Constitutiile comuniste

1. Constitutia din 1948

Contextul si cauzele elaborarii constitutiei din 1948:

Primul guvern comunist s-a format in 1945, dar, pentru ca seful statului era inca regele Mihai,
comunistii nu au reusit sa instituie atunci un regim totalitar. La 30 decembrie 1947, regele a fost
silit sa abdice, Romania fiind proclamata republica. Noile conditii politice, dar mai ales
schimbarea formei de guvernare, au facut necesara adoptarea altei constitutii, fapt realizat in
1948. Conform acesteia, numele tarii era Republica Populara Romana.

Principiile constitutiei:

Unele prevederi sugerau ca noul regim se conduce aparent dupa principii democratice, ca de
exemplu:

egalitatea tuturor cetatenilor in fata legii (fara deosebire de sex, nationalitate, rasa, religie sau
grad de cultura);
garantarea drepturilor si libertatilor cetatenesti fundamentale (libertatea constiintei, a presei, a
intrunirilor etc.);
responsabilitatea ministrilor (ministrii raspund in fata justitiei pentru faptele lor);
suveranitatea poporului, principiu cuprins in formula puterea de stat emana de la popor.

Totusi, unele elemente arata caracterul totalitar al regimului:

nu se respecta principiul separatiei puterilor in stat (legislativul are puteri executive, executivul
se implica in justitie);
desi este mentionata proprietatea particulara, se specifica faptul ca la baza dezvoltarii economice
a Romaniei se afla proprietatea de stat (cuprinsa in formula bunurile comune ale poporului);
constitutia prevede ca economia nationala este planificata de catre guvern (nu este o economie
libera).

Conducerea statului era impartita intre Marea Adunare Nationala si Guvern. Marea Adunare
Nationala, de fapt noul parlament, este considerata „organul suprem al puterii de stat”. Ea are
atat atributii legislative, cat si executive: voteaza legile si bugetul, se ocupa de problemele de
pace si de razboi, dar formeaza si guvernul si stabileste atributiile ministerelor. Marea Adunare
Nationala este condusa de Prezidiul Marii Adunari Nationale, alcatuit din 19 membri, dintre care
unul este presedinte. Prezidiul are atributii pe care de obicei le detine un sef de stat cu puteri
sporite: emite decrete, interpreteaza legi, numeste in unele functii publice, are drept de gratiere,
confera decoratii, reprezinta tara in relatiile internationale, numeste ambasadorii etc. Guvernul
coordoneaza si planifica economia nationala, realizeaza bugetul si asigura ordinea publica si
securitatea statului. La nivel local, conducerea este detinuta de consilii populare (din 1950,
sfaturi populare), alese prin vot universal.
Institutiile judecatoresti sunt supuse presiunii politice. Deoarece nu se specifica inamovibilitatea
judecatorilor, se permite amestecul puterii politice in numirea si destituirea acestora. La toate
instantele, cu exceptia Curtii Supreme, judecarea are loc cu asesori populari (un fel de jurati).
Institutia asesorilor este explicata in legea privind organizarea instantelor judecatoresti. De aici
aflam ca asesorii sunt de fapt, subordonati direct puterii politice. In cadrul tribunalelor locale, ei
sunt alesi la propunerea unor organizatii ale muncitorilor, ale partidului, ale tineretului,
organizatii culturale etc. In realitate, absolut toate organizatiile existente in perioada comunista
erau controlate de partidul unic, deci si acesti asesori erau alesi, sub indrumarea organelor de
partid. Asesorii populari pentru tribunalele speciale si Tribunalul Capitalei, erau alesi de Sfatul
Popular (pentru consultare, vezi Legea nr. 5 din 19 iunie 1952).

Drepturile si libertatile cetatenesti erau asemanatoare cu cele prevazute intr-o constitutie

democratica: egalitatea in fata legii, libertatea constiintei, libertatea religioasa, libertatea
persoanei, libertatea presei, libertatea intrunirilor, libertatea de asociere, inviolabilitatea
domiciliului, secretul corespondentei. O noutate este prevederea conform careia femeia are
drepturi egale cu barbatul. Totusi, pentru unele drepturi sunt introduse limitari, ceea ce poate da
loc la interpretari abuzive (de exemplu, orice asociatie cu caracter antidemocratic este interzisa),
iar dreptul de proprietate nu este garantat. Mai mult, se specifica faptul ca atunci cand interesul
general o cere proprietatea privata poate deveni proprietatea statului.

