PARLAMENTUL ROMÂNIEI

Conform Constituţiei, la baza organizării şi funcţionării statului român, ca stat de drept

şi democrat stau câteva principii fundamentale: asigurarea şi garantarea drepturilor şi a
libertăţilor fundamentate, separaţia şi echilibrul puterilor în stat, supremaţia Constituţiei şi a
legilor.
Astfel, în cadrul democraţiei constituţionale, ca o transpunere a principiului separaţiei
puterilor în stat, puterea publică este constituită din puterea legislativă, puterea executivă şi
puterea judecătorească.

Parlamentul României este organul reprezentativ suprem al poporului român şi

unica autoritate legiuitoare a ţării (art. 61 alin. 1 din Constituţia României).
1
În calitate de unică autoritate legiuitoare, Parlamentul este competent exclusiv să
elaboreze şi să emită acte legislative, adică reguli de conduită socială cu caracter general,
impersonal, obligatoriu, prin care reglementează cele mai importante relaţii sociale dintre
indivizi şi dintre indivizi şi stat şi, a căror respectare, poate fi impusă, la nevoie, prin forţa de
constrângere a statului.
Parlamentul este organul reprezentativ suprem. Această calitate decurge din structura
2
larg reprezentativă a Parlamentului , membrii acestuia fiind aleşi prin vot universal, egal,
direct, secret şi liber exprimat, pentru a exprima voinţa generală a poporului.

Conform art. 61 alin. 2 din Constituţie, Parlamentul României este alcătuit din Camera
Deputaţilor şi Senat, actuala Constituţie consacrând bicameralismul. Pentru argumentarea
opţiunii legiuitorului constituant din 1991 s-a susţinut că bicameralismul ameliorează procesul
legislativ; temperează impetuozitatea celor două Camere ale Parlamentului, asigură
controlul
reciproc.

1
În condiţiile stabilite de Constituţie, în baza delegării legislative, Parlamentul poate mandata
Guvernul să emită acte normative cu putere de lege, numite ordonanţe.
2
A se vedea Tudor Drăganu, Drept constituţional şi instituţii politice – tratat elementar,
vol. II, p. 94.