Sunteți pe pagina 1din 59

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE ISTORIE

SINTEZA CURSULUI: INSTITUłII ALE ROMÂNIEI MODERNE ŞI CONTEMPORANE

I. DOMNIA, MONARHIA ŞI REPUBLICA

Denumirea de domn a fost atribuită suveranilor łării Româneşti şi Moldovei. Domnii aveau
atribuŃii administrative, militare şi judecătoreşti, pe care le exercitau cu ajutorul Sfatului domnesc,
numit de la un timp-Divan. La începutul epocii moderne, un moment important l-a constituit
reglementarea modului de atribuire a domniei în łara Românească şi în Moldova, în urma
ConvenŃiei ruso-turce de la Akkerman din 25 octombrie-7 noiembrie 1826. În acest sens, ConvenŃia
prevedea, pe lângă alte facilităŃi create Principatelor Române, alegerea de către divan a domnilor
pământeni pe şapte ani, cu asentimentul celor două imperii, otoman şi rus. După Tratatul de la
Adrianopol, intervenit în urma războiului ruso-turc din 1828-1829, în Principatele Române s-au
introdus Regulamentele organice şi au fost instalate primele domnii regulamentare. Domniile
regulamentare „au fost instituite în urma îndelungatei ocupaŃii militare, lăsând moştenire un
puternic dezechilibru economic şi financiar”1. Astfel, în aprilie 1834, au fost numiŃi, şi nu aleşi, cum
se stabilise anterior, ca domnitori, Alexandru Ghica (1834-1842), în łara Românească, şi Mihail
Sturza (1834-1849), în Moldova. După numire, domnii s-au deplasat la Constantinopol şi au primit
investitura Înaltei PorŃi, în iunie 18342. Cei doi domni au avut un rol important în aplicarea
prevederilor Regulamentelor organice3. Un merit al domnitorului Al. Ghica a constat în
introducerea învăŃământului în mediul rural, din 1838, spre deosebire de Moldova, unde această
problemă era lăsată la iniŃiativa particulară. Lui Ghica i-a succedat la domnie, în łara Românească,
Gheorghe Bibescu (1842-1848) care, între altele, a decretat emanciparea Ńiganilor statului,
autorităŃilor publice şi ai mănăstirilor închinate, a dezvoltat reŃeaua şcolară, reuşindu-se ca, în anul
şcolar 1846-1847, numărul şcolilor săteşti să ajungă în łara Românească la 2.309, iar al elevilor la
48.5454. Rezultatele perioadei 1834-1848 se înscriu pe linia progresului social-politic al
modernizării societăŃii româneşti.

1
Istoria românilor, vol.VII, tom I, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, p.99
2
Ibidem, p. 99
3
Ibidem, p. 99
4
Ibidem, p. 113

1
În Moldova, domnul Mihail Sturza a dus o politică în general conservatoare, dar şi cu
realizări pozitive importante, îndeosebi în domeniul organizării şi administraŃiei de stat, care s-a
materializat prin construcŃii de poduri şi şosele, a reorganizat învăŃământul superior, creând, la Iaşi,
în 1835, Academia Mihăileană, s-a preocupat de perfecŃionarea justiŃiei, a decretat emanciparea
Ńiganilor statului şi ai mănăstirilor. În acelaşi timp, Mihail Sturza a reprimat mişcarea revoluŃionară
din 1848 în Moldova.
După înăbuşirea revoluŃiei din łările Române din 1848, în ConvenŃia intervenită între Rusia
şi Turcia în cadrul discuŃiilor din 19 aprilie-1 mai 1849, la Balta-Liman, se prevedea că domnii sunt
numiŃi de sultan pe timp de şapte ani, desfiinŃarea Adunărilor Obşteşti şi înlocuirea lor cu Divanuri
legislative, precum şi Ńinerea sub ocupaŃie a Principatelor Române. Au fost numiŃi, în noile condiŃii,
domni: Barbu Ştirbei, în łara Românească, şi Grigore Alexandru Ghica, în Moldova.
Alexandru Ioan Cuza, domnitor al Principatelor Unite(1859-1862) şi şef al statului naŃional
român (1862-1866). Prin alegerea sa la 5 ianuarie 1859, ca domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie
acelaşi an şi ca domn al łării Româneşti, s-a înfăptuit Unirea celor două Ńări. Actul dublei alegeri a
lui Alexandru Ioan Cuza a avut un puternic ecou pe toată întinderea pământului românesc, de
ambele versante ale CarpaŃilor. Imediat după îndoita alegere, domnitorul Unirii a acŃionat energic
pentru a-şi îndeplini programul politic care includea cu prioritate constituirea structurilor statale
unice după model occidental, precum şi rezolvarea unor deziderate sociale care să scoată Ńara din
înapoierea impusă de secolele de dominaŃie şi stăpânire străină. Din larga problematică politică,
economică şi socială, s-a acordat prioritate activităŃii diplomatice pentru recunoaşterea dublei algeri
a lui Cuza, de către puterile garante(FranŃa, Anglia, Rusia, Prusia, Austria, Turcia şi Regatul
Sardiniei), problemă complexă şi dificilă, întrucât aceaste puteri s-au situat, iniŃial, pe poziŃii
diferite.în această chestiune. „Procesul a continuat firesc cu lichidarea funcŃionării nefireşti a două
guverne şi a două parlamente, a navetei lui Cuza între Bucureşti şi Iaşi în anii 1859-1861 şi cu
întrunirea guvernului şi parlamentului unic în ianuarie 1862”5.
Principalele măsuriI întreprinse de Alexandru Ioan Cuza, având ca scop „unificarea de fapt
a aparatului de stat, prin dispoziŃii sau măsuri administrative. Aceste măsuri au cuprins diferite
instituŃii de seamă ale statului, începând cu armata şi terminând cu serviciul vamal şi telegraful”6.
Situarea României la interferenŃa intereselor a trei mari imperii-otoman, habsburgic şi Ńarist
impunea cu tărie unificarea aramtei din cele două Principate, reorganizarea şi modernizarea ei.(X).
Dubla alegere a lui Cuza, sublinia un martor ocular, „asigura promovarea unei armate naŃionale şi
stimula idealul tuturor, pentru ridicarea oştirii la nivelul armatelor celor mai bune din Europa”7.

5
Dumitru Suciu, Monarhia şi făurirea României Mari, Editura ALBATROS, Bucureşti, 1997, p.22
6
Constantin C. Giurescu, ViaŃa şi opera lui Cuza Vodă, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1966, p. 91
X. Pe larg vezi capitolul ARMATA
7
General Hertkt, Câteva pagini din istoria armatei noastre, Bucureşti, 1902, p. 58

2
În afară de problema militară, în timpul domniei lui Cuza au fost adoptate o serie de legi,
care au vizat domeniii importante, printre care: Legea secularizării averilor mănăstireşti (1863), ale
căror moşii ocupau 25-26% din suprafaŃa Ńării; Legea rurală(1864), promulgată de Cuza printr-un
decret, prin care elibera pe Ńărani de sarcinile feudale şi îi împroprietărea cu loturile de pământ pe
care le foloseau, prin răscumpărare, fiind împroprietărite 511.896 familii Ńărăneşti pe o suprafaŃă de
2.038.640,2697 hectare8; Legea pentru organizarea judecătorească (1864), (X) adoptarea Codului
penal şi a Codului civil; Legea electorală (1864) prin care se asigură o paticipare mai largă la viaŃa
politică a burgheziei industriale şi bancare; Legea asupra instrucŃiunii (1864), (XX) prin care
învăŃământul devine unitar în întreaga Ńară; prin Decrete domneşti s-au înfiinŃat UniversităŃile de la
Iaşi şi Bucureşti. „În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza au fost create într-un ritm intens
instituŃii statale moderne. Nu a existat domeniu în care să nu se fi înregistrat marcante progrese.
România a intrat pe scena statelor europene, nu numai ca stat naŃional, ci şi ca stat modern”9.
Domnia lui Carol I (1866-1881). După înlăturarea lui Cuza, în fruntea statului român a fost
adus prinŃul Carol de Hohenzollern, măsură supusă aprobării Parlamentului României şi unui
referendum. Plebiscitul s-a desfăşurat în aprilie 1866, în timpul căruia majoritatea participanŃilor la
vot s-au exprimat în favoarea alegerii PrinŃului Carol ca Principe al României. Carol va depune
jurământul pe ConstituŃia aprobată de Parlament în iulie 1866. Potrivit Legii fundamentale din
1866, „statul român este regat constituŃional şi ereditar. Domnul era Capul Statului Român. El
personifica suveranitatea naŃională, reprezenta suveranitatea Statului în relaŃiile internaŃionale şi
exercita cele mai esenŃiale părŃi ale ei în interiorul Ńării”10. În perioada domniei lui Carol I, România
şi-a dobândit independenŃa de stat, în urma războiului pentru independenŃă din 1877-1878, în care,
domnitorul a fost, conform ConstituŃiei, comandandantul suprem al armatei; după recunoaşterea
independenŃei depline a României în 1878, de Congresul de la Berlin, s-a acŃionat pentru
consolitarea independenŃei pe plan intern şi extinderea relaŃiilor externe ale Ńării.
Instituirea monarhiei constituŃionale în România. Domnia regelui Carol I (1881-1914). În
virtutea legii aprobate de Parlament la 14/26 martie 1881, România a fost transformată în regat. În
raportul guvernului, citit la ceremonia care a avut loc, se sublinia că „Domnul României este
suveranul său, şi acest suveran luând titlul de rege, nu face decât să continue a exercita
suveranitatea domnului”11. În anul 1884, Parlamentul a modificat ConstituŃia „stabilind regatul ca
formă de guvernământ. AtribuŃiile regelui au rămas cele stabilite pentru domnitor în 1866”12. Noua

8
Constantin C. Giurescu, op. cit., p. 276
9
Istoria românilor, vol.VII, tom I ., p. 537
X Mai pe larg vezi capitolul despre JUSTIłIE
XX Pentru detalii vezi capitolul privind ŞCOALA
10
Pop Teodor Leon, ConstituŃiile României, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, p. 30
11
Ioan Scurtu, Monarhia în România 1866-1947, Editura Danubius, Bucureşti, 1991, p- 33
12
Ibidem, p. 33

3
situaŃie a Ńării a constituit un cadru favorizant pentru înaintarea pe drumul progresului social,
înaintare concretizată în creşterea forŃelor de producŃie şi extinderea relaŃiilor capitaliste,
dezvoltarea economiei naŃionale, a vieŃii social-politice, a culturii, învăŃământului, ştiinŃei, literaturii
şi artei. De asemenea, s-au înregistrat progrese notabile în perfecŃionarea şi dotarea armatei. Fără
consultarea organelor abilitate-Guvern, Parlament-, în anul 1883, România a aderat la Tripla
AlianŃă (Germania, Austro-Ungaria şi Italia), prin Tratatul secret semnat cu Austro-Ungaria la 30
octombrie 1883. În anul 1913, România a participat la al doilea război balcanic, împreună cu
Serbia, Muntenegru, Grecia şi Turcia, împotriva Bulgariei. În timpul domniei lui Carol I, au existat
şi importante mişcări Ńărăneşti, ca cele din 1888 şi 1907, care au fost reprimate. După declanşarea
Primului Război Mondial, România a fost solicitată să-şi definească poziŃia, fapt pentru care s-a
convocat Consiliul de Coroană de la Sinaia, din 21 iulie/3 august 1914, în care, regele Carol I a
susŃinut intrarea în acŃiune de partea Triplei AlianŃe din care România făcea parte. Cu excepŃia
regelui şi a lui Petre Carp, ceilalŃi participanŃi s-au declarat pentru neutralitate, ceea ce s-a şi
aplicat.în perioada august 1914-august 1916.
Regele Ferdinand I (1914-1927). În perioada neutralităŃii România a desfăşurat o intensă
activitate diplomatică, fiind solicitată de ambele coaliŃii aflate în conflict să intre în acŃiune. În final,
România s-a decis să se alăture Antantei, care-i garanta reîntregirea Ńării. România va intra în război
pe baza Tratatului politic şi a ConvenŃiei militare, semnate de Ion I.C. Brătianu, din partea
României, la Bucureşti, la 4/17 august 1916, cu reprezentanŃii FranŃei, Angliei, Rusiei şi Italiei.
Decizia favorabilă a regelui în legătură cu aceasă chestiune a fost exprimată în Consiliul de
Coroană, convocat în acest scop. România a intrat în război, cum se angajase, armata română având,
comandant suprem, conform ConstituŃei, pe regele Ńării. După sângeroase lupte în campania din
1916, armata română a fost obligată să se retragă în Moldova unde, împreună cu trupele ruse, s-a
constituit Frontul român din Moldova. Potrivit prevederilor ConvenŃiei militare, regele Ferdinand a
devenit comandant suprem al forŃelor româno-ruse, având ca locŃiitor un general rus, pentru trupele
ruse (iniŃial generalul Zaharov, ulterior generalul Scerbacev) şi un locŃiitor pentru armata română în
persoana generalului Constantin Prezan, şeful Marelui Cartier General român. În această formulă de
comandament trupele celor două armate aliate au dat glorioasele bătălii din vara anului 1917 de la
Mărăşti, Mărăşeti şi Oituz.
În anul 1918 s-a realizat Marea Unire, prin revenirea la patria mamă a Transilvaniei,
Basarabiei şi Bucovinei, act recunoscut pe plan internaŃional. După crearea României Mari a fost
adoptată Legea pentru definitivarea reformei agrare în România veche, fiind expropriate 6.120.000
de hectare; în 1923 a fost modificată şi îmbunătăŃită ConstituŃia din 1866; pe plan extern a fost
realizată o convenŃie cu Polonia (1921), s-a perfectat organizarea coaliŃiei Mica ÎnŃelegere între

4
România, Iugoslavia şi Cehoslovacia (1921-1922), încheierea ConvenŃiei de amiciŃie şi arbitraj
româno-franceză (1926).
RegenŃa. La 20 iulie 1927 moare regele Ferdinand, nepotul său Mihai, în vârstă de 6 ani,
este proclamat rege. Adunarea DeputaŃilor şi Senatul au stabilit, la 20 iulie 1927, trei regenŃi:
principele Nicolae, patriarhul Miron Cristea şi Gheorghe Buzdugan, preşedintele Înaltei CurŃi de
CasaŃie şi JustiŃie.
InstituŃia monarhică în timpul lui Carol al II-lea (1930-1940). La 8 iunie 1930, Parlamentul
a proclamat pe Carol II rege al României. Cu acest prilej s-a subliniat: „ReprezentanŃa naŃională
constată că succesiunea tronului României se cuvine de drept AlteŃei Sale Regale principele Carol,
coborâtor direct şi legitim în ordine de primogenitură bărbătească a regelui Ferdinand I”13. Fostul
rege Mihai a redevenit prinŃ moştenitor, primind titlul de „Mare Voievod de Alba Iulia”. Domnia lui
Carol II a cunoscut două etape importante: 1930-1938, monarhul a conlucrat cu partidele politice, în
planul guvernării având loc succesiunea, în principal, a celor două importante partide-Partidul
NaŃional Liberal şi Partidul NaŃional łărănesc. În 1933 este reprimată greva muncitorilor de la
Atelierele CFR. Etapa a doua, 1938-1940, reprezintă perioada totalitarismului. În 1938, „ConstituŃia
din 1923 a fost abrogată şi înlocuită printruna nouă, proclamată la 27 februarie, care oficializa
principiul nou al concentrării puterilor în persoana regelui, transformând parlamentul într-un
auxiliar. Vechile partide politice au fost dizolvate prin decret-lege şi s-a instituit un Consiliu de
Coroană, organ consultativ”14. Pe plan extern, România a continuat cooperarea în Mica ÎnŃelegere
(România, Iugoslavia, Cehoslovacia), iar din 1934 şi în cadrul ÎnŃelegerii Balcanice (România,
Iugoslavia, Grecia şi Turcia). În anul 1940 au avut loc pierderile teritoriale (Basarabia şi Nordul
Bucovinei, partea de nord a Transilvaniei, Cadrilaterul), au marcat destrămarea României Mari. La
6 septembrie 1940, Carol al II-lea a abdicat în favoarea fiului său Mihai.
Regele Mihai I (1940-1947). La 6 septembrie 1940, tânărul rege a depus jurământul; peste
două zile a semnat un decret, care al art. 1 prevedea: „Investim pe d-l general Antonescu,
preşedintele Consiliului de Miniştri, cu depline puteri pentru conducerea statului român”15. Ca
urmare, România avea „un conducător al statului cere-şi însuşea cea mai mare parte din
prerogativele regale”16. La 14 septembrie 1940, prin Decret regal, România a fost proclamată „Stat
naŃional-legionar”, generalul Ion Antonescu devenind „Conducător”. Primele momente de tensiune
între rege şi Antonescu au apărut în timpul reprimării rebeliunii legionare din ianuarie 1941, când,
regele fiind la Sinaia, a dorit să vină la Bucureşti, însă a fost întors din drum la Ploieşti, de către
jandarmi, din ordinul lui Antonescu; deşi la 10 mai 1941, Antonescu îi acordase lui Mihai rangul de
13
Istoria românilor, vol.VIII, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, p. 283
14
Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi, Editura
ALBATROS, f.a.,p. 628
15
Ioan Scurtu, op. cit., p. 127
16
Ibidem, p. 128

5
mareşal al României, la intrarea Ńării în război, în iunie acelaşi an, împotriva URSS, regele n-a fost
informat de Antonescu. În timpul războiului, regele a acceptat ducerea de tratative de către opoziŃie
cu AliaŃii; în actul de la 23 august 1944, regele a avut un rol important, acceptând colaborarea cu
cele patru partide: NaŃional łărănesc, NaŃional Liberal, Socialist şi Comunist pentru înlăturarea
regimului antonescian. În perioada 6 martie 1945-30 decembrie 1947, regele s-a aflat în relaŃii
tensionate cu Guvernul condus de dr. Petru Groza, având opinii diferite în problemele politice
fundamentale. Regele Mihai I a abdicat la 30 decembrie 1947. În seara aceleiaşi zile, Adunarea
DeputaŃilor a consfinŃit abolirea monarhiei şi a adoptat legea prin care România a devenit Republică
Populară. Ea a hotărât, totodată, abrogarea ConstituŃiei din anul 1866 cu modificările din 1923, cele
din septembrie 1944 şi următoarele, iar până la intrarea în vigoare a unei noi ConstituŃii puterea
executivă să fie exercitată de un Prezidiu provizoriu, format din cinci membri aleşi de Adunarea
DeputaŃilor dintre personalităŃile vieŃii publice, ştiinŃifice şi culturale ale Ńării.
Republica. Corespunde formei de guvernământ în care organele supreme ale puterii de stat
sunt alese pe un timp determinat. În România, regimul republican s-a instituit la 30 decembrie 1947,
act de însemnătate cardinală în evoluŃia istorică a Ńării noastre, reprezentând o încununare a luptei
antimonarhice şi antidinastice, din perioada 1866-1947. De la 30 decembrie 1947 şi până în prezent,
forma de guvernământ a României este-Republica.

II: ADUNĂRILE AD-HOC. PARLAMENTUL. MAREA ADUNARE NAłIONALĂ

Adunările ad-hoc. Congresul de pace de la Paris, care a pus capăt războiului Crimeei, şi-a
desfăşurat lucrările între 13/25 februarie-18/30 martie 1856. Partea din Tratatul semnat la 18/30
martie, referitoare la Principatele Române, prevedea înlăturarea protectoratului rusesc asupra lor,
menŃinând suzeranitatea otomană, dar punându-le sub garanŃia puterilor europene: FranŃa, Anglia,
Austria, Rusia, Turcia, Prusia şi Regatul Sardiniei. Regulamentele organice urmau să fie revizuite în
conformitate cu dorinŃele românilor. „În acest scop, trebuia să se convoace, în fiecare principat, câte
un «Divan ad-hoc», reprezentând toate clasele societăŃii. DorinŃele acestor divanuri aveau să fie
examinate de puterile europene şi hotărârea concretizată într-o ConvenŃie care urma să se încheie tot
la Paris”17. De asemenea, puterile semnatare ale Tratatului de la Paris au hotărât să trimită la
Bucureşti o comisie, specială de informare, compusă din reprezentanŃii celor şapte Puteri garante,
„cu misiunea de a cerceta starea internă a Principatelor Române şi a face propuneri privitoare la
reorganizarea lor, Ńinând seamă de dezbaterile ce vor avea loc în Divanurile ad hoc şi de constatările
proprii”18. Conform celor stabilite la Paris, s-au constituit Divanurile ad-hoc, cărora în literatura

17
Nichita Adăniloaie, Adunările ad-hoc, în Revista Studii şi Articole de Istorie /2007, p. 8
18
Ibidem, p. 8

6
politico-istorică li s-a mai spus şi Adunări ad-hoc, acestea au „reprezentat unul din momentele cele
mai importante ale luptei pentru făurirea statului naŃional român”19, iar activitatea desfăşurată de
aceste structuri s-a aflat „la temelia unirii din 1859 şi, totodată, la elaborarea unui adevărat plan de
perspectivă al dezvoltării României moderne”20.
Alegerea şi convocarea Divanurilor ad-hoc s-a făcut în baza firmanului PorŃii din
martie 1857. Deşi se asigura reprezentarea tuturor categoriilor sociale în Divanurile ad-hoc,
majoritatea era rezervată moşierimii. Astfel, marii proprietari funciari aveau dreptul să aleagă câte
doi deputaŃi, micii proprietari, în care intrau răzeşii, precum şi Ńăranii clăcaşi, aveau dreptul la un
deputat de judeŃ, deşi aceştia din urmă reprezentau majoritatea populaŃiei. PopulaŃia orăşenească
avea dreptul să trimită în Divanul ad-hoc câte un deputat în fiecare judeŃ, cu excepŃia capitalelor-
Bucureşti şi Iaşi şi a încă două oraşe mai importante. În firmanul PorŃii se preciza că cele două
capitale vor trimite câte 4 deputaŃi în Divanul ad-hoc; Craiova, Ploieşti, GalaŃi şi Botoşani vor
trimite câte 2 deputaŃi, celelalte oraşe, considerate de categoria a II-a, trimiteau câte 1 deputat.
MitropoliŃii şi episcopii erau consideraŃi membri de drept ai Divanurilor ad-hoc. Conform aceleaşi
reglementări, în fiecare principat, mitropolitul trebuia să ocupe postul de preşedinte al Adunării,
vicepreşedinŃii şi secretarii se alegeau din rândul deputaŃilor21. La 7 iulie 1857 au început alegerile
în Moldova, unde caimacan era Nicolae Conachi Vogoride, cunoscut antiunionist. Întrucât
rezultatele alegerilor au fost falsificate, la protestul energic al curentului unionist şi la presiunea
diplomatică a puterilor occidentale, Poarta a fost obligată, în august, să anuleze alegerile din
Moldova. Noile alegeri în Moldova s-au desfăşurat începând de la 29 august/10 septembrie 1857, în
care curentul unionist a ieşit învingător. În łara Românească, alegerile s-au desfăşurat normal,
începând cu 7/19 septembrie 1857, fără uneltiri ori manifestări separatiste. Pentru prima dată în
istorie, la aceste Adunări participau Ńărani, reprezentând o realitate deosebit de importantă. Astfel,
în Divanul ad-hoc din łara Românească, din 100 de deputaŃi, 17 erau Ńărani; în Moldova, din 85 de
deputaŃi, 15 erau Ńărani22. Prin rezultatul alegerilor „românii au demonstrat Europei ataşamentul lor
la cauza Unirii Principatelor, dar, totodată, şi la constituirea unui stat modern. Prin biruinŃa
repurtată, programul mişcării unioniste devenea implicit programul viitoarelor Divanuri sau
Adunări ad-hoc”23.
ConŃinutul dezbaterilor din Divanurile ad-hoc. Odată alese, Divanurile ad-hoc şi-au
început activitatea la 22 septembrie/4 octombrie la Iaşi, la 30 septembrie/12 octombrie 1857 la
Bucureşti. Divanul ad-hoc din łara Românească şi cel din Moldova au dezbătut pe larg problema
fundamentală-Unirea Principatelor Române. De pildă, luând cuvântul la Adunarea ad-hoc de la Iaşi,
19
Ibidem, p. 5
20
Ibidem, p. 5
21
Ibidem, p. 10
22
Ibidem, p. 12
23
Istoria românilor, vol.VII, tom I ,p. 458

7
la 7 octombrie 1857, Mihail Kogălniceanu, a spus: „dorinŃa cea mai mare, cea mai genereală, cea
hrănită de toate generaŃiile trecute, acea care este sufletul generaŃiei actuale, acea care împlinită, va
face fericirea generaŃiilor viitoare este unirea Principatelor...”24. Totodată, M. Kogălniceanu a
propus Divanului ad-hoc să adopte o declaraŃie prin care să arate că Moldova se pronunŃă pentru
autonomia Principatelor, pentru „Unirea Principatelor într-un singur stat sub numele de România”,
pentru „prinŃ străin” ereditar, pentru „neutralitatea pământului Principatelor şi pentru o putere
„legiutoare încredinŃată unei obşteşti Adunări, în care să fie reprezentate toate interesele naŃiei”25.
Se înŃelege că M.Kogălniceanu nu se adresa numai celor prezenŃi, sau numai românilor, el se adresa
Europei, cu deosebire puterilor garante care ne supravegheau.
În Divanul ad-hoc din łara Românească, personalităŃi politice de seamă ca C.A.
CreŃulescu, I.C. Brătianu şi C.A.Rosetti, au adus în dezbatere probleme importante. Programul lor
în patru puncte cuprindea: 1. Chezăşuirea autonomiei şi a drepturilor noastre internaŃionale; 2.
Unirea Ńărilor: România şi Moldova într-un singur stat şi sub un singur guvern; 3. Principe străin cu
moştenirea tronului, ales dintr-o familie domnitoare ale Europei; 4. Guvern constituŃional
reprezentativ şi, după datinile cele vechi ale Ńării, o singură Adunare obştească, care va fi întocmită
pe o bază electorală îndestul de largă, încât să reprezinte interesele generale ale populaŃiei române26.
Rezultă că „Adunările ad-hoc au avut o deosebită însemnătate. N-au fost doar simple adunări
consultative, deoarece de la începutul lucrărilor lor ele au fost tribune de la înălŃimea cărora au fost
exprimate năzuinŃele românilor. Cauza Unirii s-a văzut consolidată, iar pe plan extern, puterile au
putut să constate, în urma susŃinerii aproape unanime în cele două Adunări a programului unionist,
imensa popularitate pe care ea o avea”27.
Pe baza examinării rezoluŃiilor celor două Divanuri ad-hoc, reprezentanŃii puterilor
garante au redactat raportul pe care l-au înaintat ConferinŃei de la Paris, la 1/13 aprilie 1858. Între
10/22 mai-7/19 august 1858, s-a Ńinut, la Paris, ConferinŃa reprezentanŃilor celor şapte puteri
garante, care au analizat organizarea Principatelor Române. Prin ConvenŃia de la Paris, semnată în
ultima zi a ConferinŃei, s-a stabilit viitorul statut politic, social şi administrativ al Principatelor: cele
două Ńări vor purta numele de Principatele Unite ale Moldovei şi łării Româneşti, fiecare cu domn,
guvern şi adunare legiuitoare proprie; se înfiinŃează Comisia Centrală pentru eleborarea legilor de
interes comun şi Curtea de CasaŃie comune pentru ambele Principate, cu sediul la Focşani; se
desfiinŃează privilegiile şi rangurile boiereşti; se instituie responsabilitatea ministerială; se
reglementează prin lege relaŃiile dintre proprietari şi Ńărani; se stabileşte modalitatea alegerii
membrilor Adunării elective pe baza unui cens foarte ridicat. Domnii urmau să fie reprezentaŃi la

