STATE NAȚIONALE ȘI MULTINAȚIONALE ÎN A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI XIX

1. România
2. Unificarea Germaniei
3. Imperiul Austro-Ungar

ROMÂNIA MODERNĂ

În 1858 la Paris, în cadrul Conferinței Marilor Puteri, comisia de ancheta prezenta raportul asupra
dorințelor românilor. După discuții prelungite, s-a semnat Convenția de la Paris (1858), al cărei scop era de
a oferi Principatelor o forma de organizare internă definitivă.
 Prevederi:
 Noul stat urma să se numească Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei, cu doi domni, două
guverne, două adunări.
 Se desfiinţau rangurile boiereşti.
 Egalitatea în faţa legii.
 Votul cenzitar.
La 5 şi 24 ianuarie 1859, adunările elective l-au ales domn al Moldovei şi al Ţării Româneşti pe
Alexandru Ioan Cuza.
 Alexandru Ioan Cuza, a fost ales domn cu unanimitate de voturi la 5 ianuarie 1859 în Moldova şi la
24 ianuarie 1859 în Ţara Românească. Astfel românii au realizat de facto unirea, punând la 24
ianuarie 1859, bazele statului naţional român modern.-ROMÂNIA

I.Domnia lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866).
 Principalele aspecte ale domniei lui Cuza au vizat două obiective:
 a) recunoaşterea unirii pe plan internaţional,
 b)în plan intern: modernizarea statului, practic punerea în aplicare a programelor revolutiei
paşoptiste.
 Recunoaşterea internaţională a unirii s-a materializat în cadrul Conferinţei de la Constantinopol din
22 nov/4 dec(1861). Austriei şi Imperiului Otoman nu au recunoscut unirea.

Marile reforme din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza

În plan intern s-a trecut la unificarea serviciilor publice din cele două țări, a armatei, , a liniilor telegrafice
și a serviciilor vamale.
 La 22 ianuarie 1862 s-a format primul guvern unic al Principatelor Unite (prin unificarea
guvernelor și a adunărilor celor două Principate) condus de conservatorul Barbu Catargiu
 13/25 decembrie 1863 - Legea secularizării averilor mănăstireşti, mănăstirile închinate deţineau
25,6% din suprafaţa agricolă.
 23 martie 1864 - Codul penal şi de procedură penală.
 2/14 mai 1864 - are loc Lovitura de Stat, primul ministru îşi prezintă demisia care nu este acceptată
de A.I. Cuza. Acesta a dizolvat Adunarea, deoarece majoritatea conservatoare nu dorea reforma
agrară prin împroprietărire. Proiectul de reformă agrară propus de M. Kogălniceanu prevedea
împroprietărire prin despăgubire. Cuza a adoptat un document constituţional numit „STATUTUL
DEZVOLTĂTOR AL CONVENŢIEI DE LA PARIS” .

 Se instaura regimul domniei autoritare a lui Cuza, care a permis elaborarea şi aplicarea prin decrete
legi a Marilor Reforme:
 14/26 august 1864- REFORMA AGRARĂ (legea rurală)- cea mai importantă,
 Prevederile legii: se desfiinţa claca şi se făcea împroprietărirea foştilor clăcaşi în funcţie de
numărul de vite și de utilajul agricol; pământul acordat ţăranilor nu trebuia să depăşească 2/3
din suprafaţa moşiei fără a socoti pădurile; pământul nu putea fi înstrăinat timp de 30 de ani;
împroprietărirea se făcea prin despăgubire timp de 15 ani.
 Importanţa legii: Ţăranul devine proprietar.
 1864-legea învățământului general reglementa instruirea la toate nivelurile
 1860-Iași și 1864 București- înființarea primelor Universități
  27 noiembrie/9 decembrie 1864 - Legea organizării armatei.
 1 decembrie 1864 – S-a inființat CEC.
 1865 – Codul Penal și de procedură penală; Codul Civil
Rolul în aceste reforme, în ceea ce privește construcția instituțiilor statului l-a avut Mihal
Kogălniceanu, primul ministru al guvernului în perioada oct. 1863-ian 1865.

ABDICAREA LUI CUZA

 11 februarie 1866-înlăturarea lui Cuza de la Tronul României a avut loc la, datorită
,,monstruoasei coaliții’’(formată din conservatori și liberali care urmăreauînlăturarea lui Cuza
și aducerea unui principe străin).

Înainte de a pleca în exil, a rostit următoarele cuvinte:„Să dea Dumnezeu să-i meargă ţării mele mai
bine fără mine decât cu mine. Să trăiască România.”

 După abdicarea lui Cuza, locul său a fost ocupat de un principe străin, Carol I. (1866/1881-
1914)

ROMÂNIA ÎNTRE 1866-1914.Domnia lui Carol I (1866/1881-1914)

 Regele Carol I al României: Carol I care s-a născut la 8 aprilie 1839 într-o familie atestată
documentar pe la anul 1000. Se înrudea cu regele Prusiei, era văr cu Napoleon al III-lea, cumnat cu
regele Portugaliei şi Filip de Flandra cel care refuzase coroana Principatelor. După absolvirea şcolii
secundare Carol şi-a continuat studiile la Şcoala de cadeţi din Munster şi la Şcoala de artilerie şi
geniu din Berlin, pe care o absolvă în 1857. A luat parte la războiul austro-prusac-danez din 1864.
La 10 mai 1866 Parlamentul României l-a proclamat ca şef al statului român, potrivit Constituţiei din
1866 era irevocabil şi inviolabil. A fost un rege constituţional, a acţionat ca un factor de mediere în
viaţa politică.

