Mihail Sturdza agent al modernității

sau domn „iubitor de bani”

Mihail Sturdza născut pe data de 26 aprilie 1795 la Iași, fiind fiul marelui logofăt Grigore
Sturdza și al Mariei Calimah. Înzestrat de mic cu reale calități intelecutale, este cizelat printr-
o cultură strălucită ce îl diferențiază pe cei din timpul său. Adept din fragede vărste ale
tinereții al iluminismului francez se remarcă de tânăr în activități politico-sociale ca adversar
al Eteriei și al ideilor profesate de cărvunari. Îți expune ideile proprii de ordin organizatoric al
Principatelor Române prin câteva documente importante cum ar fi Material pentru un
memoriu asupra Moldovei , Considerații asupra Principatelor Române la începutul anului
1825 și Memoriul de la 12 martie 1829 adresat Cabinetului de la Sankt Petersburg 1. În timpul
administrație ruse ocupă diferite funcții importante în stat, făcând chiar parte din comisia de
redactare a Regulamentului Organic. Este văzut și pe bună dreptate ca omul Rusiei în
Moldova, fapt ce va fi dovedit în timpul domniei sale cu mici variații spre sfârșit. Nu trebuie
de uitat că datorită perspicacității sale, acesta se prezintă ca o dualitate în raport cu persoana
sa dar și ca om de stat, lucrul în fapt aducându-I contestări fregvente în timpul domniei sale
de către unele familii de mari boieri.
Influența familiei dar și a sa personal prin căsătoria cu Smaranda Vogorodin fica
cunoscutului bei din Samos plus o risipă mare de bani, reușește să ocupe tronul Moldovei,
disputat acerb la Constatinopol în acele vremuri. Mihail Sturdza a știut să folosească
interesele și slăbiciunile boierilor, prevederile regulamentului și dorința Rusiei pentru un
climat liniștit spre a controla și desfășura componența Adunării Obștești. În primul deceniu al
domniei sale nu a existat o opoziție parlamentară, în schimb s-a confruntat cu opoziția
boierilor mari proveniți din marile familii boierești cu pretenții și aspirații la domnie care
contestau politica și viclenia pe care o urmărea Sturdza. Metoda principală de a destabiliza
opoziția boierească și de a le scădea influența era echilibrarea puterilor in clasa boierească
prin accederea în rândul lor a unor personae îmboierite de domn sau darea de ranguri a
micilor boieri. Contra celor în cauză care se simțeau amenițați era aceea prin scrierea de
memorii la Sankt Pentersburg ce conțineau sintagme de genul își pune doar acoliții și
protejații în slujbe, vinde funcții și ranguri sau are o viață personală scandaloasă2.
Întreținerea diviziunii în interiorul clasei, această disoluție a vechii clase nobiliare și sporirea
nemăsurată a promoțiilor noi de boieri, pe care Mihail Sturdza a cultivat-o cu mare beneficiu
financiar, slăbind astfel puterea de rezistență a aristocrație, fiind totodată un fenomen larg
răspândit european a înlesnit Rusiei să-și atingă obiectivele politice pe care domnitorul le-a
favorizat cei drept indirect dar cu tact și prudență prin politica sa socială 3. Rezultatul
memoriilor și al opoziție se pare ca nu prea i-a afectat scaunul domnesc, rămânând în
continuare cu sprijinul Rusiei în Moldova. De aici putem trage o concluzie cu acea expresie
de iubitor de bani , domnul se îmbogățea prin vânzarea de ranguri și funcții unor protejați de-
ai săi, aceștia fiind în mare parte micii boieri dar cu o tradiție familială adânc înrădăcinată în
Moldova, stabilind un raport echitabil de influență.

1
Istoria Românilor, coord. Acad. Dan, Berindei, Editura Enciclopedică, vol. VII, tom 2, p.124, București, 2015.
2
Ibidem, p.125.
3
Platon, Ghe.,Domnitorul Mihail Sturdza și judecata istoriei, în Arhiva Genealogică, vol.II, p.223-264, Iași, 1995.