24
Acte şi documente relative la istoria renascerei României, Bucureşti, 1889, p. 65-68
25
Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, op.cit. p. 544
26
Nichita Adăniloaie, loc. cit., p. 13
27
Istoria românilor, vol. VII,tom I....,p. 465

8
curtea suzerană prin agenŃi din cele două Principate, nesupuşi nici unei jurisdicŃii străine şi agreaŃi
de Poartă. ConvenŃia de la Paris a devenit legea fundamentală a Ńării, fiind în vigoare până în anul
186428.
Parlamentul. Prin Parlament se înŃelege organul legislativ, alcătuit din membri aleşi
prin vot de către cetăŃeni. În accepŃiunea generală, „Parlamentul este o creaŃie modernă care se
impune în viaŃa politică a statelor în epoca de trecere de la feudalism la capitalism, ca o expresie a
unor necesităŃi profunde de schimbare a structurilor instituŃional-politice bazate pe conducerea
efectivă a treburilor publice de către puterea executivă prin dregătorii ei”29. Parlamentul apare
practic în epoca revoluŃiilor burgheze, astfel că „Pentru regimul parlamentar, Ńara de baştină a fost
Anglia”30. ApariŃia Parlamentului a marcat începutul aplicării în practică a principiului separării
puterilor în stat: legislativă, executivă şi judecătorească, „conform căruia o societate nu mai poate fi
guvernată în chip absolut de către un grup restâns de oameni concentraŃi în jurul şefului statului care
are depline puteri în a-şi judeca supuşii, adopta decrete şi veghea asupra aplicării lor, prin organe
speciale de execuŃie”31. În esenŃă, regimul parlamentar se deosebeşte nu numai de cel absolutist, dar
şi de cel prezidenŃial şi de cel dictatorial. Principiile regimului parlamentar conturate în secolele
XVIII-XIX au avut un puternic ecou pe continentul european. Remarcabile personalităŃi, aparŃinând
curentului iluminist precum Montesquieu Charles Louis(1689-1755), Voltaire Francois Marie
Aronet(1694-1778), Rousseau Jean Jacques(1712-1778) au susŃinut, într-o formă sau alta,
necesitatea separării puterilor în stat. (X).
Chiar înainte de revoluŃia lui Tudor Vladimirescu, în Principatele Române existau
Adunările obşteşti, dominate de marea boierime pe care le folosea pentru a controla domnia.
Acestea pot fi consideratre „instituŃii parlamentare embrionare, înzestrate cu un rol important în
activitatea de conducere a societăŃii româneşti”32. În anul 1822 a fost elaborată, la Iaşi,
„ConstituŃia”, document ce se intitula „CerinŃele cele mai însemnătoare ce se fac din partea obştii
Moldovei”, care a fost înaintată PorŃii. În esenŃă, documentul se referă într-un mod deductiv la
separarea puterilor, rezultând că puterea executivă era încredinŃată şefului statului; puterea
legislativă revenea Sfatului obştesc al domnitorilor, exercitând-o împreună33. În ConvenŃia ruso-
turcă de la Akkerman (25 septembrie/7 octombrie 1826), pentru Ńările române a prevăzut alegerea
de către Divan a domnilor pământeni pe şapte ani cu asentimentul Rusiei şi Turciei, precum şi

28
Ibidem, p. 465
29
Istoria Parlamentului şi a vieŃii parlamentare din România până la 1918, Editura Academiei Republicii Socialiste
România, Bucureşti, 1983,. 9
30
Tudor Drăganu, Începuturile şi dezvoltarea regimului parlamentar în România până în 1916, Editura Dacia, Cluj,
1991, p. 31
31
Istoria Parlamentului şi a vieŃii parlamentare din România până în 1918..., p. 9
X.Mai pe larg vezi capitolul: GUVERNUL
32
Ibidem, p. 12
33
Ibidem, p.17

9
instituirea unor comisii care să propună măsurile necesare îmbunătăŃirii situaŃiei Ńărilor române.
Activitatea comisiilor stabilite în temeiul prevederilor ConvenŃiei a fost abandonată din cauza
declanşării războiului ruso-turc, în aprilie 1828, iar prevederile ConvenŃiei de la Akkerman, extinse,
vor fi incluse în Tratatul de la Adrianopol (1829)34. În conformitate cu prevederile Regulamentelor
organice, aplicate în łara Românească începând cu iulie 1831, iar în Moldova din ianuarie 1832, au
fost instituite adunări, constituite pe bază de sufragiu, având drept scop exercitarea activităŃii
legislative, pentru a ajunge la limirarea puterii şefului statului, care până atunci era absolută. „De
aceea - scrie Tudor Drăganu -, aceste regulamente sunt socotite în istoriografia noastră ca fiind actul
de naştere al perlamentarismului în România”35. În fapt, reglementările în acest domeniu erau
totalmente în favoarea boierimii, cu deosebire a boierimii mari, precum şi a domnului36.
Elemente noi şi deosebit de importante, în direcŃia creării unor instituŃii politice
moderne, va aduce revoluŃia din 1848 din Ńările române, care a marcat unul din momentele
culminante şi hotărâtoare în procesul trecerii de la orânduirea feudală la orânduirea capitalistă37.
Astfel, petiŃia-proclamaŃie a revoluŃionarilor moldoveni din martie 1848 „urmărea concretizarea
absolută a principiului separării puterilor statului, autonomizării Adunării obşteşti şi scoaterea ei de
sub tutela domnitorului Mihail Sturza”38. Aceasta însemna dizolvarea Adunării obştelşti şi
constituirea unei noi Adunări, considerată a fi „adevărata reprezentaŃie a naŃiei”. În łara
Românească, ProclamaŃia de la Islaz, citită în faŃa marii adunări din 9/21 iunie 1848, „explica
scopul revoluŃiei şi decreta o serie de prevederi reformatoare destinate să călăuzească Adunarea
generală extraordinară constituantă, ce urma să fie convocată, la alcătuirea noii ConstituŃii a Ńării”39.
Din ProclamaŃie rezulta clar că preconizata Adunare generală urma să fie alcătuită din reprezentanŃi
ai tuturor stărilor sociale, ceea ce reprezenta în fond, participarea maselor largi populare la
conducere, potrivit principiului din document, care postula că „de azi înainte alegera largă, liberă,
dreaptă, unde tot românul are dreptul de a fi chemat şi unde numai capacitatea, purtarea, virtuŃile şi
încrederea publică să-i dea dreptul de a fi ales”40. În Transilvania funcŃiona Dieta, formată din
unguri, saşi şi secui, românii, deşi constituiau circa 60% din locuitorii principatului, nu aveau nici
un reprezentant în Dietă. La punctul 15 din petiŃia naŃională a adunării de la Blaj din 3-5 mai 1848
se prevedea: „«NaŃiunea română pofteşte să se facă constituŃiune nouă pentru Transilvania, prin o
adunare constituantă a naŃiunilor Ńării, care constituŃiune să se întemeieze pe principiile dreptăŃii,
libertăŃii, egalităŃii şi fraternităŃii...”41. ConvenŃia ruso-turcă de la Balta-Liman din 1849, prevedea:

34
Istoria românilor, vol.VII, tom I..., p. 72
35
Tudor Drăganu, op. cit., p. 41
36
Ibidem, p. 42
37
Istoaria României. Compendiu, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1969, p. 296
38
Ibidem, p.
39
Tudor Drăganu, op. cit., p. 81
40
Ibidem, p. 82
41
Victor Cheresteşiu, Adunarea naŃională de la Blaj, Editura Politică, Bucureşti, 1966, p. 83

10
domnii Principatelor Române erau numiŃi de sultan pe timp de şapte ani, desfiinŃarea Adunărilor
obşteşti şi înlocuirea lor cu Divanuri legislative, cu membri de drept şi numiŃi de domn.
Activitatea parlamentară în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866).
ConvenŃia ConferinŃei reprezentanŃilor celor şapte puteri garante,care a avut loc la Paris între 10/22
mai-7/19 august 1858, deşi asigura, cum am mai menŃionat, autonomie celor două principate
române, înlătura imixtiunile în guvernare din partea Turciei şi Rusiei, „Principatele continuau să fie
separate, fiecare cu Parlament unicameral, cu Domnitor separat, ales pe viaŃă de către Parlament, cu
guverne separate”42. În conformitate cu prevederile ConvenŃiei şi după Unire, Alexandru Ioan Cuza
avea două guverne şi două parlamente. Prin voinŃa poporului, s-a reuşit Unirea în fapt „reunind în
persoana Domnului Cuza cele două coroane ale principatelor româneşti. Europa s-a înclinat în faŃa
faptului împlinit”43. Prin proclamaŃia din 11 decembrie 1861, Cuza prorogă adunările legislative din
Moldova şi łara Românească până la 24 ianuarie 1862 „când ambele adunări trebuiau să se
întrunească la Bucureşti într-o singură adunare, care trebuia să fie primul Parlament al României,
Stat unitar. «Unirea este împlinită, NaŃiunea română este fundată» spunea proclamaŃiunea”44. În
perioada ianuarie 1862-mai 1864, când Parlamentul a fost dizolvat, au fost adoptate: Legea privind
înfiinŃarea CurŃii de Conturi; Legea organizării puterii armate; Legea privind înfiinŃarea Consiliului
de Stat; Legea comunală, privind organizarea comunelor urbane şi rurale; Legea privind
interzicerea cumulului de funcŃii publice; Legea pentru organizarea judecătorească ş.a. La 2/14 mai
1864, Alexaandru Ioan Cuza a dizolvat Parlamentul, care se opunea legiferării reformei agrare,
reformei electorale şi celelalte reforme preconizate de domnitor şi de guvern. ProclamaŃia domnului
are în anexă textul unei ConstituŃii intitulată „Statutul dezvoltător al ConvenŃiei de la Paris sau
Actul adiŃional la ConstituŃiunea din 7/19 august 1858”, precum şi textul unei legi electorale. La
10/22-14/26 mai 1864 are loc plebiscitul privind Statutul dezvoltător al ConvenŃiei de la Paris(care
în realitate nu dezvoltă dispoziŃiile ConvenŃeiei de la Paris, ci le modifică, sporind drepturile puterii
executive în dauna celor legislative. Statutul este aprobat. În baza Statutului, inspirat din ConstituŃia
franceză din 1852, Parlamentul a luat forma bicamerală, întrucât a fost creat Senatul, cu competenŃe
legislative, mai puŃin legile referitoere la buget, care constituiau un atribut exclusiv al Adunării
deputaŃilor. „În esenŃă, modificările pe care Statutul le aducea ConvenŃiei de la Paris însemna
stabilirea în Principatele Unite a unui nou regim politic bazat pe preponderenŃa puterii excutive”45.
A fost adoptată noua lege electorală care abolea sistemul de trei colegii electorale, constituind doar
două colegii. Privită în ansamblu, legea electorală, deşi condiŃiona „calitatea de alegător şi de

42
Enciclopedia României, vol.I, Bucureşti, 1938, p. 175
43
Ibidem, p. 175
44
Ibidem, p. 176
45
Istoria Parlamentului şi a vieŃii parlamentare din România până la 1918..., p. 139

11
eligibil de un cens de avere, ea a constituit un salt înainte spre democratizarea vieŃii publice din
România”46.
ConstituŃia din 1866 şi Parlamentul. ConstituŃia a fost votată de Adunarea Electivă
la 29 iunie 1866, iar a doua zi, 30 iunie, Carol I a depus jurământul pe Legea fundamentală.
ConstituŃia din 1866 a reprezentat un moment important pe calea modernizării României, iar
modificările aduse până în 1923 au fost neînsemnate. ConstituŃia din 1866 postula faptul că statul
român este regat constituŃional ereditar. În ce priveşte puterea legislativă, ConstituŃia prevedea că
aceasta se exercita colectiv de către domn şi ReprezentanŃa NaŃională, formată din Senat şi
Adunarea DeputaŃilor. Ca urmare, „Orice lege cerea acordul de voinŃă al tuturor celor trei ramuri ale
puterii legiuitoare”47.
După adoptarea ConstituŃiei din 1866, un moment deosebit de important din istoria
Parlamentului şi a Ńării l-a constituit proclamarea independenŃei la 9/21mai 1877. Istorica hotărâre a
fost precedată de aprinse discuŃii în cele două Camere, însă, dând expresie voinŃei şi aspiraŃiei
românilor, s-a proclamat independenŃa absolută a Ńării noastre. Au rămas adânc gravate în conştiinŃa
generaŃiilor cuvintele rostite atunci de Mihail Kogălniceanu, ministrul Afacerilor Externe: „Suntem
independenŃi, suntem naŃie de sine stătătoare”48. În timpul participării României la războiul din
1877-1878, Parlamentul a aprobat mobilizarea armatei, a votat sporirea fondurilor necesare ducerii
războiului, sprijinind energic guvernul pe toată perioada războiului, iar uneori l-a determinat să
meargă într-un ritm mai rapid spre proclamarea şi recunoaşterea independenŃei naŃionale”49. În noile
condiŃii, după recunoaşterea independenŃei României de către Congresul de la Berlin, din 1878,
Parlamentul, indiferent de compoziŃia sa, dar cu deosebire când era dominat de liberali, va adopta o
seamă de legi care au vizat: problema agrară, fără să aducă modificări în viaŃa Ńărănimii; dezvoltarea
industriei, comerŃului şi sistemului financiar-bancar; relaŃiile cu alte state; organizarea şi
funcŃionarea puterii armate; sistemul judecătoresc; perfecŃionarea învăŃământului public;asigurarea
sănătăŃii publice etc. La 14/26 martie 1881, Parlamentul votează transformarea României în regat.
MoŃiunea referitoare la proclamarea regatului postula: „«România ia titlul de regat. Domnul ei,
Carol I, ia pentru sine şi moştenitorii săi titlul de rege al României»50.
În februarie 1907 s-a declanşat răscoala Ńăranilor la Flămânzi, judeŃul Botoşani, care
se va extinde în Moldova, apoi şi în Muntenia şi Oltenia. La 13/26 martie 1907 are loc şedinŃa
Parlamentului, care s-a pronunŃat pentru reprimarea răscoalei Ńărăneşti, care s-a soldat cu mii de
morŃi şi răniŃi.

46
Tudor Drăganu, op.cit., p. 161
47
Pop Teodor Leon, op. cit., p. 38
48
IndependenŃa României, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1977, p. 152
49
Istoria Parlamentului şi a vieŃii parlamentare în România până în 1918..., p. 251
50
Ibidem, p. 272

12
În împrejurările crizei balcanice din 1912-1913, Parlamentul a desfăşurat
următoarele activităŃi mai importante: în şedinŃa secretă din 11-13 mai 1913 a luat cunoştinŃă de
Protocolul de la Petersburg, prin care Bulgaria ceda României oraşul Silistra şi câteva mici localităŃi
din sudul Dobrogei; la 3 iulie 1913, cele două Camere au fost convocate în sesiune extraordinară,
după începerea războiului împotriva Bulgariei, când s-a dat citire mesajului tronului, în care erau
expuse considerentele care au determinat intrarea armatei române în acŃuine la sud de Dunăre. De
asemenea, Parlamentul a dezbătut şi aprobat, în unanimitate, în sesiunea din noiembrie 1913,
Tratatul de pace încheiat la Bucureşti în urma celui de al doilea război balcanic, prin care României
i-a revenit partea din sudul Dobrogei (judeŃele Durostor şi Caliacra) (Cadrilaterul), până la Turk-
Smil-Ekrene. „În ansamblu, evenimentele din 1912-1913 au dovedit că România se bucura de un
real prestigiu în sud-estul Europei şi chiar pe plan mai larg, european”51
În urma alegerilor din 2-12 februarie 1914, câştigate de liberali, noul Parlament şi-a
deschis lucrările la 21 februarie, principala problemă constituind-o dezbaterea proiectului
programului de reforme liberal. În fapt, Parlamentul era solicitat să sprijine guvernul pentru
efectuarea reformelor: agrară şi electorală, ceea ce impunea modificarea ConstituŃiei. Luând
cuvântul în Cameră, la 4 martie 1914, referitor la problema agrară propusă de guvern, Nicolae Iorga
atrăgea atenŃia că problema nu este nouă, că un program în acest sens fusese avansat şi înainte de
1907, afirmând: „deşi în 1907 se făcuse un program care a fost înlocuit cu un alt program,
programele înlocuindu-se la noi fără să fie îndeplinite şi legile schimbându-se fără să fie aplicate, şi
pe care nu ştiu cine l-ar fi îndreptat în întregime înainte de 1907-liberalii aveau ca lozincă domnia
legilor”52. Declanşarea Primului Război Mondial a amânat punerea în discuŃie a programului liberal
de reforme , acŃiune care va fi reluată în 1917.
Parlamentul şi-a reluat lucrările la 16 noiembrie 1916, şedinŃa fiind dominată de
multe interpelări şi luări de cuvânt, opoziŃia cerând explicaŃii cu privire la declararea neutralităŃii,
problemă legată de dezbaterea politicii externe a guvernului.
Campania armatei române din 1916 desfăşurată, în ansamblu, nefavorabil, a
determinat autorităŃile să se mute de la Bucureşti la Iaşi. La 9 decembrie 1916, Parlamentul şi-a
deschis sesiunea în sala Teatrului naŃional din Iaşi, fiind de faŃă regele şi regina. În mesajul regal,
care a fost prezentat personal de regele Ferdinand, după ce se înfăŃişa situaŃia politico-militară grea,
„Se exprima apoi încrederea în armata română, în glorioasele tradiŃii de luptă ale poporului român,
care inspiră speranŃe de victorie în perspectivă...Se exprimă dorinŃa ca parlamentul să sprijine
guvernul în elaborarea unor legi, făcându-se apel la armonie în faŃa pericolului extern53.
Preşedintele Adunării DeputaŃilor, M.Pherekyde a dat citire unei telegrame din partea Dumei

51
Alesandru DuŃu, România în istoria secolului XX, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2007, p. 19
52
Nicolae Iorga, Discursuri parlamentare, Editura Politică, Bucureşti, 1981, p.291
53
Istoria Parlamentului şi a vieŃii parlamentare din România până în 1918..., p. 452

13
imperiale şi alta din partea deputaŃilor sârbi, prin care se saluta intrarea României în război de
partea Antantei, a informat că în parlamentele Italiei, FranŃei şi Angliei s-au făcut aprecieri pozitive
în legătură cu intrarea României în acŃiune54. La Senat, care avea ca preşedinte pe Em. Porumbaru,
s-a înregistrat aceeaşi atitudine de sprijinire a războiului, subliniindu-se că-şi va da concursul la
realizarea reformelor agrară şi electorală la sfârşitul războiului.
La 8 martie 1917, Camera şi-a luat lucrările în problema reformei agrare şi
electorale. Reforma agrară din 1921 „nu a însemnat desfiinŃarea relaŃiilor feudale care s-au menŃinut
sub forma dijmei, şi nici nu a fost aplicată decât la 1/3 din cei îndreptăŃiŃi la reformă”55 În iulie 1917
a fost modificată ConstituŃia, prin introducerea principiului „«exproprieri pentru cauză de utilitate
publică»”56 Legile pentru definitivarea reformei agrare au fost adoptate astfel: „la 13 martie 1920
(pentru Basarabia); la 17 iulie 1921 (pentru Oltenia, Muntenia, Moldova şi Dobrogea); la 30 iulie
1921 (pentru Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, precum şi pentru Bucovina)”57. În ceea ce
priveşte cealaltă lege, electorală, este de menŃionat că „Introducerea votului universal a avut ca
rezultat creşterea spectaculoasă a numărului de alegători, mutarea centrului de greutate al vieŃii
electorale de la oraş la sat şi schimbarea modului de desfăşurare a luptei politice”58.
ArmistiŃiul din decembrie 1917 şi tratatul de pace, încheiate cu Puterile Centrale în
1918, au constituit ocazii pentru a fi acuzaŃi, în Parlament, cei care au decis intrarea Ńării în război
de partea Antantei. „ArmistiŃiul a provocat nemulŃumirea guvernelor aliate, care nu au înŃeles iniŃial
situaŃia grea în care se afla România. Mai mult ele au făcut presiuni pentru retragerea armatei
române şi continuarea luptei în sudul Rusiei, în colaborare cu trupele aflate la dispoziŃia Radei
ucrainene şi cu trupele ruse contrarevoluŃionare, conform planului schiŃat de generalul H.M.
Berthelot”59
ConstituŃia din 1923 nu a adus schimbări semnificative în raporturile dintre organele
statului. Art.34 postula că puterea legislativă se exercita colectiv de către Rege, ReprezentanŃa
NaŃională care, ca şi prin ConstituŃia din 1866 era formată din Senat şi Adunarea DeputaŃilor60.
„Orice lege cerea acordul de voinŃă al celor trei ramuri ale puterii legislative. Nici o lege nu putea fi
supusă sancŃiunii regale, decât după ce a fost discutată şi votată de majoritatea ambelor adunări 61.
În acelaşi timp, fiecare din cele trei ramuri ale puterii avea dreptul la iniŃiativă legislativă. Ca şi
ConstituŃia din 1866, nici modificările din 1923 nu conferea regelui dreptul de a declara război şi a
încheia pacea, rezultând că „dreptul de a decla război şi încheia pacea aparŃinea legislativului, care
54
Ibidem, p. 452
55
Pop Teodor Leon, op. cit., p.42.
56
Istoria românilor, vol.VIII, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, p. 103
57
Ibidem, p. 103
58
Ioan Scurtu, op. cit., p. 30
59
Alesandru DuŃu, op. cit., p. 35
60
Pop Teodor Leon, op. cit., p. 46
61
Ibidem, p. 47

14
avea plenitudinea atribuŃiilor suverane”62. În primii ani postbelici Parlamentul a dezbătut şi adoptat
legi pentru generalizarea legislaŃiei, a sistemului judecătoresc, administrativ, militar etc. pe întreg
teritoriul României Mari, iar în anii ce au urmat au fost adoptate legi care au vizat perfecŃionarea
învăŃământului, organizarea, pregătirea şi înzestrarea armatei, precum şi domeniul politicii externe.
Degradarea regimului democratic în România în deceniul patru al secolului XX s-a
datorat şi monarhiei, îndeosebi prin dreptul de dizolvare a Parlamentului, determinând o gravă
instabilitate parlamentară. „Conform ConstituŃiei, parlamentul era ales pe 4 ani, dar, în fapt, doar
două corpuri legiuitoare (alese în 1922 şi 1933) s-au menŃinut întreaga legislatură. În perioada
1919-1937, durata medie de existenŃă a unui parlament a fost de 2 ani, înregistrându-se şi situaŃii
când acesta a fost dizolvat după patru luni (în 1920) şi un an (1927). Astfel, s-a ajuns ca în perioada
interbelică să se perinde nu mai puŃin de zece corpuri legiuitoare, cele mai multe neavând timpul
material pentru dezbaterea şi adoptarea legilor necesare diferitelor domenii de activitate socială”63.
Prin plebiscitul din februarie 1938 s-a adoptat o nouă ConstituŃie, fruct al palatului
regal. În Enciclopedia României este astfel prezentat regimul puterilor în Stat, pe baza ConstituŃiei
din 1938: „a) regimul reprezentativ simplu, un regim de autoritate, în care excutorul capătă
preponderenŃa necesară conducerii, înlocuind regimul parlamentar existent până atunci; b) înlătură
sistemul de guvernare al partidelor politice, bazate pe interese egoiste materiale, punând la baza
Statului munca, organizând corpul electoral pe bază de muncă intelectuală şi manuală şi dând o
largă reprezentare corporaŃiilor...”64. După abdicarea lui Carol al II-lea, succesorul său, regele
Mihai, prin decretul din 8 septembrie 1940 l-a împuternicit pe generalul Ion Antonescu cu depline
puteri legislative şi executive.
În perioada 23 august 1944-1 decembrie 1946, în lipsa Parlamentului, activitatea în
Stat a fost condusă pe bază de decrete-legi. Conform Legii nr.560 din 13 iulie 1946, referitoare la
exercitarea puterii legislative şi la alegerile pentru Adunarea DeputaŃilor, a fost creat un nou sistem
electoral bazat pe vot universal, egal, secret, direct. De asemenea, în lege s-a prevăzut ca noua
ReprezentanŃă NaŃională să fie realizată printr-un Parlament unicameral-Adunarea DeputaŃilor.În
alegerile din 19 noiembrie 1946, Blocul Partidelor Democratice au obŃinut victoria. La 1 decembrie
1946, s-a deschis sesiunea noului Parlament (Adunarea DeputaŃilor). Regele Mihai a deschis
lucrările Adunării DeputaŃilor, prezentând mesajul tronului, în care, între altele, afirma: „«Sunt
fericit să mă găsesc în mijlocul reprezentanŃilor Ńării, întruniŃi astăzi pentru întâia oară, după o
îndelungată întrerupere a vieŃii parlamentare»”65.