Consecintele adoptarii constitutiei din 1948:

Puterea politica are drepturi nelimitate, fapt care se deduce atat din prevederile legale, dar, mai
ales prin aplicarea abuziva a acestora (ele nu sunt intotdeauna explicite, ceea ce lasa loc
interpretarii in sens totalitar). In practica, orice functionar de stat era si membru al partidului,
deci era subordonat sefului partidului.
Articolele despre proprietate deschid drumul masurilor de nationalizare. Se mentioneaza ca
apararea si dezvoltarea bunurilor comune ale poporului sunt o indatorire a fiecarui cetatean, iar
un alt articol defineste bunurile comune ale poporului ca proprietate de stat; deci, cetatenii au
datoria constitutionala sa dea o parte din proprietate la stat.
Aplicarea acestei constitutii a transformat Romania in stat totalitar deoarece drepturile si
libertatile cetatenesti nu au fost deloc respectate. De fapt, adevaratul conducator era seful
Partidului Muncitoresc Roman, Gheorghiu-Dej. Vointa sa arbitrara, dar si a altor oameni politici
sau functionari publici, era adevarata lege.

Constitutia din 1952

In 1952, in conditiile amestecului U.R.S.S. in treburile interne ale statului roman, a fost adoptata
o noua constitutie care nu aducea modificari fundamentale in organizarea politica, dar incalca
foarte grav independenta statului roman. In capitolul introductiv se specifica ajutorul acordat de
U.R.S.S. pentru eliberarea teritoriului romanesc de ocupatia germana si faptul ca politica externa
a Romaniei este una de prietenie cu U.R.S.S. Prevederile obisnuite despre independenta si
suveranitatea statului lipseau. Astfel, constitutia consfintea faptul ca Romania nu avea politica
externa proprie. Constitutia din 1952 a fost schimbata in 1965, cand Romania si-a recapatat
atributele statului independent.
 1. Constitutia din 1965

Contextul si cauzele elaborarii constitutiei din 1965:

In 1965 a murit Gheorghe Gheorghiu-Dej si noul sef al Partidului Comunist a fost ales Nicolae
Ceausescu. El a afirmat deschis independenta tarii fata de U.R.S.S. De asemenea, considera ca
Romania facuse un drum important inspre crearea unei societati egalitare, adica socialiste
(avusese loc colectivizarea in 1962). Aceste doua aspecte necesitau modificarea constitutiei.
Articolul 1 al constitutiei din 1965 mentioneaza ca numele statului este Republica Socialista
Romania si ca este un stat suveran, independent si unitar, cu un teritoriu inalienabil (adica nu se
poate instraina) si indivizibil. In 1974 se creeaza functia de presedinte al republicii, fapt ce duce
la modificarea constitutiei pentru a include prerogativele presedintelui.

Iata cele mai importante modificari ale constitutiei in raport cu legile fundamentale anterioare:

Se introduce principiul partidului unic, specificandu-se faptul ca forta politica conducatoare a