Mihail Sturdza pricepe lucrurile în care era, preconizând o perioadă de modernitatea ce stătea
să bată la ușile Moldovei. Își dă seama de însemnătatea pe care o are ca domn iar acest
raționament îl găsim în motto-ul său care sună cam așa ca un pom bine sădit, ce sloboade în
vreme frunza, floarea și doritul rod, iar nu ca pomul a cărui înflorire cea pripită, lovindu-se
de agerimea brumelor, s-ar vesteji și picând s-ar preface în netrebnicie 4. Este un aristocrat în
sânge și gândire poziționându-l în societate ca un adept al progresului gradul în mai toate
ramurile socio-economice.
În epocă se întrezărea o emancipare, o nevoie de progress a societății românești, iar
domnitorul se afla la locul și timpul potrivit, alimentând acest current cu reale însemnări.
Introduce termenul de idee a statului , o concepție nouă ce făcea din pământean un factor de
progres active în societate și îl conștientiza de apartenteța sa etnică. În timpul mandatului său
Obșteasca adunare a lucrat în trei mandate în care au fost votate și applicate numeroase legi și
măsuri, ce amplifica setea de transformare de care avea nevoie societatea la acea vreme.
Domnia sa a înregistrat rezultate positive pentru dezvoltatrea țării mai ales în plan economic
prin dezvoltarea comerțului, a infrastructurii și a circulației controlate a capitalurilor în
condițiile în care nu exista o monedă proprie, insituind mai apoi și o societăți cămătărești de
tipul caselor de schimb valutar, implementând pentru prima data noțiunea de venit intern brut
al statului. Având în vedere sporul pozitiv demografic și dezvoltarea târgurilor, orașelor
modernitatea lui Sturdza redă o nouă împărțire a ținuturilor. Prin noul concept de venit brut,
se constituie și bugetul orașelor apoi sistematizarea și organizarea serviciilor orășenești în
principalele orașe cum ar fi reorganizarea poliției și a corpului de pompieri. Tot la orașe
aduce pe ordinea de zi și inițiază ample reconstrucții de apeducte și alimentării de apa în
vederea unei igienizări mai adegvate a locurilor și locuitorilor. Înființează așa numitul corp de
pază al călătorilor, eficientizând serviciul postal, un element vital de care s-a ocupat
domnitorul în tot timpul mandatului său.
Țărănimea și orășeanul sunt două subiecte cu ecou în modernizarea din timpul lui M.Sturdza.
Legiferează două documente primul Legiuirea pentru trei pricini care împovărează locuitorii
de la sate ce interzicea băuturilor pe datorie, regelementa datoriile bănești și stabilea maniera
de aplicare a impozitelor pe pășuni (cisle), iar al doilea document Legiuirea asupra
îmbinatelor drepturi si îndatoriri ale proprietarilor și sătenilor din satele din munți
reglementa într-o manieră mai favorabilă cele două părți acest lucru fiind strict legat de satele
din munți5. Problema agrară a rămas o necunoscută în sine nerezolvată în mare parte, ea fiind
înrădăcinată adând în sistemul de tip feudal al societății românești. Am zis mai sus în parte
fiindcă găsim un decret din 26 feb. 1844 care dezrobeau țiganii statului și al clerului, mulți
au văzut aici un act de caritate a domnului, dar pe lângă latura lui morală vedem pe viitor că
acest decret de dezrobire a avut un impact economic și politic. La 7 feb. 1845 se maid ă un
decret ce avea ca scop organizarea slujitorilor din ținuturi, acest fapt încadrându-se în șirul
măsurilor privind organizarea admnistrației, reglementarea activității isprăvniciilor și
realizarea unui acord între instanțele judecătorești și serviciile administrative.
Organismul militar cunoaște si el anumite schimbări ce vin pe fondul reorganizării miliției,
cadeții având posibilitatea de a fi instruiți în Rusia si Prusia, înființarea școlilor elementare,cu
o programă teoretică prin tipărirea manualelor școlare destinate soldaților și construcția de
4
Ciurea, D., Moldova sub domnia lui Mihail Sturdza. De la convenția de la Sankt-Petersburg (1835) la Convenția
de la Balta-Liman (1848), p.55, Iași, 1947.
