Sunteți pe pagina 1din 6

Mihail Sturdza agent al modernizarii sau domn iubitor de banii

Mihail Sturdza s-a născut la data de 14 aprilie 1794 la Iaşi. A fost fiul marelui logofăt Grigore
Sturdza şi al Mariei Calimah. Educația pe care a primit-o a fost una remarcabilă în raport cu majoritatea
contemporanilor săi, fiind instruit de către abatele Lhommee. Ştia să vorbească fluent în franceză,
latină, rusă, de asemenea înțelegea italiana şi engleza. Avea cunoştințe vaste despre filosofie, istorie şi
matematică. De asemenea, poseda abilități administrative si organizatorii care erau absolut neceare
unui bun conducator. Avea experientă înceea ce priveste functiile în cadrul statului deoarece înainte de
a ocupa tronul Moldovei, a ocupatşi alte funcții importante, cum ar fi ministru al finanțelor în perioada
în care Moldova se afla sub supravegherea generalului Kiselev. Totodată, a participat la redactarea
Regulamentelor Organice.La fel ca şi alți boieri care îşi doreau ca țara să nu mai fie condusă de turci,
acesta făcea parte la 1821 din partidul rusofil. Fiind împotriva inegalității dintre oameni, luptă pentru
cauza a peste 60.000 de oameni care erau neîndreptățiți de către boieri, făcându-le dreptate.
Mihail Sturdza inaugurează seria domniilor regulamentare din Moldova. Este ales domn al
Moldovei în aprilie 1834 conform prevederilor stabilite de Regulamentul Organic, cu acordul puterii
suzerane, Imperiul Otoman, şi al puterii protectoare, Rusia. Necesitatea punerii în aplicare a noilor
măsuri cuprinse în noile acte nu a reprezentat o problemă pentru noul conducător, dată fiind
participarea personală a acestuia la redactarea documentelor înainte de urcarea în scaurul Moldovei,
ceea ce demonstrează faptul că ideile de guvernare îi aparțineau şi inainte de înscăunare. In raport cu
Adunarea Obstească Extraordinară, domnul credea în ideea unei relații strânse între elşi adunare, de
colaborare. Considera că puterile adunării trebuie să fie limitate, nu îsi dorea ca aceasta să îl
controleze'. De cele mai multe ori, când existau neînțelegeri între Adunare şi domn, situația era mediată
de către consulul rus, cu care domnul se sfătuia frecvent.
Pentru început, Mihail Sturdza îşi îndreaptă atenția către adminsitrație, care prezenta o
imagine a anarhiei şi a haosului înainte de venirea sa la domnie, astfel începe prin a desființa trei
județe, lege votată la data de 12 februarie 1834. In continuare se concentreazaă asupra stării oraşelor,
atât în ceea ce priveşte problemele înterne, de conducere, cât şi felul în care acestea arată. Domnul se
asigură de punerea în practică a principiilor prevăzute de noul regulament, în vederea alegerii
membrilor instituțiilor de administrare ale oraşelor. Până în anul 1841 existau 7 eforii, şi anume: Iaşi,
Bârlad, Galați, Focşani, Roman, Botoşani şi Bacau. Mai târziu, Mihail Sturza extinde instituția
respectivă în Huşi şi Tecuci şi chiar si altor oraşe aflate în procesul de dezvoltare .
Tot astfel, în cadrul celei de a doua întâlniri a Adunării Obşteşti Extraordinare de la 29
ianuarie 1835, sunt luate o serie de măsuri care au în centru aspectul şi bunăstarea oraşelor. In primul
Mihail Sturdza agent al modernizarii sau domn iubitor de banii