intregii societati este Partidul Comunist Roman, ceea ce arata fara nicio indoiala caracterul
totalitar al regimului;
Economia Romaniei este proclamata ca socialista, adica economie bazata pe proprietatea de stat
si cooperatista asupra mijloacelor de productie. Acest lucru este reafirmat prin prevederea
conform careia bogatiile de orice natura apartin statului. Este mentionata si proprietatea
personala, dar ea este limitata la casa de locuit si constructiile gospodaresti anexe, terenul pe care
se afla, animalele de productie si inventarul agricol marunt.
Se introduc limitari ale libertatilor cetatenesti, intrucat se mentioneaza faptul ca libertatea
cuvantului, presei, intrunirilor, mitingurilor si demonstratiilor nu pot fi folosite in scopuri
potrivnice oranduirii socialiste si intereselor celor ce muncesc. De asemenea, se mentioneaza
explicit faptul ca statul si partidul sprijina si ocrotesc organizatiile existente, ceea ce inseamna,
de fapt, ca orice organizatie este controlata de partid. O noutate pozitiva este insa data de
garantarea proprietatii private (dreptul de proprietate personala este ocrotit de lege), prevedere
care disparuse din celelalte constitutii comuniste, sau de stabilirea duratei maxime a zilei de
munca la 8 ore.
In ceea ce priveste institutiile statului, apar modificari importante fata de constitutiile anterioare.
Marea Adunare Nationala este condusa de un organism numit Consiliul de Stat, care inlocuieste
Prezidiul Marii Adunari Nationale. Consiliul de Stat fusese creat in 1961, printr-o lege care
revizuia constitutia din 1952. Din acest organ poate face parte si primul ministru, iar din 1974,
Consiliul de Stat este prezidat de presedintele statului, ceea ce demonstreaza o noua
intrepatrundere intre puterea legislativa si cea executiva. Presedintele este ales de Marea
Adunare Nationala si are si functia de comandant suprem al fortelor armate. Cele mai importante
atributii ale sale sunt: numeste si revoca ministri si alti functionari publici, acorda gradele
militare, confera decoratiile si titlurile de onoare, acorda gratierea, acorda cetatenia romana,
incheie tratate internationale, emite decrete prezidentiale si decizii etc.

Consecintele adoptarii constitutiei din 1965:

Prin aceasta constitutie se confera statului roman un clar caracter totalitar comunist, deoarece se
afirma rolul politic conducator al partidului comunist si se specifica faptul ca economia este
bazata pe proprietatea de stat.
Revizuirea din 1974 ii confera sefului statului puteri dictatoriale.
Se afirma statutul international al Romaniei de stat independent si suveran, ceea ce lipsea
constitutiei din 1952.

Rezumat

Datele la care au fost alcatuite cele trei constitutii comuniste nu sunt intamplatoare: 1948 se plaseaza
imediat dupa desfiintarea completa a vechiului regim odata cu alungarea suveranului, 1952 marcheaza un
moment important in subordonarea completa a statului de catre nomenclatura comunista, iar 1965 este
anul schimbarii liderului politic Gheorghe Gheorghiu Dej cu Nicolae Ceausescu.
Constitutia din 1948 - inspirata dupa modelul sovietic / stalinist din 1936.
- denumirea oficiala a tarii era Republica Populara Romana;
- a fost instituit regimul democratiei populare, cu princii ca: suveranitatea poporului si votul universal de
la 18 ani, indiferent de sex;
- consfintea regimul monopartidic, intreaga putere apartinand PMR;
- dispare principiul separarii puterilor in stat, intrucat Marea Adunare Nationala (MAN) (unicamerala)
devenea “organul suprem al puterii de stat”, aleasa din 4 in 4 ani;
- statua egalitatea in fata legii pentru toti cetatenii si afirma largi drepturi si libertati cetatenesti: dreptul la
munca, la invatatura, libertatea individuala, libertatea presei etc, insa acestea au fost grav incalcate in
timpul regimului comunist;
- prevederile economice pregatesc trecerea intregii economii sub controlul statului, deoarece se prevedea
ca mijloacele de productie, bancile si societatile de asigurare pot deveni proprietatea statului;
Constitutia din 1952 - nu aduce modificari esentiale.
- consfintea totala aservire a Romaniei fata de Uniunea Sovietica;
- se vorbeste despre rolul de conducator al PMR.
Constitutia din 1965 - nu aduce modificari esentiale.
- schimba denumirea tarii in Republica Socialista Romania, considerand ca s-a ajuns la un inalt stadiu de
dezvoltare in drumul spre comunism;
- denumirea PMR devenea Partidul Comunist Roman (PCR);
- prin revizuirea din 1974 se infiinta functia de presedinte al Romaniei, evident, detinuta de Nicolae
Ceausescu.
Toate constitutiile comuniste au reprezentat vointa unui singur partid si au legitimat totalitarismul si
oprimarea.