62
Ibidem, p. 48
63
Ioan Scurtu, op. cit., p. 39
64
Enciclopedia României, vol.I, Bucureşti, 1938, p. 197-198
65
Ioan Scurtu, Monarhia în România 1866-1947..., p. 166

15
Marea Adunare NaŃională. La 25 februarie 1948, Adunarea DeputaŃilor a fost
dizolvată conform Legii nr.32, chemând electoratul la urne pentru 28 martie 1948. A fost ales noul
organ legislativ, Marea Adunare NaŃională. Întrunită la 6 aprilie 1948, Marea Adunare NaŃională a
luat în dezbatere proiectul ConstituŃiei care, după ce i s-au adus unele amendamnte, l-a votat în
unanimitate. La art.37 al ConstituŃiei se stipula că „Organul suprem al puterii de Stat a Republicii
Populare Române este Marea Adunare NaŃională a R.P.R.”, iar art.38.preciza că „Marea Adunare
NaŃională a R.P.R. este unicul organ legislativ al Republicii Populare Române”. Marea Adunare
NaŃională se alegea pe timp de 4 ani. Conform art.39 din ConstituŃia din 1948, între atribuŃiile
noului organ legislativ figurau: alegerea Prezidiului Marii Adunări NaŃionale; formarea guvernului;
modificarea ConstituŃiei; stabilirea numărului, atribuŃiilor şi denumirea ministerelor şi desfiinŃarea,
contopirea sau noua denumire a celor existente; votarea bugetului statului, fixarea impozitelor şi a
modului de percepere; chestiunile războiului şi ale păcii; să decidă consultarea poporului prin
referendum, acordarea admnistiei. ÎniŃiativa legislativă aparŃinea guvernului, însă puteau lua
iniŃiativa unei legi şi deputaŃii, cel puŃin o cincime din numărul total66.
La 24 septembrie 1952 a fost adoptată o nouă ConstituŃie, căreia i s-au adus unele
modificări prin Legea nr.1 din 19 martie 1959, Legea nr.2 din 29 decembrie 1959 şi Legea
nr.1/1961. Prin Legea nr.1/1961, de pildă, au fost sporite atribuŃiile Marii Adunări NaŃionale, iar
Prezidiul Marii Adunări NaŃionale a fost înlocuit cu Consiliul de Stat, stabilindu-i-se atribuŃiile
permanente şi cele dintre sesiunile Marii Adunări NaŃionale. De asemenea, prin această lege s-a
precizat că procurorul general este subordonat numai Marii Adunări NaŃionale şi, între sesiuni,
Consiliului de Stat, iar nu Consiliului de Miniştri, aşa cum se prevedea până la prezenta lege.67
La 21 august 1965, Marea Adunare NaŃională a votat o nouă ConstituŃie în care, între
altele, denumirea Ńării a fost schimbată din Republica Populară Română în Republica Socialistă
România. Între atribuŃiile Marii Adunări NaŃionale erau precizate: alegerea şi revocarea
preşedintelui Ńării; Consiliului de Stat; Consiliului de Miniştri; Tribunalului Suprem şi procurorului
general. La art.63 şi următoarele din ConstituŃie sunt stabilite atribuŃiile Consiliului de Stat,
componenŃa acestuia, raporturile lui cu Marea Adunare NaŃională. Consiliul de Stat adopta decrete,
care, pentru a dobândi putere de lege erau supuse votului Marii Adunări NaŃionale. Este de
menŃionat că Nicolae Ceauşescu, preşedintele Ńării, a fost, de la un timp, şi preşedinte al Consiliului
de Stat.
ConstituŃia din 1965 „a fost abrogată total şi expres de la 8 decembrie 1991, de către
ConstituŃia României din 1991”68. S-a format Parlament bicameral: Camera DeputaŃilor şi Senatul.
Conform art.62 din ConstituŃia din 2003, „Camera DeputaŃilor şi Senatul sunt alese prin vot

66
ConstituŃia R.P.R., Editura de Stat pentru Literatură Juridică, Bucureşti, 1948
67
Pop Teodor Leon, op. cit., p. 65
68
Ioan Muraru, Gheorghe Iancu, Mona-Lisa Pucheanu, Corneliu-Liviu Popescu, op. cit., p. 189

16
universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii electorale”. Durata unui mandat este de
4 ani.
III. GUVERNUL
În scurgerea timpului s-au statornicit trei ramuri importante ale puterii: legislativă,
executivă şi judecătorească, fenomen care apoi a condus la cristalizarea doctrinei separării puterilor
în stat. Geneza acestui conept este atribuit antichităŃii, observat de marele filosof Aristotel (384-322
î.e.n.) şi definit în lucrarea sa „Politica”. „În orice stat, spune Aristotel, sunt trei părŃi. Aceste trei
părŃi, odată bine organizate, statul întreg este, în mod necesar, bine organizat el însuşi. Cea dintâi
din aceste trei părŃi este Adunarea generală, care deliberează cu privire la afacerile publice; a doua
este Corpul magistraŃilor, căruia să i se hotărască natura, atribuŃiile şi modul de numire; a treia este
Corpul Judecătoresc”69. Rezultă că în concepŃia lui Aristotel, „Adunarea generală decide în mod
suveran despre pace şi războiu, despre încheierea şi ruperea tratatelor; ea face legile, pronunŃă
pedeapsa cu moartea, exilul, confiscarea, şi primeşte conturile magistraŃilor”70.
Acest concept a dobândit noi înterpretări în perioada de început a epocii moderne,
reflectat în lucrările unor filosofi iluminişti francezi. Unul din aceştia a fost Charles Louis
Montesquieu (1689-1755), care a prezentat în mod explicit separarea puterii în legislativă, executivă
şi judecătorească71. Această teorie va constitui „unul din punctele principale ale programelor
revoluŃiilor burgheze”72. Obiectivul principal al conceptului separării puterilor în stat îl constituie
renunŃarea la sistemul cumulării puterii în mâna unui om sau a unui organ, pledând pentru „o
monarhie constituŃională de tip englez, un sistem bicameral care să limiteze puterea regală prin
organisme eligibile”73. Motivând necesitatea separaŃiei puterilor în stat, Montesqieu sublinia că
„Atunci când în mâinile aceleiaşi persoane sau aceluiaşi corp de dregători, puterea legislativă este
întrunită cu puterea executivă, nu există libertate, deoarece poate naşte teama ca acelaşi monarh sau
acelaşi senat să facă legi tiranice pe care să la aplice în mod tiranic”74. La rândul său, Jean Jaques
Rousseau(1712-1778) percepea separarea puterilor în stat „ca un instrument firesc pentru limitarea
absolutismului monarhic şi pentru o progresivă organizare a statului”75.
Puterea executivă. După unii autori, „FuncŃia executivă este uneori denumită şi funcŃie
administrativă şi are ca obiect organizarea aplicării şi aplicarea în concret a legilor, asigurarea bunei
funcŃionări a serviciilor publice instituite în acest scop, precum şi emiterea de acte normative şi

69
Aristotel, Politica. În româneşte de El. Bezdechi, Editura Cultura NaŃională, Bucureşti, 1924, p. 241
70
Ibidem, p. 241
71
Mic dicŃionar filosofic, Editura pentru Literatură Politică, Bucureşti, 1954, p.452
72
Gheorghe Gheorghe, SeparaŃia puterilor în stat. Teorie şi realitate, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti,
1976, p. 8
73
Ibidem, p 9
74
Ibidem, p. 9
75
Ibidem, p. 11

17
individuale sau efectuarea de operaŃii materiale prin care, pe baza legii, se intervine în viaŃa
particularilor pentru a le integra activitatea sau a le face anumite prestaŃii”76.
Istoricii şi specialiştii în materie consideră că originea separării puterilor în stat în
Principatele Române se află în aplicarea Regulamentelor organice, începând din 1831 în łara
Românească şi din 1832 în Moldova, întrucât până atunci puterea era concentrată în mâna
domnului, pe care o folosea în mod neîngrădit. Fosta structură, Sfatul Ńării, format din mitropoliŃi,
episcopi şi boieri numiŃi de către domn, „neavând origine electivă, nu avea nici o independenŃă faŃă
de domn”77.
Potrivit prevederilor Regulamentelor organice, problema separării puterilor este
reglementată astfel: a) puterea legislativă este despărŃită de cea judecătorească, precizându-se că
„«Obicinuita Obştească Adunare nu va fi însărcinată de acum înainte şi cu cuviinŃele judecătoreşti,
fiind acestea pentru vremea viitoare, se vor da asupra unui osebit divan sau asupra unei Înalte
curŃi...»”78; b) separaŃia puterii legislative de cea executivă, s-a rezolvat prin includerea în atribuŃiile
Obşteştei Adunări „«toate izvoarele de pravilă(proiectele de legi) şi regulamentele noi care peste
marginile unei porunci slobozite de Domn pentru împlinirea legiuirilor în fiinŃă», iar în căderea
puterii executive îi da „«poruncile domneşti care se dau spre a se pune în lucrare cele în fiinŃă
pravile»”79. De asemenea, în „sistemul Regulamentelor, Domnul numea şi revoca pe colaboratorii
săi, fără a Ńine seama de alte consideraŃii decât acelea care îl interesau pe el. Miniştrii nu puteau
urmări o altă politică decât aceea a Domnitorului. Orice iniŃiativă în domeniul de activitate
departamentală al ministrului trebuia să aibă încuviinŃarea prealabilă a Domnului”80. ÎntruniŃi,
miniştrii formau Sfatul Miniştrilor, pe care Domnul îl convoca pentru examinarea unor chestiuni
importante, aceasta constituind forma embrionară a guvernului. În acest sens, art. 149 din
Regulamentul organic al łării Româneşti preverea că „Acest sfat va fi sub însuşi prezidenŃia
Domnului de câte ori va socoti de trebuinşă a se sfătui cu miniştri săi asupra vreunei folositoare
măsuri administrative, asupra vreunei noi întocmiri ce ar trebui să facă»”81.
Proiectul ConstituŃiei din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza prevedea „sporirea
excesivă a puterii executive”82, în dauna celei legislative. La art. 3 se preciza că „Domnul are singur
iniŃiativa legilor, el le pregăteşte cu concursul Consiliului de Stat şi le supune Adunării Elective şi
Corpului Ponderatoriu, spre votare”83. Din cauza punctelor de vedere diferite în realizarea

76
Marian Enache, Controlul parlamentar, Editura POLIROM, Iaşi, 1998, p.21
77
Ion Mamina, Ion Bulei, Guverne şi guvernanŃi 1866-1916, SILEX-Casă de Editură, Presă şi Impresariat SRL,
Bucureşti, 1994, p. 217
78
Gheorghe Gheorghe, op. cit., p- 218
79
Ibidem, p. 218
80
Pop Teodor Leon, op. cit., p. 9
81
Gheorghe Gheorghe, op. cit., p. 220
82
Ibidem, p. 238
83
Ioan Muraru, Gheorghe Iancu, Mona-Lisa Pucheanu, Corneliu-Liviu-Popescu, op. cit., p. 8

18
reformelor preconizate de Cuza, în timpul domniei acestuia s-a constatat o pronunŃată instabilitate
guvernamntală, iar când proiectele de legi privind reforma electorală şi reforma agrară, prezentate
de guvernul condus de Mihail Kogălniceanu, au fost respinse de Adunarea Electivă, cerând demisia
guvernului, la 2/14 mai 1865, domnitorul dizolvă organul legislativ. ConstituŃia din 1866,
„încredinŃa activitatea executivă Domnului. De reŃinut că această activitate nu se restrângea la
simple acte executive, ci se extindea asupra întregii vieŃi de stat, cu excepŃia acelor atribuŃii care
erau rezervate prin ConstituŃie organelor legislative şi organelor judecătoreşti. În baza activităŃii
executive Domnul domnea, şi, prin miniştrii săi răspunzători, guverna, executa legile şi administra,
folosindu-se de organizaŃia puterii executive”84. După adoptarea ConstituŃiei din 1866 s-a constituit
primul guvern cu Lascăr Catargiu preşedinte.
În împrejurările războiului de independenŃă guvernul României era condus de Ion C.
Brătianu(24 iulie 1876-24 noiembrie 1878). Dar, când o confruntare militară ruso-otomană devenise
imientă, au fost operate unele modificări în guvern, astfel: la 2 aprilie 1877, colonelul Gheorghe
Slăniceanu de la Departamentul de Război a fost înlocuit cu generalul Alexandru Cernat, iar la 3
aprilie, Nicolae Ionescu, de la Afaceri Străine, a fost înlocuit cu Mihail Kogălniceanu.
Pe fondul situaŃiei politice şi militare din perioada dată, guvernul român a considerat ca
potrivit momentul de a acŃiona pentru obŃinerea independenŃei pe cale diplomatică. În acest sens,
invocând neutralitatea, care în fapt era o manifestare de independenŃă, în iunie 1876, Mihail
Kogălniceanu, ministrul Afacerilor Străine, printr-un memoriu, a cerut PorŃii otomane:
recunoaşterea individualităŃii statului român şi a numelui de România; admiterea reprezentantului
Ńării noastre în corpul diplomatic; inviolabilitatea teritoriului român şi delimitarea insulelor Dunării;
încheierea cu Poarta a unei convenŃii comerciale, poştale şi telegrafice; fixarea graniŃei între
România şi Turcia la gurile Dunării, pe talvegul braŃului principal al acestui fluviu ş. a.. Însă
cererile fireşti, îndreptăŃite ale României, au fost respinse de Poartă şi apreciate ca inoportune la
Londra, Paris, şi Petersburg. În aceste circumstanŃe, luând în considerare şi criza intervenită în
relaŃiile dintre imperiile rus şi otoman , guvernul român s-a apropiat de Rusia, consimŃind la
încheierea unei ConvenŃii în vederea trecerii trupelor ruseşti pe teritoriul României spre teatrul de
operaŃii care se prefigura la sud de Dunăre. DiscuŃiile despre această problemă au fost începute la
Livadia în toamna anului 1876, în timpul vizitei delegaŃiei României, conduse de primul-ministru,
Ion C. Brătianu, cu guvernul şi cu Ńarul Rusiei. AcŃiunea se va finaliza la 4 aprilie 1877, prin
semnarea, la Bucureşti, a ConvenŃiei româno-ruse, de M- Kogălniceanu, din partea României şi de
Dimitrie Stuart, din partea Rusiei. Actul semnării ConvenŃiei fusese aprobat în prealabil de
Parlament. Prin această ConvenŃie, Rusia se obliga să respecte strict independenŃa, suveranitatea şi

84
Ibidem, p. 42

19
intergitatea statului român, aşa cum rezultau ele din legile interne şi din tratatele existente”85. În
momentul în care s-a pus problema participării armatei române la răsboi la sud de Dunăre, alături de
trupele ruse, în afară de Domnitorul Carol I, la tratativele cu autorităŃile ruse, privind condiŃiile
concrete în care România accepta să ia parte, respectiv sub comandament oropriu şi să aibă zonă
dinstinctă de operaŃii, a participat şi primul-ministru Ion C. Brătian, susŃinând, fireşte, punctul de
vedere român. Pe timpul campaniei armatei române din 1877-1878, guvernul român a acŃionat
energic pentru a asigura fondurile şi aprovizionarea frontului cu cele necesare ducerii la îndeplinire
a misiunilor ce i-au revenit.armatei române.
După încheierea războiului din 1877-1878, cu înfrângerea Imperiului otoman, guvernul
român a trebuit să desfăşoare o susŃinută activitate diplomatică în vederea recunoaşterii
independenŃei României. În faŃa Congresului de la Berlin, din 1878, guvernul român, a fost
reprezentat de Ion C. Brătianu şi Mihail Kogălniceanu. Aceştia au acŃionat cu vigoare pentru
apărarea drepturilor României şi, „Fără să aştepte terminarea lucrărilor Congresului, Ion C. Brătianu
şi M. Kogălniceanu s-au întors la Bucureşti aducând consfinŃirea independenŃei României şi
integrarea Dobrogei în vechile hotare ale Ńării. Ei aveau conştiinŃa împăcată deoarece făcuseră tot ce
le-a stat în putinŃă pentru apărarea intereselor României”86.
Guvernul Ńării în alte împrejurări. De pildă, în timpul răscoalei Ńărăneşti din 1907 au existat
două guverne: cel conservator(22 decembrie 1904-12 martie 1907), condus de George Gr.
Cantacuzino care, datorită mişcării Ńărăneşti este înlocuit cu unul liberal, condus de Dimitrie A.
Sturza(12 martie 1907-27 decembrie 1908), având pe Ion C. Brătianu la Ministerul de Interne, pe
generalul Alexandru Averescu, la Ministerul de Război şi pe Spiru Haret la Culte şi InstrucŃiune
Publică. Cu aprobarea Parlamentului, armata şi celelalte forŃe represive ale vremii au înăbuşit
roscoala Ńăranilor din 1907, soldată cu mii de morŃi şi rănişi. În această acŃiune, guvernul a avut un
rol important. Ca urmare directă a răscoalei, guvernul a supus spre aprobare o serie de legi în
domeniu, între care: legea învoielilor agricole, aprobată în decembrie 1907, care din multitudinea
formelor de învoieli, legea admitea două-în bani şi în dijmă, interzicând munca la tarla; legea pentru
uşurarea agricultorilor de daunele suferite în timpul răscoalelor, acordându-se 15 milioane de
lei(1908); legea împotriva trusturilor arendăşeşti, care limita luarea în arendă sau exploatare a unei
suprafeŃe de pământ mai mare de 4.000 de hectare. Totodată, au fost iniŃiate legea pentru
judecătoriile de ocoale; legea pentru înfiinŃarea casei Rurale; legea pentru organizarea comunelor şi
administrarea plăşilor ş. a. „Legile liberale care au urmat Răscoalei din 1907, importante în esenŃa
lor, nu depăşeau, nici ele, limitele principiilor liberale pe care partidul trebuia să le respecte în opera
de guvernare. Şi de data aceasta, credem, responsabilitatea guvernării, importanŃa şi consecinŃele

85
Documente privind istoria României, Războiul pentru independenŃă, vol. II, Editura Academiei Republicii Populare
Române, Bucureşti, 1952, p. 112
86
IndependenŃa României, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1977, p. 312

20
unei soluŃii mai radicale nu au îngăduit liberalilor(unora dintre dânşii, cel puŃin) să propună o nouă
împroprietărire a Ńăranilor..”87.
În preajma şi în timpul războaielor balcanice, guvernul României, condus de Titu
Maiorescu, a depus o stăruitoare activitate diplomatică, a luat măsurile necesare pentru participarea
armatei la al doilea război balcanic(1913), a organizat şi condus tratativele de pace de la Bucureşti.
În anii Primului Război Mondial a funcŃionat cel de-al 37-lea guvern din 1866, sub preşedinŃia lui
Ion C. Brătianu, care deŃinea şi Ministerul de Război. Odată cu începerea războiului, guvernul a
acŃionat pentru stabilirea poziŃiei ce trebiua adoptată de România care, din anul 1883 făcea parte din
Tripla AlianŃă, alături de Austro-Ungaria, Germania şi Italia. În Consiliul de Coroană de la Sinaia,
Ion C. Brătianu, a argumentat pe larg, în numele guvernului, necesitatea neutralităŃii, subliniind că
Puterile Centrale „«Nu ne-au făcut cinstea să ne comunice măcar intenŃiile lor-declara el. După ce
războiul a fost împlinit, ne-au cerut să luăm armele alături de ele. Un stat ca al nostru-a continuat
Brătianu-, care în alianŃă a intrat ca stat suveran pe picior de egalitate, nu poate fi tratat în aşa
chip(...)România nu ar putea admite să ia armele într-un război a cărui cauză este tocmai nimicirea
unei naŃiuni mici”88, adică a Serbiei. În perioada neutralităŃii, guvernul român, pe lângă activitatea
politico-diplomatică, a iniŃiat o serie de măsuri pentru întărirea capacităŃii de luptă a armatei, având
în vedere că primul-ministru era şi ministru de război, între care: a fost sporit bugetul destinat
Ministerului de Război, industria a fost convertită la producŃia de război, s-a mărit numărul elevilor
în şcolile militare, a fost intensificată activitatea de achiziŃionare din afară a unor catităŃi sporite de
armament şi muniŃii. Au fost elaborate şi semnate, cu reprezentanŃii FranŃei, Angliei, Rusiei şi
Italiei, la 4/17 august 1916, la Bucureşti, a Tratatului politic, prin care se garantau graniŃele
existente ale României şi se recunoştea dreptul Ńării noastre asupra teritoriilor locuite de români în
Austro-Ungaria; a ConvenŃiei militare, care reglementa relaŃiile de comandament interaliate,
obligaŃiile strategice ale armatei române şi ale armatelor aliate, coperarea lor, cu păstrarea
comandamentului propriu şi existenŃa unei zone distincte de operaŃii etc. În luptele duse de armata
română în campania din 1916 şi cea din 1917, guvernl a acŃionat pentru a asigura cele necesare
trupelor, pentru menŃinerea ligăturilor cu AliaŃii, pentru refacerea şi reorganizarea armatei în 1917,
pe teritoriul naŃional, România respingând propunerea părŃii ruse ca armata română să se refacă în
adâncimea spaŃiunlui rus, a depus eforturi susŃinute pentru înzestrarea armatei. În perioada cât a
funcŃionat, guvernul condus de Ion C.I. Brătianu(29 noiembrie 1918 stil vechi)-27 septembrie 1919,
s-au petrecut câteva evenimente: emiterea decretelor-lege prin care se ratifica Unirea; reprimarea
manifestanŃilor în PiaŃa Teatrului NaŃional din Bucureşti, la 13/26 decembrie 1918, soldată cu şapte

87
Istoria românilor, vol. VII, tom II..., p. 96
88
Ibidem, p. 404-405

21
morŃi şi 15 răniŃi89. Pe baza modificării ConstituŃiei, în iulie 1917, la propunerea guvernului au fost
înfăptuite refarma agrară şi reforma electorală.
Perioada interbelică s-a caracterizat printr-o accentuată instabilitate guvernamentală,
„generată de modificările ce aveau loc în viaŃa economică şi socială, de noua stare de spirit a
cetăŃenilor, de reformele democratice, precum şi de unele cauze externe. Guvernele României au
avut de rezolvat probleme complexe: organizarea statului naŃional unitar, integrarea provinciilor
unite în 1918 în cadrul statului român, refacerea şi dezvoltarea economică, încheierea tratatelor de
pace, trasarea principalelor jaloane ale politicii externe a României în noua situaŃie
internaŃională”90. Astfel, în anii 1920-1930, în România au fost 11 guverne, iar în deceniul următor
14 guverne, în total 25 de guverne în 20 de ani91. „Evident, că aceste dese schimbări de guverne au
afectat coerenŃa politicii de stat şi, nu o dată, au derutat marea masă a cetăŃenilor”92.
ConstituŃia din 1923, la art.92 prevedea că Guvernul exercită puterea executivă în numele
Regelui, în modul stabilit de ConstituŃiune93. În practică, lucrurile se petreceau astfel: „regele
încredinŃa unei persoane mandatul de a forma guvernul, iar acesta alcătuia lista miniştrilor pe care o
prezenta suveranului pentru a o aproba prin decret94. În noiembrie 1928, formarea guvernului este
încredinŃată lui Iuliu Maniu, despre care Nicolae Iorga va scrie că „România începe în acest
moment una dintre cele mai riscante experienŃe...”95. Guvernarea Ńărăniştilor, va fi marcată de criza
economiceă mondială, declanşată în 1929, de reprimarea grevei minerilor din Valea Jiului, în 1929,
când s-au înregistrat 22 de morŃi şi 58 grav răniŃi96; a grevei muncitorilor de la Atelierele C F.R. din
Bucureşti, din 1933, soldată cu trei morŃi şi 16 răniŃi şi arestarea a 2.000 de grvişti97. De asemenea,
în timpul guvernării Ńărăniste a avut loc instalarea ca rege a lui Carol al II-le, în 1930.
Actul guvernării din deceniul patru al secolului XX s-a exercitat în condiŃiile crizei
economice mondiale, a reinstaunării monarhiei şi de sporire a tendinŃelor de regim totalitar, al
ofensivei forŃelor de dreapta de sorginte fascistă, al luptei pentru menŃinerea şi întărirea alianŃelor
politico-militare la care România era parte(Mica ÎnŃelegere şi ÎnŃelegerea Balcanică), în condiŃiile
ascensiunii forŃelor fasciste-revizioniste pe plan european. Guvernul condus de Octavian Goga(28
decembrie 1937-1o februarie 1938) a fost expresia voinŃei regelui, fapt rezultat din declaraŃia lui
Corol II, potrivit căreia „Este guvernul meu şi trebuie să aibă aprobarea mea. În ziua în care nu aş fi

89
Istoria românilor, vol.VIII...,p. 245
90
Ibidem â, p- 244
91
Ioan Scurtu, Istoria contemporană a României(1918-2005), Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005,
p.37
92
Ibidem, p. 37
93
Ioan Muraru, Gheorghe Iancu, Mona-Lisa Pucheanu, Corneliu-Liviu Popescu, op. cit. p. 85
94
Ioan Scurtu, op. cit. p. 25
95
Istoria românilor, vol.VIII..., p. 272-273
96
Ibidem, p. 277
97
Ibidem, p. 309