rând, domnul prezintă o listă ce cuprindea o serie de lucrări ce începuseră sau aveau a se iniția:
instituirea unui nou sistem de curățare a străzilor, fiecare cetățean fiind obligat să se asigure de
porțiunea situată în fața propriei case; creearea unei grădini publice, construirea unor noi poduri de
piatră în interiorul oraşului, între 1834 şi 1849 fiind construite aproximativ 400 de poduri; începerea
unor lucrări ce se vor ocupa cu pavarea şi aliniera străzilor, construcția caselor realizată în funcție de
planul arhitectului oraşului. Sunt aplicate masuri care servesc la siguranța locuitorilor, interzice
utilizării velnițelor în oraşe şi stabileşte mai detaliat indatoririle pompierilor. Elaborează un nou
regulament al poliției prin care clarifică şi atribuțiile acesteia. Rolul poliției nu era de a lua justiția în
propriile mâini, ci trebuia să raporteze ispravnicilor problmele ivite între oameni, care mai departe
aveau obligația de a-i îndemna către instanțele de judecată 4. Sunt luate măsuri de reglemenatre a
sistemului închisorilor căruia i se stabilea un buget. Cu ajutorul introducerii unor măsuri stricte, dar
potrivite, se pune capăt vagabondajului şi săvârşirii jafurilor.
Posedând cunoştințe în domeniul justiției şi crezând cu tărie în egalitatea interumană, Mihail
Sturza se remarcă prin activitatea reformatoare a sistemului judiciar. Un pas semnificativ îl reprezintă
separarea prerogativelor administrative de cele judiciare. Sunt create institutii dejudecată județene şi
rurale, tribunale de apel. Până la venirea sa la tron, sistemul judiciar era unul complicat şi imposibil de
coordonat. Punerea în aplicare a legilor era limitată deoarece nu erau înțelese nici măcar de către
conducerea principatului de până atunci. E destul de evident că era nevoie deo reorganizare în aces
sens. Aşadar, a fost numită în 1834 o comisie care are ca scop reglementarea şi clarificarea procedurilor
civile prin redactarea unui document. Actce a fost alipit Codului civil.
In ceea de priveşte situația proceselor care existau în momentul preluării tronului, acestea se
reduc considerabil. Până în luna aprilie 1835, numărul proceselor se reduce de la 20.097 la 10.964,
fiind eliminate procesele care nu aveau o valoare însemnată.
Drumurile au reprezentat un aspect important pentru domn deoarece starea acestora nu era una
prea bună, unele drumuri erau expuse inundațiilor frecvente, fiind greu de parcurs. In acest scop
inițiază o serie de lucrări de reparare şi îmbunătățire a drumurilor. Tot cu scopul respectiv, este compus
în anul 1835 un comitet de alocare a cheltuielilor, supraveghere şi coordonare a lucrărilor. Din comitet
făceau parte ministrul de interne, preşedintele municipalității, inginerul Statului, un arhitect, un casier
şi doi desenatori. İmbunătățiri s-au afectuat la Iaşi, Galați, Focşani, Bârlad, Botoşani, Suceava şi treptat
lucrările s-au exstins.
Tot în timpul lui Mihail Sturza, este construită o şosea care traversează întreaga țară a
Mihail Sturdza agent al modernizarii sau domn iubitor de banii

Moldovei. Scopul consolidării căilor de comunicație este susținerea comerțului, şi totodată a


economiei principatului. Este reglementată poziția ispravnicilor şi se pune accentul pe funcțiile pur
administrative ale acestora. Astfel, le era încredințată supravegherea liniştii publice, rezolvarea
problemelor meşteşugarilor, aprovizionarea cu hrană a oraşelor, supravegherea construcțiilor
drumurilor, colectarea taxelor, ținerea sub control a activității poştelor şi a ocnelor şi alte sarcini de
ordin administrativ. Totuşi, domnul era destul de nemulțumit de activitatea celor din urmă, fapt ce l-a
datorat plângerile aduse în numele acestora de către locuitorii oraşelor.
İn perioada în care Moldova se află sub conducerea lui Mihail Sturdza, ramura învățământului
cunoaşte o perioadă de dezvoltare, domnul prezentând interes pentru îmbunătățirea sistemului
educațional. Primul pas îl reprezintă înființarea, Academiei Mihăilene, inaugurată la 16 iunie 1835, a
cărei biblioteci domnul i-a dăruit 600 de volume.
Academia este prima instituție de acest fel din istoria modernă a românilor, ceea ce
reprezintă un pas important pentru educație. In continuare, se creează un cabinet de fizică, chimie şi
astronomie. Este înființat un institut de arte, o şcoală de arte, o şcoală de inginerie, o şcoală de fete, un
muzeu de istorie naturală. In cadrul seminarului de la Socola sunt incluse studiile de teologie. Mai mult
de atât, domnul hotărăşte ca studiile superioare să condiționeze acordarea unei funcții în cadrul statului
Situația în care se afla clasa de jos nu era una prea bună la momentul respectiv. Mihail Sturza
încearcă, pe cât posibil, să limiteze abuzurile aduse țăranilor. Măsurile luate de domn se concentrează
asupra raportului dintre boieri şi clasa muncitoare. Astfel, suprimă hotărârea prin care țăranii erau
obligați să plătească dobânda unui împrumut prin muncă fizică, înțelegerile de acest fel profitau la
maxim de țărani deoarece sumele pe care trebuiau să le plătească erau uriaşe, prin urmare, imposibil de
achitat; de asmenea, interzice dobânzile care contravin legii; acționează împotriva abuzurilor fizice
aduse țăranilor de către angajații statului; înlătură practica prin care locuitori satelor erau obligați să
plătească datoriile altora; interzice munca gratuită a țăranilor în folosul boierilor, hotărând că, în caz de
încalcare a poruncii, țăranii erau îndreptățiți în a depune plângere împotriva acestora direct domnului;
pune capăt vânzării la credit a băuturilor alcoolice către țărani deoarece de cele mai multe ori se
ajungea la o situație în care țăranii erau nevoiți să plătească şi mai mult; le interzice negustorilor să
vândă în interiorul satelor, permițându-le acest lucru doar în cadrul târgurilor. "1. Chiar dacă nu toate
măsurile vor fi aplicate, inițierea lor reprezintă preocuparea domnului pentru clasa muncitoare, clasă ce
până la acel moment nu s-a bucurat de prea multă atenție.
Având în vedere faptul că numărul evreilor creştea în Moldova, era necesară o clarificare
Mihail Sturdza agent al modernizarii sau domn iubitor de banii

