu la cerere); fiind limitat la rezolvarea problemei nscrise pe ordinea de zi, parlamentarii pot, prin neadoptarea ordinii de zi, s evite inerea sesiunii; deci, n realitate, sesiunea are

loc numai cu acordul lor (prin votarea ordinii de zi); durata sesiunii nu poate depi termenul maxim pn la care preedintele Camerei, potrivit Constituiei, convoac sesiunea ordinar; Camerele se ntrunesc n sesiuni extraordinare la cererea Preedintelui Romniei, a Biroului permanent sau a cel puin o treime din numrul deputailor sau al senatorilor; data este cea stabilit de preedintele Camerei prin actul convocrii parlamentarilor; ntrunirea de drept n sesiune extraordinar se face n condiiile expres prevzute de Constituie: n caz de agresiune armat mpotriva rii, de instituire a strii de urgen sau de asediu, n ipoteza depunerii dup nchiderea sesiunii ordinare a unei ordonane de urgen de ctre Guvern. 7.2.3. edina edina reprezint forma de constituire a Camerei n reuniune plenar; edinele se desfoar pe parcursul a patru zile din sptmn, cea de-a cincea fiind rezervat activitii n circumscripiile electorale; edinele sunt publice, n afara cazurilor n care, la cererea preedintelui sau a cel puin 20 de senatori, respectiv a unui grup parlamentar la Camera Deputailor, se hotrte, cu votul majoritii parlamentarilor prezeni, ca acestea s fie secrete; la edinele publice ale Camerelor pot asista diplomai, reprezentani ai presei, radioului i televiziunii, precum i ali invitai, pe baza acreditrii sau a invitaiei semnate de secretarul general al Camerei, n condiiile stabilite de Biroul permanent; cetenii pot asista pe baza unor permise de acces distribuite la cerere, n ordinea solicitrii de ctre cei interesai, n limita locurilor disponibile i a spaiului destinat publicului; parlamentarii, ca iniiatori ai propunerilor legislative aflate pe ordinea de zi a celeilalte Camere, au acces la lucrrile parlamentare ale Camerei din care nu fac parte; membrii Guvernului sau reprezentanii acestora sunt obligai s participe la lucrrile Parlamentului atunci cnd sunt solicitai n acest sens; parlamentarii Camerei sunt obligai s fie prezeni la lucrrile Camerei, prezena fiind urmrit de un secretar (parlamentarul care nu poate lua parte la edin din motive independente de voina sa va anuna Biroul permanent, menionnd cauzele care l mpiedic s participe, deoarece, altminteri, poate fi sancionat i pierde drepturile corespunztoare din indemnizaie). Capitolul VIII PROCEDURILE PARLAMENTARE GENERALE

Definire: procedurile parlamentare generale cuprind acele reguli aplicabile indiferent de procedura specific problemei ce face obiectul deliberrii, precum i anumite reguli ale procedurii parlamentare speciale de care depinde constituionalitatea extern (formal) a actului adoptat; unele dintre ele au fost legiferate, ndeosebi n materie de numiri, iar restul sunt prevzute exhaustiv n regulamentele parlamentare sau pot fi cutumiare.

Scop: procedura parlamentar valorific nu numai dimensiunile juridico-statale, ci i cele politice ale Parlamentului; astfel, procedura parlamentar nlesnete dezbaterea liber i contradictorie a problemelor de pe agenda de lucru a Parlamentului, transparena vieii parlamentare, permind receptarea i cunoaterea sa, precum i controlul opiniei publice. Categorii: principalele proceduri parlamentare generale privesc sesizarea, pregtirea lucrrilor, procedura dezbaterilor i procedura de vot. 8.1. Sesizarea

Parlamentul poate aciona i din oficiu, adic din iniiativa sa, dar regula este sesizarea; n fond, procedura este un ansamblu de reguli pentru soluionarea sesizrii; - sesizarea, asigurnd declanarea unei proceduri, este expresia unui drept sau a unei atribuii creia i corespunde obligativitatea punerii n micare a competenei organului sesizat; ca urmare, competena Parlamentului fiind constituional sau legal, numai actele prin care, potrivit Constituiei sau legii, se pune n micare aceast competen, constituie o sesizare. De aceea, o petiie sau o cerere, cum a fost cea a minerilor cnd au ptruns cu fora n incinta Camerei Deputailor, neavnd asemenea efect, nu constituie o sesizare. Exist mai multe tipuri de sesizri ale Parlamentului; principalele sunt urmtoarele: sesizri prin care se pune n micare competena Parlamentului ca unic organ legiuitor, i anume dreptul de iniiativ legislativ: proiecte de legi, dac iniiativa este guvernamental, sau propuneri de lege, dac iniiativa este parlamentar, provenind de la cel puin un deputat sau senator, ori popular (cel puin 100.000 de ceteni cu drept de vot din cel puin un sfert din judeele rii, iar n fiecare din aceste judee sau n municipiul Bucureti s fie nregistrate cel puin 5.000 de semnturi); sesizarea se adreseaz diferit n funcie de obiectul proiectului de lege sau al propunerii legislative, deoarece, potrivit art. 75 din Constituie, competena Camerelor este diferit; astfel, sesizarea se adreseaz mai nti Camerei prime sesizate, urmnd ca ulterior s decid definitiv cea de a doua Camer; iniiativa guvernamental i cea popular trebuie s fie conforme Legii de organizare i funcionare a Guvernului i, respectiv, Legii privind iniiativa popular; iniiativa revizuirii Constituiei se exercit, potrivit art. 150 din legea fundamental, de Preedintele Romniei, la propunerea Guvernului, de cel puin un sfert din numrul deputailor sau al senatorilor, precum i de cel puin 500.000 de ceteni cu drept de vot, care trebuie s provin din cel puin jumtate din judeele rii, iar n fiecare din aceste judee sau n municipiul Bucureti trebuie s fie nregistrate cel puin 20.000 de semnturi n sprijinul acestei iniiative; sesizri care declaneaz procedurile complementare de reexaminare a legii adoptate (cerere de reexaminare formulat de Preedintele Romniei sau decizia Curii Constituionale de admitere a sesizrii privind neconstituionalitatea unei prevederi legale nainte de promulgare sau de constatare a neconstitu- ionalitii unei prevederi regulamentare); sesizarea pentru svrirea unor acte cu caracter solemn (prestarea jurmntului de ctre Preedintele Romniei, edine omagiale etc.); sesizarea pentru dezbaterea unor probleme politice ale naiunii de competena Parlamentului, cum sunt mesajele Preedintelui Romniei sau declaraiile politice ale primuluiministru; sesizarea pentru exercitarea de ctre Parlament a competenei sale de numiri, cum este cererea pentru acordarea votului de ncredere n vederea formrii Guvernului; sesizri prin care se pune n micare competena de control a Parlamentului: moiunea de cenzur, rapoartele comisiilor de anchet, rapoartele Avocatului Poporului, ale Curii de Conturi etc.; sesizrile pot fi interne (parlamentari, grupuri, organe de lucru) sau externe (Guvern, Preedintele Romniei, ceteni); la cerere (ceea ce este regula) sau din oficiu (cum ar fi trimiterea legii spre dezbatere celeilalte Camere); sesizarea este, de regul, facultativ, cu unele excepii: supunerea spre aprobare de ctre Parlament a msurilor excepionale luate de Preedintele Romniei n baza art. 92, 93 din Constituie; prezentarea rapoartelor comisiilor de anchet; supunerea spre dezbatere a rapoartelor unor autoriti publice (Avocatul Poporului, SRI, Curtea de Conturi etc.). Desesizarea are ca efect ncheierea procedurii de soluionare a sesizrii; de aceea, ea este ireversibil.

8.2. Procedura de pregtire a lucrrilor Camerelor Eficiena activitii parlamentare depinde de pregtirea lucrrilor, spre a evita desfurarea lor n mod dezordonat i far o fundamentare prealabil. Metodele utilizate sunt: programarea dezbaterilor sub forma ordinii de zi, aprobarea programului de activitate i analiza prealabil n cadrul comisiilor parlamentare. 6.2.1. Procedura ,, ordinii de zi" Principiu: Camera este stpna ordinii de zi. Ordinea de zi i programul de activitate: sunt o garanie mpotriva improvizaiei i surprizei i, dei sub aspect juridic reglementeaz ordinea dezbaterilor, au un caracter esenialmente politic; coninutul proiectului ordinii de zi i al programului de activitate este reglementat de regulamentele Camerelor, precum i de regulamentul edinelor comune; ordinea de zi i programul de activitate ale Senatului se aprob de plenul Senatului, la propunerea Biroului permanent lrgit,, cu participarea preedinilor de comisii i a liderilor grupurilor parlamentare; la Camera Deputailor, proiectul ordinii de zi i al programului de activitate se ntocmesc de Biroul permanent, cu consultarea grupurilor parlamentare, i se aprob de Comitetul ordinii de zi, prezidat de preedintele Camerei, far drept de vot, ce aparine numai liderilor grupurilor parlamentare, fiecare cu puterea de vot a grupului n plenul Camerei; la elaborarea i aprobarea ordinii de zi este invitat i reprezentantul Guvernului, pentru a fi consultat; I proiectul ordinii de zi cuprinde, n succesiunea deter- ^ minat de importan, proiecte de lege, propuneri legislative, rapoarte, informri i alte acte prevzute de lege pentru a fi dezbtute de Camere, precum i, dup caz, ntrebri, interpelri, > declaraii sau alte probleme propuse de Guvern, de Biroul L permanent ori de parlamentari; la ntocmirea i aprobarea ordinii de zi se asigur prioritate dezbaterii: ordonanelor de urgen ale Guvernului; proiectelor de legi i propunerilor legislative n procedur de urgen, celor pentru care Camera respectiv are rolul de Camer prima sesizat, precum i celor referitoare la armonizarea legislaiei naionale cu cea a Uniunii Europene i a Consiliului Europei; proiectelor de legi pentru ratificarea tratatelor internaionale; rapoartelor ntocmite de comisiile de mediere cu privire la soluionarea divergenelor ntre Camere n cadrul procedurii de revizuire a Constituiei; rapoartelor sau declaraiilor primului-ministru cu privire la politica Guvernului; proiectul ordinii de zi pentru sptmna urmtoare este supus spre aprobare Senatului i se adopt cu votul majoritii senatorilor prezeni, n ultima zi de activitate n plen a sptmnii; la Camera Deputailor, proiectul se aprob de Comitetul ordinii de zi pn la sfritul fiecrei sptmni de lucru a Camerei; la Camera Deputailor, modificarea ordinii de zi sau a programului de lucru se aprob, n cazuri excepionale, de Comitetul ordinii de zi, la cererea Biroului permanent, iar la Senat, ordinea de zi poate fi modificat, pentru motive bine ntemeiate i urgente, de ctre plen, numai la cererea Biroului permanent, a unui grup parlamentar, a unei comisii a Senatului sau a Guvernului. Importana politic a ordinii de zi: exprim politica legislativ a Camerei; ordinea de zi este sptmnal, cu excepia edinelor comune, cnd se refer la problemele pentru care a fost convocat edina comun; pentru sesiunile extraordinare, ordinea de zi se aprob, la fiecare dintre Camere, de ctre plenul acesteia; neaprobarea ordonanelor de urgen ale Guvernului; proiectelor de legi i propunerilor legislative n procedur de urgen, celor pentru care Camera respectiv are rolul de Camer prima sesizat, precum i celor referitoare la armonizarea