22
mulŃumit de felul cum guvernează, voi cere o schimbare98. În peioada 11 februarie 1938-6 martie
1939 a funcŃionat guvernul condus de partiarhul Miron Cristea, menit să asigure „trecerea de la
regimul democratic la cel de autoritate monarhică”99. În legătură cu semnificaŃia politică a
ConstituŃiei din februarie 1938, patriarhul Miron Cristea, după ce elogia pe Carol al II-lea, afirma:
„«Astăzi s-a distrus hidra cu 29 de capete electorale, care a învrăjbit fără folos pe toŃi spre paguba
Ńării întregi. Astăzi s-a rupt păienjănişul de pe ochii cetăŃenilor României întregite, ca să vadă
limpede de unde vine mântuirea: de la eroica hotărâre a majestăŃii Tale»”100. ConstituŃia din 1938
conferea regelui, şeful statului, prerogative şi atribuŃii deosebit de mari, acesta având atribuŃii
legislative, executive şi judecătoreşti, astfel că, principiul separaŃiei puterilor în stat era grav
încălcat. Cu privire la Executiv, art.65 din ConstituŃie preciza că „Guvernul se compune din
Miniştri şi Subsecretari de Stat. Miniştrii exercită puterea în numele Regelui, în condiŃiile stabilite
de ConstituŃie şi pe a lor răspundere. Miniştrii au răspunderea politică numai faŃă de Rege”101. Din
examinarea „atribuŃiilor celor trei puteri se evidenŃiază rolul însemnat ce se atribuie puterii
executive, ca urmare a trăsăturilor noii constituŃii, care se înfăŃişa ca o constituŃie a dictaturii
reagale”102.
În perioada gravelor amputări teritoriale pe care le-a suferit România în anul 1940: iunie,
URSS ocupă Basarabia şi Nordul Bucovinei; august, dictatul de la Viena, prin care România pierde
o însemnată parte a teritoriului în favoarea Ungariei; pierderea Cadrilaterului în favoarea Bulgariei,
au fost guvernele conduse de Gheorghe Tătărăscu(11 mai-3 iulie 1940); Ion Gigurtu(4 iulie-4
septembrie 1940); generalul Ion Antonescu care, va avea întreaga putere în stat în perioada
septembrie 1940-23 august 1944.
Guvernele din perioada de după 23 august 1944. Între 23 august-3 noiembrie 1944, primul
guvern sub preşedinŃia generalului Constantin Sănătescu, guvern creat pe baza unei platforme
antifasciste, general-democratice, din care făceau parte reprezentanŃii celor patru partide politice
cuprinse în Blocul NaŃional Democrat: Comunist, Socialist, NaŃional-łărănesc, NaŃional-Liberal.
Între obiectivele cuprinse în Platformă, figurau: încheierea imediată, în baza ofertei făcute de AliaŃi,
a armistiŃiului cu NaŃiunile Unite, eliberarea Ńării de trupele germane, alăturarea Ńării noastre
NaŃiunilor Unite şi restabilirea independenŃei şi suveranităŃii naŃionale, înlocuirea regimului
antonescian cu un regim constituŃional, democratic, pe baza acordării drepturilor şi libertăŃilor
civice tuturor cetăŃenilor Ńării. În timpul funcŃionării acestui guvern a fost eliberat întreg teritoriul
naŃional de trupele germane şi ungare , s-a încheiat ConvenŃia de armistiŃiu cu NaŃiunile Unite la 12
septembrie 1944, după eliberarea teritoriului naŃional, trupele române, împreună cu cele sovietice,
98
Ibidem, p. 379
99
Ibidem, p. 391
100
Ioan Scurtu, op. cit., p. 43
101
Ioan Muraru, Gheorghe Iancu, Mona-Lisa Pucheanu, Corneliu-Liviu Popescu, op. cit., p. 109
102
Gheorghe Gheorghe, op. cit.,p. 284

23
au trecut la eliberarea Ungriei şi Cehoslovaciei, luptând până la victoria finală. Între 4 noiembrie-5
decembrie 1944 a urmat al doilea guvern Sănătescu, rămânând un guvern de coaliŃie, în care
dr.Petru Groza intră ca vicepeşedinte al Consiliului de miniştri, iar comuniştii LucreŃiu Pătrăşcanu,
ministrul de JustiŃie şi Gheorghe Gheorghiu-Dej, ministrul ComunicaŃiilor. Cele două guverne
prezidate de generalul C. Sănătescu s-au ocupat de susŃinerea frontului şi de ameliorarea situaŃiei
economice a Ńării. În perioada 6 decembrie 1944-5 martie 1945, preşedinte al Consiliului de miniştri
a fost generalul Nicolae Rădescu, în care cei trei: dr. Petru Groza, LucreŃiu Pătrăşcanu şi Gheorghe
Gheorghiu-Dej au fost menŃinuŃi în funcŃiile avute în guvernul precedent. În urma puternicilor
manifestaŃii de stradă, la 28 februarie 1945, guvernul prezidat de Rădescu a demisionat. La 2
martie, dr.Petru Groza a primit sarcina de a forma un nou guvern; la 6 martie a fost instalat guvernul
de largă concentrare democratică, tot un guvern de coaliŃie, prezidat de dr. Petru Groza care, cu
unele modificări va funcŃiona până la 29 decembrie 1947. Prima realizare a noului guvern a constat
în restabilirea administraŃiei româneşti în partea de nord a Transilvaniei. În faŃa guvernului Groza se
aflau importante probleme de soluŃionat: continuarea războiului alături de NaŃiunile Unite,
legiferarea reformei agrare, prin care au fost expropriate 1.468.000 de hectare, fiind împroprietăriŃi
circa 900.000 de familii Ńărăneşti103, demobilizarea armatei la sfârşitul războiului, dirijarea
eforturilor pentru refacerea economiei naŃionale, limitarea inflaŃiei şi stabilizarea monedei naŃionale,
organizarea alegerilor pentru constituirea Parlamentului, în noiembrie 1946. Pe plan extern:
încheierea Tratatului de pace cu Puterile Aliate şi Asociate, la 10 februarie 1947; în iulie 1947,
Gheorghe Tătărăscu, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi ministrul Afacerilor Străine, a
adresat o scrisoare lui Trigve Lie, Secretar General al O.N.U., în care argumentează primirea
României în această organizaŃie, demers care a rămas fără rezultat.
La 30 decembrie 1947, după înlăturarea monarhiei, guvernul, condus în continuare de dr.
Petru Groza, era format din comunişti, socialişti din aripa condusă de Lotar Rădăceanu şi din
membri ai Frontului Plugarilor. ConstituŃia din 1948, la art. 66 preciza că „Organul suprem executiv
şi administrativ al R.P.R. este guvernul”, care, conform art-72, „Guvernul are în sarcina sa
conducerea administrativă a Statului. El coordonează şi dă directive generale ministerelor de resort,
dirijează şi planifică economia naŃională, realizează bugetul Statului, asigură ordinea publică şi
securitatea Statului. Guvernul conduce politica generală a Statului în domeniul relaŃiilor
internaŃionale”104. Dr. Petru Groza va conduce guvernul până la 2 iunie 1952, când în această
funcŃie este destinat Gheorghe Gheorghiu-Dej, până la 19 martie 1957.Până în decembrie 1989 s-au
mai perindat guvernele având ca prim-miniştri pe: Chivu Stoica(20 martie 1957-20 martie 1961);
Ion Gheorghe Maurer(21 martie 1961-27 februarie 1974); Manea Mănescu(27 februarie 1974-28

103
De pus sursa
104
Ioan Muraru, Gheorghe Iancu, Mona-Lisa Pucheanu, Corneliu-Liviu Popescu, op. cit., p. 131

24
martie 1980); Ilie VerdeŃ(29 martie 1980-20 mai 1982); Constantin Dăscălescu(21 mai 1982-22
decembrie 1989. Conform ConstituŃiei din 1965, art. 77, „Consiliul de Miniştri este organul suprem
al administraŃiei de stat”105, iar la art-82 se menŃiona: „Consiliul de Miniştri, în întregul său, fiecare
din membrii acestuia sunt răspunzători în faŃa Marii Adunări NaŃionale, iar în intervalul dintre
sesiuni, în faŃa Consiliului de Stat. Fiecare membru al Consiliului de miniştri este răspunzător atât
pentru propria sa activitate, cât şi pentru întreaga activitate a Consiliului de Miniştri”106.
ConstituŃia din 1991 a revenit la denumirea Ńării de România, a cărei formă de guvernământ
a rămas Republica. Definind rolul şi structura Executivului, ConstituŃia, la art.101, precizează că
„Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii
interne şi externe a Ńării şi exercită conducerea generală a administraŃiei publice. În îndeplinirea
atribuŃiilor sale, Guvernul cooperează cu organismele sociale interesate. Guvernul este alcătuit din
prim-ministru, miniştri şi alŃi membri stabiliŃi prin lege organică”107. Stabilind raportul dintre
Parlament şi Guvern, art.110 din ConstituŃie prevede: „Guvernul şi celelalte organe ale
administraŃiei publice, în cadrul controlului parlamentar al activităŃii lor, sunt obligate să prezinte
informaŃiile şi documentele cerute de Camera DeputaŃilor, de Senat sau de comisiile parlamentare,
prin intermediul preşedinŃilor acestora”108. Formele prin care Parlamentul exercită controlul asupra
Guvernului sunt multiple. În principiu, „FuncŃia controlului parlamentar asupra Executivului are o
mare pondere, intensitate şi regularitate în activitatea Adunărilor reprezentative. Amplitudinea şi
dinamica manifestării controlului parlamentar asupra Guvernului se explică atât prin dependenŃa
activităŃii parlamentare de iniŃiativele guvernamentale, cât şi prin rolul determinant care revine
Guvernului în convertirea practică a deciziilor şi opŃiunilor parlamentare”109. În altă ordine de idei,
„exercitarea de către Parlament a controlului asupra Guvernului vizează, pe de o parte, acŃiunile
Guvernului de informare a Parlamentului, iar, pe de altă parte, intervenŃiile parlamentare de
verificare a activităŃii Guvernului”110. Se poate concluziona că, deşi în decursul istoriei au existat
multe momente de tensiune între puterea legislativă şi cea executivă, în deosebi în ceea ce priveşte
definirea atribuŃiilor, în general s-a ajuns la un echilibru şi nu au afectat grav interesele generale ale
Ńării.

IV. BISERICA
Ca instituŃie reprezentativă, Biserica a jucat un rol important în istoria poporului nostru,
contribuind la realizarea unităŃii naŃionale, la conservarea şi afirmarea limbii române, la dezvoltarea

105
Ibidem, p. 179
106
Ibidem, p. 181
107
Ibidem, p. 227-228
108
Ibidem, p. 231
109
Marian Enache, Controlul Parlamentar, Editura POLIROM, Iaşi, 1998, p. 75
110
Ibidem, p. 75

25
culturii noastre, la propagarea unor principii morale cu importante consecinŃe pozitive în relaŃiile
interumane. Cu timpul, în spaŃiul românesc, ortodoxia a devenit confesiunea populaŃiei majoritare,
iar Biserica a cunoscut numeroase forme de organizare, în consens cu cerinŃele epocii istorice
respective. Totodată, au fost statornicite şi raporturile dintre Biserică şi Stat, care nu întotdeauna au
fost idilice. Astfel, „Biserica s-a constituit, alături de domnie, într-un factor important al luptei
pentru afirmarea existenŃei de sine stătătoare a poporului român. Între Stat, cu expresia sa cea mai
importantă, domnia, şi Biserică, instituŃia patronând viaŃa spirituală a locuitorilor, de-a lungul
secolelor se stabilesc legături durabile, decurgând din interese comune, vizând păstrarea fiinŃei de
neam a poporului român”111. În acelaşi timp, este de remarcat că în relaŃiile Bisericii cu Statul ,
întodeauna statul a asigurat libertatea cultului, subliniindu-se că „nimeni nu poate fi împiedicat din
cauza cultului pe care-l exercită, să dobândească sau să exercite drepturi civile şi politice. În
acealaşi timp însă, credinŃele religioase nu pot scuti pe nimeni de la obligaŃiunile impuse de legi”112.
Biserica ortodoxă română de la Tudor Vladimirescu la Alexandru Ioan Cuza. În timpul
administraŃiei ruseşti în Principatele Române, în temeiul Tratatului de pace de la Adrianopol din
1829, au fost aplicate Regulamentele organice, care „erau chemate să dea viaŃă programului de
transformare a structurilor interne în raport cu spiritul veacului, de modernizare a societăŃii
româneşti, de creare a condiŃiilor capabile să accelereze progresul”113. În acest context, „Biserica şi-
a găsit în textele Regulamentelor Organice, ale łării Româneşti şi Moldovei, o legislaŃie
corespunzătoare însemnătăŃii ei; este vorba de prima legislaŃie de organizare a B.O.R. în epoca
modernă, care îşi propune să introducă ordine în organizarea Bisericii, după neregulile şi abuzurile
care se petrecuseră în trecutul apropiat”114. Pe de altă parte, deşi prevederile Regulamentelor
organice confereau Bisericii un rol important în raporturile cu Statul, îi restrânge, totuşi, activitatea
sa în favoarea Statului, marcând „la nivelul Bisericii Ortodoxe Române din Principate, o primă
etapă importantă a ofensivei Statului asupra Bisericii în spiritul căreia avea să se desfăşoare, în bună
măsură,...şi politica domnilor regulamentari”115. Pe linia ascensiunii Statului asupra Bisericii mai
pot fi menŃionate următoarele aspecte: Mitropolitul şi episcopii erau aleşi dintre clericii autohtoni,
cum se procedase de la un timp, de către Adunarea Obştească, împreună cu boierii de treapta I
membri ai Adunării, adică de către o structură în majoritate laică, în care mitopolitul şi episcopii
erau membri de drept. Mai departe, „Cei aleşi urmau să primească întărirea domnului, iar apoi
întărirea canonică din partea partiarhului de la Constantinopol”116. O altă formă de imixtiune a

111
Nicolae Isar, RelaŃiile Stat-Biserică în România modernă (1821-1914), Sinteză şi culegere de texte, Editura FundaŃiei
România de Mâine, Bucureşti, 2007, p. 11. Folosind un bogat material documentar, autorul lucrării tratează cu
rigurozitate şi aleasă competenŃă problematica complexă a raporturilor dintre Stat şi Biserică, în epoca modernă.
112
Enciclopedia României, vol.I, Bucureşti, 1938, p. 417
113
Istoria românilor, vol. VII, tom I, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, p. 85
114
Nicolae Isar, op. cit., p. 19
115
Ibidem, p. 20
116
Ibidem, p. 20

26
Statului în activitatea Bisericii consta în faptul că „dispoziŃiile privind hirotonirea (X) de preoŃi şi
aşezarea egumenilor (XX) numai cu aprobarea domnului, dreptul acestuia de supraveghere, prin
intermediul logofătului bisericesc, asupra întregului cler, pentru ca acesta să respecte legile
Ńării...”117. Tot prin logofătul bisericesc era controlat învăŃământul religios.
În dezbaterile Divanurilor ad-hoc, îndeosebi în Moldova, pe lângă faptul că s-a subliniat că
religia domnitoare este religia ortodoxă, necesitatea libertăŃii cultelor şi toleranŃa religioasă, s-au
pronunŃat pentru neatârnarea Bisericii ortodoxe române de patriarhia de la Constantinopol, aspecte
care au fost reŃinute de Comisia Europeană a celor şapte puteri garante. În timpul domniei lui
Alexandru Ioan Cuza conflictul dintre Stat şi Biserică era generat de problema mănăstirilor
închinate (XXX), care se va rezolva prin Legea secularizării (XXXX) averilor mănăstireşti, votată
de Adunarea DeputaŃilor în decembrie 1863. În art.1 al legii se preciza că „Toate averile
mănăstireşti din România sunt şi rămân averi ale Statului”118. Însă, efectul legii s-a extins şi „asupra
bunurilor mănăstireşti, indiferent dacă erau închinate sau neînchinate”119. SuprafaŃa secularizată,
care intra în patrimoniul Statului român reprezenta 25-26%, respectiv ¼ din teritoriul Ńării120.
ConstituŃia din 1866, la art.21 prevedea: „Libertatea tuturor cultelor este garantată, întru cât
însă celebraŃiunea lor nu aduce o atingere ordinei publice sau bunelor moravuri. Religiunea
ortodoxă a Răsăritului este religiunea dominantă a Statului român. Biserica ortodoxă română este şi
rămâne neatârnată de ori-ce chiriachie străină, păstrându-şi însă unitatea cu Biserica ecumenică a
Răsăritului în privinŃa dogmelor. Afacerile spirituale, canonice şi disciplinare ale Bisericii ortodoxe
române se vor regula de o singură autoritate sinodală centrală, conform unei legi speciale.
MitropoliŃii şi episcopii eparchioŃi ai Bisericei ortodoxe române sunt aleşi dupe modul ce se
determină”121. În spiritul prevederilor ConstituŃiei din 1866, în decembrie 1872, Parlamentul a
aprobat Legea pentru alegerea mitropoliŃilor şi episcopilor eparhioŃi şi constituirea Sfântului Sinod
al Bisericii autocefale române, promulgată de domnitorul Carol I în aceeaşi lună. O expresie a
întăririi controlului Statului asupra Bisericii o constituie prevederea legii menŃionate cu privire la

X.Hirotonie: expresie de origine slavă, care reprezintă „Una dintre cele şapte sfinte taine creştine, oficiată de
arhireu(sau arhirei), care, prin invocarea Duhului Sfânt şi punerea mâinilor pe capul candidaŃilor, îi investesc cu harul
preoŃiei(diaconie, preoŃie şi arhierie) şi le dă puterea de a săvârşi sfintele taine, de a învăŃa şi a conduce pe calea
mântuirii pe credincioşii din eparhiile sau parohiile încredinŃate lor spre păstorire”(Ion M. Stoian, DicŃionar religios,
Editura GARAMOND, Bucureşti, 1994, p. 121).
XX. Egumen, expresie de origine greacă, însemnând mai-marele unei mănăstiri; stareŃ, stareŃă(Ibidem, p. 90).
117
Nicolae Isar, op. cit., p. 20
XXX. Prin mânăstiri închinate se înŃelegeau “mănăstirile care fuseseră puse de către ctitorii lor sau urmaşii acestora sub
ascultarea Patriarhiilor de Constantinopol, Ierusalim, Antiohia sau Alexandria sau a marilor mănăstiri de la Atos, din
restul Peninsulei Balcanice sau din Orientul creştin”.(Constantin C. Giurescu, ViaŃa şi opera lui Cuza Vodă, Editura
ŞtiinŃifică, BucureŃti, 1966, p. 143).
XXXX. Prin secularizare se înŃelege trecerea cu forme legale în patrimoniul Statului a unui bun aparŃinând Bisericii
118
Constantin C. Giurescu, op. cit., p. 195
119
Ibidem, p. 195
120
Ibidem, p. 196
121
Ioan Muraru, Gheorghe Iancu, Mona-Lisa Pucheanu, Corneliu- Liviu Popescu, ConstituŃiile române, Regia
Autonomă „Monitorul Oficial”, Bucureşti, 1993, p. 38

27
alegerea înalŃilor ierarhi, potrivit căreia „alegerea acestora se va face de către un colegiu electoral
compus din mitropoliŃii şi episcopii în funcŃiune, arhireii titulari, precum şi din toŃi deputaŃii şi
senatorii ortodocşi în funcŃiune. Deci, un corp electoral constituit dintr-o minoritate de clerici şi o
majoritate zdrobitoare de laici, oameni politici”122. DependenŃa clerului superior de domnie era
stipulată la art.4 din Lege, potrivit căruia „Alegerea MitropoliŃilor şi Episcopilor se supune prin
Ministerul Cultelor la întărirea Domnească”123.
Recunoaşterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române. După dobândirea independenŃei
depline în urma războiului de independenŃă din 1877-1878, activitatea pentru recunoaşterea
autocefaliei Bisericii Ortodoxe Românea intrat în ultima fază, încheindu-se în 1885 (X). În perioada
care a urmat s-au mai adoptat unele legi în domeniul bisericesc, cele mai importante fiind cele din
1893, 1902 şi 1909. Legea din 1909 s-a adoptat în timp ce ministrul Cultelor şi InvăŃământului
Public era Spiru Haret. Deşi importante, aceste legi au completat în fapt Legea din 1872.
Biserica Ortodoxă Română după Marea Unire. În condiŃiile existenŃei României întregite şi
Biserica Ortodoxă Română, asemenea altor instituŃii, a acŃionat pentru a cuprinde activitatea din
toate provinciile româneşti, elaborând câteva proiecte de legi în acest sens. Însă o nouă lege a
Bisericii Ortodoxe Române a fost realizată în 1924, pe baza ConstituŃiei din 1923 şi aprobată de
Parlament în acelaşi an. Definind situaŃia Bisericii, art. 22 din noua ConstituŃie postulează: „Statul
garantează tuturor cultelor o deopotrivă libertate şi protecŃiune, întrucât exerciŃiul lor nu aduce
atingere ordinei publice, bunelor moravuri şi legilor de organizare a Statului. Biserica creştină
ortodoxă şi cea greco-catolică sunt biserici româneşti. Biserica ortodoxă română fiind religia marei
majorităŃi a Românilor este biserică dominantă în Statul român; iar cea greco-catolică are întâietate
faŃă de celelalte culte. Biserica ortodoxă română este şi rămâne neatârnată de orice chiriarchie
străină, păstrându-şi însă unitatea cu Biserica ecumenică a Răsăritului în privinŃa dogmelor”124 În
februarie 1925 a luat fiinŃă Patriarhia română, iar mitropolitul primat în funcŃie, Miron Cristea, a
devenit primul patriarh român(1925-1939)125. Conform Legii din 1925, „Investirea se săvârşea în
cadrul unei ceremonii religioase, după care înalŃii ierarhi erau confirmaŃi prin decret regal”126.
În anul 1928 a fost adoptată Legea pentru regimul general al cultelor din România care, cu
unele mici modificări pe care le-a cunoscut în timp, a stat la baza activităŃii cultelor până în anul
1948. Subliniindu-se importanŃa acestei legi, în Raportul prezentat în Senat se arăta: „Odată cu

122
Nicolae Isar, op. cit., p. 33
123
Ibidem, p. 112
X. Autocefalie: expresie de origine greacă. Inseamnă „Conducere de sine stătătoare a unei Biserici ortodoxe
naŃionale.Bisericii Ortodoxe Române i s-a recunoscut autocefalia în 1885, în timpul mitropolitului primat Calinic
Miclescu, prin Tomosul semnat de patriarhul ecumenic de la Constantinopol Ioachim IV şi de 10 membri ai Sinodului
patriarhal în acelaşi an”.(Ion M. Stoian, op. cit.,p.34).
124
Ioan Muraru, Gheorghe Iancu, Mona-Lisa Pucheanu, Corneliu-Liviu Popescu, op. cit., p. 74
125
Nicolae Isar, op. cit., p. 55
126
Istoria românilor, vol. VIII..., p. 209

28
înfăptuirea României întregite s-au schimbat lucrurile şi în ce priveşte cultele. Deşi din întreaga
populaŃie aproape 12 milioane sunt creştini ortodocşi, prin urmare marea majoritate, mai avem însă
biserica naŃională a fraŃilor uniŃi cu Papa de la Roma; avem catolici, luterani, calvini, unitari şi
baptişti. Şi pe deasupra avem cultul mozaic(...)şi cultul mahomedan sau musulman. Toate aceste
culte au avut un trecut sub dominaŃii străine şi organizaŃii diferite, fie în Transilvania, Banat,
Maramureş, Bucovina şi chiar Basarabia. Statul român fiind un stat unitar, trebuie să aibă şi o lege
unitară relativ la culte”127. În urma cererii Partiarhiei de Constantinopol, în anul 1930, Biserica
Ortodoxă Română a trimis reprezentanŃii săi la Sfântul Munte Atos128.
Biserica Ortodoxă Română în perioada 1945-1989. După instaurarea guvernului condus de
dr. Petru Groza, la 6 martie 1945, conducătorii de partid şi de stat au manifestat o atitudine
binevoitoare faŃă de conducerea Bisericii Ortodoxe Române. „Primul ministru dr.Petru Groza fiind
şi ministru interimar al Cultelor, după eliberarea pe caz de boală a ministrului, preotul Constantin
Burducea, dorea să protejeze Biserica, dar condiŃia fiind integrarea acesteia în regimul
democratic...”129. Raporturile dintre Stat şi Biserică în această perioadă au fost reglementate prin
mai multe acte normative, în primul rând prin ConstituŃia din 1948 care, la art.27 prevedea:
„Libertatea conştiinŃei şi libertatea religioasă sunt garantate de Stat. Cultele religioase sunt libere să
se organizeze şi pot funcŃiona liber dacă ritualul şi practica lor nu sunt contrarii ConstituŃiei,
securităŃii publice sau bunelor moravuri. Nici o confesie, congregaŃie sau comunitate religioasă nu
poate deschide sau întreŃine instituŃii de învăŃământ general, ci numai şcoli speciale pentru
pregătirea personalului cultului sub contralul Statului. Biserica ortodoxă-română, este autocefală şi
unitară în organizarea sa. Modul de organizare şi funcŃionare a cultelor religioase va fi reglementat
prin lege”130. La 3 august 1948 a fost semnat şi a intrat în vigoare „Decretu-lege pentru regimul
general al cultelor religioase din R.P.R. garanta tuturor cultelor religioase din România libertatea de
a se organiza potrivit doctrineui, canoanelor, tradiŃiei şi rânduielilor proprii”131. Din cele 41 de
articole, câte cuprindea documentul, din acestea sunt semnificative în ceea ce priveşte relaŃiile Stat-
Biserică: art.14, care prevedea că „În vederea recunoaşterii, fiecare cult religios va înainta, prin
Ministerul Cultelor, spre examinare şi aprobare, statutul său de organizare şi funcŃionare,
cuprinzând sistemul de organizare, conducere şi administrare, însoŃit de mărturisirea de credinŃă
respectivă.(...)”132. Cuprinsul art. 21 este şi mai explicit în acest sens, subliniind: „Şefii cultelor,
precum şi mitropoliŃii, arhiepiscopii, episcopii, superintendenŃii, administratorii apostolici, vicarii
administrativi şi alŃii având funcŃii asemănătoare, aleşi sau numiŃi în conformitate cu statutele de

127
Armata şi Biserica, ColecŃia „Revista de istorie militară”, Bucureşti, 1996, p. 75-76
128
Enciclopedia României, vol. I, Bucureşti, 1938, p. 423
129
Cristian Păiuşan, Radu Ciuceanu, Biserica Ortodoxă Română sub regimul comunist 1945-1958, vol.I, p. 18
130
ConstituŃia R.P.R., Editura se Stat, Bucureşti, 1948, p. 11
131
Dosarele istoriei nr.9(85), 2003, p. 13
132
Ibidem, p. 13

29
organizare al cultelor respective, vor fi recunoscuŃi în funcŃie decât pe baza aprobării Prezidiului
Marii Adunări NaŃionale, dată prin decret, la propunerea Guvernului, în urma recomandării
Ministerului Cultelor”133. ConstituŃiile din 1952 şi 1965 nu au adus modificări de principiu cu
privire la rolul şi locul Bisericii în societatea românească.
ConstituŃia din 1991, la art. 29, referindu-se la raporturile Stat-Biserică precizează: „Cultele
religioase sunt autonome faŃă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea
asistenŃei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi orfelinate”134.
Biserica şi Armata. Clerul militar a apărut în unităŃile militare la scurt timp de la organizarea
armatei, începând din anul 1830. În perioada ce a urmat, activitatea clerului militar a fost
reglementată prin normative departamentale, asfel: în octombrie 1850, Mitropolia munteană,
împreună cu Departamentul Lucrărilor Ostăşeşti au elaborat primele instrucŃiuni referitoare la
„Îndatoririle preoŃilor de oştire”135, care va ghida clerul militar până în 1870, când va apare
„Regulamentul clerului din armata permanentă”136. Regulamentul avea 7 articole în care erau
cuprinse toate aspectele principale ale activităŃii preoŃilor militari, de la îndatoriri la uniformă. În
preambul se definea scopul acestei măsuri: „«Spre a îndeplini religioasele datorii şi spre a introduce
creştinismul moral în oştirea românească, oblăduirea a orânduit la fiecare polc câte un preot...»”137.
În timpul războiului de independenŃă din 1877-1878 au fost angajaŃi şi alŃi preoŃi militari, pe bază
de încadrare voluntară. În timpul acestui război, „armata română a fost ajutată efectiv şi de
numeroşi călugări şi călugăriŃe care s-au pus voluntar în serviciul ei de caritate de infirmieri şi
brancardieri.
În timpul participării armatei române la Primul Război Mondial „au fost mobilizaŃi numeroşi
preoŃi ortodocşi care au însoŃit trupele noastre pe câmpurile de luptă, unii din ei jertfindu-şi viaŃa
pentru libertatea şi unitatea patriei138. Din anul 1915 în armată s-a instituit un protopop, funcŃie în
care a fost numit profesorul Constantin Nazarie de la Facultatea de Teologie din Bucureşti, căruia i
s-a acordat gradul de colonel. În timpul acestui război au fost mobilizaŃi, pentru diferite perioade,
aproximativ 300 de preoŃi în spaŃiul vechii Românii. 139. În anul 1922 a luat fiinŃă şi un episcopat al
armatei şi clerului militar140
În cel de al Doilea Război Mondial, preoŃii din armată au acŃionat sub conducerea
episcopului armatei, general de brigadă Partenie Ciopron, care a stabilit ca fiecare preot militar activ
să fie încadrat într-o unitate luptătoare. După ani de marginalizare, la 22 august 1948, Episcopia

133
Ibidem, p. 13
134
Ioan Muraru, Gheorghe Iancu, Mona-Lisa Pucheanu, Corneliu-Liviu Popescu, op. cit., p. 201
135
Armata şi Biserica..., p. 132
136
Ibidem,p. 132
137
Ibidem, p. 132. Expresia de polc provine din limba rusă, care înseamnă regiment
138
Ibidem, p. 150
139
Ibidem, p. 151
140
Ibidem, p. 5

30
armatei a fost desfiinŃată, printr-o decizie a Regiunii militare Cluj141. Începând cu anul 1990 s-a
revenit la clerul militar, problemă reglementată prin art.29 din ConstituŃia din 1991.

