CONSTITUȚIILE DIN ROMÂNIA

Constituţia este legea fundamentală a unui stat, în care sunt prevăzute principiile de bază ale
conducerii statului, atribuţiile instituţiilor fundamentale ale statului şi drepturile, libertăţile şi
obligaţiile cetăţenilor.

Acte constițutionale din secolul XIX:

Primele acte cu rol de constituţii au fost:

1. Regulamentele Organice
 au intrat în vigoare în 1831 în Țara Românească, iar în 1832 în Moldova.
 prevedeau separaţia puterilor în stat împarțită între: Domn,Sfat
administrativ,Adunarea Obștească și Înaltul Divan judecătoresc .

2. Proclamația de la Islaz(1848) - a fost un program revoluționar din Țara

Românească care a jucat rol de constițutie câteva luni și cuprindea mai multe
cerințe:domn ales pe cinci ani,drepturi și libertăți cetațenești.

3. Convenția de la Paris (1858).

Marile puteri adoptă un act numit Convenţia de la Paris care are rol de constituţie pentru
Principate. Aceasta prevedea: 
 denumirea oficială a statului Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei, dar cu doi
domni, două guverne,două adunări-fiind menținut principiul separării puterilor în stat.
 instituţii comune : Comisia Centrală de la Focșani şi Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie
(cea mai înaltă instituţie judecătorească)
 VOT CENSITAR
 drepturi şi libertăţi cetăţeneşti şi desfiinţarea privilegiilor.

4. Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris este constiuția elaborată

de Al.I.Cuza și prevedea puteri foarte mari în stat ale domnitorului, atât executive cât şi
legislative:
 este înființat Senatul ( numit Corpul Ponderator) si parlamentul devine bicameral si se
infiinteaza Consiliul Legislativ.
 VOT CENSITAR, dar scade censul( adica va spori nr. alegatorilor)

Constituţia din 1866 - prima constituție internă

CAUZELE ELABORĂRII CONSTITUȚIEI:

Contextul este cel legat de instaurarea dinastiei străine.
 în 1866, Al.I.Cuza a fost silit să abdice,iar pentru ca unirea să nu fie anulată de către
Marile Puteri a fost adus un principe strain,fapt ce exprima voința românilor subliniată
în adunările ad-hoc și în urma unui plebiscit( consultare a poporului).
 la 10 mai 1866, Carol I de Hohenzollern Sigmaringen este încoronat ca principe al
României, iar forma de guvernământ a țării devine monarhia constituțională, fapt ce
făcea necesară elaborarea unei constituții.
  dorinţa oamenilor politici români și a principelui Carol I de a organiza un stat
modern şi de a crea o imagine favorabilă României pe plan internaţional.
Considerată prima constituţie internă, deoarece nu făcea nicio referire la
raporturile cu marile puteri și nu menționa suzeranitatea otomană, aceasta a fost
promulgată la 1 iulie 1866 de către principele Carol I, având ca model textul constițutiei
belgiene din 1831, considerată la acea dată cea mai democratică la nivel european.

Constituţia înscrie următoarele principii de bază:

1. suvernanitatea naţională ( doar un deziderat la acel moment); = puterea emană de la

națiune (era doar un ideal politic)
2. separarea puterilor în stat;

3. guvernarea reprezentativă.

4. responsablitatea ministeriala

5. respectarea drepturilor și libertăților cetățenești

Constituţia era structurată pe secțiuni, capitole și titluri și prevedea:

 numele statului era România şi teritoriul era inalienabil (nu putea fi înstrăinat) şi
indivizibil (nu putea fi împărţit), forma de organizare - principat
 forma de guvernământ era monarhia constituțională ereditară ( primul născut sau cea
mai apropiată rudă pe linie masculină avea drept de succesiune );

 guvernarea se baza pe principiul separării celor trei puteri în stat – executivă ,

legislativă şi judecătorească.

1. Puterea executivă (colectivă) o exercitau domnul și guvernul

Atribuţiile guvernului erau de a pune în aplicare legile şi de a elabora proiecte de legi.
Miniştrii erau răspunzători pentru faptele lor în faţa Parlamentului. Principiul
responsabilităţii ministeriale atesta că legile semnate de domn sunt contrasemnate de
miniştrii (de resort), fiind singurii răspunzători.