legislaiei naionale cu cea a Uniunii Europene i a Consiliului Europei; proiectelor de legi pentru ratificarea tratatelor internaionale; rapoartelor ntocmite de comisiile de mediere cu privire la soluionarea divergenelor ntre Camere n cadrul procedurii de revizuire a Constituiei; rapoartelor sau declaraiilor primului-ministru cu privire la politica Guvernului; proiectul ordinii de zi pentru sptmna urmtoare este supus spre aprobare Senatului i se adopt cu votul majoritii senatorilor prezeni, n ultima zi de activitate n plen a sptmnii; la Camera Deputailor, proiectul se aprob de Comitetul ordinii de zi pn la sfritul fiecrei sptmni de lucru a Camerei; la Camera Deputailor, modificarea ordinii de zi sau a programului de lucru se aprob, n cazuri excepionale, de Comitetul ordinii de zi, la cererea Biroului permanent, iar la Senat, ordinea de zi poate fi modificat, pentru motive bine ntemeiate i urgente, de ctre plen, numai la cererea Biroului permanent, a unui grup parlamentar, a unei comisii a Senatului sau a Guvernului. Importana politic a ordinii de zi: exprim politica legislativ a Camerei; ordinea de zi este sptmnal, cu excepia edinelor comune, cnd se refer la problemele pentru care a fost convocat edina comun; pentru sesiunile extraordinare, ordinea de zi se aprob, la fiecare dintre Camere, de ctre plenul acesteia; neaprobarea grupurile parlamentare nu manifest voina politic de a le supune dezbaterii plenului); procedura de avizare n comisii este diferit, n funcie de obiectul dezbaterii i de competena constituional a Parlamentului; astfel, sunt sesizri care nu fac obiectul dezbaterii n comisie: moiunea de cenzur, mesajul Preedintelui Romniei, declaraiile primului-ministru etc. 8.3. Procedura dezbaterilor Dezbaterea i dreptul la cuvnt sunt de esena parlamentarismului, deoarece n acest fel se exprim diversitatea de opinii; dreptul la cuvnt poate fi utilizat ntr-o manier obstrucionist, spre a mpiedica sau ntrzia luarea unei decizii; de asemenea, este esenial ca opoziia s se poat exprima; de aceea, procedura dezbaterilor trebuie s fie contradictorie i s evite pe ct posibil practicile obstrucioniste; edina este deschis de preedinte sau, n lipsa sa, de un vicepreedinte; parlamentarii iau cuvntul n ordinea nscrierii la cuvnt pe o list prestabilit dac preedintele nu hotrte altfel; sunt exceptai parlamentarii care au dreptul s ia cuvntul, n afara listei, n probleme ce implic persoana lor, cum ar fi o imputaie incorect sau n chestiuni procedurale; cuvntul se acord de preedinte i se rostete de la tribuna Camerei, spre a se ncuraja elocina; n practic, luarea de cuvnt este i din sal, ceea ce ncurajeaz caracterul viu al dezbaterilor; de regul, luarea de cuvnt este limitat la o intervenie de cel mult 5 minute; vorbitorii sunt obligai s se refere exclusiv la chestiunea pentru discutarea creia s-au nscris la cuvnt, intervenie care s asigure contradictorialitatea (o intervenie contra i apoi alta pentru soluia prezentat de iniiator); Camera poate decide sistarea dezbaterilor; dac dezbaterea este organizat, cum ar fi, de exemplu, la moiunea de cenzur sau la dezbaterile generale privind un proiect de lege, se exprim reprezentanii grupurilor parlamentare n durata de timp alocat; organizarea dezbaterilor se aprob, la Camera Deputailor, de ctre Comitetul ordinii de zi; sunt interzise dialogul ntre cel de la tribun i persoanele din sal, proferarea de injurii, calomniile sau tulburarea dezbaterilor; de regul, n plen, dezbaterile sunt publice; n comisii, dezbaterile nu sunt publice dac comisia nu decide altfel; la dezbateri pot participa parlamentarii ce au fcut amendamente, raportorii comisiilor, membrii Guvernului, diveri invitai; n comisii pot participa, far drept de vot, i diveri invitai, cei ce
-

au fcut amendamente etc.; dezbaterile se caracterizeaz prin oralitate, fiind interzis citirea cuvntului rostit, i prin contradictorialitate. 8.4. Procedura de vot Definire: votul reprezint manifestarea de voin care exprim acordul sau dezacordul parlamentarilor unei Camere sau ai Camerelor reunite pentru a lua decizii referitoare la msuri de ordin legislativ, politic, procedural, electiv ori de alt natur, ce au fcut obiectul dezbaterii; abinerile, absenii, ca i cei prezeni care nu voteaz au semnificaia unui vot contra", deoarece mpiedic formarea majoritii necesare adoptrii msurii supuse votului; decizia este expresia voinei majoritare, obiectivat prin nsumarea voturilor individuale n rezultatul votrii, dup ce minoritatea care s-a opus adoptrii msurii s-a putut exprima; votul este un drept - funcie, n serviciul poporului i nu al parlamentarului care l exercit; de aceea, parlamentarii nu pot renuna la dreptul de vot i nu l pot tranzaciona n interes personal. Caracteristicile votului n Parlament: votul este universal n cadrul comunitii parlamentarilor, egal, direct, public, cu excepia celui secret, dar nu este liber exprimat, datorit obligaiei parlamentarilor de a se prezenta la edina de vot; votul constituie punctul culminant al dezbaterii, finalizarea acesteia; n cursul votrii nu se acord dreptul la cuvnt. Modalitile de vot: a) deschis (public), cnd se poate ti votul fiecrui parlamentar; modalitile sale sunt votul prin ridicare de mini sau n picioare, prin apel nominal (fiecare parlamentar este chemat la tribun i se pronun contra" sau pentru"), prin vot electronic cu listing; b) secret, cum sunt: votul cu bile - fiecare parlamentar introduce o bil alb sau neagr n urn (bilele introduse n urnele de aceeai culoare sunt vot pentru", iar cele n urne de culori diferite, vot contra"), cu buletine de vot pentru numiri individuale sau votul electronic far listing. Reguli procedurale privind exprimarea votului'. preedintele voteaz ultimul; repetarea votului se poate face pentru vicii de procedur sau vicii n derularea votrii sau n caz de paritate de voturi; dac i a doua oar paritatea se menine, votul este contra"; retractarea votului nu este admisibil (votul odat exprimat este dobndit). Cvorumul anterior votrii Camera Deputailor i Senatul adopt legi organice sau ordinare, hotrri, moiuni i alte acte cu caracter politic, n prezena majoritii parlamentarilor Camerei respective; pentru adoptarea de legi constituionale, cvorumul este de minim dou treimi din parlamentarii fiecrei Camere; n orice alt situaie, cvorumul a fost desfiinat; n cadrul procedurii legislative, condiia cvorumului se aplic numai la votul pentru adoptarea legii n ansamblul ei, precum i atunci cnd, potrivit prevederilor regulamentului, se supune la vot respingerea proiectului de lege sau a propunerii legislative la propunerea comisiei sesizate n fond, dup dezbaterile generale, deci nainte de dezbaterea pe articole; verificarea ntrunirii cvorumului se poate dispune numai la edinele de vot final imediat naintea votrii, de ctre preedinte, din proprie iniiativ ori la cererea liderului unui grup parlamentar; n cazul n care cvorumul nu este ntrunit, edina se suspend, iar preedintele va arta data cnd se reiau lucrrile; amnarea votrii are loc i atunci cnd nu este ntrunit cel puin majoritatea de dou treimi necesar adoptrii unei legi constituionale; preedintele Camerei amn votarea dac nu este ntrunit cvorumul; n practica parlamentar, amnarea votului s-a fcut i n ipoteza n care, o msur neputnd fi luat dect cu o

majoritate calificat, s-a constatat c prezena este inferioar acelei majoriti; n aceast ipotez, rezultatul votului ar fi fost cunoscut nainte de a fi exprimat, aa nct supunerea la vot ar fi fost inutil; dac situaia se repet, votul are loc chiar dac numrul celor prezeni este n continuare inferior celui necesar pentru adoptarea msurii; n stabilirea rezultatului votului, esenial este numrul minim de voturi necesar pentru ca decizia referitoare la msura ce a fcut obiectul votului s poat fi luat; aceast majoritate poate fi simpl, absolut sau calificat; exist majoriti de conjunctur, n care parlamentarii majoritii voteaz cu opoziia i invers; proclamarea rezultatelor votului se face de ctre preedinte; publicarea votului se asigur o dat cu procesul verbal al edinei; votul se exercit numai n sal; astfel, unii parlamentari pot fi exclui de la vot ca urmare a aplicrii sanciunii disciplinare privind interzicerea participrii la lucrrile Camerei pentru o perioad de timp; votul este personal i nu se poate delega; de aceea, parlamentarii abseni sunt exclui de la vot, indiferent de motivul care a stat la baza absenei lor (cum ar fi ndeplinirea unei nsrcinri date de Camer); totui, n mod excepional, pentru situaii strict determinate, s-a permis, n domeniul revizuirii Constituiei, votul prin coresponden. Capitolul IX PROCEDURILE PARLAMENTARE SPECIALE

Procedurile parlamentare speciale sunt cele specifice unor domenii de activitate. n cele ce urmeaz, ne vom opri asupra principalelor proceduri privind legiferarea, controlul executivului, numirile etc.

9.1. Procedura legislativ pentru adoptarea legilor ordinare i a legilor organice n toat aceast seciune, ne vom referi la procedura de adoptare a legilor ordinare i a celor organice, urmnd ca procedura referitoare la adoptarea legilor de revizuire a Constituiei s o tratm ntr-o seciune distinct. Privit n ansamblul su, procedura legislativ cuprinde regulile de la conturarea ideii de lege pn la publicarea ei. Procedura cuprinde trei faze: prima faz, prealabil sesizrii Parlamentului, cu caracter administrativ; a doua faz, parlamentar; a treia faz, promulgarea i publicarea legii n Monitorul Oficial al Romniei". 9.1.1. Conceptul de lege n sens material: totalitatea actelor normative care alctuiesc legislaia n ansamblul ei. n sens formal: actul adoptat cu acest titlu de ctre Camerele Parlamentului, n forma aprobat de Camera decizional, promulgat de ctre Preedintele Romniei i publicat n Monitorul Oficial". 7.1.2. Procedura de legiferare (faza parlamentar a procedurii legislative) Procedura legislativ parlamentar reprezint totalitatea regulilor pentru pregtirea dezbaterilor, dezbaterea i votarea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative n fiecare Camer sau, ca excepie, n Camerele reunite n edin comun, n situaiile expres prevzute de Constituie, referitoare la adoptarea bugetului de stat, a bugetului asigurrilor sociale de stat, precum i la adoptarea legii de revizuire a Constituiei, atunci cnd, ca urmare a medierii dintre cele dou Camere, mai exist divergene.

Procedura legislativ parlamentar cuprinde succesiv: etapa de pregtire a lucrrilor; etapa deliberativ. Prima etap privete n principal: nregistrarea i difuzarea proiectului parlamentarilor i comisiilor parlamentare; analiza n comisii i nscrierea pe ordinea de zi. A doua etap privete dezbaterea i votarea proiectului n plenul Camerei. ntruct procedura parlamentar pentru proiectele de lege sau propunerile legislative este aceeai, n continuare ne vom referi doar la proiecte, pentru ambele categorii. Trsturile procedurii de legiferare: a) contradictorialitatea, n cadrul binomului majoritate opoziie; b) rolul hotrtor al grupurilor parlamentare n desfurarea procedurii; c) caracterul repetitiv al procedurii, nu numai ca efect al bicameralismului, dar i al faptului c orice ntoarcere a procedurii, cum ar fi n cazul procedurilor complementare de reexaminare a legii, nseamn repetarea ei; d) oficialitatea n desfurarea procedurii, n sensul c procedura parlamentar, odat declanat, se desfoar n temeiul obligaiilor constituionale i regulamentare ce revin organelor de lucru ale Parlamentului, cu unele excepii, cum ar fi posibilitatea retragerii proiectului, prezentarea amendamentelor etc.; e) drepturile ce se exercit n cadrul procedurii parlamentare - de iniiativ legislativ, de vot, de a cere reexaminarea legii etc. -, prin natura lor, privesc un interes public; f) caracterul public al procedurii; g) structura procedurii n mai multe faze succesive (prealabile la dezbaterea n plen i faza deliberrii plenului Camerei); h) competena decizional diferit a Camerelor; i) caracterul imperativ i de decdere a termenelor n cadrul procedurii parlamentare; j) publicitatea edinelor n plen i lipsa publicitii la edinele comisiilor; k) caracterul scris al procedurii parlamentare, cu excepia dreptului la cuvnt. A. Etapa pregtitoare Sesizarea Camerei este diferit n funcie de coninutul proiectului, cu respectarea articolului 75 din Constituie. In acest sens, sesizarea este diferit dup cum: a) Camer decizional este Senatul, n care caz proiectele sunt naintate spre dezbatere i adoptare Camerei Deputailor, ca prim Camer sesizat; ele sunt pentru ratificarea tratatelor sau altor acorduri internaionale i stabilirea msurilor legislative ce rezult din aplicarea acestor tratate sau acorduri, precum i adoptarea definitiv a legilor organice ce privesc organizarea i funcionarea statului. b) Camer decizional este Camera Deputailor n toate cazurile ce nu fac parte din enumerarea de la litera a); n aceast ipotez, proiectele se nainteaz la prima Camer sesizat, care este Senatul. Competena celor dou Camere ale Parlamentului, n calitate de Camere prime sesizate, este redat n tabelul urmtor:
Camera Deputailor Senat