V. ŞCOALA

Şcoala este în mod just considerată una din instituŃiile fundamentale ale statului. „Datorită
ritmului tot mai alert de dezvoltare, societatea a simŃit însă-în mod obiectiv-nevoia de a crea o
instituŃie specializată, şcoala, care să dea, într-un timp scurt, un anumit volum de cunoştinŃe şi
anumite norme de convieŃuire socială necesare fiecărui individ pe o treaptă istorică dată”142.
ExperienŃa istorică demonstrează că „Bazele pregătirii tineretului, a orizontului şi orientării lui în
viaŃă se pun şi se consolidează în anii de şcoală. Şcolii îi revine sarcina nobilă de a realiza cel mai
valoros produs al societăŃii, capabil să dezvolte şi să ducă mai departe înfăptuirile înaintaşilor”143. În
acelaşi timp, „Şcoala nu e doar un instrument de treansmitere a cunoştinŃelor, ci o instituŃie socială
în care copilul sau tânărul îşi formează abilităŃi de cunoaştere şi sociale”144.
ÎnvăŃământul în Ńările române între 1821-1848. „Perioada de adânci prefaceri, epoca
cuprinsă între 1821 şi 1848, când a avut loc în Principate şi cea dintâi modernizare a veacului, s-a
reflectat pe plan cultural şi artistic în profunde mutaŃii. În cursul câtorva decenii, schimbările
înregistrate au fost multiforme, contribuind la progresul societăŃii în ansamblul ei”145 În documentul
„CerinŃele norodului românesc din Valahia”, Tudor Vladimirescu sublinia, cu privire la învăŃământ,
ca „«mitropolia şi câte trele episcopii şi toate mănăstirile cele mari să fie obligate să Ńie şcoală...şi să
strângă copii din neamul românesc...ca să înveŃe cu cheltuiala mănăstirii»”146. Totodată, în această
perioadă o realizare importantă a învăŃământului a constituit-o şi „biruinŃa pe care a avut-o limba
română ca limbă de predare, înregistrându-se treptatul recul al limbii greceşti, dar şi o creştere
apreciabilă a rolului pe care l-a asumat în acestă privinŃă limba franceză147. Gheorghe Lazăr, în łara
Românească şi Gheorghe Asachi în Moldova au militat activ pentru dezvoltarea învăŃământului cu
predare în limba română, în opoziŃie cu profesorii străini care, în mod nejustificat susŃineau „că nu
se pot preda ştiinŃele înalte în limba română, care n-are termenii necesari, nu e o limbă cultă”148 S-
au depus eforturi stăruitoare pentru îmbogăŃirea şi modernizarea vocabularului şi punerea la punct a
gramaticii limbii române. Un moment important în organizarea învăŃământului l-a constituit apariŃia

141
Ibidem, p. 236
142
G.D.Iscru, ContribuŃii privind învăŃământul la sate în łara Românească până la jumătatea secolului al XIX-lea,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975, p. 8
143
Nicolae Oprescu, Pedagogie.Bazele teoretice, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 1999, p.11
144
Adrian Miroiu(coordonator), ÎnvăŃământul românesc azi. Studiu de diagnoză, Editura POLIROM, Iaşi, 1998, p. 12
145
Istoria românilor, vol.VII, tom I, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, p.329
146
Istoria învăŃământului din Românea, vol.II(1821-1918), Editura Didactică şi Pedagogică, R.A.-Bucureşti, 1993, p11
147
Istoria românilor, vol.VII, tom I....., p. 329
148
Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, op. cit., p. 490

31
Regulamentelor şcolare, care se aplică în anul 1833 în łara Românească şi în anul 1835 în
Moldova, care stabilesc principiile funcŃionării învăŃământului în Principate. „Ele reprezintă o etapă
importantă în istoria şcolilor şi o posibilitate de a înŃelege esenŃa social-politică în cadrul căreia s-a
dezvoltat şcoala din cele două principate timp de peste patru decenii”149.
ÎnvăŃământul românesc va cunoaşte însemnate progrese în perioada Domniilor
regulamentare. Astfel, în timpul domniei lui Alexandru Dimitrie Ghica(1834-1842) în łara
Românească, în anul 1838 s-a pus problema înfiinŃării de şcoli naŃionale la sate. În anul de
învăŃământ 1838/1839, în łara Românească funcŃionau 2.309 şcoli săteşti, iar numărul elevilor a
evoluat de la 35.382, în anul 1839, la 47.688 în anul 1846150. Succesorul lui Alexandru Dimitrie
Ghica a fost Gheorghe Bibescu(1842-1848), care face paşi înapoi în problema învăŃământului.
Astfel, în februarie 1847, a fost publicată „«Legea asupra organizaŃiei învăŃăturilor publice»” prin
care desfiinŃează învăŃământul superior în limba naŃională, înlocuind limba română cu limba
franceză socotind, ca altă dată, că limba română este incapabilă de a împărtăşi învăŃăturile înalte151
În Moldova, reŃeaua şcolară sătească nu s-a dezvoltat în acelaşi ritm şi nu a cunoscut organizarea
celei din łara Românească, „La sate se continuă activitatea de instruire în forme tradiŃionale şi în
modeste şcoli create şi întreŃinute de săteni pentru a răspunde nevoilor practice şi setei lor de
învăŃătură”152. În Moldova, problema învăŃământului sătesc a fost lăsat, în continuare, în seama
iniŃiativei particulare, cheltuielile fiind suportate de către cetăŃeni.
ÎnvăŃământul superior în anii 1821-1848. AcŃioinând pentru aplicarea prevederilor
Regulamentului organic, în domeniul învăŃământului, în łara Românească s-a constituit o comisie
care, pe baza unei evaluări a situaŃiei, la 31 mai 1832, a înaintat un raport preşedintelui divanurilor.
Aprobând raportul, preşdintele divanurilor a cerut să se elaboreze un regulament referitor la
învăŃământul public din łara Românească. A fost realizat „Regulamentul special de organizare a
învăŃământului”, la elaborarea căruia Petrache Poenaru şi-a adus o importantă contribuŃie, prin care
învăŃământul de la Sf.Sava era structurat astfel: clase începătoare(elementare) de patru ani; clase
umanioare (X) (gimnaziu) de patru ani; învăŃături complementare(curs mediu) de trei ani şi cursuri
speciale(superioare)153.
În Moldova, „învăŃământul de gradul cel mai înalt s-a desfăşurat în şcoala cea mai
importantă: Gimnaziul Vasilian, care pe lângă o clasă elementară, un curs normal cu o durată de doi
ani şi patru clase umanioare a cuprins şi obiecte noi ca: desenul topografic şi desenul figurativ,

149
Istoria învăŃământului din România, vol.II..., p. 12
150
Ibidem, p. 99
151
G.D. Iscru, op. cit.,p. 72-73
152
Ibidem, p. 42
X Umanioare, expresie de origine latină, ajunsă la noi şi prin filiera germană, înseamnă totalitatea studiilor clasice
considerate ca bază a culturii unui om
153
Istoria învăŃământului din România, vol. II...., p. 70

32
cunoaşterea codului civil din Moldova, cursul de istorie naturală ş. a., nuclee ale viitoarelor
facultăŃi”154. Regulamentul organic prevedea ca, pe baza unui regulament special, să fie
reorganizată Academia Vasiliană155 (X).În anul 1835, în timpul domniei lui Mihail Sturza,
Gimnaziul Vasilian a fost ridicat la „rangul de academie sub denumirea de Academia
Mihăileană”156. La Academia Mihăileană, (XX) învăŃământul era de două grade: gradul I cu trei
facultăŃi: filosofică; legi şi armonie şi cursuri exreaordinare; gradul II se studia matematica şi
astronomia157. În anii 1833-1837, cursul de filosofie a fost predat de Eftimie Murgu, după care a
trecut la Bucureşti158. Sub presiunea reprezentantului Rusiei, în anul 1847, Academia Mihăileană a
fost transformată într-un colegiu franŃuzesc159. În 1843, Gheorghe Asachi a încredinŃat predarea
cursului de istorie naŃională la Academia Mihăileană lui Mihail Kogălniceanu, care se întorsese de
la studii.din străinătate. La 24 noiembrie acelaşi an, urcat la catedră, în discursul său introductiv,
rostit în limba română, Kogălniceanu a spus, între altele, că „Istoria este testamentul lăsat de către
strămoşi strănepoŃilor, ca să le slujească de tălmăcire vremii de faŃă şi de povăŃuire vremii
viitoare”160. A doua zi după această cuvântare, Kogălniceanu a fost desărcinat de profesoratul de la
Academie161
Problemele învăŃământului în programul revoluŃionarilor de la 1848. În PetiŃia-proclamaŃie
de la Iaşi se solicita o „reformă şcolară, pe temelie largă naŃională”, în documentul „DorinŃele
partidei naŃionale” se cerea „instrucŃie egală şi garantată, pentru toŃi românii”, iar în Proiectul de
constituŃie, elaborat de M. Kogălniceanu, „se preconiza ca, pe lângă şcolile de primă treaptă,
înfiinŃarea la Iaşi a unei universităŃi, a unei şcoli politrhnice, a unei şcoli normale şi a unora de
meserii. Se prevedea, de asemenea, organizarea unei şcoli de comerŃ, şi navigaŃie la GalaŃi, precum
şi colegii şi pensioane în toate oraşele Ńinutale, cu predarea în limba română”162. În ProclamaŃia de
la Islaz se cerea instrucŃie egală pentru tot românul de ambele sexe; în fiecare sat să existe o şcoală,
în fiecare judeŃ un liceu pentru băieŃi şi unul pentru fete, câte o şcoală normală în fiecare plasă
pentru formarea învăŃătorilor; înfiinŃarea unei şcoli politehnice la Bucureşti şi a căte unei

154
Ibidem, p. 73
155
Ibidem, p. 73
X. Academia Vasiliană, şcoală superioară de limbă slavonă şi greacă, înfiinŃată în jurul anilor 1640 la mănăstirea „Trei
Ierarhi” din Iaşi de domnul Moldovei, Vasile Lupu, cu concursul mitropolitului Petru Movilă. Ulterior, a devenit şcoală
grecească; şi-a încheiat activitatea în 1821. A fost numită şi Şcoala mare domnească.
156
Enciclopedia României, vol. I, Bucureşti, 1938, p. 447
XX Academia Mihăileană, prima şcoală superioară românească din Moldova(1835-1847). ÎnfiinŃată la Iaşi sub domnia
lui Mihail Sturza, prin strădania lui Gheorghe Asachi.
157
Istoria învăŃământului din România, vol.II...., p. 73
158
Enciclopedia României, vol.I...., p. 447
159
Istoria învăŃământului din România..., p. 75
160
Enciclopedia României, vol I...., p. 448
161
Ibidem, p. 448
162
Istoria învăŃământului din România.vol.II..., p.138-139

33
universităŃi la Bucureşti şi Craiova; în toate aceste şcoli, predarea să fie în limba română şi fără nici
o plată163.
În perioada 1848-1859, şcoala românească a cunoscut noi progrese, între care
divertsificarea învăŃământului şi creşterea populaŃiei cuprinsă în sistemul şcolar. De pildă, în łara
Românească, în anul 1858, existau 1.o11 şcoli la sate cu 22.940 de elevi; 23 şcoli primare publice la
oraşe cu 3.696 de elevi; 117 şcoli şi pensioane particulare cu 4.877 de elevi; 2 colegii(la Bucureşti
şi Craiova) cu 441 elevi, 2 facultăŃi cu 31 de studenŃi”164. În Moldova, reŃeaua şcolară s-a extins şi
diversificat. În anul 1859, de pildă, frecventau şcolile 3.110 elevi165.
În ce priveşte învăŃământul superior este de menŃionat că în łara Românescă au fost
dezvoltate unele facultăŃi de litere şi de ştiinŃe în cadrul Colegiului Sf.Sava, care vor sta la baza
înfiinŃării UniversităŃii Bucureşti în 1864. În Moldova, prin noul regulament aprobat în 1851,
învăŃământul era structurat pe trei trepte: primar, secundar şi superior(înalt). ÎnvăŃământul înalt
cuprindea patru facultăŃi: „«filosofică, teoretică, medicală şi juridică», menŃinându-se însă numele
de academie”166.
ÎnvăŃământul în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Înfăptuirea Unirii łării Româneşti
cu Moldova, la 24 ianuarie 1859, a creat condiŃii favorabile şi pentru dezvoltarea învăŃământului. În
Mesajul domnesc din 6 decembrie 1859, Cuza, preluând elemente din programele din 1848, pleda
pentru un „sistem de învăŃământ propriu, generalizarea instrucŃiei, aproprierea învăŃământului de
necesităŃile specifice poporului român în acea etapă istorică, orientarea învăŃământului de grad
liceal, şi mai ales universitar, pentru a pregăti în Ńară cadre medii şi superioare necesare industriei,
agriculturii, comerŃului”167. În 1864 a fost adoptată Legea instrucŃiunii publice, una din reformele
importante din timpul lui Cuza, care a fost amplu dezbătută în Parlament. Prin această lege,
învăŃământul devine unitar în întreaga Ńară, stabilindu-se anii de studii: primar de patru ani,
obligatoriu şi gratuit, secundar de şapte ani şi universitar de trei ani.
În acei ani, o mare atenŃie s-a acordat învăŃământului superior, pe primul loc situându-se
Universitatea din Iaşi şi cea din Bucureşti. „ÎnvăŃământul superior-apreciază N. Iorga-deveni mai
presus de orice altă ramură mândria noului regim”168. La 26 octombrie/7 noiembrie 1860, în
prezenŃa lui Cuza a fost inaugurată Universitatea din Iaşi, cu facultăŃile: drept, filosofie, teologie şi
medicină. Întâiul rector fu Simion BărnuŃiu169 Universitatea din Bucureşti a început să funcŃioneze
la 4/16 iulie 1864, în baza decretului domnesc, semnat de Alexandru Ioan Cuza. Universitatea avea

163
Ibidem, p. 140
164
Ibidem, p. 156
165
Ibidem, p. 156
166
Ibidem,p. 166
167
Ibidem, p. 219
168
N.Iorga, Istoria învăŃământului românesc, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971, p. 159
169
Ibide, 159

34
următoarele facultăŃi: de drept, de litere, de ştiinŃe. „Unificarea şi modernizarea sistemului de
învăŃământ, reînfiinŃarea şi dezvoltarea învăŃământului sătesc, extinderea învăŃământului elementar
la oraş, dezvoltarea celui secundar şi crearea universităŃilor, ca şi Legea instrucŃiunii publice din
1864, care a fost aplicată timp de trei decenii, au evidenŃiat saltul pe care instrucŃiunea publică l-a
realizat în perioada formării şi organizării statului naŃional”170.
Pe baza orientărilor ConstituŃiei din 1866, în consens cu perspectivele deschise după
obŃinerea independenŃei naŃionale în 1878, în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, datorită
progreselor obŃinute în dezvoltarea economico-socială, a apărut nevoia unor substanŃiale
îmbunătăŃiri a învăŃământului. Au fost adoptate mai multe legi: „Legile învăŃământului primar şi
normal-primar din 1893 şi 1896, Legea învăŃământului secundar şi superior din 1898. Într-un
deceniu, la sfârşit de veac, s-a aşezat întregul învăŃământ”171. Legea din 1893, pentru învăŃământul
primar şi normal-primar, cunoscută ca legea lui Take Ionescu, care era titularul la Ministerul
Cultelor şi InstrucŃiunii Publice, stabilea obligativitatea şcolară pentru vârste între 7-14 ani , au luat
fiinŃă câteva sute de şcoli primare, numeroase licee şi instituŃii de învăŃământ superior172. Legea din
1896, iniŃiată de Petru Poni, ministrul Cultelor şi InstrucŃiunii Publice, aduce unele îmbunătăŃiri
celei din 1893, o prevedere importantă constituind-o trecerea întreŃinerii şcolilor elementare din
întreŃinerea comunelor în sarcina statului173. A urmat Legea învăŃământului secundar şi superior, în
1898, iniŃiată de Spiru Haret în calitate de ministru al Cultelor şi InstrucŃiunii Publice. Potrivit
acestei legi, „învăŃământul secundar trebuia să fie un învăŃământ realist, care să permită elevilor să
cunoască idei, lucruri, evenimente, necesare pregătirii pentru viaŃă, dar, în acelaşi timp trebuia să le
formeze deprinderea de a raŃiona, de a analiza, de a fructifica informaŃiile acumulate în anii de
şcoală”174. În largul său comentariu asupra acestei legi, N.Iorga făcea constatarea: „Lucrul esenŃial
era însă, nu numai pregătirea pentru şcoală din grad în grad, ci aceea pentru viaŃă, pentru nevoile
societăŃii, creându-se în folosul fiecărui tip social tipul de şcoală corespunzătoate, fără a opri însă
artificial, prin şcoală, circulaŃia meritului şi muncii dintre ele”175.
ÎnvăŃământul românesc în perioada interbelică. „După 1918, învăŃământul de toate gradele
a cunoscut o dezvoltare semnificativă cât şi calitativă”176. Imediat după înfăptuirea României Mari,
în domeniul învăŃământului, s-au ridicat o serie de probleme importante precum: refacerea şcolilor
distruse de război, întrucât numai în vechiul Regat aprope 50% din acestea fuseseră distruse,
organizarea unitară a învăŃământului pe întreg cuprinsul Ńării, cuprinderea în învăŃământ a copiilor şi

170
Istoria românilor, vol. VII, tom I..., p. 819
171
Istoria învăŃământului din România vol.II...., p. 343
172
Nicolae Isar, Cristina Gudin, Din istoria politicii şcolare româneşti. Problemele învăŃământului în dezbaterile
Parlamentului(1864-1899), Editura UniversităŃii din Bucureşti, 2004, p. 182
173
Ibidem, p. 186
174
Ibidem, p. 196
175
N.Iorga, op. cit, p. 164
176
Istoria Românilor, vol. VIII, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, p. 661

35
tinerilor din toate provinciile177. Conform legii, „ÎnvăŃământul primar este unitar în tot cuprinsul
României, adică funcŃionează după aceleaşi dispoziŃii şi are aceeaşi organizare. ÎnvăŃământul primar
în şcolile Statului se predă în limba română”178. Acesta cuprindea: a) grădiniŃe de copii mici; b)
şcoli primare; c) şcoli şi cursuri de adulŃi; d) şcoli şi clase speciale pentru copiii debili şi anormali,
179
dar educabili. ÎnvăŃământul secundar cuprindea: învăŃământul secundar teoretic; învăŃământul
normal; seminariile teoloigice; învăŃământul industrial; învăŃământul comercial; învăŃământul
agricol180. UniversităŃile din Cluj şi CernăuŃi devin româneşti, la Timişoara, Braşov, Chişinău se
înfiinŃează facultăŃi sau şcoli superioare, se adaugă facultăŃi noi UniversităŃilor din Bucureşti şi
Iaşi181. În domeniul învăŃământului economic superior prima instituŃie a luat fiinŃă în aprilie 1913,
Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale; a doua instituŃie cu acest profil a fost înfiinŃată
la Cluj, în 1920; tot în 1920, Şcoala naŃională de poduri şi şosele din Bucureşti a fost transformată
în Politehnică. O măsură importantă în sfera învăŃământului superior a constat în acordarea
dreptului facultăŃilor de a organiza doctoratul. ÎnvăŃământul superior cuprindea următoarele
instituŃii: UniversităŃi: Bucureşti, Iaşi, Cluj, CernăuŃi. Şcoli politehnice: Bucureşti şi Timişoara.
Academia de Arhitectură, Bucureşti. Academii de arte frumoase; la Bucureşti şi Iaşi. Academii de
muzică şi artă dramatică: Bucureşti, Iaşi, Cluj, CernăuŃi. Institutul de educaŃie fizică la Bucureşti
,Academii de Înalte Studii Comerciale şi Industriale: la Bucureşti şi Cluj; Academii agronomice, la
Bucureşti, şi Cluj182
În această perioadă, îmbunătăŃirile aduse învăŃământului s-au făcut pe etape, astfel: în 1924,
a celui primar; în 1928, a învăŃământului secundar teoretic; în 1932, a învăŃământului superior; în
1936, a învăŃământului comercial şi industrial. „Caracteristica esenŃială a României era puternica
dezvoltare a învăŃământului liceal şi a celui universitar, precum şi afirmarea unor mari personalităŃi
în domeniile ştiinŃei, artei şi culturii”183.
ÎnvăŃământul în perioada 1945-1989. În anii 1945-1948, structura şi organizarea
învăŃământului românesc au fost, în principiu, cele din perioada antebelică. În ConstituŃia din 1948,
la art.22, referitor la învăŃământ se preciza: „În republica Populară Română, toŃi cetăŃenii au drept la
învăŃătură. Statul asigură îndeplinirea acestui drept prin organizarea şi dezvoltarea învăŃământului
primar obligatoriu şi gratuit, prin burse de Stat acordate elevilor şi studenŃilor meritoşi şi prin
organizarea şi dezvoltarea învăŃământului profesional şi tehnic”184. ÎnvăŃământul în Romănia a
devenit, în totalitate, învăŃământ de stat. În procesul de reorganizare a învăŃământului „pe baze noi”,

177
Ibidem, p. 661
178
Enciclopedia României, vol.I...,p. 468
179
Ibidem, p. 468
180
Ibidem, p. 468
181
Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, op.cit., p. 640
182
Ibidem, p. 641
183
Ibidem, p.15
184
Ioan Muraru, Gheorghe Iancu, Mona-Lisa Pucheanu, Corneliu-Liviu Popescu, op.cit., p. 123-124

36
când domina teoria „luptei de clasă” s-a comis şi unele greşeli. Astfel, o parte din corpul didactic,
considerat că aparŃine claselor exploatatoare, a fost înlăturat din toate treptele de învăŃământ,
inclusiv din învăŃământul universitar, ceea ce a afectat pentru un timp conŃinutul învăŃământului.
„După 1960. s-a înregistrst o tendinŃă de revenire la valorile naŃionale, inclusiv prin«recuperarea»
unor personalităŃi, reintegrate în institute de cercetare şi universităŃi”185.
Cu toate neajunsurile manifestate, dreptul la învăŃătură a fost asigurat prin învăŃământul
elementar general şi obligatoriu de 10 ani, prin gratuitatea manualelor şcolare, prin sistemul
burselor de stat186. În anii 1970, de pildă, în învăŃământul de cultură generală din România studiau
de două ori mai mulŃi elevi decât în 1938-1939, iar numărul elevilor din învăŃământul mediu
crescuse de peste 12 ori187. În acei ani, în învăŃământul superior existau 47 de institute de
învăŃământ superior, cu 181 de facultăŃi, având peste 13.000 cadre didactice, în care studiau cca.
150.000 studenŃi. „O deosebită dezvoltare a luat învăŃământul politehnic şi tehnic industrial, chemat
să pregătească specialişti pentru nevoile complexe ale organizării şi conducerii producŃiei”188. În
afară de învăŃământul de zi s-a organizat învăŃământul seral şi fără frecvenŃă, creând posibilităŃi
tuturor cetăŃenilor, indiferent de vârstă şi profesie, să urmeze cursurile liceale de cultură generală şi
în învăŃământul superior.
În perioada la care ne referim au fost înfiinŃate institute de învăŃământ suprior şi facultăŃi noi
şi, fapt foarte important, „ele au fost repartizate în centre care nu avuseseră până atunci învăŃământ
superior, precum GalaŃii, Ploieştii, Suceava, Petroşanii. La Craiova s-a înfiinŃat o nouă universitate,
într-o serie de oraşe-ConstanŃa, Piteşti, Bacău, Baia Mare-au fost înfiinŃate institute pedagogice de
trei ani pentru formarea profesorilor destinaŃi învăŃământului de cultură generală. S-au construit
numeroase localuri de şcoală atât la oraşe, cât şi la sate...”189. În învăŃământul universitar, s-au
desfiinŃat toate taxele-de frecvenŃă, de examene, şi cele de diplomă-aşa încât se putea vorbi într-
adevăr de un învăŃământ gratuit, mai ales că, în afară de desfiinŃarea taxelor, s-a luat şi măsura,
foarte importantă, de a se distribui fără plată manualele necesare claselor I-XII. Pentru
naŃionalităŃile conlocuitoare funcŃonau 1.944 de şcoli şi secŃii de şcoli cu limba de predare maternă:
1.480 în limba magheară, 386 în limba germană, restul în limbile sârbă, ucraineană şi armeană190.
În perioada postsocialistă în învăŃământ există încă multe căutări pentru ancorarea lui cât
mai bine în realităŃile societăŃii româneşti şi racordarea sa la orientările învăŃământului european.