RAZBOIUL DE INDEPENDENTA 1877-1878

 Domnia lui Carol I poate fi urmărită de-a lungul a două perioade:

 A)1866-1881 – se remarcă rolul jucat de Carol în războiul de independenţă. El a devenit

comandantul trupelor româno-ruse de la Plevna 1877-1878.

 B)1881- 1914 - a fost cea mai favorabilă perioadă a progresului în România modernă.

 În lunga sa domnie, mai ales după cucerirea independenţei absolute România a avut importante
progrese economice, s-au construit liniile ferate, au fost amenajate porturile de la Dunăre şi Marea
Neagră, au fost valorificate resursele petroliere, s-a creat un sistem bancar eficient.

 Pe plan extern: România s-a orientat către Germania şi Austro-Ungaria. În 1883 a aderat la
Puterile Centrale

Preliminarii politico-diplomatice: in vederea obținerii independenței

 Obţinerea Independenţei României a fost principalul obiectiv al românilor după realizarea unirii.
Carol I şi clasa politică din România. au fost interesate în realizarea acestui deziderat.

 Carol a susţinut obţinerea independenţei în faţa guvernului. Clasa politică românească dorea
realizarea acestui obiectiv, dar aveau păreri diferite asupra căilor şi metodelor.

 Liberali ( Ion I.C. Brătianu şi Mihail Kogălniceanu) susţineau alianţa cu Rusia

interesată în destrămarea Imperiului Otoman şi controlul asupra strâmtorilor.
  Conservatori se temeau de pericolul slav (Rusiei) şi doreau independenţa prin relaţii
cu Germania şi Austro-Ungaria.

 Context Extern: Pe plan internaţional în 1875 are loc redeschiderea Problemei Orientale prin
mişcările antiotomane din Bosnia şi Herţegovina, răscoala antiotomană din Bulgaria (1876), revoluţia
junilor turci şi războiul sârbo-muntenegreano-otoman (1876). Aceste mişcări antiotomane au fost
susţinute de Rusia interesată de expansiunea în Balacani şi de controlul strâmtorilor. România alege
tactica expectativei şi a neutralităţi faţă de conflictul din Balcani, dar paralel desfăţoară o intensă
activitate diplomatică prin primul ministru Ion I.C. Brătianu. Acesta desfăşoară tratative cu Rusia la
Livadia (Crimeea) pentru încheierea unei alianţe în vederea tranzitului trupelor ruse pe teritoriul
românesc spre Balcani.

 Context Intern: Tratativele cu Rusia au fost finalizate la 4 aprilie 1877 prin semnarea de către Mihail
Kogalniceanu şi baronul rus D. Stuart la Bucuresti a convenţiei româno-ruse, ce reglementa tranzitul
trupelor ruse prin Rom. spre Balcani. Rusia se obliga să respecte integritatea teritoriului Romaniei şi
să suporte cheltuielile pentru trecerea trupelor. România mobilizează armata şi ia măsuri de
organizare militară a ţării. La 12 aprilie 1877 Rusia declara război Porţii. Armata otomană
bombardează localităţile de pe malul stâng al Dunării (Olteniţa, Călăraşi, Calafat, Brăila, Bechet).
Românii ripostează bombardând Vidinul. În fapt se crează o stare de război între Rom. şi Poartă.

4 aprilie 1877 s-a semnat Conventia româno-rusă privind trecerea armatei ţariste prin România.

 Convenţia prevedea urmatoarele:

 Se asigura “libera trecere a acesteia prin teritoriul României şi tratamemtul rezervat

armatelor amice”; Pentru aceasta, se acorda folosirea căilor ferate, a drumurilor,
poştelor si telegrafului, resurse pentru necesităţile de transport; Autoritătile române nu
aplicau taxe vamale pentru furnituri, materiale si muniţie de război necesare trupelor
ruse;

 In baza aceleaşi convenţii, Rusia se obliga: Să respecte şi să păstreze “drepturile

politice ale statului român, astfel cum rezulta din legile interioare si tratatele existente,
precum si a menţine şi apara integritatea actuală a României”.

 Trupele ruse nu trebuiau să treacă sau să staţioneze în Bucureşti; Să efectueze plăţile,

în unităti monetare româneşti sau franceze către statul român, necesare pentru
aprovizionarea armatei ţariste.

PARTICIPAREA ROMÂNIEI LA RĂZBOIUL DE INDEPENDENȚĂ 1877-1878

 La 6 aprilie 1877 principele Carol decreta mobilizarea generală a trupelor permanente şi teritoriale
de rezervă, precum si a miliţiilor, care deveneau unităti active.