Toate proiectele de legi i Proiectele de legi i propulegislative de nerile legislative pentru ratificarea propunerile tratatelor sau a altor acorduri inter- nivelul legilor ordinare naionale i a msurilor legislative ce rezult din aplicarea acestor tratate sau acorduri Proiectele legilor organice prevzute n Constituie la:

art.31 alin.(5) art.40 alin.(3) art. 5 5 alin.(2) i (3) art.58 alin.(3) art. 73 alin.(3) lite) art. 73 alin. 3) lit k) art. 73 alin. 3) lit 1)

Dreptul la informaie Dreptul de asociere Aprarea rii

art. 3 alin. (2) art. 5 alin. (1) art. 5 alin. (1) art. 16 alin. (4) art. 44 alin. (2) art. 52 alin. (2) art. 55 alin. (3)

Teritoriul Cetenia Simboluri naionale Egalitatea n drepturi Dreptul de proprietate privat Dreptul persoanei vtmate de o autoritate public Aprarea rii ncorporarea

Avocatul Poporului numirea i rolul Organizarea Guvernului i a Consiliului Suprem de Aprare a rii Contenciosul administrativ

art. alin. lit n)

Organizarea i funcionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanelor judectoreti, a Ministerului Public i a Curii de Conturi 73 Organizarea general a 3) nvmntului

art. 73 alin. (3) lit a) art. 73 alin. (3) lit b)

art. 73 Organizarea administraiei publice locale, a alin. 3) lit o) art.79 alin.(2) teritoriului, precum i regimul general privind autonomia local Consiliul Legislativ

Sistemul electoral, organizarea i funcionarea Autoritii Electorale Permanente Organizarea, funcionarea i Finanarea partidelor politice

art. 102 Guvernul - rolul i alin.(3) structura

art. 73 Organizarea i alin. (3) desfurarea lit d) referendumului art. 73 Regimul strii de alin. (3) mobilizare parial litf) sau total a forelor armate i al strii de rzboi Regimul strii de art. 73 alin. (3) asediu i al strii de urgen Htg) art. 73 Infraciunile, alin. (3) pedepsele i lit h) regimul executrii acestora art. 73 Acordarea alin. (3) amnistiei sau a lit i) graierii colective

art. 105 Guvernul alin.(2) incompatibiliti art. 117 nfiinarea de autoriti administrative autonome alin.(3) art. 118 Sistemul de aprare alin.(2) i (3)

art. 120 Administraia public alin.(2) local - principii de baz art. 123 Prefectul alin.(3) art. 125 Statutul judectorilor alin.(2)

art. 126 Instanele judectoreti alin.(4) i (5)

Statutul funcionarilor publici Regimul juridic general al proprietii i al motenirii Regimul general privind raporturile de munc, sindicatele, patronatele i protecia social art. 73 Statutul minorialin. (3) tilor naionale din lit r) Romnia art. 73 alin. (3) lit 0 art. 73 alin. (3) litm) art. 73 alin. (3) lit p) Regimul general al cultelor

art. 128 Folosirea limbii materne art. 73 alin. (2) i a interpretului n justiie alin. (3) lit s) art. 140 Curtea de Conturi art. 83 alin.(l) alin. (3) art. 142 Curtea Constituional alin. (5) structura

Preedintele Romniei - prelungirea mandatului art. 136 Proprietatea alin. (3), (4) si (5) Consiliul Econoart. 141 mic i Social

n toate cazurile artate n tabelul de mai sus n care Camera Deputailor este Camer prim sesizat, Senatul este Camer decizional, reciproca fiind valabil. Aspecte de ordin procedural Proiectele se nregistreaz n ordinea prezentrii lor la Biroul permanent al Camerei la care au fost depuse; ele trebuie s fie nsoite de o expunere de motive, iar propunerile legislative trebuie redactate n forma cerut pentru proiectele de legi; Biroul permanent este cel care verific dac sesizarea a fost depus cu respectarea articolului 75 din Constituie i va trimite celeilalte Camere proiectul de lege sau propunerea legislativ respectiv n cazul n care aceast din urm Camer era competent a-1 adopta n prim lectur; dac nu sunt nsoite de avizul Consiliului Legislativ i, cnd este cazul, de cel al Consiliului Economic i Social, proiectele de legi sau propunerile legislative, dup caz, se trimit acestora, avizul urmnd s fie emis n termenul prevzut de lege; n cazul propunerilor legislative iniiate de ctre ceteni, preedintele Camerei prime sesizate, nainte de comunicarea iniiativei ctre parlamentarii Camerei respective, va solicita Curii Constituionale verificarea ndeplinirii condiiilor constituionale pentru exercitarea iniiativei legislative; proiectele de legi se nregistreaz numai la Camera competent a fi prima sesizat, n conformitate cu art. 75 din Constituie, i nu trebuie s fie lovite de vicii de inadmisibilitate; Biroul permanent are competena de a constata existena cauzelor de inadmisibilitate i de a decide dac Camera unde a fost depus proiectul este competent, potrivit art. 75 din Constituie, s-1 dezbat n calitate de Camer prima sesizat; parlamentarii pot sesiza oricare dintre Camerele Parlamentului, n funcie de domeniul de specializare a competenei Camerei prima sesizat din care face parte propunerea legislativ respectiv;

dup nregistrare la Biroul permanent al Camerei, proiectele, avizul Consiliului Legislativ, al Consiliului Economic i Social i al altor instituii ori organisme care, potrivit legii, au competena de avizare, precum i, dac este cazul, decizia Curii Constituionale, punctul de vedere al Guvernului n situaiile prevzute de Constituie i alte materiale supuse Camerei spre dezbatere i aprobare se distribuie parlamentarilor i comisiilor parlamentare (comisia sesizat n fond i cele pentru avizare, dup caz); proiectele se nregistreaz n ordinea prezentrii lor la Biroul permanent; proiectele sunt aduse la cunotina Camerei de ctre preedintele acesteia, prin anunarea titlului, a iniiatorului, a comisiei sesizate n fond i celor pentru avizare i a termenului pentru depunerea amendamentelor de ctre parlamentarii Camerei respective, sub sanciunea decderii; termenele procedurale ale procesului legislativ curg pe zile lucrtoare, att n plen, ct i n comisii, dac nu se prevede altfel (de exemplu, termenele de protecie a dreptului parlamentarilor de a sesiza Curtea Constituional sunt pe zile calendaristice sau, la Senat, termenele stabilite de Biroul permanent pentru depunerea raportului de ctre comisia sesizat n fond nu pot fi mai scurte de 5 zile calendaristice pentru procedura ordinar i de 3 zile calendaristice pentru procedura de urgen; Biroul permanent rezolv conflictele de competen care pot s apar ntre comisii: conflict pozitiv, n cazul n care dou sau mai multe comisii se declar competente, sau negativ, atunci cnd o comisie i declin competena n favoarea altei comisii, care i ea refuz; n cazul cnd comisia ce a declanat conflictul nu este de acord cu soluia Biroului permanent, ea se poate adresa plenului, care va decide prin votul majoritii parlamentarilor prezeni; comisia sesizat n fond este aceea care va ntocmi un raport asupra proiectului de lege sau propunerii legislative cu care a fost sesizat cuprinznd propuneri motivate pentru admitere far modificri, respingere sau admitere cu modificri, ca i motivele neacceptrii unor amendamente ori avize; pentru avizarea proiectului pot fi sesizate una sau mai multe comisii; avizul se trimite comisiei sesizate n fond, ca i amendamentele parlamentarilor; dac un amendament sau o propunere legislativ (iniiativ parlamentar sau popular) are implicaii bugetare, este obligatoriu s se solicite punctul de vedere al Guvernului; proiectele elaborate de o comisie special nu se mai supun examinrii ntr-o alt comisie; raportul comisiei sesizate n fond se transmite Biroului permanent n termenul stabilit de ctre acest Birou, care l va difuza parlamentarilor, Guvernului i iniiatorului; modificarea termenului poate fi aprobat de ctre Biroul permanent la cererea motivat a comisiei sesizate n fond; n sens strict juridic, aceast etap nu constituie o faz decizional, dar are rolul de a pregti, fundamenta i chiar de a prefigura dezbaterile i rezultatul votului din Camer; procedura n comisie este, n esen, aceeai cu cea din plen, dar mai puin formalist; dezbaterea are caracter viu i nu exist nici o norm cu privire la limitarea numrului de intervenii sau a duratei lor; votul este, de regul, deschis, prin ridicare de mini, iar n caz excepional, secret; principala deosebire dintre procedura n comisie i procedura din plen este c, de regul, n comisie, dezbaterile nu sunt publice, la lucrrile ei particip, fr drept de vot, reprezentanii iniiatorilor, parlamentari din alte comisii, care au formulat amendamente, spre a le susine, invitaii chemai de comisie, cum sunt experi sau reprezentani ai autoritilor publice; dac se cere prezena reprezentanilor Guvernului, aceasta este obligatorie; edinele comisiilor pot fi concomitente cu cele ale plenului; n acest caz, la chemarea preedintelui ce prezideaz lucrrile n plen, parlamentarii sunt obligai s ntrerup edina comisiei spre a se prezenta la plenul Camerei; termenele pentru depunerea raportului de ctre comisia sesizat n fond, stabilite de Biroul permanent, dup consultarea preedintelui comisiei sesizate n fond, n cazul n care Camera Deputailor este prima Camer sesizat, nu pot fi, de regul, mai mici de 7 zile sau mai mari de 15 zile,

iar n cazul n care este Camer decizional, aceste termene nu pot fi, de regul, mai mici de 14 zile sau mai mari de 60 de zile; la ntocmirea ordinii de zi se va acorda prioritate sesizrilor cu privire la problematica expus la seciunea 6.2.1. din prezentul curs; la oricare dintre cele dou Camere, proiectele de legi i propunerile legislative se nscriu n proiectul ordinii de zi n termen de cel mult 5 zile de la primirea de ctre Biroul permanent a raportului comisiei sesizate n fond, n cazul n care Camera este prima sesizat; diferenierea apare n cazul n care Camera este decizional; astfel, proiectele de legi i propunerile legislative se nscriu n proiectul ordinii de zi n termen de cel mult 7 zile pentru cele n care Camera Deputailor este Camer decizional i n cel mult 10 zile pentru cele n care Senatul este Camer decizional; iniiatorul proiectului de lege sau al propunerii legislative poate s-i retrag iniiativa, s o modifice ori s o rectifice pn la data nscrierii acesteia pe ordinea de zi; Biroul permanent ntocmete proiectul ordinii de zi, ce se aprob la Camera Deputailor de ctre Comitetul ordinii de zi, iar la Senat de ctre plen (a se vedea seciunea 6.2.1. ce cuprinde prevederi generale n legtur cu aprobarea ordinii de zi). CAPITOLUL X Regimul amendamentelor Definire: amendamentul constituie o modificare de form ce poate avea i semnificaia unei modificri de fond aduse unui text supus deliberrii. Semnificaia amendamentului: este o modalitate de perfecionare a legii n cadrul procedurii parlamentare; dac cele mai multe i importante iniiative sunt guvernamentale, n ce privete amendamentele, situaia este invers, reechilibrndu-se astfel relaia dintre Guvern i Parlament; dreptul de a propune amendamente deriv din dreptul de iniiativ legislativ i din dreptul de vot (dac parlamentarul este cel ce adopt legea, este firesc ca el s poat arta i cum nelege s o aprobe); de aceea, dreptul de a formula amendamente revine numai celor care particip la procesul legislativ (parlamentarii, individual sau din partea grupului parlamentar, i Guvernul), amendamentul constituind principala contribuie a parlamentarilor la elaborarea legii n Parlament; amendamentul este un drept procedural, conferit numai de regulamente; de aceea, unii titulari ai dreptului de iniiativ legislativ - cetenii, n cadrul iniiativei populare, i Preedintele Romniei, n cadrul iniiativei constituionale - nu se bucur de dreptul de a formula amendamente; amendamentele sunt supuse votului, ele fiind, n final, chiar dac aparin opoziiei, expresia activitii normative a majoritii, tar votul creia ele nu ar putea fi acceptate; opoziia poate adopta dou poziii: obstrucionist, prin amendamente inacceptabile pentru majoritate, avnd deci un scop exclusiv dilatoriu, sau constructiv, reprezentnd o contribuie pentru mbuntirea reglementrii sau care rezult dintr-o negociere politic prealabil; pentru evitarea amendamentelor obstrucioniste, regulamentele au instituit un regim specific al amendamentelor. Trsturi ale disciplinei amendamentelor: sub aspect formal, amendamentul se prezint n scris, cu excepia amendamentelor orale care privesc probleme de redactare sau de mic nsemntate i care pot fi prezentate i direct n edina Camerei; membrii comisiilor pot prezenta amendamente orale n cursul edinelor de analiz i dezbateri n comisie; amendamentul se prezint motivat i sub semntura iniiatorului, cu precizarea, dac este cazul, a grupului parlamentar din care acesta face parte; amendamentele se supun deliberrii organului unde au fost depuse (la comisia sesizat n fond sau cele orale n plen); data amendamentului este data nregistrrii sale la comisie, care ine o eviden special a tuturor amendamentelor primite i, la cerere, elibereaz autorului o dovad c a primit amendamentul; la Camera Deputailor, parlamentarii, grupurile parlamentare sau Guvernul au dreptul