185
Ioan Scurtu, op. cit., p. 211
186
Istoria poporului român, sub redacŃia acad. Andrei OŃetea, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1970, p.429
187
Ibidem, p. 429
188
Ibidem, p. 429
189
Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, op. cit., p- 675
190
Ibidem, 675

37
VI. ARMATA.
Armata este o instituŃie întreŃinută de stat cu un sistem propriu de organizare, conducere şi
ierarhizare a cărei activitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile regulamentelor militare,
ordinilor şi dispoziŃiilor comandanŃilor şi şefilor, ea reprezentând o parte organică a societăŃii.
Organizarea şi evoluŃia armatei sunt determinate de specificul epocii istorice, de progresele
înregistrate în dezvoltarea ştiinŃei şi tehnicii, de posibilităŃile economice, tehnico-ştiinŃifice şi
demografice ale fiecărui stat, de politica internă şi externă, de tradiŃiile şi specificul naŃional ale
fiecărui popor, de poziŃia geografică a Ńării, dimensiunile şi caracterul teritoriului ei.
Oştirea română în perioada 1821-1859. ÎnfiinŃarea armatei române moderne a avut loc în
contextul aplicării Regulamentelor organice în Principatele Române la începutul deceniului al
patrulea al secolului XIX. În Tratatul de la Adrianopol, referitor la Ńările române, la art. 5, se
menŃiona că „Pentru serviciul carantinelor, pentru paza siguranŃei frontierelor, pentru Ńinerea bunei
ordine la oraşe şi la sate, pentru observarea legilor şi regulamentelor, pentru toate aceste scopuri,
fiecare principat putea întreŃine un număr de pasnici necesari. Numărul şi întreŃinerea acestei miliŃii
va fi hotărâtă de hospodarii în unire cu divanurile lor respective, observându-se vechile
exemple”191. Armata avea două elemente constitutive: trupe permanente-cu atribuŃii limitate la
păstrarea ordinii interioare, „pentru respectarea legilor şi pentru paza graniŃelor”192, a căror
întreŃinere intra în grija statului. Trupele nepermanente(teritoriale), denumite dorobanŃi, cărora le
era destinată apărarea ordinii teritoriale, întreŃinerea lor revenind locuitorilor localităŃilor. Ambele
structuri cuprindeau trupe de infanterie şi trupe călări, cu următoarele efective iniŃiale: 4.700 ostaşi
în łara Românească şi 1.554 în Moldova.”193 În 1843, în łara Românească a fost introdusă şi o
baterie de artilerie, iar în Moldova în anul 1849; au fost introduse în dotare câteva şalupe; în 1847 a
fost înfiinŃată, la Bucureşti, prima şcoală românească de ofiŃeri.
În acei ani, forul superior al armatei era, în ambele Principate, „Ştabul oştirii”, în frunte cu-
spătarul, în Moldova, şi cu hatmanul, în łara Românească.
În documentele programatice al revoluŃiei de la 1848, problema oştirii figura „ca una din
primele măsuri, şi cerinŃa reînnoirii şi creării unor noi tipuri de formaŃiuni de apărare, legate
nemijlocit de revoluŃie”194. Organismul militar era conceput atât ca apărător al Ńării împotriva
duşmanilor externi, cât şi al cuceririlor revoluŃiei burghezo-democratice. Renaşterea militară
naŃională şi organizarea armatei române pe baze noi au fost posibile numai în condiŃiile înfăptuirii
actului istoric al Unirii Principatelor din 1859.

191
Acte şi documente relative la istoria renaşterii României, vol.I, partea a II-a, Bucureşti, 1900, p. 318-325
192
Maior I. D. Georgescu, Istoria armatei române şi a războaielor poporului român, ediŃia I, Tipografia Geniului,
Bucureşti, 1929, p. 93
193
Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi, Editura
ALBATROS, Bucureşti, f.a., p. 506
194
File din istoria militară a poporului român, Editura Militară, Bucureştui, vol. 2, p. 154

38
EvoluŃia organismului militar român în perioada 1859-1866. . În cadrul reformelor
înfăptuite sub domnitorul Alexandru Ioan Cuza, pe plan economic, social şi administrativ, crearea
unei armate moderne capabile să răspundă intereselor şi idealurilor naŃionale,-apărarea Unirii, iar
apoi cucerirea independenŃei-a constituit una din preocupările fundamentale a conducerii statului
român.de atunci. În preajma anului 1859, oştirea română nu mai era cea a anului 1830, ci devenise o
armată în a cărei organică intrau aproape toate genurile de arme prezente în armatele timpului, însă
gradul de pregătire şi de dotare cu armament şi muniŃii era slab. În efortul său pentru modernizarea
armatei, Cuza a fost sprijinit de mulŃi oameni politici ai vremii, precum şi de comandanŃi militari.
Definind rolul şi misiunea armatei, Mihail Kogălniceanu afirma că „interesele patriei noastre
reclamă dar ca să avem o armată în stare de a ne apăra hotarele şi autonomia”195.
Aplicarea politicii militare a lui Alexandru Ioan Cuza s-a realizat în două etape: 1) între anii
1859-1861, etapă în care s-a realizat contopirea celor două armate într-una singură, însoŃită de alte
măsuri pentru creşterea puterii militare a României; 2) corespunzătoare anilor 1862-1866, în care s-
au întreprins măsuri cu privire la dezvoltarea şi modernizarea armatei, la întărirea capacităŃii de
apărare a statului.
Unificarea armatei celor două principate s-a făcut prin concentrarea lor în tabăra de la
Floreşti(Prahova), în baza ordinului de zi din 14/26 aprilie 1859, dat de domnitorul Alexandru Ioan
196
Cuza. Au fost concentrate efective de aproape 12.000 de oameni. . Tabăra de la Floreşti s-a
înscris ca un important moment în istoria armatei române moderne, oştirea „formând de aici înainte
una şi nedespărŃită Armata Română”197. A urmat unificarea conducerii armatei, a sistemului de
instruire şi de administrare. Între structurile de conducere unitară o mare importanŃă a avut-o
crearea Statului Major General al armatei, prin Inalt Ordin de Zi nr.83 din 12 noiembrie 1859,
semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, sub denumirea de Corp de Stat Major al armatei
Principatelor Unite. Potrivit Legii pentru organizarea puterii armate, promulgată la 27 noiembrie
1864, forŃele armate naŃionale se compuneau din: a) armata permanentă şi rezerva ei; b) miliŃia,
compusă din dorobanŃi şi grăniceri, cu rezervele lor, iar comanda supremă o avea domnitorul,
ministrul de Război fiind intermediarul său pentru administrarea armatei. Pe principiile ce au
călăuzit legislaŃia din anii domniei lui Alexandru Ioan Cuza s-au sprijinit ulterior toate structurile
militare româneşti.
Armata română în perioada 1866-1914. În noua etapă, dezvoltarea organismului militar
avea la bază prevederile ConstituŃiei din 1866. În acest spirit au fost eleborate legile pentru
organizarea puterii armate din 1868 şi 1872. Conform Legii din 1872, puterea armată era compusă
din patru elemente: 1) armata permanentă cu rezerva ei; 2) armata teritorială, în care intrau

195
M. Kogălniceanu, Texte social-politice alese, Editura Politică, Bucureşti, 1967, p. 230
196
Monitorul Oficial al łării Româneşti din 1 septembrie 1859, p. 418
197
General Herkt, Câteva pagini din istoricul armatei noastre, Bucureşti, 1903, p. 66

39
dorobanŃii şi grănicerii, cu rezerva ei; 3) miliŃiile; 4) garda orăşenească pentru oraşe şi gloatele
pentru comune198.
Participarea armatei române la războiul pentru independenŃă din 1877-187. În condiŃiile
agravării situaŃiei din zonă, când un război ruso-turc devenise iminent, conducerea politico-militară
română a luat o serie de măsuri politico-militare în primăvara anului 1877 precum: la 4 aprilie a fost
semnată ConvenŃia ruso-română, privind tranzitarea teritoriului României de către trupele ruse; la 6
aprilie a avut loc mobilizarea armatei permanente şi teritoriale, cu rezervele lor, aproximativ
100.000 de oameni, din care trupele destinate a participa la lupte însumau 58.700 de militari, 12.300
de cai şi 190 piese de artilerie199; fortificarea sectoarelor Barboşi, Calafat şi Bechet; dispunerea
armatei române într-un dispozitiv strategic de apărare pe Dunăre; iar în urma stabilirii condiŃiilor cu
Comandamentul armatei ruse, armata română a trecut Dunărea şi a participat, sub comandament
propriu, la luptele pentru cucerirea Plevnei, Rahovei şi Vidinului, contribuind la înfrângerea armatei
otomane şi, implicit la consolidarea independenŃei proclamete la 9 mai 1877. În perioada ce a
urmat, pe baza experienŃei dobândite în campanie, s-a acŃionat pentru structuri militare comparabile
cu ale armatelor străine din epocă, pentru sporirea nivelului de pregătire şi a gradului de dotare. Prin
Tratatul semnat de România cu Austro-Ungariala 30 octombrie 1883, Ńara noastră devenea membră
a Triplei AlianŃe(Germania, Austro-Ungaria, Italia), prin care părŃile contractante îşi făgăduiau pace
şi prietenie; se angajau să nu intre în nici o alianŃă îndreptată împotriva statelor lor; îşi promiteau
sprijin militar reciproc, în condiŃiile stabilite în tratat, dacă una din părŃi era atacată. În anul 1911 s-
au pus bazele aviaŃiei militare române, prin apariŃia primei promoŃii de ofiŃeri aviatori, pregătiŃi la
şcoala de pilotaj de la Chitila, iar în 1913 a apărut Legea privind „Organizarea aeronauticii”200.
Armata română a participat la cel de al doilea război balcanic din 1913, alături de armatele Serbiei,
Muntenegrului, Turciei şi Greciei, împotriva Bulgariei, efectivele armatei române de operaŃii
cifrându-se la 332.000 de oameni201. Rezultatele au fost consfinŃite în Tratatul de pace de la
Bucureşti.
Armata română în perioada neutralităŃii şi a Primului Război Mondial În anii neutralităŃii
(august 1914-august 1916) Comandamentul român a acŃionat pentru înlăturarea neajunsurilor
constatate în campania din 1913, pentru îmbunătăŃirea instrucŃiei şi a dotării cu armament şi muniŃii,
producându-se unele ameliorări, fără a satisface corespunzător nevoile armatei în campanie. După
decizia politică luată de a intra în război de partea Antantei, la 4/17 august 1916, România a semnat
Tratatul politic şi ConvenŃia militară cu reprezentanŃii Angliei, FranŃei, Rusiei şi Italiei, prin care se
stabileau obiectivele politico-strategice şi principiile cooperării militare. „Deosebit de important
198
Monitorul Oastei, 1872, p. 221-226
199
România în războiul de independenŃă, 1877-1878, Editura Militară, Bucureşti, 1877, p. 91
200
Monitorul Oastei nr.15 din 20 aprilie 1913
200
Dr. Costică Voicu, Istoria statului 3, p. 291
201
Lt.-colonel V. Nădejde, Istoria Armatei Românre, vol. I, Iaşi, 1930, p. 208

40
pentru România a fost şi faptul că AliaŃii recunoşteau dreptul românilor de a paticipa, pe bază de
egalitate, la toate consfătuirile de comandament care aveau ca rol să decidă direcŃiile generale de
acŃiune pe teatrele de acŃiuni militare din Europa”202 Pregătindu-se pentru război, planul de
campanie al Comandamentului român prevedea acŃiuni pe două fronturi, în Transilvania şi în
Dobrogea. În planul de campanie se sublinia că „Scopul general al războiului ce vom întreprinde
este realizarea idealului nostru naŃional, adică întregirea neamului. Cucerirea teritoriilor locuite de
români ce se găsesc astăzi în monarhia Austro-Ungară trebuie să fie fructul războiului”203 După
mobilizare, la 15 august 1916, trupele române au intrat în acŃiune, pătrunzând în Transilvania şi,
până la 20 august au respins forŃele armatei austro-ungare. Ofensiva din Transilvania se desfăşura
cu succes când, datorită înrăutăŃirii situaŃiei de pe frontul de sud, a fost oprită, dintr-o gravă eroare a
Comandamentului naŃional, cu consecinŃe dezastroase la nivel strategic. Au urmat luptele succesive
pentru apărarea CarpaŃilor, bătăliile de la Sibiu şi Braşov, din Valea Prahovei şi de pe Jiu, bătălia
Bucureştilor, cea mai însemnată confruntare de pe frontul român din campania anului 1916. La
sfârşitul anului 1916, trupele române pierduseră, în total, 500.000 de oameni(100.000 morŃi,
150.000 răniŃi, 25.000 prizonieri)204.
În anul 1917, trupele româno-ruse, aflate sub comanda supremă a regelui României,
Ferdinand, în luptele de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, au stăvilit ofensiva forŃelor Puterilor
Centrale, care urmăreau scoaterea României din război şi pătrunderea în spaŃiul rus. După ieşirea
Rusiei din război, România a fost obligată să încheie, cu Puterile Centrale, ArmistiŃiul de la Focşani
în decembrie 1917, şi Tratatul de pace de la Bucureşti, în 1918. În urma celei de a doua mobilizare,
decretată la 28 octombrie/10 noiembrie 1918, armata română a reluat acŃiunile, în cadrul Antantei,
operând în Transilvania unde, după Unirea de la 1 decembrie 1918 a înaintat, prin salturi, ajungând,
în primăvara anului 1919 pe Tisa, iar apoi, după ce a respins ofensiva trupelor maghiare, din
dispoziŃia Antantei, a forŃat Tisa şi a înaintat pe teritoriul Ungariei; la 4 august 1919 trupele române
au intrat în Budapesta, de unde s-au retras în martie 1920.
Armata română în perioada 1921-1941. La sfârşitul Primului Război Mondial, o primă
preocupare a conducerii politice şi militare a Ńării a constituit-o adaptarea organismului militar la
condiŃiile existenŃei României Mari. O altă direcŃie de acŃiune a constat în generalizarea experienŃei
rezultate din război. În acest proces au avut loc discuŃii aprinse în legătură cu problema doctrinei
militare, conturându-se trei curente de opinii: 1) reprezentat de colonelul(viitor general) Florea
łenescu, susŃinând, în esenŃă, adoptarea doctrinei franceze; 2) reprezentat de colonelul Ion
Cernăianu, care susŃinea nu adoptarea ci adaptarea doctrinei franceze la condiŃiile armatei române;
3) se pronunŃa pentru o doctrină militară autohtonă, bazată pe realităŃile Ńării şi pe tradiŃiile

202
Alesandru DuŃu, op.cit., p. 29
203
Istoria Statului Major General Român, Documente 1859-1947, Editura Militară, Bucureşti, 1994, p. 147
204
Istoria românilor, vol. VII, tom I, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, p. 435

41
poporului român, curent reprezentat de generalii Constantin Hârjeu şi Ion Jitianu şi
maiorul(ulterioar colonelul) Mircea Tomescu. În această perioadă au fost multe elemente de
doctrină, multe valoroase, realiste, dar încă nu o doctrină complet închegată şi, mai ales, complet
aplicată în practică205. În strânsă unire cu problemele doctrinare s-au situat discuŃiile privind
asimilarea şi întrebuinŃarea în luptă a noilor mijloace: tancurile şi aviaŃia. În 1924 şi 1929 au fost
adoptate câteva legi privind armata, prin care s-au reglementat compunerea,organizarea, încadrarea
şi înzestrarea acesteia.
Armata română a participat la unlele alianŃe în anii interbelici: în 1921, ConvenŃia militară
de alianŃă cu Polonia; în 1921 se crează coaliŃia Mica ÎnŃelegere(România, Iugoslavia,
Cehoslovacia); în 1934 ia fiinŃă ÎnŃelegerea Balcanică(România, Iugoslavia, Grecia şi Turcia). (X)În
deceniul patru al secolului (XX), în condiŃiile ascensiunii forŃelor fasciste-revizioniste şi agresoare,
România a luat unele măsuri pentru întărirea capacităŃii de apărare a Ńării: angajarea industriei
naŃionale în producerea de armament şi tehnică militară; fortificarea frontierei de vest, adaptarea
planurilor de campanie la situaŃia politico-strategică existentă atunci.
Participarea armatei române la campania din est(iunie 1941-august 194). Armata română a
participat la această campanie în condiŃiile în care România făcea parte din AXĂ.din noiembrie
1940. La declanşarea campaniei în est, la 22 iunie 1941, România a angajat armatele 3 şi 4 , care
totalizau 12 divizii şi 6 brigăzi independente(3 de cavalerie şi 3 de vânători de munte)206, aflate în
subordinea Grupului de armate german „Sud”. După eliberarea Basarabiei şi Bucovinei , Armata 3
română a continuat să înainteze în spaŃiul sovietic, asigurând flancul stâng al Armatei 11 germane,
iar Armata 4 a fost angajată, în perioada august-octombrie 194, în luptele pentru ocuparea Odesei.
În anul 1942, la cererea insistentă a lui Hitler, Ion Antonescu a sporit numărul diviziilor pe frontul
de est, armatele 3 şi 4 au fost angajate în sprijinul Armatei 6 germane pe frontul de la Stalingrad:
Armata 3 în cotul Donului, Armata 4 în stepa Kalmukă care, în timpul contraofensivei armatei
sovietice din 19 noiembrie 1942-2 februarie 1943, cele două armate române au înregistrat, potrivit
unor surse, 158.854 morŃi, răniŃi şi dispăruŃi207. În acelaşi timp, trupe române au luptat în Caucaz, în
capul de pod Kuban, iar între octombrie 1943-mai 1944, unităŃile române au participat la
sângeroasele lupte din peninsula Crimeea, unde au pierdut 23.000 de morŃi, răniŃi şi dispăruŃi208. În
campania din est, împotriva URSS, relaŃiile militare germano-române care n-au fost reglementate
prin vreo convenŃie scrisă sau verbală-s-au caracterizat prin subordonare şi inegalitate, manifestate
în cele mai diferite moduri, îndeosebi după ce unităŃile combatante române au fost împinse departe

205
Dr. Constantin Olteanu, EvoluŃia structurilor ostăşeşti la români, Editura Militară, Bucureşti, 1986, p. 203
X.Pentru detalii vezi:Constantin Olteanu, RelaŃiile militare externe ale României în secolele XIX-XX, Editura FundaŃiei
România de Mâine, Bucureşti, 2008
206
Marea conflagraŃie a secolului XX, Editura Politică, Bucureşti, 1974, p. 157
207
Adrian Pandea, Ion Pavelescu, Eftimie Ardeleanu, Românii la Stalingrad, Editura Militară, Bucureşti, 1992, p. 469
208
Marea conflagraŃie.a secolului XX..., p. 535

42
de teritoriul naŃional209. Aceste relaŃii au devenit şi mai tensionate după ce frontul s-a mutat, în
primăvara anului 1944, pe teritoriul României.
Participarea armatei române la campania din vest (august 1944-mai 1945). După
înlăturarea regimului antonescian, la 23 august 1944, România a părăsit Axa şi s-a alăturat
NaŃiunilor Unite cu tot potenŃialul său economic şi militar, alături de care a luptat până la victoria
finală asupra Germaniei. Între 23 august şi 7 septembrie 1944, armata română a acŃionat sub
comanda Comandamentului naŃional pentru lichidarea forŃelor germane din Bucureşti, Dobrogea,
Valea Prahovei, Turnu Severin, Banat şi din alte zone. Datorită acŃiunilor armatei române, trupele
sovietice au reuşit să înainteze rapid, să depăşească din mişcare CarpaŃii Meridionali şi Occidentali.
Începând cu 7 septembrie 1944, trupele române au intrat în subordinile Frontului 2 ucrainean
sovietic, formulă care se va păstra până la sfârşitul războiului. „Deşi în timpul campaniei din Est
subordonarea armatei române către eşaloanele de comandament echivalente sau superioare germane
se făcuse cu acordul, uneori verbal, al Înaltului Comandament Român, în campania din Vest
armatele române operative au fost subordonate, la 7 septembrie 1944, Frontului 2 ucrainean, fără să
se precizeze modalităŃile de cooperare în luptă, de asigurare materială etc”210. După eliberarea
teritoriului Ńării noastre, trupele române au participat, împreună cu cele sovietice, la eliberarea
Ungariei, Cehoslovaciei şi Austriei. În perioada 23 august 1944-12 mai 1945, armata română a
străbătut, prin lupte sângeroase, 2o masive muntoase, a forŃat sau trecut 12 cursuri de apă şi a
eliberat 8.717 centre populate, între care 138 oraşe; a provocat inamicului pierderi care s-au cifrat la
cca. 14 divizii; trupele române au pierdut în această campanie aproape 170.000 militari-morŃi, răniŃi
sau dispăruŃi211.
După revenirea în Ńară, armata română a fost trecută la cadrul de pace; configuraŃia dată
puterii armate a Ńării a trebuit să fie raportată la dispoziŃiile Comisiei Aliate(sovietice) de Control,
iar apoi la prescripŃiile Tratatului de pace încheiat de România, în feruarie 1947, cu Puterile Aliate
şi Asociate. În primul deceniu postbelic, armata română a cunoscut o serie de transformări
organizatorice, şi-a îmbunătăŃit gradul de dotare cu armament şi tehnică de luptă. Între 1955 şi
1991, armata română a participat la coaliŃia poilitico-militară-Trtatul de la Varşovia. În cadrul
acestei AlianŃe, România a avut o poziŃie distinctă, singulară, într-o serie de probleme de fond, care
priveau relaŃiile interaliate.(X). În această perioadă, în armata română au apărut şi s-au dezvoltat
arme moderne precum: trupele blindate, aviaŃia cu reacŃie, trupele radiotehnice, rachetele antitanc,
antiaeriene şi tactic-operative, nave purtătoare de rachete etc. Înainte de 1989, cea mai mare parte a

209
Constantin Olteanu, RelaŃiile militare externe ale României în secolele XIX-XX, Editura FundaŃiei România de
Mâine, Bucureşti, 2008, p. 150
210
Alesandru DuŃu, Între Wehrmacht şi Armata Roşie, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2.000, p. 13
211
August 1944-mai 1945, Editura Militară, Bucureşti, 1969, p. 381
X.Pentru o informare mai largă vezi lucrarea: general-colonel(r) dr. Constantin Olteanu, România. O voce distinctă în
tratatul de la Varşovia, Editura ALDO, Bucureşti, 1999.

43
armamentului şi tehnicii de luptă era proiectată şi produsă în Ńară. Din anul 2004, România face
parte din NATO, iar armata română este prezentă pe unele teatre de război în cadrul acestei AlianŃe.

