Tema de seminar nr.

Drept roman

1.Câte faze cunoaște procesul civil roman în primele două forme de procedură?

2. Cine face citarea în procedura legisacțiunilor. Dar în procedura extraordinară?

3. Cine face citarea în prezent? Identificați în Codul de procedură civilă articolele care reglementează
această procedură și reproduceți în cadrul răspunsului cuprinsul citației.

4.Care sunt atitudinile pe care pârâtul le poate adopta față de pretențiile reclamantului în procedura
legisacțiunilor?

5. În ce constă litis contestațio în procedura legisacțiunilor și în formulară?

6. Ce procese judecau centumvirii? Dar decemvirii?

7. Ce este formula? Prezentați structura ei.

8. Identificați în Codul de procedură civilă articolele care reglementează forma și conținutul cererii de
chemare în judecată și reproduceți-le în cadrul răspunsului.

9.Ce drepturi sancționează acțiunile reale, personale?

10. În ce constă principiul res judicata pro veritate habetur? Identificați în Codul de procedură civilă
articolele care reglementează acest efect și reproduceți-le în cadrul răspunsului.

1.Procesul civil roman în primele două forme de procedură cuprinde doua faze:

-faza în iure, care se desfășoară în fata magistratului.

-faza în iudicio, care se desfășoară în fata judecătorului.

2.Citarea în procesul legisactiunilor trebuia sa o facă reclamantul.

In procedura extraordinară citarea se face de către funcționarii instanței de judecată. Judecătorul sau
grefierul trimite citație pîrîților ,astfel în citație se scrie data și ora la care pîrîtul trebuie să se prezinte la
judecată.

3. Art. 154.

(1) Comunicarea citațiilor și a tuturor actelor de procedură se va face, din oficiu, prin agenții
procedurali ai instanței sau prin orice alt salariat al acesteia, precum și prin agenți ori salariați ai
altor instanțe în ale căror circumscripții se află cel căruia i se comunică actul.
Comunicarea se face în plic închis, la care se alătură dovada de înmânare/procesul-verbal și înștiințarea
prevăzute la art. 163. Plicul va purta mențiunea „PENTRU JUSTIȚIE. A SE ÎNMÂNA CU PRIORITATE”.

În cazul în care comunicarea potrivit alin. (1) nu este posibilă, aceasta se va face prin poștă, cu scrisoare
recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire, în plic închis, la care se atașează dovada de
primire/procesul-verbal și înștiințarea prevăzute la art. 163.

4. – sa recunoască

- sa nege

- sa nu se apere

5.Litis contestatio înseamnă luare de martori care să constate voința părților de a se judeca. Înprocedura
formulară, litis contestatio constă în dictarea formulei de către reclamant pârâtului sau în remiterea unei
copiide pe formulă de către reclamant pârâtului, astfel încât pârâtul să știe cum să se apere în fața
judecătorului.

6.Decemvirii judecau procese cu privire la libertate, iar centumvirii judecau procese cu privire la
proprietate și moșteniri.

7.Formula este un mic program dejudecată prin care magistratul (pretorul) îi arată judecătorului cum să
judece procesul; să soluționeze cauza. În practică, oride câte ori pretorul constata că pretențiile
reclamantului sunt legitime, îi elibera o formulă, astfel încât reclamantul seputea judeca și își putea
valorifica pretențiile prin proces, pe cale judiciară, ceea ce înseamnă că în procedura formularăorice
pretenție legitimă poate fi valorificată prin proces. Formula are o structură formată din patru părți
principale și două părți accesorii/secundare.Părțile principale ale formulei sunt: 

intentio,

demonstratio

adjudecatio

condemnatio.

8. Forma și conținutul cererii de chemare în judecată cuorinde:

-numele și prenumele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoane juridice, denumirea și sediul
lor. De asemenea, cererea va cuprinde și codul numeric personal sau, după caz, codul unic de
înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de
înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar ale reclamantului, precum și ale pârâtului, dacă
părțile posedă ori li s-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii, în măsura în care acestea
sunt cunoscute de reclamant. Dispozițiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile. Dacă reclamantul
locuiește în străinătate, va arăta și domiciliul ales în România unde urmează să i se facă toate
comunicările privind procesul;

-numele, prenumele și calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul
reprezentării prin avocat, numele, prenumele acestuia și sediul profesional. Dispozițiile
art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător. Dovada calității de
reprezentant, în forma prevăzută la art. 151, se va alătura cererii;

-obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când acesta este
evaluabil în bani, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei
valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare. Pentru imobile, se aplică în mod
corespunzător dispozițiile art. 104.

-arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea;

-arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. Când dovada se face prin
înscrisuri, se vor aplica, în mod corespunzător, dispozițiile art. 150.

-semnătura

9.În privința drepturilor reale, se disting acțiunile petitorii, întemeiate pe dreptul de

proprietate sau pe un alt drept real, principal ori accesoriu, și acțiunile posesorii prin
care se apără numai posesiunea, adică simpla stăpânire în fapt aunui anumit bun. Tot
sub acest aspect, în ce privește acțiunile petitorii trebuie să distingem acțiunile reale,
întemeiate pe dreptul de proprietate, și celelalte acțiuni reale, întemeiate pe drepturile
reale principale corespunzătoare dreptului de proprietate.

10.res judicata pro veritate habetur (expr. Lat., „lucrul judecat este considerat că
exprimă adevărul”) – expresie folosită spre a denumi prezumţia de adevăr a unei
hotărâri definitive. Această prezumţie nu poate fi dezminţită decât prin desfiinţarea
hotărârii pe o cale extraordinară de atac. V. Şi autoritatea lucrului judecat.

Dispozițiile constituționale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 21 – Accesul liber la justiție și art.
44 – Dreptul de proprietate privată. Este invocată și încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru
apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Prevederile art. 1200 pct. 4 și ale art. 1201 din Codul civil contravin principiilor constituționale ale
garantării și ocrotirii dreptului de proprietate și ale accesului liber la justiție. Principalul argument în
susținerea neconstituționalității acestor texte este acela că autoritatea de lucru judecat a hotărârilor
judecătorești definitive și irevocabile „nu-i permite recunoașterea dreptului de proprietate” și „lipsește
justițiabilul de dreptul de a-i fi examinată cauza sub aspectul verificării titlului său de proprietate în
raport cu titlul de proprietate al pârâților”.

Puterea lucrului judecat res judicata pro veritate habetur este o excepție ce operează în exclusivitate în
domeniul procesual și ea poate fi ridicată numai în fața instanțelor judecătorești, când, potrivit art. 1201
din Codul civil, a doua cerere are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză, iar procesul are loc
între aceleași părți, ele având aceeași calitate.