1.

REVOLUTIA LUI TUDOR VLADIMIRESCU – DOCUMENTE

PROGRAMATICE

Revolutia din Tara Romaneasca se inscrie intr-o miscare mai ampla, desfasurata pe
plan european, de eliberare sociala si nationala. Revolutia romaneasca s-a desfasurat in
stransa legatura cu miscarea de eliberare a Greciei de sub stapanirea otomana, organizata de
societatea secreta Eteria, condusa de Alexandru Ipsilanti.
Cauze:
• dominatia straina si regimul fanariot;
• razboaiele ruso-austro-turce care s-au desfasurat in Tarile Romane si care au provocat
numeroase pierderi;
• coruptia si fiscalitatea excesiva;
• situatia grea a taranilor, ale caror obligatii au crescut.
Forte participante:
• taranii liberi si dependenti;
• orasenii;
• boierii pamanteni;
• pandurii.
Documente programatice:
• “Proclamatia catre tara” citita la Pades, la 23 ianuarie 1821;
• “Cererile norodului romanesc”, februarie 1821;
• “Proclamatia catre munteni”, 3 martie 1821;
• “Proclamatia din Bolintin”, 16 martie 1821;
• “Proclamatia de la Cotroceni’” 20 martie 1821.
Revendicari:
• desfiintarea privilegiilor boieresti;
• numirea in functii dupa merit;
• reformarea justitiei;
• armata nationala;
• desfiintarea dregatoriilor inutile;
• revenirea la impozitul fix ce putea fi platit in 4 rate;
• desfiintarea vamilor interne;
 • libertarea comertului;
• invatamant obligatoriu.

Consecinte:
• inlaturarea regimului fanariot, revenirea la domniile pamantene;
• ocupatia trupelor otomane timp de doi ani;
• revigorarea demersurilor boierilor pamanteni, pe langa Marile Puteri, pentru a obtine
independenta Tarilor Romane.
• Primele domnii sub Ioniţă Sandu Sturdza ca Domn al Moldovei şi Grigore al IV-lea
Ghica ca Domn al Valahiei - au fost de scurtă durată:Sturdza şi Ghica au fost detronaţi
în urma intervenţiei militare din timpul războiului ruso-turc, din 1828-1829.

2. Semnificația domniei lui Carol I în Istoria Românilor

Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 10 aprilie 1839, Sigmaringen - d. 27

septembrie 1914, Sinaia), domnitorul Principatelor Unite Române, primul rege al României,
membru şi preşedinte de onoare al Academiei Române din 15 septembrie 1867. Sub domnia
sa de 48 ani, cea mai lungă din istoria ţării, România şi-a cucerit Independenţa de stat, a
devenit monarhie constituţională şi s-au pus bazele consolidării statului român modern. Carol
I este considerat de majoritatea istoricilor cel mai mare om de stat al României, căci regimul
politic pe care l-a promovat a asigurat dezvoltarea ţării noastre pe o linie democratică şi
demararea unui amplu proces de modernizare a statului.
Pe plan intern, Carol I a cultivat un climat de ordine, disciplină şi rigoare, a stăruit
pentru modernizarea structurilor economice şi a fost un arbitru al vieţii politice. Suveranul a
arătat preocupare pentru dezvoltarea învăţământului, a culturii, precum şi pentru formarea
tinerei generaţii de intelectuali [1]. Pe plan extern, a acţionat pentru afirmarea autonomiei şi
întărirea prestigiului internaţional al statului. În timpul Războiului pentru Independenţă, Carol
a avut cele mai importante merite în desfăşurarea operaţiunilor militare [2].
Cei 48 de ani de domnie a lui Carol I au marcat o etapă de mari progrese a României
în plan economic, social, administrativ, politic, cultural. Sistemul de guvernare stabilit prin
Constituţia din 1866 a introdus în ţara noastră regimul monarhiei constituţionale, care a
evoluat pe o linie democratică.
Vom sublinia doar câteva realizări, mai puţin cunoscute, ale României în timpul
domniei lui Carol I:
 La 31 octombrie 1869 se inaugurează oficial linia de cale ferată Bucureşti-Giurgiu,
respectiv prima gara a Bucurestilor, Gara Filaret.
 La 12 noiembrie 1871 se inaugurează Uzina de gaz aerian de la Filaret.
 La 25 septembrie 1872 se înfiinţează Gara de Nord din Bucureşti (numită, până în anul
1888, “Gara Târgoviştii“).
 Începerea activităţii Atelierelor Căilor Ferate din Bucureşti.
 La 26 decembrie 1872 este introdus tramvaiul cu cai.
 La 1875 se înfiinţează Fabrica de ulei vegetal din Bucureşti.
 La 15 decembrie 1875 îşi începe activitatea “Banca de Bucureşti“ (cu capital francez).
 La 16 iulie 1876 se creează la Bucureşti “Societatea Naţională de Cruce Roşie a
României“.
 La 8 iunie 1897 se pune piatra fundamentală a Palatului “Casei de Depuneri,
Consemnaţiuni şi Economie” (C.E.C), în prezenţa Regelui Carol I şi a Reginei
Elisabeta. Palatul este inaugurat în anul 1900, prima şedinţă a Consiliului de
Administraţie, în noul local, are loc la 15 iunie.
 La 27 ianuarie 1903 a fost fondată, la Bucureşti, “Confederaţia Patronală UGIR”,
propunându-şi dezvoltarea economică şi modernizarea societăţii româneşti.
 La 17 ianuarie 1906 a fost promulgată prima “Lege a Brevetelor de Invenţie” şi s-a
înfiinţat “Biroul Brevetelor”, denumit astăzi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci.
Anterior, în anul 1879, România a produs prima “Lege a mărcilor”.
 În anul 1908 s-a infiinţat “Observatorul Astronomic” cu planetariu (“Observatorul
Popular”).
 Sub domnia lui Carol I se construiesc, în anul 1906, 40 de spitale rurale, dintre care
unele sunt în funcţiune şi astăzi.
 Sub sceptrul lui se fondează multe universităţi şi colegii naţionale (licee), edificii
importante din patrimoniul artistic al României pe întreg cuprinsul ţării, care
functionează pâna în ziua de astăzi.