de a prezenta amendamente la comisia sesizat n fond, pn la mplinirea unui termen de 5 zile nainte de data stabilit pentru depunerea raportului; la Senat, termenul este de 5 zile pentru procedura ordinar, respectiv 3 zile pentru procedura de urgen de la difuzarea proiectului; pentru propunerile legislative elaborate de o comisie parlamentar, amendamentele se depun la acea comisie n termen de 5 zile de la anunarea n plenul Camerei Deputailor, cnd propunerea legislativ se comunic Guvernului; comisia este obligat s ntocmeasc n urmtoarele 5 zile un raport asupra amendamentelor; numai dup mplinirea acestui termen, propunerea legislativ poate fi nscris pe ordinea de zi i, dac este cazul, comunicat, n forma sa definitiv, deputailor i Guvernului; la Senat nu exist o procedur special; amendamentele Guvernului se depun numai sub semntura unui membru al Guvernului; comisia sesizat n fond sau, dup caz, comisia special se pronun asupra tuturor amendamentelor nregistrate; numai n cazul n care consider necesar, comisia respectiv va solicita i avizul unei alte comisii; pentru a se putea pronuna, comisia sesizat n fond va transmite Guvernului amendamentele care implic modificarea bugetului de stat sau a bugetului asigurrilor sociale de stat, potrivit art. 111 din Constituie. Amendamentele la care, n termen de 5 zile de la primire, Guvernul nu prezint un punct de vedere, se consider acceptate; este interzis preedintelui Camerei s supun dezbaterii sau votului un amendament asupra cruia comisia nu s-a pronunat; pentru amendamentele orale, prezentate n plen, de redactare etc., comisia se pronun prin raportor; amendamentele de fond direct n plen nu sunt permise, cu excepia subamendamentelor (propunere de modificare a unui amendament acceptat), a celor ce privesc modificrile intervenite n urma examinrii i definitivrii textului n comisii sau a celor de mic nsemntate sau de redactare (de corelare tehnico-legislativ, gramaticale sau lingvistice); n mod excepional, dac plenul aprob prezentarea unui amendament de fond sau dac accept un amendament respins de comisie i un subamendament cu consecine importante asupra proiectului, preedintele ntrerupe dezbaterile i trimite textul spre reexaminare comisiei sesizate n fond; cnd dezbaterea amendamentelor relev consecine importante asupra proiectului, preedintele Camerei poate trimite textele n discuie comisiei sesizate n fond, cu stabilirea termenului de prezentare a punctului de vedere. n acest caz, prin amendamente, dezbaterea i votul se specializeaz n sensul concentrrii lor asupra problematicii unui articol. B. Etapa deliberativ a) Dezbaterea n plen: are loc n succesiunea stabilit de ordinea de zi; ncepe cu aducerea la cunotina parlamentarilor a ordinii de zi i are loc n edina Camerei, potrivit programului de activitate aprobat; poate avea loc n paralel cu edinele comisiilor parlamentare (la chemarea preedintelui, edina n comisii se ntrerupe de drept, iar parlamentarii au obligaia s participe la edina plenului); cuprinde trei etape: dezbaterea general; dezbaterea pe articole; votul final. a. 1. Dezbaterea general: ncepe cu prezentarea de ctre iniiator a motivelor care au condus la promovarea proiectului de lege sau a propunerii legislative, dup caz; la Senat, Guvernul este reprezentat n mod obligatoriu de un membru al su; urmeaz aducerea la cunotin a raportului comisiei sesizate n fond; ,
-

pentru dezbaterea general, preedintele Camerei d cuvntul unui reprezentant al fiecrui grup parlamentar n ordinea nscrierii; iniiatorul are din nou dreptul la cuvnt naintea ncheierii dezbaterii generale; n cazul n care n raportul comisiei sesizate n fond se propune respingerea proiectului de lege sau a propunerii legislative, dup caz, preedintele va supune votului plenului aceast propunere ce poate fi acceptat cu majoritate simpl, chiar dac legea are caracter organic; dac plenul primei Camere sesizate aprob raportul comisiei prin care se propunea respingerea iniiativei legislative, aceasta se trimite Camerei decizionale, care ntotdeauna este cea de a doua Camer, pentru a decide definitiv; dac, ns, plenul Camerei decizionale aprob raportul comisiei sesizate n fond de respingere a proiectului de lege sau a propunerii legislative, decizia acestuia este definitiv. a.2. Dezbaterea pe articole: dezbaterea pe articole se face n ordinea lor din proiectul de lege i numai a celor la care s-au formulat amendamente, admise sau respinse n raportul comisiei sesizate n fond; de aceea, dac nu exist amendamente, dup dezbaterile generale se trece direct la vot; discutarea articolelor ncepe cu amendamentele prin care se propune suprimarea unui text, apoi urmeaz cele care privesc modificarea sau completarea acestuia; Camera se pronun prin vot asupra fiecrui amendament; n cursul dezbaterilor, parlamentarii, Guvernul sau grupurile parlamentare pot pune n discuie amendamentele respinse de comisia sesizat n fond sau amendamentele depuse la comisie, dar care nu figureaz n raportul acesteia; n cazul cnd exist mai multe amendamente care nu se exclud, ele se supun la vot n ordinea n care au fost prezentate, ncepnd cu cele cuprinse n raportul comisiei sesizate n fond; dimpotriv, dac amendamentele se exclud, se ncepe cu cel nefavorabil pentru iniiatori, care, dac este acceptat, exclude celelalte amendamente, continundu-se astfel pn la epuizarea lor, spre a se evita soluii contradictorii (de exemplu, printr-un amendament se propune ca un termen s fie de 5 zile, printr-un alt amendament, de 10 zile, iar printr-un altul de 3 zile);
n plenul Camerei nu pot fi depuse amendamente de fond, ns se pot formula subamendamente (care privesc un amendament adoptat) sau amendamente orale de corelare tehnicolegislativ, gramaticale ori lingvistice; fiecare parlamentar i poate exprima punctul de vedere personal sau al grupului din care face parte; cnd dezbaterea amendamentelor relev consecine importante asupra proiectului de lege sau propunerii legislative, preedintele Camerei Deputailor poate suspenda lucrrile i trimite textele n discuie comisiei sesizate n fond, cu stabilirea termenului de prezentare a punctului de vedere. La Senat, plenul este cel care va decide suspendarea lucrrilor i trimiterea unor texte pentru a fi repuse n discuia comisiei sesizate n fond. In acest caz, autorii amendamentelor au dreptul s fie ascultai n cadrul comisiei; acelai drept l au i reprezentanii Guvernului. Comisia sesizat n fond va ntocmi un raport suplimentar; n finalul dezbaterilor fiecrui articol, iniiatorul poate lua cuvntul; articolul amendat se supune la vot; majoritatea cerut este cea simpl, indiferent de natura legii respective. a. 3. Votul final: se realizeaz n fiecare Camer, cu excepia legii bugetului, care se adopt n edin comun; votul final acoper cerina constituional a majoritii necesare n funcie de tipul de lege i anume: legile organice se adopt cu majoritate absolut, iar cele ordinare cu majoritate simpl; n cursul votrii nu se poate acorda cuvntul; nainte de votare, preedintele Camerei poate cere verificarea cvorumului prin apel nominal sau prin numrare de ctre secretari; parlamentarii care nu i exercit dreptul de vot, dar care

au fost prezeni n sala de edin intr n numrul regulamentar de stabilire a cvorumului. Dac n sala de edin nu se afl majoritatea senatorilor, respectiv a deputailor, preedintele amn votarea pn la ntrunirea cvorumului legal; votul final privete ansamblul reglementrii. Camera poate hotr, la propunerea preedintelui, ca votul final s priveasc pri din ansamblul reglementrii, n msura n care fiecare parte constituie o reglementare unitar; n acest caz, este obligatoriu ca toate prile astfel separate s fie supuse succesiv la vot, n aceeai edin, iar partea care nu a fost adoptat se elimin din cuprinsul reglementrii; semnificaia votului final este expresia atitudinii, ndeosebi politice, a fiecrui parlamentar n parte fa de proiect (deci, n principal, a grupurilor parlamentare); votul final poate avea loc la ncheierea dezbaterii pe articole sau ntr-o edin consacrat acestui >cop (edin de vot), n ordinea definitivrii proiectelor, ca urmare a dezbaterii pe articole; n cazul n care pn la data edinei de vot, stabilit prin ordinea de zi, dezbaterea pe articole nu s-a ncheiat, votul final se amn de drept; edinele consacrate exclusiv votului final, prevzute n ordinea de zi, se aduc din timp la cunotina Camerei de ctre preedintele acesteia, care va preciza data i ora cnd vor avea loc; proiectul la care nu s-au fcut amendamente pn la data edinei de vot se supune direct votului final, dup prezentarea de ctre iniiator a expunerii de motive i de ctre comisia sesizat n fond a raportului, precum i dup audierea punctelor de vedere ale reprezentanilor grupurilor parlamentare. a.4. Principiile ordonrii procedurii ntre Camere: ordinea procedurii parlamentare n relaiile dintre Camere este univoc i rigid, de la Camera prima sesizat la Camera decizional; caracterul rigid este accentuat de existena unor termene constituionale la mplinirea crora intervine prezumia absolut de acceptare; Camera decizional este ntotdeauna specializat; aceasta ndreptete competena ei de a decide definitiv; prima Camer sesizat este ntotdeauna o Camer de reflecie, din care cauz proiectul de lege sau propunerea legislativ, dup ce au fost adoptate sau respinse de ctre aceast Camer, sunt naintate Camerei decizionale; n cazul cnd Camera decizional respinge proiectul sau propunerea legislativ, aceast decizie este definitiv, iar iniiativa legislativ respectiv nu va mai putea fi introdus pe ordinea de zi n sesiunea n curs; dac proiectul, n afara obiectului principal al reglementrii, cuprinde i unele prevederi pentru care decizional este cealalt Camer, n considerarea lor i numai a lor, se trimite proiectul la Cam ra competent s decid definitiv; n cazul ~ care prevederile adiacente obiectului principal al reglementrii s-au stabilit de Camera decizional, doar ele se trimit la prima Camer sesizat (de reflecie), care, dac i le nsuete, soluia este definitiv; dac nu este de acord, se vor retrimite Camerei decizionale aceste prevederi, spre a se pronuna definitiv. Precizare: principiile sus-menionate nu se aplic procedurii parlamentare de revizuire a Constituiei, ce face obiectul unei analize separate. b) Adoptarea legii de ctre Camera prima sesizat Camera prima sesizat (Camera de reflecie) este obligat, prin art. 75 din Constituie, s se pronune asupra proiectelor n termen de 45 de zile; ca excepie, pentru coduri sau legi de complexitate deosebit, termenul este de 60 de zile; n cazul depirii acestor termene, se consider c proiectul de lege sau propunerea legislativ au fost adoptate (prezumia constituional absolut a unui acord tacit rezultnd din neorganizarea lucrrilor, n comisii i plen, astfel nct votul final s aib loc far depirea termenului constituional); Constituia nu stabilete data de la care curge termenul de 45 de zile, respectiv, cel de