VII. JUSTIłIA.

Prin justiŃie, în general, se înŃelege totalitatea instanŃelor judecătoreşti dintr-un stat, chemate
să pună în practică legile Ńării. Studierea intituŃiilor juridice în evoluŃia lor pun în evidenŃă
„elementele de continuitate ale acestora pe parcursul mai multor epoci istorice, aflate în corelaŃie
firească cu cele mai reprezentative bazine de civilizaŃie, atestate de istoria universală”212.
JustiŃia din Principatele Române în perioada 1821-1859. După revoluŃia lui Tudor
Vladimirescu, unele grupări de boieri au adresat Rusiei, Turciei şi Austriei memorii prin care cereau
organizarea constituŃională a Ńărilor române, înlăturarea conducerii greceşti şi reintroducerea
domniei pământene, Ńara să fie condusă de un sfat compus din marii boieri pământeni, să se
reformeze justiŃia şi armata. ConvenŃia de la Akkerman din 1826 dintre Rusia şi Turcia, referitor la
Ńările române, între altele prevedea alegerea de către divan a domnilor pământeni pe şapte ani cu
consimŃământul Rusiei şi Turciei. În 1827, domnul Moldovei Ioan(IoniŃă) Sandu Sturza a dat un
„aşezământ” juridic. „Singurul pas înainte pe care-l făcea aşezământul de la 1827, era că introducea
autoritatea lucrului judecat213. Rezultă că una din caracteristicile „proiectelor de reforme ale
boierilor în materie judecătorească, este dorinŃa de a limita puterea domnească”214.
Domnii din Principatele Române, aleşi în baza prevederilor Regulamentelor organice,
acopereau, prin atribuŃiile lor trei importante domenii: legislativ, executiv şi judecătoresc215. In
acelaşi timp, „Domnul avea iniŃiativă legislativă, precum şi dreptul de a aproba sau respinge legile
votate de Adunarea Obştească Obişnuită. El avea puterea de a acorda şi ridica titlurile nobiliare,
avea dreptul de graŃiere şi de comutare a pedepselor. În privinŃa atribuŃiilor judecătoreşti, domnul nu
avea drept de judecată, dar putea întări hotărârile judecătoreşti rămase definitive”216. Totuşi, este de
subliniat că „Regulamentul Organic prevedea că hotărârile ultimei instanŃe vor fi «socotite
desăvârşite pentru totdeauna...în domnia Domnului ce se află în scaun şi întru a moştenitorilor săi »;
introdusese adică autoritatea lucrului judecat”217. În problema amendamentelor făcute de Adunarea
de revizie din Moldova referitoare la alcătuirea instanŃei supreme şi la reducerea atribuŃiilor
judecătoreşti ale Domnului, respingându-le, Pavel Kiselev considera că aceste propuneri Ńintesc „«a
da în lături puterea Domnului, care n-ar mai avea nici o împărtăşire în pricinile judecătoreşri şi s-ar

212
Dr. Costică Voicu, Istoria statului şi dreptului românesc. Curs universitar, Universul Juridic, Bucureşti, 2006, p. 5
213
Enciclopedia României, vol.I, Bucureşti, 1938, p. 334
214
Ibidem, p. 334
215
Dr. Costică Voicu, op. cit., p. 294
216
Ibidem, p. 294-295
217
Enciclopedia României, vol.I, bucureşti, 1938, p. 334

44
aduce la singura dregătorie a unui vornic de aprozi»”218. Ca urmare a opoziŃiei generalului rus, „n-a
putut triumfa punctul de vedere al boierimii Moldovei în privinŃa atribuŃiilor judecătoreşti ale
Domnului”219. Deschizând Adunarea Obştească în łara Românească în 1832, Kiselev repeta că
„«neîmpărtăşirea Domnului la pricini de judecăŃi, neputundu-se uni cu duhul locuitorilor», este
inadmisibilă”220. În Regulamentele organice nu s-a admis înscrierea principiului inamovibilităŃii
magistraŃilor dar, fără a-l respinge, s-a apreciat că ar putea fi introdus după 10 ani de la intrarea în
vogoare a Regulamentelor. În consecinŃă, „Judecătorii erau numiŃi de domn pe o perioadă de trei
ani, cu posibilitatea prelungirii acestei perioade cu încă trei ani pentru cei ce s-au dovedit
capabili”221. Prin aceasta, Domnul dobândea încă un mijloc de intervenŃie în problemele
judecătoreşti. „De aceea, atât programul muntean de la 1848, cât şi programul de atunci al lui M.
Kogălniceanu şi, în sfârşit, Adunarea ad-hoc a Moldovei la 14 noiembrie 1857, cereau
inamovibilitatea, care însă n-a fost introdusă nici de ConvenŃia de la Paris”222. În concluzie, se poate
spune că „DispoziŃiile Regulamentului Organic au fost, în cele din urmă, în materie judecătorească,
precum în celelalte, un compromis între diferitele dorinŃe ce se exprimaseră în Principate.
Organizarea instanŃelor se făcea pe baza principiului «despărŃirii puterilor cârmuitoare şi
judecătorească»”223. Ca urmare, „În contextul separării insuficient de conturate a puterii legiuitoare
de cea executivă, nici puterea judecătorească nu apărea, în lumina regulamentelor organice, pe
deplin independentă de domn”224.
În conformitate cu prevederile Regulamentelor organice, în Principatele Române, s-au
constituit următoarele organe de judecată:
-a) Tribunalele de primă instanŃă funcŃionau la nivelul judeŃelor şi Ńinuturilor, alcătuite dintr-
un preşedinte şi doi judecători, având competenŃă generală , fiind instanŃe de drept comun. Atunci
cănd acestea trebuiau să judece cauze comerciale, lor li se adăugau doi judecători aleşi din rândul
comercianŃilor;
-b) Divanurile judecătoreşti sau divanurile de apelaŃie, care judecau apelurile făcute contra
hotărârilor tribunalelor de primă instanŃă. În łara Românească, astfel de instanŃe existau la
Bucureşti şi Craiova, iar în Moldova numai la Iaşi;
-c) Înaltul Divan, avea statut de instanŃă supremă, funcŃiona la Bucureşti şi la Iaşi. Această
instanŃă era formată din: preşedinte şi şase membri numiŃi de domn, şi judeca apelurile făcute
împotriva hătărârilor divanurilor judecătoreşti şi a judecătoriilor de comerŃ225.

218
Ibidem, p. 334
219
Ibidem, p. 334
220
Ibidem, p. 334
221
Dr. Costică Voicu, op. cit., p. 296
222
Enciclopedia României, vol.I, Bucureşti, 1938, p. 334
223
Ibidem, p. 334-335
224
Tudor Drăganu, op. cit., p. 48
225
Dr. Costică Voicu, op. cit., p. 296

45
Regulamentele organice prevedeau organizarea de judecătorii la sate, sau tribunalele săteşti
compuse din preot de trei membri aleşi de locuitori pe un an. Aceştia se întuneau la casa preotului şi
„căutau să împace neînŃelegerile ivite între săteni. Dacă nu reuşeau, trimiteau părŃile la tribunalul
judeŃului”226. În acelaşi timp, „La Bucureşti şi Iaşi funcŃionau câte un tribunal de poliŃie, compus
dintr-un preşedinte şi trei judecători, fiind competente să judece faptele de tulburare a ordinii
publice şi vătămările corporale227. Din examinarea sistemului judecătoresc instituit prin
Regulamentele organice se desprinde încheierea că „În general, organizarea judecătorească se
caracterizează prin accentuarea laicizării, profesionalizarea aparatului şi salarizarea lui, scurtarea
termenilor şi tendinŃe de separare a puterilor”228.
JustiŃia în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Deşi puterile garante nu au aprobat
cererile românilor referitoare la unirea celor două principate, ConvenŃia de la Paris din 1859 a
prevăzut două „instituŃii comune, ambele cu sediul la Focşani: Comisia Centrală, competentă să
elaboreze proiecte de legi de interes comun pentru ambele Principate şi Înalta Curte de CasaŃie ca
cel mai înalt for judecătoresc”229. Cu privire la principiul separaŃiei puterilor în stat, ConvenŃia
prevedea: „Puterea executivă era exercitată de domnitor, puterea legislativă de domn, Adunarea
obştească şi Comisia Centrală, în timp ce puterea judecătorească era încredinŃată magistraŃilor
numiŃi de domn”230. Din acest enunŃ rezultă că domnul dispunea de largi prerogative, în sensul că
„El promulga legile, emitea regulamentele pentru aplicarea acestora, avea drept de graŃiere şi de
comutare a pedepselor în materie criminală”231. LegislaŃia promovată în timpul lui Cuza se baza
principiilor extrase din istoria dreptului autohton, precum şi pe asimilarea unor elemente din
legislaŃia occidentală, îndeosebi din FranŃa, pretabile la condiŃiile concrete din Pincipatele Române.
„În istoria României perioada anilor 1859-1865 este etapa unei opere legislative înfăptuită sub
conducerea Domnului Alexandru Ioan Cuza, prin care s-a constituit, în linii fundamentale, sistemul
de drept modern necesar dezvoltării şi consolidării capitaliste în Ńara noastră”232. Întemeiat pe
principii moderne, înaintate, în perioada domniei lui Cuza dreptul românesc s-a afirmat ca drept
naŃional, unitar, marcând şi amurgul dreptului cutumiar233. Subliniind semnificaŃia reformelor în
domeniul justiŃiei întreprinse în vremea domniei lui Cuza, Enciclopedia României menŃiona; „Fapt
este că am fost înzestraŃi cu legiuiri moderne privind organizaŃia judecătorească, mai înainte de
vecinii noştri”234. Între legile adoptate în acel timp, au fost: Legea pentru înfiinŃarea CurŃii de

226
Enciclopedia României, vol. I..., p. 335
227
Dr.Costică Voicu, op.cit, p. 297
. 228 Prof.asoc. dr. Liviu P. Marcu, Istoria dreptului românesc, Editura Lumina Lex, 1997, p. 160
229
Prof. univ. dr. Ioan Bitoleanu, Istoria statului şi dreptului românesc, Editura Europolis, ConstanŃa, 2003, p. 164
230
Ibidem, p. 164-165
231
Ibidem, p. 165
232
Dr. Costică Voicu, op. cit., p. 327
233
Ibidem, p. 327
234
Enciclopedia României, vol.I..., p. 338

46
CasaŃie şi JustiŃie, în ianuarie 1861; Legea de organizare judecătorească, care a stabilit următoarele
instanŃe judecătoreşti: a) Judecătoriile de plasă; b) Tribunalele judeŃene; c) CurŃile de Apel; d)
CurŃile cu juraŃi, în materie criminală; e) Curtea de CasaŃie235. Odată cu această organizare se
„desfiinŃează în mod tacit judecătoriile săteşti sau de împăciuire”236. În acelaşi timp, s-a instituit
Ministerul Public(Parchetul), condus de Ministerul de justiŃie, s-a organizat JustiŃia şi Parchetul
militar237. Sistemul de drept naŃional unitar român construit în anii domniei lui Cuza, „se întemeia
pe legile elaborate de parlamentul Ńării, şi cuprinde ansamblul instituŃiilor juridice reglementate de
Codul civil, Codul penal, Codul de procedură civilă, Codul de procedură penală...”238
EvoluŃia justiŃiei române în perioada 1866-1918 ConstituŃia din 1866, pe lângă faptul că
proclama o serie de principii de drept referitoare la libertăŃile şi drepturile fundamentale ale
cetăŃeanului, suveranitatea naŃională etc., a prevăzut şi principiul separaŃiei puterilor în stat care „se
exprima în funcŃionarea a trei categorii de organe ce exercitau puterile statului: legislativă,
executivă şi judecătorească, declarate independente una de alta. Într-un regim reprezentativ atipic,
organele puterii legiuitoare deŃineau numai formal un rol proeminent, preponderenŃa revenind, în
fapt, executivului reprezentat de monarh şi guvernului numit de acesta”239. În ceea ce priveşte
puterea judecătorească este de menŃionat că deşi aceasta era exercitată de instanŃele judecătoreşti,
„toate hotărârile lor se executau în numele domnitorului care avea, de asemenea, dreptul de amnistie
şi graŃiere”240.
JustiŃia militară În anii domniei lui Alexandru Ioan Cuza, s-a acordat o atenŃie deosebită şi
justiŃiei militare, sub acărei incidenŃă se aflau atât armata permanentă, cât şi cea teritorială. Se
crează o scară ierarhică a administraŃiei justiŃiei militare, reprezentată de un „consiliu de revizie” la
Bucureşti, câte o „comisie criminală” la Iaşi şi Bucureşti şi câte o „comisie corecŃională” pe lângă
fiecare unitate. În 1865 a fost înfiinŃat câte un consiliu de război pe lângă fiecare divizie teritorială.
Totodată, pentru îndreptarea celor care încălcau legile şi regulamentele militare prin săvârşirea de
abateri grave de la disciplină şi ordinea interioară, a fost înfiinŃată compania de disciplină, în cadrul
căreia militarii erau folosiŃi la diferite lucrări utile241. Pe baza experienŃei acumulate, în anul 1873 a
fost adoptat Codul justiŃiei militare care prevedea că în timp de pace funcŃionau următoarele
instanŃe judiciare: consiliile de disciplină; consiliile de război; consiliile de revizie. În timp de
război erau prevăzute următoarele instanŃe militare: pretorii militari; curŃile marŃiale: curŃile
superioare de justiŃie militară242. O altă ediŃie a codului justiŃiei militare a apărut în anul 1881, iar în

235
Ibidem, p. 338
236
Ibidem, p.338
237
Prof.asoc. dr. Liviu Marcu, op. cit., p. 196
238
Dr. Costică Voicu, op. cit., p. 328
239
Prof. univ. dr. Ioan Bitoleanu, op. cit., p. 197
240
Ibidem, p. 198
241
Dr. Constantin Olteanu, EvoluŃia structurilor ostăşeşti la români, Editura Militară, Bucureşti, 1986, p. 123
242
Dr. Costică Voicu, op. cit., p. 353

47
anul 1939 a fost adoptat un nou şi amplu Cod al justiŃiei militare care, în cele 627 de articole, sunt
prezentate instanŃele militare la pace şi la război, pentru armata de uscat, aviaŃia militară şi marina
militară, precum şi competenŃele acestora.
În această perioadă, în domeniul justiŃiei s-au adus numeroase modificări codurilor, impuse
de evoluŃia societăŃii româneşti, îndeosebi după dobândirea independenŃei depline; s-a extins şi
diversificat învăŃământul în dreptul românesc; a sporit experienŃa şi eficienŃa instanŃelor
judecătoreşti.
JustiŃia română în perioada interbelică. După înfăptuirea României Mari, o primă
problemă a constituit-o extinderea organizării judecătoreşti şi în provinciile care se uniseră cu
România, precum şi a legislaŃiei româneşti pentru a realiza unitatea sistemului de drept românesc.
„Problema fundamentală a dreptului românesc după 1918 a fost realizarea acordului necesar dintre
unitatea politică şi unificarea juridică, având în vedere că legislaŃiile noilor provincii reprezentau
sisteme juridice substanŃial diferite de cel al Vechii Românii243. În vederea realizării unificării, în
anul 1920 a fost creată o comisie ministerială formată din magistraŃi şi jurişti care, în urma
examinării situaŃiei a optat pentru revizuirea codurilor244, acŃiune care s-a încheiat în anul 1940245.
Unificarea legislativă era o necesitate în noile condiŃii istorice. Procesul unificării legislative s-a
realizat prin: „extinderea unor prevederi din legislaŃia din vechea Românie şi adaptarea de noi acte
normative pe întreg teritoriul. Aceste acŃiuni s-au desfăşurat gradual, pentru aplicarea legilor de
unificare”246 Conform noii legi de organizare a justiŃiei, din anul 1924, elaborată în temeiul
ConstituŃiei din 1923, „organele puterii judecătoreşti erau aceleaşi ca în legea din 1909: judecătorii,
tribunale, CurŃile de Apel, CurŃile cu juraŃi şi Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie. JustiŃia pentru
infracŃiunile comise de militari era organizată prin legi deosebite”247În acesată lege unificatoare sunt
reluate, în mare parte, dispoziŃiile legilor anterioare româneşti, adaptate noilor situaŃii. Conform
respectivei legi, organele puterii judecătoreşti erau: a) Judecătoriile; b) Tribunalele; c) CurŃile de
Apel; d) CurŃile cu JuraŃi; e) Înalta Curte de CasaŃie.
JustiŃia în timpul dictaturii regale. „Trecerea la un regim de guvernare autoritară, cu accent
pe funcŃia represivă a statului-justificată în parte de acŃiunile violente ale mişcării legionare –a fost
pregătită după 1933248. Prin prevederile ConstituŃiei din 1938 principiul separaŃiei puterilor a avut
de suferit. Potrivit art. 31 din ConstituŃie, „Puterea legislativă se exercită de Rege prin
ReprezentaŃiunea NaŃională care se împarte în două adunări: Senatul şi Adunarea DeputaŃilor”. Mai
departe se menŃiona că „IniŃiativa legilor este dată Regelui. Fiecare din cele două Adunări pot

243
Prof. dr.Ioan Bitoleanu, op. cit., p. 221
244
Dr. Costică Voicu, op. cit., p. 397
245
Ibidm, p. 396
246
Ibidem, p. 397
247
Prov.univ.dr.Ioan Bitoleanu, op. cit., p. 222
248
Prof.univ.dr.Ioan Bitoleanu, op.cit., p. 226

48
propune din iniŃiativă proprie numai legi în interesul obştesc al Statului”249. La art.33 se specifica:
„Puterea judecătorească se exercită de organele ei. Hotărârile judecătoreşti se pronunŃă în virtutea
legii. Ele se execută în numele Regelui”250. În afară de această orientare, „măsura înlăturării
inamovibilităŃii magistraŃilor, a adus prejudiciu regimului democratic al separaŃiei ulterior în stat,
creând posibilităŃi pentru amestecul puterii executive în activitatea instanŃelor de judecată”251.
Totodată, „Sistemul elaborării decretelor-lege, în locul legilor ce trebuiau dezbătute şi aprobate de
Parlament, a atins paroxismul în anul 1940, când au fost depuse spre ratificare 163 de astfel de acte
normative, pentru a fi aprobate în bloc. Parlamentul a fost înlocuit în mod practic cu o instituŃie
formală, care aproba toate demersurile normative ale clicii conducătoare”252. În altă ordine de idei,
„În timpul regimului carlist, foarte multe cauze penale au fost deferite justiŃiei militare, ca urmare a
permanetizării stării de asediu. De asemenea, a dvenit caracteristică judecata urgentă, rapidă şi
comprimată, după procedura de judecată a flagrantelor delicte253
În anii celui de al Doilea Război Mondial „nu s-au adus schimbări structurale organizării
judecătoreşti. În timpul stării de război se remarcă creşterea rolului instanŃelor militare, investite cu
misiuni sporite în domeniul apărării siguranŃei statului, a ordinii şi liniştii publice. În acest scop, au
fost create, încă din 1941, tribunale militare speciale, formate din generali, numiŃi de Ministerul de
Război, iar în «cazuri grabnice» de comandantul Armatei sau al Corpului de armată”254. Deşi în anii
1940-1944 au rămas în vigoare instituŃiile, legile şi codurile, totuşi, această perioadă „s-a
caracterizat prin apariŃia multor norme juridice importante în domeniul: dreptului civil, dreptului
penal, procesual penal, relaŃiilor de muncă”255. De asemenea, în timpul regimului antonescian, de
exemplu, „procesul penal a cunoscut substanŃiale modificări, diminuându-se drastic garanŃiile
procesuale, ca o consecinŃă a transformării instanŃelor militare-în condiŃiile stării de asediu şi a
permanetizării stării de asediu-în instanŃe competente a judeca foarte multe fapte decretate ca
infracŃiuni”256
JustiŃia în perioada 1944-1989. Prin Decretul-constituŃional nr.1626 din 31 august 1944 a
fost repusă în vigoare ConstituŃia din 1923, consfinŃind că organele statului erau: regele, guvernul şi
parlamentul257. Ca urmare, forma de stat o reprezenta monarhia „contituŃională, ereditară, regele
având atribuŃii legislative, executive şi judecătoreşti, pe care le exercita la propunerea Consiliului de

249
Ioan Muraru, Gheorghe Iancu, Mona-Lisa Pucheanu, Corneliu-Liviu Popescu, op. cit., p. 102
250
Ibidem, p. 103
251
Dr.Costică Voicu, op. cit., p. 420
252
Ibidem, p. 264
253
Prof. univ. dr. Ioan Bitoleanu, op. cit., p. 247
254
Dr.Costică Voicu, op. cit., p. 426
255
Ibidem, p. 427
256
Prof. univ. dr. Ioan Bitoleanu, op. cit., p. 247-248
257
Dr. Costică Voicu, op. cit., p. 433

49
Miniştri”258. Pe linia activităŃii judecătoreşti este de reŃinut că prin Decretul-lege nr.1318 din 21
aprilie 1945 s-a stabilit „urmărirea şi sancŃionarea celor vinovaŃi de dezastrul Ńării sau crime de
război a creat Tribunalul poporului ca instanŃă de judecată, iar sub aspect organizatoric au fost
introduşi asesorii populari în completul de judecată, instituŃie destinată a crea aparenŃa unei
democratizări a JustiŃiei...”259.
După înlăturarea monarhiei la 30 decembrie 1947 şi proclamarea Republicii, Ńara noastră a
intrat „într-o nouă etapă, aceea a revoluŃiei socialiste, însemnând schimbarea esenŃei şi conŃinutului
Statului şi, în acelaşi timp, producerea unei transformări radicale în modul de organizare şi
exercitare a puterii în concordanŃă cu noile cerinŃe”260.
Pe baza prevederilor ConstituŃiei din 1948 cu privire la organizarea judecătorească şi
Procuraturii, a fost elaborată Legea nr.5 din 19 iunie 1952, care „prevedea ca sarcini ale JustiŃiei
apărarea orânduirii sociale şi de Stat, apărarea drepturilor fundamentale ale oamenilor muncii,
organelor şi instituŃiilor de Stat, întreprinderilor şi organizaŃiilor economice de Stat, gospodăriilor
agricole colective şi altor organizaŃii cooperatiste şi ale celorlalte organizaŃii cu caracter obştesc, şi
de către toŃi cetăŃenii...”261. Totodată, prin Legea nr.6 din 19 iunie 1952 a luat fiinŃă „Procuratura
Republicii Populare Române, cu atribuŃii specifice Statului socialist”262. Prin Legea nr.5/1954 a fost
creat Arbitrajul de Stat menit să soluŃioneze litigiile „patrimoniale între organele, instituŃiile de Stat,
organizaŃiile şi întreprinderile economice ale Statului...”263. În aceeaşi perioadă „Au fost create, ca
organe jurisdicŃionale obşteşti, consiliile pentru soluŃionarea litigiilor de muncă şi consiliile de
judecată tovărăşească”264; prin Decretul nr.79/1950 a fost creat Natariatul de Stat265. ConstituŃia din
1952 definea patru categorii de organe ale statului: a) organele puterii de stat; b) organele
administraŃiei de stat; c) organele judecătoreşti; d) organele procuraturii”266.
În ConstituŃia Republicii Socialiste România din 21 august 1965, se păstrează cele patru
categorii de organe ale statului stabilite de ConstituŃia din 1952. La art.101 din ConstituŃia din 1965
se preciza că justiŃia se înfăptuieşte potrivit legii, prin Tribunalul Suprem, tribunalele judeŃene,
judecătorii, precum şi prin tribunalele militare267. Potrivit art.103 din aceeaşi ConstituŃie,
judecătoriile şi tribunalele judeŃene judecau pricinile civile, penale şi orice pricini date în
competenŃa lor. În cazurile prevăzute de lege, exercitau controlul asupra hotărârilor organelor
administrative şi obşteşti cu activitate jurisdicŃională, putând să se pronunŃe, în condiŃiile legii, şi

258
Ibidem, p. 433
259
Ibidem, p. 277
260
Ibidem, p. 280
261
Ibidem, p. 285
262
Ibidem, p. 285
263
Ibidem, p. 286
264
Ibidem, p. 286
265
Ibidem, p. 286
266
Ibidem, p. 439
267
Ioan Muraru, Gheorghe Iancu, Mona-Lisa Pucheanu, Corneliu-Liviu Popescu, op. cit., p. 184

50
asupra legalităŃii acestor acte268 Potrivit art.menŃionat mai sus, „Activitatea de judecată consta în
soluŃionarea litigiilor juridice ivite în societate prin hotărâri cu putere de lucru judecat şi
susceptibile a fi executate prin forŃa de constrângere a statulu”269. Un rol important în reglementarea
activităŃii judecătoreşti l-a avut Legea nr.58/1968. Prin această lege se stabileau principiile generale
ale organizării şi funcŃionării: independenŃa judecătorilor şi asesorilor populari şi supunerea lor
numai faŃă de lege; publicitatea dezbaterilor judiciare; asigurarea dreptului de apărare;
imposibilitatea retractării de către instanŃe a hotărârilor pronunŃate; alegerea judecătorilor şi
asesorilor populari270. De asemenea, legea prevedea că „Judecarea proceselor în primă instanŃă la
judecătorii, tribunalele judeŃene şi la tribunalele militare se făcea cu participarea asesorilor populari,
afară de cazurile când legea dispunea altfel”271. Pe baza Legii nr. 59 din decembrie 1965 privind
Comisiile De Judecată, „s-a realizat concentrarea întregii activităŃi de influenŃare şi jurisdicŃie
obştească-desfăşurată anterior de o multitudine de organe obşteşti-precum şi unitatea de competenŃă
şi procedură în această materie, hotărâri supuse controlului organelor judecătoreşti”272.
La art.112 al ConstituŃiei din 1965 se stabilea că Procuratura „exercită supravegherea
activităŃii organelor de urmărire penală şi a organelor de executare a pedepselor şi veghează, în
condiŃiile legii, la respectarea legalităŃii, apărarea orânduirii socialiste, a drepturilor şi intereselor
legitime ale organizaŃiilor socialiste, ale celorlalte persoane juridice, precum şi ale cetăŃenilor”273.
Pe larg, aceste probleme au fost reglementate prin Legea nr.60/1968, privind organizarea şi
funcŃionarea Procuraturii Republicii Socialiste România, în care sunt definite atribuŃiile şi
competenŃele organelor procuraturii274. În ConstituŃia din 1991, Autoritatea judecătorească este
tratată în Capitolul VI. La art.123 se menŃionează că „JustiŃia se înfăptuieşte în numele legii.
Judecătorii sunt independenŃi şi se supun numai legii”275. În prezent, JustiŃia română se manifestă
tot mai mult ca o putere distinctă în stat.