a poziției lor. Aşadar, este realizat un recensământ şi se ia o decizie conform căreia doar evreii
care au un loc de muncă vor putea să locuiască in principat, urmând ca numele lor să fie consemnate
într-un document şi să primească un bilet care să ateste domicilierea în Moldova. Exista o părere
conform căreia prin intermediul acestei hotărâri, Mihail Sturza îşi dorea înlăturarea datoriilor față de
creditorii evrei. Mihail Sturza se ocupă şi de soarta țiganilor, promulgând în 1844 o lege care
fundamentează emanciparea țiganilor domneşti şi mănăstireşti.
De reorganizare şi modernizare a beneficiat şi sistemul medical. Ordonă punerea în
aplicare a unor măsuri care presupun verificarea stării alimentelor pentru a previne îmbolnăvirea
cetățenilor. Sunt angajați doctori calificați în oraşe, dar şi în sate. Hotărăşte ca țăranii să
beneficieze de medicamente fără să plătească. Ordonă alcătuirea, de către o comisie compusă din
doctori, a unui manual în care sunt consemnate informații cu privire la formularea medicamentelor şi la
utilizarea acestora, stabilind şi o taxă. Este votată o lege care tratează serviciul vaccinului. Au fost
fondate noi spitale în mai multe oraşe, cum ar fi la Roman, la Bârlad, la Botoşani, iar în altele, precum
Galați şi Focşani, s-au început construcții". Pe planul relațiilor cu alte țări, o importantă realizare a lui
Mihail Sturza este semnarea, la 14/26 noiembrie 1837, a unui acord cu Imperiul Austriac presupunând
extrădarea vagabonților şi a dezertorilor.
Cu toate că reformele înfăptuite de Sturza nu aveau să fie puse în aplicare în totalitate, nu
putem nega faptul că au produs o oarecare schimbare în societatea Moldovei, deschizând drumul
românilor către modernizare.
Totuşi, la doar un an de la venirea la domnie a lui Mihail Sturza, au existat persoane care
nu erau mulțumite de felul în care domnul conducea. Se formează un grup de boieri nemulțumiți de
diferite acțiuni ale conducătorului. Nemulțumirile au cuprins un număr de boieri care şi le-au exprimat
încă de la început. La adresa domnului au fost aduse diferite acuze, de exemplu, un fost membru al
comitetului de opt, C. Cantacuzino, susține că starea Moldovei e mai rea ca niciodată, scoate în
evidență faptul că deciziile domnului nu au în prim-plan bunăstarea țării, iar Regulamentul Organic este
utilizat în vederea de a masca ilegalitățile săvârşite de conducător. Logofătul Alexandru Ghica se
alătură şi el grupul opozanților în urma înlăturării sale din cadrul ministerului de interne cu N. Canta,
care ar fi obținut postul în schimbul achitării unei sume de 3.000 de galbeni
Un prim aspect care i-a deranjat pe boieri a fost faptul că şi-ar fi dorit ca tronul să fie
ocupat de altcineva, tot de cineva dintre ei, chiar dacă probabil ar fi reacționat relativ la fel împotriva
oricărui ar fi fost în locul lui Mihail Sturza. Grupul opozant era compus dintr-o serie de membrii ai
Mihail Sturdza agent al modernizarii sau domn iubitor de banii