 La 12 aprilie 1877 Rusia declara război Turciei după ce cu o zi inainte incepusese trecerea Prutului
de către armata ţaristă.

 La 29 si 30 aprilie 1877 a fost declarată oficial starea de război cu Imperiul Otoman prin două
moţiuni adoptate de Adunarea Deputaţilor şi Senat .

 La 9 mai 1877, Mihail Kogălniceanu a proclamat în Parlament (Camera Derputaţilor), independenţa

de stat, la interpelarea lui Nicolae Fleva.
 La 10 mai 1877 principele Carol I semna Declaraţia de indepedentă a României.

 La 30 august/11 septembrie 1877 ziua de naștere a țarului a avut loc un asalt general asupra Plevnei.
Din 14 redute a fost cucerită de românii doar reduta Grivița I. Au murit maiorul Gheorghe Sonțu și
căpitanul Nicolae Valter Mărăcineanu.

 În septembrie și octombrie 1877 au avut loc noi încercări de a cuceri Grivița II.

 Armata romana a cucerit Rahova, Opanez. La sfarsitul lui noiembrie 1877 Plevana capituleaza.
Osman Pasa este capturat. Dupa caderea Plevnei, armata rusa a continuat ofensiva pe directia Sofia-
Adrianopol, iar Romania spre Vidin-Belogradgic. Romanii cuceresc satul Smardan de langa Vidin.
La 12 feb. 1878 Turcia a semnat armistitul si tratatul de pace de la San-Stefano.

au nemulţumit România, care i se recunoştea independenţa cu anumite condiţii, să cedeze sudul

Basarabiei Rusiei şi primea în schimb Insula Şerpilor, Delta Dunării şi Dobrogea. Tratatul recunoştea
independenţa Serbiei iar Bulgaria devenea mare principat sub dominaţia Porţii. Hotărârile de la San-
Stefano au nemulţumit marile puterii, s-a hotărât convocarea Congresului de la Berlin.

Tratatul de la Berlin iulie 1878- prevederi:

 Art 43 – se recunoştea independenţa Romaniei;

 Art 45 – România trebuia să cedeze Rusiei sudul Basarabiei (jud. Cahul, Bolgrad si Ismail)

 - In schimb, România primea Dobrogea, Delta Dunării şi insula Şerpilor

 - ţara noastră devenea membră a Comisiei europene a Dunării

 - trupele ţariste trebuiau să părăsească teritoriul României în termen de 12 luni de la data semnării
tratatului.

 Art. 44 – România trebuia să procedeze la modificarea art. 7 din Constituţie prin care inlătura
interdictia obţinerii cetăţeniei de către cei de altă religie decât cea crestină (in speţă, evrei si
musulmani).

 Se recunoştea independenţa României în anumite condiţii

URMĂRILE RAZBOIULUI DE INDEPENDENȚĂ

1881-România devine regat urmând sa joace un rol important dpdv diplomatic in Peninsula Balcanică

Ca urmare a deteriorării relațiilor cu Rusia, România se alătură in 1883 , Puterilor Centrale

La sfârșitul secolului XIX, viața politică a României este dominată de Partidul National
Liberal,exponent al burgheziei,, creat în 1875 și Partidul Conservator, exponent al moșierimii, creat în
1881. Aceste partide vor alterna la guvernare prin ,,rotativa guvernamentală’’, instituită în 1895.
Măsurile adoptate, vor avea în vedere dezvoltarea vieții economice, prin extinderea rețelei de căi ferate,
dezvoltarea industriei autohtone și a capitalului autohton.
Harta României( Principatele Unite) după 1859

1866 februarie 11/23. Actul de abdicare al domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

ANR, SANIC, colecţia Manuscrise, dosar 1363, f. 7
„Noi, Alexandru Ioan I, conform dorinței națiunii întregi și angajamentului ce am luat la suirea pe Tron, depun
astăzi,11 februarie 1866, cârma guvernului în mâna unei Locotenențe Domnești și a Ministrului ales de popor“.
Alexandru Ioan
Unificarea Germaniei se realizeaza in jurul Prusiei, un rol important avandu-l cancelarul Prusiei, OTTO
von Bismark
. Etapele unificarii Germaniei:
Se unifica in urma razboaielor cu: Danemarca, (1864) cu Austria,(1866) fapt ce va duce la ((scoaterea
acesteia din Confederatia Germana) și a razboiului franco-prusac, din 1870-1871, ce va duce la incoronarea
lui Wilhelm I, regele Prusiei, ca imparat la Versailles
.-1900- Germania este cea dintai putere economica din Europa, iar pe plan politic sunt infaptuite reforme, pe
plan extern se promoveaza ,,politica spatiului vital’’
1867- se instaureaza regimul dualist austro-ungar (Imperiul Austro-Ungar) si consta in uniunea politica a
Austriei si a Ungariei, având ca Imparat pe Frantz Josef
-exemple de minoritati din granitele monarhiei dualiste.-cehi, sloveni, sarbi, croati, romani...
-forme ale luptei de emancipare nationala ale romanilor: constituirea PNR și Memorandumul (program de
revendicari politice si sociale ale romanilor inaitat Curții de la Viena)