5
Istoria Românilor, coord. Acad. Dan, Berindei, Editura Enciclopedică, vol. VII, tom 2, p.127, București, 2015
cazărmi noi. Justiția suferă și ea anumite modificări prin crearea de instanțe specializate, prin
simplificarea procedurii applicate judecăților în cauză și o încercare de separație a puterilor în
stat. Sub acest aspect se încadrează formarea divanurilor apelative, a judecătoriilor ținutele și
sătești și nu în ultimul rând înființarea Tribunalului de comerț de la Galați și a celui de la Iași
ce urmau noua procedură a codului criminal francez ce a fost tradus în țară. Putem susține că
cea mai spectaculoasă dezvoltare în justiție reprezintă urgentarea procedurii de stingere a
proceselor restatnte6 cum ar fi datele din 1835 în care pe masa așteptărilor erau 20000 de
procese apoi în 1839 numărul scade la cca.8413 procese, iar anul următor avem uluitoarea
cifra de numai 1500 de procese restante.
Biserica este prinsă în acest miraj al modernizării, o turnură greu de acceptat a înalților prelați
ai vremii. Prin legea administrării mănăstirilor natale neînchinate din 1835 statul preia
controlul asupra administrației averilor mănăstirești iar mai mult decât atât în data de 11
aprilie 1839 în regulile vieții monahale se înființează un corp pentru administrarea averilor
ecleziastice, acest lucru aducând după sine ruperea relațiilor dintre domnitor și mitropolitul
Veniamin Costache, care pe 30 ianuarie 1842 își dă demisia din înalta funcție. Cu această
ocazie doi ani mai târziu se concretizează o nouă funcție în stat, cea de ministru al Cultelor
pentru prima data în Moldova.
În aceste linii mari se dezvolta cei drept mai lent, Moldova sub aspectul modernizării
percepute de Mihail Sturdza. Mandatul acestuia s-a desfășurat pe fondul unei opoziții
sistematice și continue unori tacite alte ori mai înversunate alimentate de nevoiele și
contrastele ce erau prezente în țară, era un proces de modernizare ce nu-i prindea pe toți.
Mișcările de revoltă a negustorilor și breslelor din primavera anului 1846 la Iași îl fac pe
domnitor să se refugieze în locuința consulului rus, apoi vin cele mai aplificate din 1848 când
mai toată Europa fierbea, pun capăt domniei lui Mihail Sturdza în Moldova fiind înlocuit de
Grigore Alexandru Ghica în 1849 în urma convenției ruso-turce de la Balta-Liman. A jucat un
rol foarte important în modernizarea țării pe toate fronturile, s-a pronunțat în favoarea Unirii
și a știut de la bun început că o continuitatea sub protectorat rusesc ar înlesni o emancipare
completă a țării. Confidențele pe care le-a purtat cu consulul Franței la Iași, Huber arată acest
lucru , consulul nota că Mihail Sturdza i-a încredințat că a obosit să servească mereu drept
jucărie a instigațiilor machiavelice ale Rusiei 7.

6
Ibidem, p.129.
7
Ibidem, p.134.
Bibliografie.
Lucrări generale
Djuvara, Neagu, Între Orient și Occident:Țările Române la începutul epocii moderne (1800-
1848, editura Humantias, București, 2002.
Istoria Românilor, coord. Acad. Dan, Berindei, Editura Enciclopedică, vol. VII, tom 2,
București, 2015.
Lucrări speciale
Ciurea, D., Moldova sub domnia lui Mihail Sturdza. De la convenția de la Sankt-Petersburg
(1835) la Convenția de la Balta-Liman (1848), Iași, 1947
Platon, Ghe.,Domnitorul Mihail Sturdza și judecata istoriei, în Arhiva Genealogică, vol.II,
p.223-264, Iași, 1995