Adunării Obşteşti, care decid să alcătuiască o plângere împotriva lui Mihail Sturdza, pe care să o
trimită împăratului Rusiei şi care să cuprindă neregulile săvârşite de domn. Plângerea respectivă susține
că acțiunile lui Mihail Sturza contravin chiar legilor cuprinse în Regulamentul Organic. Domnul este
acuzat de punerea la vânzare a dregătoriilor- fapt ce se poate observa prin analiza cifrelor, dacă la
începutul domniei numărului boierilor era 853, la sfârşit urcă până la 3.750; de acordarea dreptății în
schimbul unei sume de bani, de favorizarea supuşilor ruşi. La fel, erau extrem de deranjați de faptul că
domnul acorda titluri de dregători unor persoane care nu dețineau slujbe, iar că altora le oferea titluri
mult mai înalte decât poziția lor în societate. O altă acuză face referire la dorința de îmbogățire a
domnului, care ar intenționa să-şi mărească averea personală prin vănzarea funcțiilor. Boierii susțin
chiar că domnul are o ură împotriva lor pe care şi-o manifestă prin arestarea paharnicului Ioan
Ciorneiu. Scot în evidență faptul că şoseaua care trece pe la Mihăileni este poziționată strategic, cu
scopul de a-i folosi tot domnului. Insă, mai mult decăt acțiunile enumerate, pe boieri i-a afectat cel mai
mult neinteresul aratat față de privilegiile boiereşti. Interesant este că Mihail Sturza s-a aflat în fruntea
boierilor care l-au acuzat pe Ioan Sandu Sturza de aceleaşi fapte pe care le va fi săvârşit şi el.
Aflând de existența plângerii, domnul cere preşedintelui adunării obşteşti confruntarea
boierilor care se aflau în spatele documentului respectiv. Chemați în fața adunării, boierii neagă
acuzele aduse, susținând că semnăturile din petiție au fost falsificate. în conformitatea cu Regulamentul
Organic, boierii sunt înlăturați din cadrul Adunării. Memoriul boierilor nu îi afectează domnia lui
Surza, însă, domnul este sfătuit, de către Pavel Kiselev, cu care se afla în bune relații,să modifice
componența ministerului, adică, să încerce a îmbunătății relația dintre el şi țară prin acordarea funcțiilor
unor boieri care posedă respectul oamenilor şi care al putea să îl ajute să câştige popularitate în fața
cetățenilor.Domnul recurge la inițierea unei contra manifestari, care este subsemnata de 413 persoane.
fiind de acord şi cu sfaturile primite de la Kisseleffşi de la baronul de Rukman. Cel din urmă îl
îndeamnă pe Sturza să elibereze din funcție două persoane, şi anume, pe logofătul Constantin Sturza şi
vistiernicul Balş.
In timpul în care Mihail Sturdza trebuia să se confrunte cu opoziția boierilor, mai trebuia
să facă față şi implicărilor continue ale consulului rus Besak în treburile interne ale țării care aveau ca
scop slăbirea autorității conducătorului principatului. Mai întât, consulul intervine în treburile
judecătoreşti. Consulatul primeşte numeroase plângeri de la oamenii care nu erau mulțumiți cu
hotărârile luate în cadrul proceselor lor şi care cer o revizuire. Auzind acestea, domnul susține că
Mihail Sturdza agent al modernizarii sau domn iubitor de banii

implicarea consulului în hotărârile judecătoreşti reprezintă un atac la autoritatea domnească, cât şi la


Regulament.
Abdicând pe neaşteptate în 1849, Mihail Sturdza a fost un conducător care şi-a pus propria
amprentă în toate faptele săvârşite pe parcursul domniei de 15 ani. Fire determinată şi înzestrat cu o
inteligență distinsă, scopul acestuia a fost binele general al țării pentru care a luptat pană la finalul
domniei, fără a se lăsa descumpănit de conflictele care se iveau între el şi compatrioți sau de intrigile
provocate de consulii ruşi.

Bibliografie
Djuvara, Neagu, Între Orient și Occident:Țările Române la începutul epocii moderne (1800-
1848, editura Humantias, București, 2002.
Istoria Românilor, coord. Acad. Dan, Berindei, Editura Enciclopedică, vol. VII, tom 2,
București, 2015
Ciurea, D., Moldova sub domnia lui Mihail Sturdza. De la convenția de la Sankt-Petersburg
(1835) la Convenția de la Balta-Liman (1848), Iași, 1947
Platon, Ghe.,Domnitorul Mihail Sturdza și judecata istoriei, în Arhiva Genealogică, vol.II,
p.223-264, Iași, 1995

S-ar putea să vă placă și