60 de zile; regulamentele parlamentare, astfel cum au fost modificate pentru a fi puse de acord cu Legea de revizuire a Constituiei, au adoptat soluii diferite cu privire la data de la care ncep s curg termenele susmenionate; astfel: > Regulamentul Camerei Deputailor stabilete c aceste termene curg de la data prezentrii proiectului de lege sau a propunerii legislative n Biroul permanent. > Regulamentul Senatului stabilete c aceste termene curg de la data primirii tuturor avizelor legale (de la Consiliul Legislativ, Consiliul Economic i Social, alte avize cerute de lege), pentru propunerile legislative i de la data prezentrii n Biroul permanent, pentru proiectele de lege; pentru adoptarea legii de aprobare sau de respingere a unei ordonane de urgen, potrivit art. 115 alin. 4 din Constituie, n cazul cnd Camera prima sesizat nu se pronun n termen de 30 de zile de la depunere la Biroul permanent, proiectul de lege se consider adoptat i se trimite spre dezbatere Camerei decizionale; proiectele de legi i propunerile legislative respinse de Camera decizional, nu pot fi readuse n discuia acesteia n cursul aceleiai sesiuni. c) Adoptarea legii de ctre cea de a doua Camer Cea de a doua Camer este ntotdeauna decizional; n cadrul dezbaterii, n Camera prima sesizat, s-ar putea ca aceasta s adopte msuri de competena sa decizional, cum ar fi, de exemplu, stabilirea unei infraciuni (ce intr n competena decizional a Camerei Deputailor), n legea de ratificare a unui tratat internaional (ce intr n competena decizional a Senatului); n acest caz, sunt trei ipoteze posibile: >dac, n cadrul celei de a doua dezbateri, Camera decizional este de acord cu msura adoptat de Camera de reflecie, prima sesizat, aceast msur este definitiv, deoarece, dei ordinea este invers fa
de cea obinuit, n final s-a respectat competena fiecreia dintre cele dou Camere; > pentru acelai motiv, dac, n cadrul celei de a doua dezbateri, Camera decizional nu este de acord cu msura respectiv sau o modific, legea se ntoarce, dar numai n legtur cu prevederea n cauz, la Camera ce o adoptase iniial, care, n virtutea competenei sale decizionale, va decide definitiv; > aceeai este soluia i n cazul n care Camera decizional, n cadrul celi de a doua dezbateri, adopt o msur de competena decizional a Camerei ce adoptase legea anterior, situaie n care legea se ntoarce, tot n ce privete prevederea respectiv, la Camera prima sesizat, care va decide definitiv. Modul de calcul al termenelor procedurale n cadrul procedurii legislative este reglementat diferit n regulamentele celor dou Camere. Astfel, dac la Camera Deputailor se aplic regula potrivit creia termenele se calculeaz pe zile calendaristice, la Senat termenele procedurale de legiferare curg pe zile lucrtoare att n plen, ct i n comisii. d. Trimiterea legii ordinare sau organice spre promulgare i publicare Legea adoptat de ambele Camere, n forma aprobat de Camera decizional, este semnat de preedinii acestora, cu meniunea tipului de lege, ordinar sau organic, dup care urineaz procedura prealabil trimiterii spre promulgare, i anume, legea este depus spre consultare parlamentarilor la secretarii generali ai Camerelor i se trimite la nalta Curte de Casaie i Justiie, Avocatului Poporului i Guvernului; de la data depunerii, sesizarea de neconstituionalitate poate fi invocat pn la promulgare; dup mplinirea unui termen de 5 zile, n cazul legilor adoptate n procedura obinuit, i de 2 zile, n cazul celor adoptate n procedur de urgen; dup mplinirea acestor termene, legea se trimite spre promulgare Preedintelui Romniei; termenele menionate sunt de protecie, avnd ca scop evitarea unei promulgri precipitate, n aa fel nct s nu se mai poat invoca o sesizare

de neconstituionalitate;
Procedura de legiferare

dup promulgare, legea se trimite spre publicare de ctre preedintele Camerei Deputailor; Camera Deputailor asigur evidena i pstrarea originalelor tuturor proiectelor de legi adoptate, a celor promulgate i a formelor iniiale ale acestora, cu care a fost sesizat Parlamentul, i numerotarea legilor adoptate de Parlament, n ordinea promulgrii lor, trimindu-le spre publicare n Monitorul Oficial al Romniei", Partea I.
-

e. Procedura de urgen Aceast procedur are caracter excepional i reprezint o procedur accelerat de adoptare a legilor ordinare i organice, nefiind aplicabil legilor constituionale; procedura se desfoar cu aprobarea Camerei sau de drept. Procedura pe baza aprobrii Camerei La Camera Deputailor, la cererea Guvernului sau la propunerea Biroului permanent, grupurilor parlamentare ori comisiilor permanente, procedura de urgen se aprob de Comitetul ordinii de zi, iar la Senat se analizeaz de ctre Biroul permanent i, dac este cazul, se supune aprobrii plenului; aprobarea se solicit concomitent cu anunarea n plen a proiectului, ntruct ea privete i etapa prealabil de pregtire a dezbaterilor, ct i pe cea a deliberrii. e. 1. Coninutul procedurii La Camera Deputailor: deputaii, grupurile parlamentare sau Guvernul pot prezenta amendamente, care se depun la comisia sesizat n fond n maxim 48 de ore de la aprobarea procedurii de urgen; n acelai termen, Consiliul Legislativ, Consiliul Economic i Social sau alte autoriti care, potrivit legii, au competene de avizare, vor trimite avizul comisiei sesizate n fond; comisia sesizat n fond va ntocmi raportul n termen de 3 zile de la sesizare; proiectul se nscrie cu prioritate pe ordinea de zi; la dezbateri particip reprezentanii grupurilor parlamentare, far a putea depune amendamente sau subamendamente n plen dect cu privire la chestiuni legate de form; dezbaterea n plen a proiectului nu poate depi durata de timp aprobat de Camer, la propunerea Biroului comisiei sesizate n fond; n situaia n care acest timp s-a epuizat, dezbaterea se ncheie, iar preedintele Camerei supune votului fiecare amendament cuprins n raportul comisiei sesizate n fond, dup care va proceda la votul final al reglementrii n ansamblul su. La Senat: In cadrul Senatului exist o procedur similar, deosebirea fiind doar c termenele susmenionate se aprob de Biroul permanent. Procedura de urgen se desfoar de drept n urmtoarele situaii: - pentru adoptarea proiectelor de lege privind armonizarea legislaiei naionale cu cea a Uniunii Europene i a Consiliului Europei; - pentru adoptarea legilor privind aprobarea sau respingerea ordonanele de urgen; - pentru situaia n care Camera prima sesizat a adoptat o prevedere din proiectul de lege care intr n competena sa decizional, nensuit de cealalt Camer i retrimis pentru o nou dezbatere primei Camere sesizate; - pentru situaia n care Camera decizional a adoptat, ntr-un proiect de lege, o prevedere pentru care competena decizional aparine primei Camere sesizate. e.2. Alte proceduri care au ca efect urgentarea aprobrii propunerii e.2.1. Angajarea rspunderii Guvernului Aceasta este o procedur mixt, de legiferare i control, ntruct dac majoritatea nu e rsturnat prin adoptarea unei moiuni de cenzur, care constituie o procedur de control, proiectul se consider aprobat, ceea
ce constituie efectul unei proceduri de legiferare; raiunea: dac Guvernul i angajeaz soarta, parlamentarii trebuie s-i asume rspunderea fie de a-1 demite, fie de a adopta proiectul far de care Guvernul consider c nu mai poate funciona. Coninutul procedurii: poate avea ca obiect un proiect de lege, o declaraie public sau un program; proiectul de lege se consider adoptat sau, dup caz, declaraia politic ori programul aprobate dac n 3 zile de la angajarea rspunderii nu se depune o moiune de cenzur sau aceasta a fost respins; parlamentarii pot amenda, prin propuneri de modificare sau de completare, proiectul de lege ce constituie obiectul angajrii rspunderii Guvernului, ns, aceste amendamente trebuie s fie acceptate de ctre Guvern;

angajarea se face n faa Camerelor reunite n edin comun; dac birourile permanente reunite constat c nu s-a depus moiunea, legea este adoptat, ori declaraia sau programul acceptate; n cazul legii urmeaz procedura prealabil trimiterii la promulgare (5 zile n cazul legilor adoptate n procedur obinuit i 2 zile n cazul celor adoptate n procedur de urgen pentru sesizarea de ctre parlamentari a Curii Constituionale) i apoi trimiterea legii spre promulgare; dac s-a depus moiunea de cenzur, se aplic procedura spccific acesteia, iar n cazul n care Guvernul este demis, proiectul de lege, declaraia politic sau programul se consider respinse. e.2.2. Dezbaterea legii bugetului direct n edina celor dou Camere reunite, ntruct astfel se evit repetarea deliberrii n fiecare Camer. e. 2.3. Ratificarea tratatelor sau altor acorduri internaionale, ntruct la aceste convenii internaionale nu se pot face amendamente, coninutul lor fiind expresia acordului de voin a prilor, ci numai rezerve, dac tratatele sau acordurile internaionale respective permit acest lucru. f) Procedurile complementare Aceste proceduri constau n repetarea, n anumite limite, a procedurii parlamentare ncheiate prin adoptarea legii, ca urmare a reexaminrii acesteia la cererea Preedintelui Romniei sau n urma deciziei Curii Constituionale prin care a fost acceptat o sesizare de neconstituionalitate anterioar promulgrii legii de ctre preedintele Romniei. f. 1. Reexaminarea legii la cererea Preedintelui Romniei Preedintele Romniei poate cere, nainte de promulgare, o singur dat, reexaminarea legii pentru motive de constituionalitate, oportunitate, de impact internaional etc.; discutarea se face ncepnd cu Camera prima sesizat; dac legea a fost adoptat de Camerele reunite n edin comun, cererea se adreseaz acestora; Parlamentul nu este inut de un termen n care s ia n discuie cererea de reexaminare a Preedintelui Romniei; Camerele pot accepta sau respinge cererea Preedintelui, ce se dezbate, pe rnd, n fiecare Camer, iar dac modific legea, aceasta se va face cu respectarea regulilor procedurii obinuite; practic, n limitele cererii Preedintelui, reexaminarea are semnificaia unei noi lecturi a legii, astfel nct, cererea ntrziind definitivarea, are semnificaia unui vot suspensiv; cererea se soluioneaz cu aceeai majoritate cu care a fost adoptat legea, fapt pentru care unii autori nu o consider ca fiind un veto suspensiv; dup reexaminare, legea retrimis preedintelui se promulg n termen de 10 zile. f.2. Reexaminarea n urma deciziei Curii Constituionale prin care a fost acceptat o sesizare de neconstituionalitate anterioar promulgrii legii de ctre Preedintele Romniei Controlul poate fi declanat la sesizarea a 50 de deputai sau 25 de senatori, a naltei Curi de Casaie i Justiie, a Avocatului Poporului, a Guvernului, a unuia dintre preedinii celor dou Camere sau la sesizarea Preedintelui Romniei; dac Curtea Constituional va constata c legea sau o prevedere a ei, ce face obiectul sesizrii, sunt neconstituionale, legea se trimite spre reexaminare Camerei prime sesizate, procedura parlamentar urmndu-i cursul obinuit; Parlamentul este obligat s pun de acord prevederile neconstituionale cu dispoziiile Constituiei, ns nu exist un termen n care trebuie adoptat legea declarat neconstituional; Parlamentul poate s nu mai dezbat legea respectiv, ns, dac o adopt, trebuie s o fac cu respectarea deciziei Curii Constituionale. f.3. Reexaminarea n urma deciziei Curii Constituionale prin care a fost acceptat o excepie de neconstituionalitate a legii De la data publicrii n Monitorul Oficial", deciziile Curii sunt obligatorii pentru viitor i opozabile erga omnes (nu doar inter partes litigantes); prin Legea de revizuire a Constituiei, din 2003, s-a introdus instituia suspendrii de drept pe o perioad de 45 de zile de la data publicrii deciziei a dispoziiilor declarate ca fiind neconstituionale; acest termen creeaz pentru legiuitor obligaia de a pune de acord prevederea declarat neconstituional cu dispoziiile Constituiei; fa de teri, termenul de 45 de zile nu are nici un efect juridic, deoarece sanciunea inaplicabilitii intervine de la data deciziei Curii, i nu de la data mplinirii termenului;

punerea de acord a dispoziiilor neconstituionale cu legea fundamental se va face, n conformitate cu art. 65 alin. 2 lit. k) coroborat cu art. 147 alin. 1, din Constituia Romniei, n edina comun a Camerelor Parlamentului, la sesizarea unei comisii parlamentare comune; n situaia n care Parlamentul nu ia n dezbatere prevederile neconstituionale pn la mplinirea termenului de 45 de zile, se consider c el i-a exprimat tacit voina ca dispoziiile respective s nu se mai aplice. CAPITOLUL XI 11.2. Procedura parlamentar de ratificare a tratatelor sau a altor acorduri internaionale a. Romniei; Categorii de tratate sau de acorduri internaionale: tratate sau acorduri internaionale semnate, n numele Romniei, de ctre Preedintele tratate aprobate de ctre Guvern, potrivit Legii nr. 590/2003 privind tratatele.