X. Capitolul „ALTE INSTITUłII” va fi cuprins în Cursul intitulat: „INSTITUTII ALE


ROMÂNIEI MODERNE ŞI CONTEMPORANE”, care urmează să apară.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Istoria românilor, vol.VII, tom I şi tom II, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003
2. IndependenŃa României, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti 1977

268
Ibidem, p. 184; Prof. asoc. dr. Liviu P. Marcu, op. cit., p. 302
269
Dr. Costică Voicu, op. cit., p. 444
270
Ibidem, p. 445
271
Prof.acoc. dr. Liviu P. Marcu, p. 302
272
Ibidem, p. 302
273
Ioan Muraru, Gheorghe Iancu, Mona-Lisa Pucheanu, Corneliu-Liviu Popescu, op. cit., p. 186
274
Dr.Costică Voicu, op.cit., p. 445
275
Ioan Muraru, Gheorghe Iancu, Mona-Lisa Pucheanu, Corneliu-Liviu Popescu, op. cit., p. 237

51
3. Marea conflagraŃie a secolului XX. Al doilea război mondial, Editura Politică, Bucureşti
1974
4. Constantin C. Giurescu, ViaŃa şi opera lui Cuza Vodă, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1966
5. Pop Teodor Leon, ConstituŃiile României, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică,
Bucureşti,1984
6. Ioan Scurtu, Monarhia în România 1866-1847, Editura Danubius, Bucureşti, 1991
7.Ioan Scurtu, Istoria contemporană a României(1918-2005), Editura FundaŃiei România de
Mâine, Bucureşti, 2005
8. Istoria Parlamentului şi a vieŃii parlamentare din România până la 1918, Editura
Academiei R.S.R., Bucureşti, 1983

.9. Tudor Drăganu, Începuturile şi dezvoltarea regimului parlamentar în România până în


1916, Editura Dacia, Cluj, 1991
10. Alesandru DuŃu, România în istoria secolului XX, Editura FundaŃiei România de Mâine,
Bucureşti, 2007
11. Victor Cheresteşiu, Adunarea naŃională de la Blaj, Editura Politică, Bucureşti, 1966
12. Enciclopedia României, vol.I, Bucureşti, 1938
13. Nicolae Iorga, Discursuri parlamentare, Editura Politică, Bucureşti, 1981
14. N Iorga, Istoria învăŃământului românesc, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1971
15 Gheorghe Gheorghe, SeparaŃia puterilor în stat.Teorie şi realitate, Editura ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1976
16. Aristotel, Politica. În româneşte de El. Bezdechi, Editura Cultura NaŃională, Bucureşti,
1924
17. Marian Enache, Controlul parlamentar, Editura POLIROM, Iaşi, 1998
18. Ion Mamina, Ion Bulei, Guverne şi guvernanŃi 1866-1916, SILEX-Casă de Editură, Presă şi
Impresariat SRL, Bucureşti, 1994

19. Nicolae Isar, RelaŃiile Stat-Biserică în România modernă(1821-1914).Sinteză şi culegere de


texte, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2007
20. Istoria învăŃământului din România, vol.II(1821-1918), Editura Didactică şi Pedagogică, R.A.-
Bucureşti, 1993
21. G.D. Iscru, ContribuŃii privind învăŃământul la sate în łara Românească până la jumătatea
secolului al XIX-lea, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975

52
22. Nicolae Isar, Cristina Gudin, Din istoria politicii şcolare româneşti. Problemele învăŃământului
în dezbaterile Parlamentului(1864-1899), Editura UniversităŃii Bucureşti, 2004
23. General-maior dr. Constantin Olteanu, ContribuŃii la cercetarea conceptului de putere armată la
români, Editura Militară, Bucureşti, 1979
24. Maior I.D. Georgescu, Istoria armatei române şi a războaielor poporului român, ediŃia I,
Tipografia Geniului, Bucureşti, 1929
25. M. Kogălniceanu, Texte social-politice alese, Editura Politică, Bucureşti, 1967
26. Istoria Statului Major General Român, Documente 1859-1947, Editura Militară, Bucureşti, 1994
27 Dr. Costică Voicu, Istoria statului şi dreptului românesc. Curs universitar, Universul Juridic,
Bucureşti, 2006
28. Prof. univ. dr. Liviu P. Marcu, Istoria dreptului românesc, Editura Lumina Lex, 1997
29. Prof.univ.dr. Ioan Bitoleanu, Istoria statului şi dreptului românesc, Editura Europolis,
ConstanŃa, 2003
30. dr.Ioan Chiş, Istoria Statului şi Dreptului Românesc, Editura AXA, Bucureşti, 2000

VIII. ALTE INSTITUłII.


JANDARMERIA ROMÂNĂ. Jndarmeria este o instituŃie importantă a statului român, a
cărei misiune principală este menŃinerea şi asigurarea ordinii interne, stabilităŃii regimului
democratic, fiind, în acelaşi timp, o componentă a Sistemului NaŃional de Apărare. Astfel, „Pe lîngă
armată, poliŃie şi servicii de informaŃii, făuritorii României moderne s-au străduit să creeze şi un
aparat cu organizare militară de apărare şi menŃinere a ordinii interne”276. O astfel de instituŃie a fost
creată şi în alte state europene. FRANłA a fost prima Ńară din Europa în care s-a organizat
jandarmeria pe baze militare, având ca misiune garantarea siguranŃei publice. Până la Napoleon I,
conform Legii de organizare din 16 ianuarie 1791, „Jandarmeria franceză constituia un corp militar
cu misiunea de a garanta siguranŃa drumurilor, a localităŃilor rurale, cercetarea delictelor şi crimelor
şi de a asigura ordinea publică”277. Din cadrul Jandarmeriei s-au constituit unităŃi operative, care au
luat parte la campaniile purtate de aceasta, au servit ca poliŃie militară a marilor unităŃi luptătoare,
au asigurat transporturile de bani şi alimente, a comunicaŃiilor, au asigurat paza marilor cartiere,
278
escortarea şi paza prizonierilor etc. . În timp, structura organizatorică s-a diversificat, efectivele
au crescut, misiunile s-au amplificat. În ITALIA, în 1814, regele Sardiniei, Victor Emanuel I, a

276
General d. dr. Anghel Andreescu şi colectiv, Istoria Jandarmeriei Române, Editura Ministerului de Interne,
Bucureşti,2000, p. 5
277
Ibidem, p. 6
278
Ibidem, p. 6

53
promulgat o lege prin care s-a înfiinŃat Corpul Carabinierilor regali, având misiunea de a menŃine
ordinea şi siguranŃa publice, de a veghea la respectarea legilor, iar la campanie să execute serviciul
de poliŃie militară pe lângă marile unităŃi operative. În RUSIA, în anul 1811 s-a înfiinŃat Paza
internă, trupe, având organizare militară, erau destinate serviciului de pază; în 1816 şi-a schimbat
denumirea în Corpul separat al pazei interne; după 1917 această structură a devenit Serviciul politic
al łării, „făcea parte din armată ca o categorie specială a trupelor abilitate cu misiunea de a apăra
ordinea de stat, paza frontierelor, a obiectivelor şi instituŃiilor importante de stat. În timul celui de-al
doilea război mondial pe lângă misiunile de luptă cu formaŃiunile diversioniste şi de spionaj, trupele
au participat activ la acŃiuni de luptă pe fronturi”279. În 1966 a luat fiinŃă Ministerul unional al
apărării ordinii publice, iar după destrămarea URSS., denumirea şi destinaŃia s-au schimbat. În
SPANIA a fost creată, în 1844, Garda civilă spanioală, ajungând ca astăzi să fie structurată pe:
poliŃie judiciară, poliŃie administrativă, poliŃie militară, mobilizare, apărarea teritoriului, lupta
antiteroristă280. În TURCIA, jandarmeria a fost înfiinŃată în anul 1839, stabilindu-i-se ca misiuni:
asigurarea securităŃii publice, menŃinerea ordinii în zonele rurale; poliŃie judiciară şi poliŃie
administrativă281.
JANDARMERIA ROMÂNĂ. După mai multe căutări şi încercări, cu deosebire în anii
aplicării Regulamentelor organice în Principatele române, actul de naştere al Jandarmeriei române
este considerată „Legiuirea pentru reforma corpului de slujitori în jandarmi, întărit prin ofisul
domnesc din 3 aprilie 1850”282, al domnitorului Grigore Alexandru Ghica, în care sunt stabilite
structurile şi misiunile jandarmeriei, în acele condiŃii istorice. Necesitatea înfiinŃării jandarmeriei
este menŃionată în articolul 1 al Legii, care glăsuia că „scopul reformării Corpului de slujitori în
jandarmi îl constituie întemeiera unei instituŃii puternice, pentru asigurarea ordinii interne«după
pilda altor state»”283. Corpul de jadarmi moldovean a fost organizat într-un regiment de jandarmi,
fiind subordonat: Ministerului din Lăuntru „«în tot ceea ce priveşte slujba care se înfiinŃează şi
aducerea la îndeplinire a poruncilor administraŃiei»”284; faŃă de „«Hatmanul ca General Inspector al
tuturor puterilor înarmate, în tot ce va privi organizaŃia militară, disciplina, informarea, înarmarea şi
Ńinerea sa în bună stare»”285. Din 1861, regimentul de jandarmi din Moldova a intrat sub ordinile
Ministerului de Război cu denumirea de „legionul de jandarmi”, compuşi din ostaşi pedeştri şi
călări organizaşi în 17 escadroane, asimilat, ca activitate şi alte reguli, dorobanŃilor din Muntenia. În
1864 denumirea de dorobanŃi a fost extinsă şi în Moldova. Omogen de acum înainte pe întregul stat,

279
Ibidem, p. 7
280
Ibidem, p. 8
281
Ibidem, p. 8
282
Keith Hitchins, România.1866-1947, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994, p. 313-314
283
Gl.mr.dr. Costică Silion, col. dr. Stelian Gudacu, Renaşterea Jandarmeriei Române, Editura Muntenia, ConstanŃa,
2007, p. 11
284
Ibidem, p. 11
285
Ibidem, p. 11

54
acest corp a fost reorganizat în trei „inspectorii”: prima cu reşedinŃa la Bucureşti, compusă din două
divizioane a câte patru escadroane fiecare; a doua, la Craiova, cu aceeaşi organizare; a treia la Iaşi,
formată din trei divizioane, formată din trei divizioane. Ca rezultat, România avea la acea dată 32
de escadroane de dorobanŃi organizate în 7 divizioane286
În łara Românească, forŃa de ordine internă era asigurată, în principal, de dorobanŃi care
îndeplineau misiuni identice, aveau o instrucŃie şi o dotare aproximativ egale , astfel că fără a avea
denumirea expresă de jandarmi, şi dorobanŃii pot fi consideraŃi că făceau parte din categoria
Jandarmeriei287. „Jandarmeria s-a constituit şi a acŃionat încă din acele timpuri, atât în localităŃile
rurale, cât şi în cele urbane, executând, într-o oarecare măsură, funcŃii similare cu cele pe care le
îndeplineşte Jandarmeria în prezent...”288.
În contextul reformelor înfăptuite în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, după Unirea
Principatelor Române, şi Jandarmeria a cunoscut unele înnoiri. Sub aspect legislativ se remarcă
OrdonanŃa nr.896 din iunie 1864289 care aduce clarificări în problema structurilor militare
permanente şi nepermanente, precum şi Regulamentul pentru seviciul Jandarmeriei de oraş în iunie
1865290, care reprezintă aproape o lege a jadarmeriei. „Acest regulament, prin prevederile celor 34
de articole, stabileşte Jandarmeriei locul, organizarea şi noile misiuni”291. În timpul războiului
pentru independenŃă, „trupelor de jandarmi le-au revenit atât misiuni specifice, cât şi misiuni de
luptă. Dintre ele pot fi amintite: asigurarea căilor de comunicaŃii din spatele frontului, protecŃia unor
obiective importante, paza punctelor de comandă, secortarea prizonierilor şi participarea nemijlocită
la acŃiunile de luptă specifice trupelor de infanterie292 ExperienŃa acumulată în acest război va servi
la modernizarea activităŃii Jandarmeriei. Legile privind organizarea puterii armate din 1864, 1868,
1872 şi 1874 au contribuit la consolidarea Jandarmeriei, însă cea mai importantălege referitoare la
ordinea publică a fost promulgată la 1 septembrie 1893, „Legea asupra Geandarmeriei rurale”293,
constituind actul „de naştere al Jandarmeriei moderne”294. Precizând rolul Jandarmeriei, art. 1, din
Lege glăsuia: „«Se instituie pentru toată întinderea regatului un corp de Geandarmerie rurală menit
a veghea, în comunele rurale, la siguranŃa publică, la menŃinerea ordinii şi executarea legilor.
Îndeosebi Geandarmeria este însărcinată cu paza căilor de comunicaŃie. O supraveghere
neîntreruptă şi o acŃiune preventivă constituie esenŃa serviciului său»”295. Jandarmeria rurală era o
instituŃie militară, componentă a Ministerului de Interne care, în raport de specificul atribuŃiilor

286
Dr. Constantin Olteanu, EvoluŃia structurilor ostăşeşti la români, Editura Militară, Bucureşti, 1986, p. 124
287
Istoria militară a poporului român, vol.IV, Editura Militară, 1987, p. 371-372
288
Gl.mr. dr. Costică Silion, col. dr. Stelian Gudacu, op. cit. p. 13
289
Ibidem, p. 14
290
Ibidem, p. 14
291
Gl.d. dr. Anghel Andreescu şi colectiv, op. cit. p. 19
292
Ibidem, p. 26
293
Gl. mr dr. Costică Silion, col. dr. Stelian Gudacu, op. cit., 14
294
Ibidem, p. 14
295
Ibidem, p. 14

55
prevăzute de lege, depindea de mai multe ministere: de Ministerul de Interne pentru asigurarea
ordinii şi siguranŃei publice; de Ministerul de JustiŃie şi ministerul Public ca agenŃi şi ofiŃeri de
poliŃie judiciară; de Ministerul de Război în probleme de comandament şi instrucŃie militară296. În
perioada ce a urmat au apărut şi alte legi, care au contribuit la perfecŃionarea instituŃiei
Jandarmeriei. Legea din24 martie 1908, de pildă, precizează mai bine locul şi rolul Jandarmeriei
rurale, organizarea corpului de Jandarmerie, autoritatea ministerelor de interne, război şi justiŃie
asupra jandarmilor şi atribuŃiile jandarmeriei297. Cu privire la misiune în lege se preciza că
„Jandarmeria este instituŃia careată pentru a veghea în comunele rurale la siguranŃa publică, la
menŃinerea ordinii şi executarea legilor”298. La art.6 din respectiva lege prevedea: „Corpul
Jandarmeriei face parte integrantă din armată; dispoziŃiunile generale ale legilor şi regulamentelor
militare îi sunt aplicate, în afara excepŃiilor de organizarea sa mixtă şi de natura serviciului său”299.
Jandarmeria şi-a dovedit rolul său în „Războiul Reîntregirii şi în acŃiunile pentru apărarea marii
Uniri ca autentică componentă a sistemului militar de apărare; practic Jandarmeria a garantat
siguranŃa internă şi obŃinerea victoriei pe frontul din«spatele frontului», contracarând orice tentativă
de diversionistă, teroristă, destabilizatoare”300.
JANDARMERIA ÎN PERIOADA INTERBELICĂ. Prin Înalt Decret-Lege nr.1.198/1918 s-
a modificat Legea de organizare a jandarmeriei Rurale din 1908301. Modificările priveau esenŃa
structurilor de organizare şi funcŃionare dar şi rolul, sarcinile şi misiunile Jandarmeriei rurale şi se
insitituia o nouă organizare a jandarmilor. Pentru menŃinerea ordinii şi siguranŃei publice s-a
instituit Corpul de Jandarmerie, ca parte a sistemului naŃional de apărare, fiind organizat pe brigăzi,
regimente, batalioane, companii, plutoane etc.302. După realizarea României Mari, asemenea
celorlalte instituŃii româneşti, şi Jandarmeria a fort dispusă în Transilvania, Basarabia, Bucovina.
În evoluŃia Jandarmeriei în perioada interbelică, un rol important l-a avut pachetul de
reglementări din 1929, când „Parlamentul României a pus bazele unei legi moderne şi complete de
organizare a Jandarmeriei rurale, multe din prevederile sale fiind şi astăzi de strictă actualitate”303.
Acest pachet de legi cuprindea: Legea nr.912 din 23 martie 1929 privind organizarea Jandarmeriei
rurale; Legea Statutului Jandarmeriei rurale din 20 iulie 1929 şi Regulamentul legii şi Statutul
Jandarmeriei rurale. Conform acestor legi, jandarmeria rurală era „«un corp organizar milităreşte,
instituit pentru a veghea în comunele rurale la siguranŃa de stat, la menŃinerea odinii publice,

296
Ibidem, p. 15
297
Ibidem, p. 18-19
298
Ibidem, p. 19
299
Ibidem, p. 19
300
Gl. d. dr. Anghel Anndreescu şi colectiv, op. cit., p. 48
301
Gl. mr. Vasile Mihalache, Gl.mr.(r) Ioan suciu, Istoria Jandarmeriei Române, 1850-2001, Editura Sylvi, Bucureşti,
2.000, p. 312-319
302
Gl. mr. Dr. Costică Silion, Col. dr. Stelian Gudacu, op. cit. p. 22
303
Ibidem, p. 22

56
precum şi la executarea legilor şi regulamentelor de competenŃa sa»”304. Trupele de jandarmi, deşi
erau subordonate Ministerului de Interne, pentru misiuni de luptă ei se instruiau după regulamentele
Ministerului Apărării NaŃionale.
În 1939 s-a adoptat o nouă lege privind îmbunătăŃirea substanŃială a activităŃii Jandarmeriei
la pace şi război305. Potrivit noii legi, „Jandarmeria păstra prin structură caracterul teritorial, însă
capătă tot mai mult caracteristicile şi atribuŃiile unui corp militar”306. Totodată, în timpul regimului
autoritar al lui Carol al II-lea, a sporit misiunea Jandarmeriei referitoare la culegerea de informaŃii
despre ordinea publică şi siguranŃa statului. „Componentă a sistemul naŃional de apărare,
Jandarmeria era obligată prin lege să execute în caz de război, concomitent cu misiunile permanente
de ordine publică şi misiuni în folosul unităŃilor şi marilor unităŃi ale armatelor, pe lângă care erau
detaşate”307. Rapturile teritoriale din anul 1940, pierderea Basarabiei, Bucovinei de Nord şi Ńinutului
HerŃa, alipite de URSS, dictatul din 30 august 1940 de la Viena, prin care nord-vestul Transilvaniei
este cedat Ungariei, cedarea Cadrilaterului, Bulgariei,la 7 septembrie 1940, au demonstrat
slăbiciunile sistemului apărării şi siguranŃei naŃionale. Se poate considera că „în evoluŃia sa spre o
instituŃie modernă, europeană şi efiecientă, perioada interbelică a fost pentru Jandarmerie cea mai
prolifică atât privind legislaŃia adoptată cât şi misiunile încredinŃate acesteia prin actele
normateve”308. În perioada 1918-1940, Jandarmeria a participat la acŃiunea de reprimare a grevei
muncirorilor tipografi din Bucureşti, din 1918, a grevei minerilor din valea Jiului din 1929, a grevei
muncitorilor petrolişti şi ceferişti din 1933.
JANDARMERIA ROMÂNĂ ÎN ANII CELUI DE AL DOILEALEA RĂZBOI MONDIAL.
Odată cu declanşarea campaniei din est s-a constatat că multe din prevederile Legii de organizare a
Jandarmeriei din 1929 erau depăşite, se impunea reconsiderarea lor. La începerea războiului l1 22
iunie 1941 „erau concentrate 31 de companii de poliŃie destinate frontului, organizate pe 6 plutoane,
fiecare companie având efective între 250-300 jandarmi; lor li se adăugau 8 plutoane de poliŃie ca şi
un număr de 12 batalioane de jandarmi(peste 7.200 jandarmi); în Bucureşti, era Regimentul de
jandarmi pedeştri cuprindea 3.000 de militari; detaşamentul de jandarmi pod Cernavodă”309. De
asemenea, la începerea campaniei din est în zona armatelor de operaŃii se aflau 23 legiuni de
jandarmi, o legiune mobilă, 195 secŃii de jandarmi şi 1.o44 posturi de jandarmi, cu efectiv total de
10.000 de jandarmi310. În acelaşi timp, Jandarmeria teritorială, pe baza ordinilor primite, a mobilizat
şi constituit 22 de companii de opliŃie ân zona interioară, svând misiunea să lupte împotriva

304
Ibidem, p. 22
305
Monitorul Oficial nr.26 din 5 iunie 1939
306
Gl.mr.dr.Costică Silion, col. dr. Stelian Gudacu, op. cit., p. 25
307
Ibidem, p. 25
308
Ibidem, p. 27
309
Gl.d. dr. Anghel Andreescu şi colectiv, op. cit., p. 79
310
Ibidem, p. P. 79

57
desantului aerian şi a elementelor diversioniste din interiorul Ńării311. AcŃionând pe lângă unităŃile
luptătoare ale armatei, trupele de jandarmi au executat o gamă largă de misiuni, au instalat forŃe în
Transnistria şi Odesa312. Dincolo de Nistru, subunităŃi de jandarmi au rămas în spatele frontului
pentru a garanta siguranŃa, paza şi ordinea în zonele care cădeau în responsabilitatea părŃii române,
iar cele care se aflau pe lângă marile unităŃi ale armatelor 3 şi 4 române, au patricipat cu aceste la
luptele din cotul Donului, stepea Kalmukă, Caucaz, Crimeea, acŃionând preponderent împotriva
formaŃiunilor de partizani, dând un greu tribut de sânge. O misiune grea, dificilă, care a revenit
jandarmilor în 1944, a constituit-o organizarea evacuării populaŃiei şi a bunurilor din zona în care
armatele germane şi române se retrăgeau în faŃa înaintării trupelor sovietice.
În campana din vest(23 august 1944-9 mai 1945, JANDARMERIA a acŃionat în funcŃie de
noile condiŃii. Asfel, trupele de jandarmi au luat parte la luptele din Capitală şi împrejurimi, alături
de unuităŃile armatei împotriva trupelor germane; au participat la descoperirea şi capturarea
militarilor germani, la paza depozitelor care aparŃinuseră trupelor germane, la identificarea
circuitelor telefonice ale forŃelor germane, la capturarea paraşutiştilor şi a spionilor ş.a. 313. UnităŃile
de jandarmi au însoŃit trupele operative române în luptele de pe teritoriul Ungariei şi Cehoslovaciei,
afirmându-se în sângeroasele încleştări. Se poate „afirma că Jandarmeria a fost intens solicitată de
război şi obligată să se adapteze repede celor mai diverse situaŃii, multe dintre ele neprevăzute în
regulamentele proprii”314.
JANDARMERIA ÎN ANII 1945-1989. Pe baza Decretului nr.25 din 22 ianuarie 1949. După
război, Jandarmeria a cunoscut mai multe modificări şi reajustări, până în anul 1949, când a fost
desfiinŃată. În fapt, prin Decretul nr.25 din ianuarie 1949, Inspectoratul General al Jandarmeriei.a
fost desfiinŃat, iar „de la această dată fostele structuri ale Jandarmeriei au fost transformate în miliŃia
populară din mediul rural(fosta Jandarmerie rurală) şi Trupe de Securitate(o parte cu misiuni de
pază şi apărare, iar alta cu misiuni de intervenŃie). În locul lor s- înfiinŃat MiliŃia Populară, iar prin
Decretul nr.163 din 7 februarie 1949 Trupe de Securitate”315. Pe baza actului normativ respectiv
toate unităŃile şi formaŃiunile care aparŃinuseră Jandarmeriei rurale au fost transformate în
formaŃiuni de miliŃie, intrând în compunerea DirecŃiei Generale a MiliŃiei; „Regimentul de jandarmi
pedeştri, batalioanele de Jandarmi, centrele de instrucŃie şi unele subunităŃi logistice sunt
transformate în unităŃi de securitate şi împreună cu Brigada de Securitate ComunicaŃii, înfiinŃată în
1948, constituie o nouă instituŃie-Trupele de Securitate”316. Organul central al noii instituŃii a fost
Comandamentul Trupelor de Securitate subordonat Ministerului de Interne. Misiunea acestei

311
Ibidem, p. 80
312
Ibidem, p. 81
313
Ibidem, p. 86
314
Ibidem, p. 88
315
Ibidem, p. 93
316
Ibidem, p. 93

58
categorii de trupe consta în păstrarea ordinii publice, asigurarea pazei principalelor instituŃii de stat,
a diverselor întreprinderi, a lucrărilor importante de artă. Cea mai mare mare unitate a fost brigada.
Aceste structuri au existat până în 1989.
REÎNFIINłAREA JANDARMERIEI. Până în decembrie 1989 au existat Trupele de
Securitate, iar după unele căutări şi denumiri provizorii, în anul 1990, prin Hotărâre de Guvern, s-a
constituit Comandamentul Trupelor de Jandarmi. Ulterior, prin Legea nr.40/1990 referitoare la
organizarea şi funcŃionarea Ministerului de Interne, au fost stabilite şi organizarea şi misiunile
trupelor de jandarmi, în compunerea Ministerului de Interne317. În organizarea de la 1 septembrie
1990, Comandamentul Trupelor de Jandarmi dispunea de următoarele efective: 2.279 de ofiŃeri,
1.621 de maiştri militari şi subofiŃeri, 660 de salariaŃi civili şi 28.709 militari în termen, în total
32.269 persoane. Aceste forŃe erau structurate în 8 brigăzi, 6 centre de instrucŃie, un regiment de
transmisiuni, 15 detaşamente de jandarmi şi 10 batalioane de jandarmi mobile318.
În Legea nr.550 din 29.11.2004 privind organizarea şi funcŃionarea Jandarmeriei Române,
sunt definite astfel rolul şi misiunile acesteia: „Jandarmeria Română este instituŃuia specializată a
statului, cu statut militar, componentă a Ministerului AdministraŃiei şi Internelor care exercită, în
condiŃiile legii, atribuŃiile ce-i revin cu privire la apărarea ordinii şi liniştii publice, a drepturilor şi
libertăŃilor fundamentale ale cetăŃenilor, a proprietăŃii publice şi private, prevenirea şi descoperirea
infracŃiunilor şi a altor încălcări ale legilor în vigoare, precum şi la protecŃia instituŃiilor
fundamentale ale statului şi combaterea actelor de terorism”319. Datorită definirii organizării,
misiunilor, competenŃelor, locul şi rolul său în sistemul naŃional de apărare, „Jandarmeria Română
este astăzi, atât o instituŃie militară de interes naŃional în domeniul siguranŃei naŃionale şi ordinii
publice, dar care are în acelaşi timp o vocaŃie europeană şi oportunităŃi globale în sprijinul păcii,
securităŃii, ordinii şi stailităŃii mondiale”320. (17.03.2008).
ALTE INSTITUłII vor fi cuprinse în volumul intitulat „InstituŃii ale României moderne şi
contemporane” aflat în curs de apariŃie.

317
Gl.mr. dr. Costică Silion, col. dr. Stelian Gudacu, op. cit., p. 136
318
Gl.bg.(r) Mihalache Vasile, gl.bg.(r) Suciu P. Ioan, op. cit., p. 334
319
Gl. mr. Dr. Costică Silion, col. dr. Stelian Gudacu, op. cit., p. 152
320
Ibidem, p. 255

59