Atribuţiile domnului erau următoarele:

 conducător al statului
 numea şi revoca miniştrii,
 putea dizolva Parlamentul,
 conducea armata,
 bătea monedă (emitea monedă cu chipul său),
 acorda graţiere (suspendarea pedepselor, de obicei pentru cazuri umanitare )
 conferă decoraţii şi grade militare superioare – general, mareșal
 sancţionarea* şi promulgarea legilor (regele îşi dădea acordul, prin semnătură, pentru
punerea în aplicare a legilor votate de Parlament);
 dreptul de veto absolut asupra legilor (regele putea respinge o lege, pe care apoi o
trimitea Parlamentului spre reanalizare),
  propunea proiecte de legi spre votate de Parlament.

* a sancționa = drept al domului de a aproba legile trimise de Parlament

2. Puterea legislativă este formată din domn şi Parlament (numit

Reprezentanţa Naţională). Parlamentul este bicameral, fiind compus din Adunarea
Deputaţilor şi Senat, iar principalele atribute ale acestei institutii erau:
 votează legile şi are drept de interpelare parlamentară (procedura parlamentară prin
care deputaţii pot să ceară explicaţii unui membru al guvernului sau întregului
guvern);
 Adunarea Deputaţilor are şi un atribut special: discută şi votează bugetul de stat .

3. Puterea judecătorească se exercită de instanţa supremă

Înalta Curte de Casaţie și Justiție și instanțe de judecată
- are rol de a supraveghea aplicarea corectă a legilor, respectarea acestora de către puterile
statului

Alte prevederi constitutionale erau:

 garantarea și respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti :

- libertatea conştiinţei, cuvântului, presei, de asociere şi întrunire; dreptul la

educaţie, la proprietate, libertatea individuală, egalitatea în fața legii;

 articolul 7 acorda cetăţenie română doar creştinilor (această prevedere îi dezavantajau,

în special, pe evrei)
 dreptul la proprietate era considerat sacru şi inviolabil (exproprierea se făcea în
situaţii excepţionale de interes public, cu acordul domnitorului şi cu dreaptă
despăgubire);

 votul era censitar, existând patru colegii electorale. (primele trei colegii cu vot direct și
ultimul cu vot indirect)

Constituția rămâne în vigoare până în 1923 cu unele modificări: articolul 7 referitor la

cetățenie a fost modificat,aceasta fiind acordată indiferent de religie (1878); România a
fost proclamată regat ( în 1881) și numărul colegiilor electorale s-a redus de la 4 la 3 (în
1884 au avut loc cele doua modificări). În 1917 se introduce dreptul statului de
expropriere pe temeiul „utilității publice”

Concluzie: Constituţia din 1866, prin prevederile şi principiile care stau la baza ei, poate fi
considerată una dintre cele mai liberale din epocă. România devine un stat modern, guvernat
după principiile liberalismului și democrației: separarea puterilor în stat, drepturi şi libertăţi
cetăţeneşti, garantarea proprietăţii private sacră și inviolabilă.
 În același timp, constituția are meritul de a delimita foarte clar atributiile celor trei puteri în
stat, scopul fiind de a asigura o viaţă politică stabilă, al cărei garant este regele, care are rolul
de a păstra echilibrul între forţele politice, chiar daca prin dreptul de veto, acesta se situeaza
ca ”primus inter pares” ( primul între egali) .

Dreptul de veto al domnului fusese introdus la sugestia Hortensei Cornu, „este necesar un
gram de absolutism”.

În concluzie, această constițutie a avut atât rolul de a moderniza și democratiza societatea

româneasca,dar s-a impus ca o ”primă manifestare de independență”, deoarece a fost
elaborată fără aprobarea Marilor Puteri și fără a menționa raporturile cu acestea și menționa
ca principiu suveranitatea natională, doar un ideal la acel moment, cât și monarhia
constituțională ereditară ca formă de guvernământ.

! Importanța Constituției din 1866

- a pus bazele unui regim liberal (regim politic) prin principiile înscrise, fapt ce a
favorizat organizarea primelor partide politice P.N.L. și P.C.
- se delimitează în mod clar separarea puterilor în stat, se înscriu drepturi și libertăți
cetățenești
- a reprezentat „prima manifestare a dorinței de independență”, deoarece a fost făcută
fără consultarea Marilor Puteri (nu preciza statutul politico-juridic al țării), denumirea
statului, teritoriu indivizibil, inalienabil, forma de guvernământ – monarhie
constituțională ereditară.