b. Particulariti ale procedurii de ratificare b.l. Procedura de ratificare a tratatelor prin legi organice sau ordinare se suspend dac unul dintre preedinii celor dou Camere, 50 de deputai sau 25 de senatori sesizeaz Curtea Constituional printr-o aciune direct privind neconstituionali- tatea unor prevederi ale acestor tratate sau acorduri internaionale. Dac Curtea respinge sesizarea, procedura i reia cursul de la faza n care se afla la data sesizrii. Dac, ns, Curtea Constituional admite sesizarea, tratatul nu poate fi ratificat dect cu ndeplinirea uneia dintre urmtoarele condiii: revizuirea Constituiei, dup care tratatul s fie supus din nou ratificrii; renegocierea i modificarea tratatului, pentru punerea sa de acord cu prevederea constituional nclcat; nu se pot formula amendamente la ratificarea sau aprobarea unor documente internaionale i, de aceea, o soluie ar fi formularea unor rezerve, pentru evitarea aplicrii dispoziiei neconstituionale; desigur, n aceast din urm situaie, dac prevederile tratatului respectiv o permit. b.2. Pentru aderarea Romniei la NATO i Uniunea European, tratatele se adopt n edina comun a Camerelor Parlamentului cu o majoritate de dou treimi din numrul parlamentarilor, care este majoritatea necesar i pentru revizuirea Constituiei; aceast regul se aplic i pentru eventualele acte ulterioare de modificare a tratatelor constitutive ale celor dou organizaii internaionale susmenionate. Cele artate se completeaz cu cele artate la punctul 7.1. din prezentul curs. 11.3. Procedura parlamentar de revizuire a Constituiei Subiecii care pot iniia revizuirea Constituiei, potrivit art. 150 din Constituie, sunt: Preedintele Romniei, la propunerea Guvernului; cel puin o ptrime din numrul deputailor sau al senatorilor; 500.000 de ceteni cu drept de vot, care trebuie s provin din cel puin jumtate din judeele rii, iar n fiecare din aceste judee sau n municipiul Bucureti, trebuie s fie nregistrate cel puin 20.000 de semnturi n sprijinul acestei iniiative. Revizuirea Constituiei, din anul 2003, a fost de sorginte parlamentar. Particularitatea procesului de revizuire a Constituiei, din 2003, const n faptul c, pe baza acordului politic prealabil i a unei hotrri a Camerelor reunite, s-a nfiinat o Comisie special nsrcinat s redacteze propunerea legislativ de revizuire a Constituiei i s o prezinte Camerelor Parlamentului, similar Comisiei nfiinate, n 1990, de ctre Adunarea Constituant originar, pentru elaborarea Constituiei. Comisia a fost format din 18 parlamentari ai ambelor Camere, cu drept de vot, i din cte un reprezentant, far drept de vot, din partea instituiilor Preedintelui Romniei, Guvernului i Avocatului Poporului. Propunerea legislativ a parlamentarilor nu poate fi dect colectiv i distinct, dup cum sunt senatori sau deputai; deci, nu este posibil o iniiativ fcut mpreun, condiia de numr urmnd a fi stabilit separat, pentru fiecare dintre ei. Propunerea legislativ de revizuire a Constituiei, din anul 2003, a fost iniiat de parlamentarii

fiecrei Camere, urmnd s fie dezbtut, pe temeiul hotrrii sus-menionate, mai nti n Camera Deputailor i apoi n Senat. Formula adoptat dovedete nsuirea propunerii legislative de ctre un numr suficient de parlamentari din fiecare Camer pentru ca iniiativa s fie n acord cu procedura de revizuire prevzut n Constituie. Ordonarea adoptrii iniiativei mai nti ntr-una din Camere s-a fcut n conformitate cu procedura legislativ parlamentar prevzut de Constituie, fiind totodat justificat de necesitatea evitrii unor dezbateri paralele care ar fi fost de natur s creeze contradicii i confuzii. Dup ce propunerea legislativ a fost votat n comisie, ea a fost transmis Curii Constituionale i Consiliului Legislativ. Dup pronunarea acestor dou instituii, comisia a pus de acord textul propunerii legislative de revizuire cu decizia Curii, respectiv cu avizul Consiliului. Aspecte procedurale In cadrul procedurii privind revizuirea Constituiei, Camerele Parlamentului au atribuii identice, neexistnd o specializare dup competen, cum este n cazul procedurii legislative obinuite. Prin urmare, proiectul legii de revizuire (atunci cnd iniiativa aparine Preedintelui Romniei, la propunerea Guvernului) sau propunerea legislativ a parlamentarilor - ca n 2003 - sau a cetenilor se depun n oricare dintre Camere; n funcie de opiunea subiectului de sezin, parlamentarii pot depune iniiativa legislativ de revizuire a Constituiei numai n Camera din care fac parte. Regulamentele parlamentare nu stabilesc competene n domeniul revizuirii Constituiei pentru nici una dintre comisiile permanente. De aceea, plenul celor dou Camere reunite va decide creia dintre comisiile permanente i revine analizarea n fond a iniiativei de revizuire a Constituiei sau poate decide nfiinarea unei comisii speciale care s analizeze aceast problem (n cadrul procedurii de revizuire din 2003, rolul unei asemenea comisii 1-a avut Comisia ce a redactat iniial proiectul). Iniiativa de revizuire este supus unui control prealabil, general i abstract exercitat de Curtea Constituional nainte de sesizarea Parlamentului (controlul privete limitele revizuirii i, din acest punct de vedere, consecinele sale sunt obligatorii, precum se poate referi i la alte aspecte care, ns, nu sunt obligatorii nici pentru iniiator, nici pentru Parlament). Aspectele procedurale referitoare la regimul amendamentelor, dezbaterea general, dezbaterea pe articole sunt comune cu cele existente n cadrul procedurii legislative obinuite. Specificitatea procesului de revizuire a Constituiei const ns n urmtoarele elemente: aa cum s-a artat mai sus, pe lng subiecii specifici care pot iniia revizuirea Constituiei, Camerele sunt identice din punctul de vedere al competenei, neexistnd Camer de reflecie i Camer decizional; cvorumul de lucru la edinele fiecreia dintre Camere este de dou treimi din numrul parlamentarilor Camerei respective; la votul final n Camere, majoritatea necesar pentru ca legea constituional s fie adoptat este majoritatea calificat de dou treimi din numrul parlamentarilor Camerei respective; procedura legislativ n cele dou Camere este identic; textul adoptat n prima Camer sesizat se transmite celei de a doua Camere; dac proiectul legii sau propunerea legislativ de revizuire a Constituiei sunt adoptate de ambele Camere, n aceeai form, ele se supun spre ratificare votului popular n cadrul unui referendum pentru revizuirea Constituiei; - dac n urma votului final n cele dou Camere, textele sunt diferite, divergenele se vor soluiona dup urmtoarea procedur specific revizuirii Constituiei: > medierea dezacordului prin intermediul unei comisii paritare de mediere; > soluionarea divergenelor neconciliate prin mediere, n cadrul edinei comune a Camerelor reunite. Comisia de mediere: * este paritar, fiind format din 7 deputai i 7 senatori desemnai de fiecare Camer, cu respectarea principiului reflectrii configuraiei politice; * dup ntrunire, comisia i alege un birou i i stabilete regulile de lucru, inclusiv termenul n care urmeaz s prezinte raportul; * lucrrile sunt conduse prin rotaie de un deputat i de un senator;

* votul este deschis, n cazul cnd comisia nu hotrte altfel; * comisia poate adopta una din prevederile textelor n divergen, sau un text comun, cu votul majoritii simple a membrilor; n caz de paritate, votul preedintelui care conduce edina n acea zi este decisiv; * raportul comisiei se supune spre aprobare Camerelor, att cu privire la fiecare prevedere n parte, cu majoritate simpl, ct i n ansamblul su, cu majoritatea calificat de dou treimi din numrul membrilor fiecrei Camere; dac ambele Camere aprob raportul, divergena este stins; * dac, ns, comisia nu poate s aplaneze divergenele, reprezentanii Camerelor situndu-se pe poziii rigide, sau Camerele ori una din ele nu aprob, total sau parial, raportul comisiei, se declaneaz, din oficiu, procedura de stingere a divergenelor n edina comun a Camerelor; * activitatea comisiei nceteaz o dat cu depunerea raportului, precum i n cazul n care comisia nu a ajuns la un acord asupra raportului n termenul stabilit; * n ceea ce privete competena comisiei de mediere, pot aprea situaii n care adoptarea unor soluii s aib efecte prin ricoeu asupra unor texte adoptate n aceeai form de cele dou Camere; n acest caz, competena este implicit, pentru a se evita adoptarea unor reglementri necorelate sau contradictorii. Reunirea Camerelor n edin comun n edina comun se supun dezbaterii numai textele care nu au fost adoptate n aceeai form de ctre Camere; * dac nici una dintre Camere nu a adoptat textul comisiei de mediere, se supune la vot, mai nti, textul adoptat de prima Camer i, dac nu a fost adoptat, cel votat de a doua Camer; * nu se pot formula amendamente de edin, la deliberarea raportului comisiei de mediere cu privire la soluionarea divergenelor dintre Camere cu ocazia adoptrii unei legi de revizuire a Constituiei; * dac una din Camere a adoptat textul comisiei de mediere, acesta se supune primul la vot i, numai n cazul n care el nu este adoptat, se supune textul din Camera care nu a votat textul propus de comisia de mediere; * n cazul n care nici unul dintre aceste texte nu a ntrunit majoritatea calificat necesar de trei ptrimi din numrul total al deputailor i senatorilor, ele se elimin din forma final a legii. O alt particularitate a procedurii legii de revizuire a Constituiei const n faptul c, dup adoptarea ei de ctre Camere, aceasta nu se poate supune unui control preventiv la Curtea Constituional. De asemenea, legea adoptat nu se mai supune promulgrii de ctre Preedintele Romniei, ci aprobrii prin referendum. Justificare Dac corpul electoral aprob legea, aceasta are i un efect similar promulgrii, ce rezult din confirmarea de ctre corpul electoral a operei legiuitorului constituant, ceea ce justific faptul c ea va fi publicat pe temeiul hotrrii Curii Constituionale de constatare a rezultatului aprobativ al referendumului; din cele artate, rezult c - spre deosebire de procesul legislativ obinuit, privind legile ordinare sau organice, cnd, n condiiile prevzute de Constituie, acest proces se ncheie prin promulgarea legii n virtutea unei obligaii constituionale a Preedintelui Romniei i, ca urmare, prin publicarea ei, - n cazul legii de revizuire a Constituiei, ntruct procesul legislativ se ncheie prin referendum, efectul similar promulgrii este numai n cazul referendumului aprobativ, deoarece corpul electoral nu este i nu poate fi obligat s aprobe legea de revizuire adoptat de Parlament, pe care, de aceea, o poate confirma sau infirma n calitatea sa de putere originar (n cazul n care rezultatul nu este aprobativ, legea adoptat de Parlament este desfiinat, ntruct opera reprezentanilor poporului, ce alctuiesc Parlamentul, a fost infirmat de corpul electoral). CAPITOLUL XII Comparaie ntre procedura legislativ obinuit i procedura de revizuire a Constituiei Aspecte procedurale Procedura legislativ obinuit Procedura de revizuire a Constitutiei

Subiecii care pot -Guvernul; avea iniiativa legislativ parlamentar;

- Preedintele Romniei la propunerea Guvernului; -un minim un sfert din numrul deputailor sau al senatorilor; -500.000 ceteni cu drept de vot din cel 100.000 puin jumtate din judeele ceteni cu drept de vot din rii, cte cel puin 20.000 din fiecare jude cel puin un sfert din judeele rii, cte cel puin 5.000 din fiecare

Aspecte procedurale

Aspecte anterioare procedurii parlamentare

decizia Curii Constituionale cu privire la iniiativele legislativ de revizuire a - obinerea avizului Con- Constituiei, indiferent de siliului Economic i autor (Curtea Social n unele situaii; Constituional se autosesizeaz i realizeaz un control prealabil, general i abstract nainte de sesizarea Parlamentului cu privire la limitele revizuirii i la alte aspecte). Camerele - au o competen deci- - sunt identice din punct de Parlamentului zional specializat. vedere al competenei decizionale. - este specializat, n iniiativa se Sesizarea funcie de competena depune la oricare dintre Camerelor (iniiativa se Camerele Parlamentului, depune mai nti la atunci cnd aparine Camera de reflecie). Preedintelui Romniei, la propunerea Guvernului, sau corpului electoral; iniiativa parlamentar se depune numai la Camera din care subiecii de sezin fac parte. Aspecte Procedura Procedura de revizuire a procedurale legislativ obinuit Constitutiei
-

Procedura legislativ obinuit jude sau din municipiul Bucureti; - numai Guvernul pentru legile bugetului de stat i bugetului asigurrilor sociale de stat -obinerea avizului Consiliului Legislativ n toate cazurile; -decizia Curii Constituionale cu privire la iniiativele legislative populare;

Procedura de revizuire a Constitutiei sau din municipiul Bucureti

obinerea avizului Consiliului Legislativ;

-

Procedura legislativ parlamentar

Camerele Camerele sunt egale i specializate sunt egale; nici una dintre funcional; Camere nu este decizional Camera n cazul existenei unor diprima sesizat este vergene ntre textele votate Camer de reflecie, iar n cele dou Camere; cea de a doua Camer prima este decizional; Camer sesizat nu are un Camera termen n care s adopte de reflecie trebuie s legea de revizuire a adopte legea n termen de Constituiei; 45 de zile de la sesizare textul votat (pentru coduri sau legi de n prima Camer este complexitate deosebit, dezbtut n cea de a doua termenul este de 60 de Camer; zile); la Camera decizional se trimite textul adoptat de prima Camer n termenele susmenionate; dac acest termen este depit, legea este considerat adoptat tacit de prima Camer i se trimite la Camera decizional. Respingerea - dac Camera de proiectele legii reflecie respinge iniia- de legi sau propunerile tiva legislativ, aceasta se legislative adoptate de una trimite la cea de a doua din Camere se trimit Camer, care va decide celeilalte Camere a definitiv; -dac Camera Parlamentului; decizional respinge dac proiectul de lege cu care aceasta din urm respinge a fost proiectul de legea sau propunerea legislativ, ele se trimit, Procedura de revizuire a Aspecte Procedura Constitutiei procedurale legislativ obinuit sesizat, respingerea este pentru o nou dezbatere, definitiv. Camerei care le-a adoptat; - o nou respingere este definitiv.
-

Soluionarea divergenelor

ca regul, n cazul n cea de a doua Camer care textele votate de cele sesizat este decizional; dou Camere sunt diferite, n cazul se declaneaz procedura n care prima Camer de mediere de ctre o sesizat adopt o comisie paritar format prevedere care intr n din 7 deputai i 7 senatori; competena sa decizio- raportul nal, prevederea este prin care comisia de definitiv adoptat dac i mediere a soluionat cea de a doua Camer divergenele dintre Camere este de acord; n caz se supune votului n fiecare contrar, numai pentru dintre camere; prevederea respectiv, dac legea se ntoarce la prima comisia de mediere nu a Camer sesizat, care va reuit soluionarea tuturor decide definitiv; divergenelor sau dac una soluia dintre Camere nu a adoptat sus-menionat se aplic unele dintre soluiile n mod corespunztor i propuse de comisia de n cazul n care Camera mediere, textele respective decizional adopt o se supun dezbaterii prevedere pentru care Camerelor reunite ale competena decizional Parlamentului, care vor aparine primei Camere. decide astfel definitiv. Cvorumul i - pentru adoptarea de legi - pentru adoptarea legilor majoritatea de organice sau ordinare, constituionale, cvorumul l cvorumul l reprezint reprezint minim dou vot majoritatea absolut a treimi din parlamentarii parlamentarilor fiecrei fiecrei Camere, iar pentru Camere; soluionarea eventualelor Procedura Aspecte Procedura de revizuire a legislativ obinuit procedurale Constitutiei legile divergene aprute n urma ordinare se adopt cu o procedurii de mediere, majoritate simpl; cvorumul este de trei legile ptrimi din numrul total al organice se adopt cu o parlamentarilor celor dou majoritate absolut. Camere reunite; majoritile pentru adoptarea legilor constituionale sunt identice cu cvorumul precizat n cazurile susmenionate. Adoptarea - la momentul obinerii - dup confirmarea de ctre definitiv a majoritii cerute de corpul electoral prin legii Constituie, n funcie de referendum a soluiei tipul de lege, ca urmare a legislative de revizuire a votului final n Camera Constituiei adoptate de decizional. Parlament.
-

Etapa final a legile procedurii organice i ordinare se legislative supun promulgrii de ctre Preedintele Romniei; dup promulgare, legile organice i ordinare se public n Monitorul Oficial al Romniei".

Caracterizare general

legilor constituionale nu li se aplic procedura promulgrii de ctre Preedintele Romniei, ele fiind supuse spre adoptare corpului electoral, n calitate de putere originar; dup adoptarea prin referendum, legile constituionale se public n Monitorul Oficial al Romniei", iar ulterior se va publica i Constitutia revizuit. - procedura este aceea - procedura este conform rezultat din mbun- cu procedura parlamentar tirile aduse de Legea de de adoptare a Constitutiei revizuire din 2003. din 1991.
-

12.4. Proceduri de control Controlul parlamentar este prin excelen posterior; n sens larg, controlul parlamentar se refer la toate domeniile de activitate, fiind o consecin a principiului reprezentrii; tot n sens larg, deliberarea unei legi are semnificaia unui control asupra fundamentrii sesizrilor; - sub aspect tehnic, controlul parlamentar se realizeaz dup anumite proceduri prevzute de Constituie i de regulamentele parlamentare, care au efecte diferite, dup cum urineaz: efecte politice: ntrebarea, interpelarea, moiunea simpl, ancheta parlamentar, audierea urmat de declaraii politice i rapoartele unor autoriti; efecte precumpnitor juridice: moiunea de cenzur, admiterea cererii de reinere, arestare sau percheziie a parlamentarilor, suspendarea din funcie a Preedintelui Romniei, punerea sub acuzare a Preedintelui Romniei. A. Proceduri de control care au numai efecte politice 12.4.1. ntrebarea ntrebarea const ntr-o simpl cerere de a rspunde dac un fapt este adevrat, dac o informaie este exact, dac Guvernul i celelalte organe ale administraiei publice neleg s comunice Camerei informaiile i documentele cerute de Camer sau de comisiile permanente ori dac Guvernul are intenia de a lua o hotrre ntr-o problem determinat. Disciplina procedurii ntrebrilor Prin natura lor, ntrebrile sunt un mijloc de informare a parlamentarilor, ndeosebi cu privire la probleme rezultate din activitatea lor n teritoriu, i care oblig astfel un membru al Guvernului sau un organ al administraiei publice s se justifice; fiecare parlamentar poate adresa ntrebri minitrilor sau altor conductori ai organelor administraiei publice pentru obinerea unei informaii concrete; Preedintele Camerei are dreptul s nu admit ntrebrile care: privesc probleme de interes personal sau particular; urmresc n exclusivitate obinerea unei consultaii juridice; se refer la procese aflate pe rolul instanelor judectoreti sau pot afecta soluionarea unor cauze aflate n curs de judecat;

privesc activitatea unor persoane care nu ndeplinesc funcii publice; n principiu, ministrul rspunde pe loc; durata ntrebrii i rspunsului este limitat, iar acestea nu sunt urmate de dezbateri; la ntrebrile orale i la ntrebrile scrise, membrii Guvernului nu rspund dac acela care a adresat ntrebarea nu se afl n sala de edine; n cazuri temeinic justificate, dac acela care a adresat ntrebarea nu poate fi prezent n sala de edine n ziua n care se prezint rspunsul, el poate cere amnarea rspunsului o singur dat; cererea deputatului de amnare a rspunsului se depune la secretarul desemnat al Camerei i se comunic ministrului pentru relaia cu Parlamentul; n cazul cnd deputatul care a adresat ntrebarea nu este prezent n sal, dup constatare, acest fapt se anun n plen de ctre preedintele de edin, iar ministrul vizat prezint rspunsul la ntrebarea adresat; ntrebrile la care nu s-a rspuns se public n Monitorul Oficial al Romniei", Partea a Il-a, la sfritul fiecrei sesiuni ordinare; obiectul ntrebrilor orale se notific n scris i se depune la secretarul desemnat al Camerei, care l informeaz pe ministrul pentru relaia cu Parlamentul asupra ntrebrilor orale la care membrii Guvernului urmeaz s rspund n cursul edinei consacrate acestora; ntrebarea oral este expus sumar, ntr-un interval de timp de cel mult un minut, iar ministrul competent rspunde la ntrebarea ce i-a fost adresat n cel mult 3 minute; autorul ntrebrii, dup audierea rspunsului, poate interveni cu precizri i cu comentarii, far a depi dou minute, iar ministrul poate exercita dreptul la replic n acelai interval de timp far ca o alt intervenie pe marginea ntrebrii respective s mai poat avea loc; n situaia n care membrul Guvernului, cruia i este adresat ntrebarea, nu este prezent, rspunsul va fi dat n edina din sptmna urmtoare n timpul consacrat ntrebrilor orale; Preedintele Camerei l informeaz pe Primul-ministru asupra rspunsurilor amnate; parlamentarii care adreseaz ntrebri scrise vor preciza dac doresc un rspuns n scris sau oral de la tribuna Camerei; ntrebrile scrise se transmit membrilor Guvernului i celorlalte autoriti publice de ctre secretarul desemnat al Camerei, iar rspunsurile la ntrebrile scrise se transmit n cel mult 15 zile; ntrebrile la care se solicit un rspuns oral de la tribuna Camerei se nscriu pe ordinea de zi a edinei n succesiunea primirii rspunsurilor, dar nu mai trziu de 15 zile de la data nregistrrii acestora; rspunsurile la aceste ntrebri se dau n cele 30 de minute care urmeaz timpului afectat ntrebrilor orale far a putea depi 5 minute; timpul pentru replic este de cel mult 3 minute; nici un deputat nu poate adresa mai mult de dou ntrebri n aceeai edin.

12.4.2. Interpelarea Interpelarea const ntr-o cerere adresat Guvernului de un grup parlamentar, de unul sau mai muli deputai, prin care se solicit explicaii asupra politicii Guvernului n probleme importante ale activitii sale interne sau externe. Disciplina interpelrii: interpelarea se face n scris, artndu-se obiectul acesteia, far nici o dezvoltare, i privete un aspect politic al activitii Guvernului; Guvernul i fiecare dintre membrii si sunt obligai s rspund la interpelri n cel mult dou sptmni, iar pentru motive temeinice, Camera poate acorda un nou termen; n timpul stabilit, prin ordinea de zi, din edina consacrat dezbaterii interpelrilor, un grup parlamentar nu poate prezenta mai mult de o interpelare; n cazul n care timpul consacrat interpelrilor permite, un grup parlamentar poate dezvolta i o a doua interpelare; ordinea lurii de cuvnt: mai nti interpelatorul i apoi reprezentantul Primului-ministru sau ministrul interpelat; interpelrile Primului-ministru se pot face din dou n dou sptmni i trebuie s vizeze politica Guvernului n probleme importante ale activitii sale interne sau externe; fiecare interpelare se expune ntr-un interval de timp de cel mult dou minute, iar

Primul-ministru sau ministrul interpelat rspunde la interpelare n cel mult 3 minute; autorul interpelrii, dup audierea rspunsului, poate interveni cu ntrebri suplimentare i cu comentarii, far a depi dou minute, iar cel interpelat are la dispoziie dou minute pentru replic, far nici o alt intervenie; Camera poate adopta o moiune simpl ca urmare a rspunsului Guvernului la interpelare spre a-i exprima poziia cu privire la problema ce a fcut obiectul interpelrii. 12.4.3. Moiunea simpl Moiunea simpl este un act politic care exprim poziia Camerei ntr-o anumit problem de politic intern sau extern; dac este iniiat de opoziie, fundamentarea poziiei const n critica politicii Guvernului; face parte din procedeele controlului far sanciune, n plin dezvoltare n parlamentarismul modern. Caracteristicile eseniale ale procedurii: moiunea simpl poate fi iniiat de 50 deputai sau 1/4 din senatori; trebuie motivat, nu poate viza finaliti specifice moiunii de cenzur; cei ce au semnat-o nu mai pot semna o alt moiune privind aceeai problem i nici nu se pot dezice de ea dup ce aceasta a fost nscris pe ordinea de zi; se depune la preedintele Camerei, n cursul edinei, se comunic Guvernului, se aduce la cunotina Camerei i se afieaz, dup care se dezbate n cel mult 6 zile; dac privete probleme de politic extern, trebuie nsoit de avizul Comisiei de politic extern, cu consultarea Ministerului Afacerilor Externe; amendamentele nu sunt admisibile; dup nceperea dezbaterii moiunii simple, semnatarii nu-i pot retrage adeziunea la moiune; pn la ncheierea dezbaterii unei moiuni simple, semnatarii nu mai pot promova o alt moiune n aceeai problem; poate fi adoptat cu votul majoritii membrilor Camerei (majoritate absolut); moiunile simple care au obinut majoritatea absolut a voturilor sunt obligatorii pentru Guvern, pentru membrii si i pentru celelalte persoane vizate; moiunile se public n Monitorul Oficial al Romniei", Partea I. 7.4.4. Ancheta parlamentar Ancheta parlamentar reprezint investigarea de ctre parlamentari a unei situaii i informarea Camerei asupra celor constatate. Caracteristicile eseniale ale procedurii: se efectueaz prin intermediul unei comisii ad-hoc, instituit n acest scop, sau al unei comisii permanente, abilitat de plen n mod expres, cu precizarea datei cnd se va prezenta raportul; dac ancheta se face printr-o comisie ad-hoc, Camera stabilete obiectul anchetei, componena acestei comisii innd cont de configurarea politic a Camerei, conducerea comisiei, precum i data cnd trebuie prezentat raportul; dac ancheta se efectueaz printr-o comisie permanent, Camera stabilete doar obiectul i data prezentrii raportului; regulile de lucru ale unei comisii de anchet sunt similare celor privind comisiile permanente; comisia de anchet nu se poate substitui organelor de justiie; orice autoritate este obligat s rspund anchetei comisiei; de regul, la comisia de anchet se fac audieri, aplicndu-se prin analogie regulile de procedur privind citarea martorilor, dar se cerceteaz i documente; au fost cazuri cnd s-au prezentat i rapoarte paralele; ancheta se finalizeaz cu un raport; dup dezbaterea raportului, misiunea comisiei nceteaz; anchetele nefinalizate la finele legislaturii devin caduce; Camera poate adopta o moiune simpl n care s-i exprime poziia fa de obiectul anchetei.

7.4.5. Audierea i dezbaterea unor declaraii politice sau rapoarte ale unor autoriti (Curtea de Conturi, Consiliul Suprem de Aprare a rii, Avocatul Poporului, serviciile de informaii, Consiliul Naional pentru Studierea Arhivelor Securitii etc.). Audierea sau dezbaterea reprezint proceduri de informare, dar i de control, ntruct oblig autoritatea s se justifice; fac parte, ca i moiunea simpl, din sfera controlului far sanciune, n plin dezvoltare n parlamentarismul modern. Caracteristici specifice ale procedurii: procedura implic fie competena fiecrei Camere (regula), fie competenele Camerelor reunite n edin comun (de exemplu: mesajul prezidenial, raportul Consiliului Suprem de Aprare a rii,
raportul Avocatului Poporului, rapoartele serviciilor de informaii etc.); cu excepia declaraiei politice, comisia de specialitate analizeaz raportul i prezint, dup raportul autoritii, propriul raport; dup dezbateri, Camera sau Camerele reunite, dup caz, pot adopta o moiune simpl exprimnd atitudinea fa de cele prezentate sau se pot rezuma la simpla audiere, nsoit sau nu de dezbateri. B. Proceduri de control care au efecte precumpnitor juridice 12.4.6. Moiunea de cenzur Moiunea de cenzur este expresia rspunderii politice a Guvernului i urmrete dou scopuri conjugate: angajarea unei dezbateri publice n Camerele reunite n edin comun asupra politicii de ansamblu a Guvernului; demiterea Guvernului. Caracteristicile eseniale ale procedurii: ca regul, moiunea de cenzur este iniiat de opoziie, dar poate fi iniiat i de majoritate atunci cnd a pierdut ncrederea n Guvern i urmrete formarea unui nou Guvern; ea poate fi iniiat de cel puin 1/4 din numrul total al deputailor i senatorilor; parlamentarii ce au iniiat o moiune de cenzur ntr-o sesiune, care a fost respins, nu o mai pot reitera n aceeai sesiune, afar de cazul cnd Guvernul i-a angajat rspunderea, deoarece n aceast situaie moiunea este provocat de nsui Guvernul; moiunea de cenzur se dezbate i se supune la vot n edina comun a Camerelor; de la depunerea moiunii la Biroul permanent, dup un interval de maxim 5 zile, moiunea se prezint de reprezentantul iniiatorilor n plen i se dezbate n 3 zile (termen fix) de la aceast prezentare; dezbaterea este precedat de prezentarea moiunii de ctre iniiator, urmat de cuvntul Primului-ministru sau al unui reprezentant al su; lurile de cuvnt sunt, potrivit regulilor edinelor, organizate (n timpul alocat i ntr-o alternan care s asigure contradictorialitatea ntre susintorii Guvernului i aceia care au cerut demiterea lui); moiunea de cenzur se adopt cu majoritate absolut i are drept consecin demiterea Guvernului. 7.4.7. Admiterea cererii depercheziionare, reinere sau arestare a parlamentarilor Admiterea unei astfel de cereri reprezint condiia pentru ca un parlamentar s poat fi percheziionat, reinut sau arestat. Caracteristicile eseniale ale procedurii: cererea de percheziionare, reinere sau arestare a parlamentarilor se face de ctre ministrul Justiiei; este o procedur de control asupra justificrilor prezentate de executiv, supuse examinrii comisiei juridice; cererea i raportul comisiei se dezbat n plen cu prioritate; ncuviinarea percheziionrii, reinerii sau arestrii parlamentarilor se face cu votul majoritii absolute a parlamentarilor Camerei; competena de judecat a parlamentarilor pentru faptele care nu au legtur cu voturile sau opiniile exprimate n exercitarea mandatului aparine naltei Curi de Casaie i Justiie, iar urmrirea i trimiterea n

judecat penal se pot face numai de ctre Parchetul de pe lng nalta Curte de Casaie i Justiie. 7.4.8. Suspendarea din funcie a Preedintelui Romniei Suspendarea din funcie a Preedintelui Romniei este o procedur, prealabil referendumului, pentru demiterea Preedintelui n cazul nclcrii grave de ctre acesta a prevederilor Constituiei. Aspecte eseniale ale procedurii: cererea de suspendare din funcie a preedintelui Romniei poate fi iniiat de cel puin o treime din numrul total al parlamentarilor (deputai i senatori); ea se aduce la cunotina parlamentarilor, dup care acetia constituie o comisie de anchet; dup primirea raportului comisiei i a avizului Curii Constituionale (creia i se trimite cererea dup nregistrare), dezbaterea are loc cu prioritate, cu participarea Preedintelui, dac acesta dorete; cererea se supune votului secret cu bile i poate fi admis cu majoritatea absolut a parlamentarilor, dup care n 30 de zile are loc referendumul pentru demiterea Preedintelui; ntre timp, funcia Preedintelui se aduce la ndeplinire de preedintele interimar (n ordine, preedintele Senatului, i, dac nici acesta nu poate ndeplini funcia, cel al Camerei Deputailor). 12.4.9. Punerea sub acuzare a Preedintelui Romniei

Punerea sub acuzare a Preedintelui Romniei este o procedur, prealabil referendumului, pentru demiterea Preedintelui n cazul svririi unor fapte de nalt trdare. Aspecte eseniale ale procedurii: cererea de suspendare din funcie a Preedintelui Romniei poate fi iniiat de majoritatea deputailor i senatorilor i se aduce, nentrziat, la cunotina Preedintelui Romniei, pentru ca acesta s poat da explicaii cu privire la faptele ce i se imput; cererea se supune votului secret cu bile i poate fi admis cu majoritatea calificat a cel puin dou treimi din numrul parlamentarilor; competena de judecat aparine naltei Curi de Casaie i Justiie; de la data punerii sub acuzare i pn la data demiterii, funcia Preedintelui se aduce la ndeplinire de preedintele interimar (n ordine, preedintele Senatului, i, dac nici acesta nu poate ndeplini funcia, cel al Camerei Deputailor); Preedintele este demis de drept de la data rmnerii definitive a hotrrii de condamnare. 12.5. Proceduri de numiri 12.5.1. Cea mai important procedur se refer la nvestirea Guvernului, care cuprinde patru etape succesive: desemnarea de ctre Preedintele Romniei a candidatului la funcia de prim-ministru; stabilirea de ctre acesta a listei Guvernului i a programului de guvernare; solicitarea de ctre candidat a votului de nvestitur (faza parlamentar); numirea Guvernului de ctre Preedintele Romniei i primirea jurmntului de credin. Caracteristicile fazei parlamentare: candidatul desemnat de ctre Preedinte este obligat ca, n termen de 10 zile de la desemnare, s cear Parlamentului acordarea votului de ncredere asupra programului i listei Guvernului; competena de deliberare aparine Camerelor n edin comun; candidatul la funcia de premier nainteaz lista cu membrii Guvernului, mpreun cu programul de guvernare, birourilor permanente reunite ale Camerelor; pn la edina de nvestire, fiecare candidat la funcia de ministru va fi audiat de comisiile de specialitate ale celor dou Camere n edin comun; n urma audierii se prezint premierului un aviz consultativ motivat; se creeaz astfel posibilitatea nlocuirii pe list a celor care nu au trecut testul comisiei, pentru a se evita respingerea de ctre plen a listei Guvernului n ansamblu (lista este blocat, fiind supus la vot n ntregime, nu fiecare membru n parte); n ziua nvestirii, dup prezentarea programului i a listei, iau cuvntul reprezentanii grupurilor parlamentare, edina fiind organizat (fiecare grup poate utiliza doar timpul alocat, iar ordinea asigur alternana dintre cei ce sprijin Guvernul i cei ce i se opun);

apoi se voteaz prin modalitatea votului secret cu bile; nvestitura Guvernului este, aadar, colectiv i nu individual.

12.5.2. n legtur cu remanierea Guvernului, dac prin propunerea de remaniere se schimb structura sau compoziia politic a Guvernului, Preedintele Romniei va putea revoca sau numi pe noii membri, la propunerea Primului-ministru, numai pe baza votului de ncredere acordat de Parlament, n cadrul unei proceduri similare cu cea de nvestitur a Guvernului n ansamblul su. 12.5.3. Alte proceduri de numiri: pentru directorii serviciilor speciale, la propunerea Preedintelui Romniei (competen partajat cu Preedintele Romniei); pentru alegerea a trei judectori ai Curii Constituionale de ctre Senat i a trei judectori de ctre Camera Deputailor; pentru alegerea consilierilor Curii de Conturi; pentru alegerea sau desemnarea, dup caz, a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii etc.; n general, alegerea n plen este precedat de o analiz i propunere a comisiei permanente de specialitate. 12.6. Procedura de validri Procedura de validri reprezint procedura pentru atestarea legal a alegerii parlamentarului. Caracteristici eseniale ale procedurii: alegerea, dup ntrunirea Parlamentului nou ales, a unei comisii de validare; la Camera Deputailor, ea este pe ntreaga legislatur, iar la Senat, atribuiile sale se exercit de comisia juridic; comisia de validri constituie grupe de lucru ce examineaz dosarele alegerilor, soluioneaz contestaiile nerezolvate i ntocmete un raport cuprinznd lista parlamentarilor ce se propune a fi validat i parlamentarii al cror mandat se propune a fi invalidat; pe parcursul legislaturii, aceast comisie propune validarea individu l a supleanilor dac ntrunesc condiiile legii (s nu-i fi ohimbat opiunea politic i s ocupe pe list locul imediat um, *or); lista se supune n bloc votului; invalidarea se supune individual; votul este cu majoritatea relativ (majoritatea parlamentarilor prezeni); nlocuirea parlamentarului prin supleant presupune validarea acestuia, dar numai individual, nu n bloc; la Camera Deputailor, validarea se face de ctre comisia iniial, iar la Senat se realizeaz de ctre Comisia juridic, de numiri, disciplin, imuniti i validri. 7.7. Procedura depunerii jurmntului de ctre Preedintele Romniei De la data jurmntului, preedintele ales ncepe s-i exercite mandatul i nceteaz mandatul preedintelui anterior. Camerele reunite n edin comun primesc jurmntul. dup prezentarea hotrrii de validare a alegerii noului preedinte de ctre Curtea Constituional; edina este prezidat de ctre preedinii celor dou Camere. Dup jurmnt, preedintele rostete un discurs, iar Camerele reunite adopt o declaraie de constatare a ndeplinirii procedurii. 7.8. Alte proceduri Sunt instituite pe temeiul autonomiei parlamentare. Exemplu: pentru aniversarea unor evenimente (Ziua naional, Revoluia romn din 1989 etc.); procedura se stabilete ndeosebi pe temeiul precedentelor.