ANALIZAŢI CELE DOUĂ ENUNŢURI ŞI MARCAŢI CU:

a) dacă ambele enunţuri sunt adevărate şi există legătură cauzală între ele;
b) dacă ambele enunţuri sunt adevărate, dar nu există legătură cauzală între ele;
c) dacă primul enunţ este adevărat, iar al doilea este fals;
d) dacă primul enunţ este fals, iar al doilea este adevărat.

1. În 1853 izbucneşte un nou conflict între Rusia şi Poartă; Principatele sunt din nou
ocupate de trupe ruseşti şi austriece.
2. Convenţia de la Paris a fost semnată în august 1858; una dintre principalele prevederi ale
acesteia se referea la înfiinţarea adunărilor ad-hoc în Principate.
3. Guvernul Mihail Kogălniceanu a aplicat un amplu program de reformare a structurilor
social-politice; la 7 decembrie 1864 a fost promulgată legea instrucţiunii publice.
4. Prin Congresul de la Paris, Principatele erau puse sub garanţia colectivă a Marilor Puteri; la 8
august 1862 a fost înfiinţat ministerul de externe.
5. În conformitate cu Convenţia de la Balta-Liman, domnii erau numiţi pe 7 ani şi erau
consideraţi înalţi funcţionari ai Imperiului Otoman; puterea suzerană şi cea protectoare
le controlau activitatea.
6. Adunarea electivă munteană era dominată de forţele unioniste; Al. I. Cuza a fost ales
domn al Ţării Româneşti în unanimitate.
7. Dubla alegere a lui Cuza a fost recunoscută imediat de Marile Puteri; Al. I. Cuza a
sprijinit mişcările de eliberare naţională ale popoarelor din Europa Centrală şi de Est.
8. Lovitura de stat din 2 mai 1864 a deschis calea realizării programului legislativ dorit
de Cuza; în decembrie 1863, averile mănăstirilor au fost trecute în proprietatea
statului.
9. Guvernul Kretzulescu a acţionat în vederea adoptării măsurilor administrative
necesare realizării unirii depline; una dintre
primele măsuri luate în acest sens a fost cea referitoare la unificarea serviciilor
sanitare.
10. Congresul de pace de la Paris, din 1856, a influenţat decisiv evoluţia politică a
Principatelor; acelaşi tratat prevedea retrocedarea de către Rusia, a celor trei judeţe din
sudul Basarabiei, Principatelor.
11. Adunările ad-hoc cereau prinţ străin dintr-o familie domnitoare europeană, care să-şi
crească moştenitorii în religia ţării; Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris
sporea atribuţiile domnului, care avea drept de veto.
12. La sfârşitul anului 1861, Marile Puteri l-au convins pe sultan să recunoască oficial
unirea pe timpul domniei lui Cuza; în Proclamaţia adresată ţării la 23 decembrie 1861,
domnitorul proclama imediat unirea şi naşterea naţiunii române.
13. Conform programului Cererile norodului românesc, mănăstirile urmau să întrețină o
armată de 4000 de panduri și 200 de arnăuți. Mișcarea lui RTudor Vladimirescu a fost
dezavuată de Rusia și reprimată de Imperiul Otoman.
14. 11. Intensificarea agitaţiilor bolşevice ameninţa securitatea politică şi militară a
românilor dintre Prut şi Nistru; Consiliul Directorilor Generali de la Chişinău a
solicitat guvernului de la Iaşi intervenţia armatei române.
15. Unirea Basarabiei cu România a fost recunoscută prin Tratatul de la Paris, din
toamna anului 1920; anterior cu un an era confirmată pe plan internaţional unirea
Bucovinei cu România.
16. În Consiliul de Coroană de la Sinaia, Carol I a stabilit poziţia oficială a României; în
majoritatea ei, opinia publică din România susţinea intrarea în război alături de
Antantă.
17. „Declaraţia de la Oradea” a fost prezentată în parlamentul vienez; documentul avea
semnificaţia unei declaraţii de independenţă.
18. Sfatul Ţării a hotărât în unanimitate unirea Basarabiei cu România, la 27 martie 1918;
ulterior, prin Decret regal, Ferdinand I promulgă actul unirii.
19. Revoluţia rusă din anul 1917 a diminuat potenţialul de luptă al trupelor române; în
vara anului 1917, armata Puterilor Centrale a suferit mai multe înfrângeri pe frontul
din sudul Moldovei.
20. Decizia referitoare la poziţia României faţă de declanşarea primului război mondial a
fost adoptată într-o şedinţă de guvern prezidată de regele Carol I; comunicatul oficial
preciza poziţia de neutralitate a României.
21. În ciuda obligaţiilor asumate prin Tratatul de alianţă, Antanta nu a sprijinit suficient
România; campania din a doua jumătate a anului 1916 se va încheia cu o adevărată
catastrofă pentru România, aceasta pierzând controlul asupra a două treimi din
teritoriul naţional.
22. România avea o bună poziţie geografică, potenţial economic şi uman; Viena şi
Berlinul au făcut presiuni asupra primului ministru maghiar, Istvan Tisza, încercând
să-l convingă să permită armatei române ocuparea unei părţi a Transilvaniei, sub
pretextul apărării ei împotriva unei invazii ruseşti.
23. În realizarea Marii Uniri, un rol decisiv l-a avut aplicarea principiului wilsonian al
autodeterminării; Adunarea Constituantă, întrunită la Cernăuţi la iniţiativa lui Iancu
Flondor, hotărăşte unirea „Bucovinei integrale” cu celelalte provincii româneşti din
Imperiul Austro-Ungar într-un stat naţional independent.
24. Proiectul politic pașoptist a fost iopera intelectualilor liberali; unirea românilor într-
unb singur stat nu a fost formulată în programele de la Iași, Islaz, București și Blaj din
motive strategice.
25. Contextul internațional care a favorizat realizarea unirii din 1859 a fost Războiul
Crimeii; în Tratatul de la Adrianopol s-a hotărât convocarea Adunărilor ad-hoc.
26. Articolul ”Către frații noștri din Moldova” făcea apel la unirea Moldovei cu Muntenia;
pe Câmpia Libertății de la Blaj s-a scandat lozinca ”Noi vrem să ne unim cu Țara”.
27. Bucovina a fost anexată de austrieci prin Convenția de la Constantinopol;Unirea
Bucovinei cu România s-a hotărât în cadrul Congresului General din noiembrie 1918.
28. Împăratul Carol I de Hohenzollern a lansat manifestul ”Către popoarele mele
credincioase”; încercarea de a salva Imperiul Austro-Ungar, în 1918, avea la bază
soluția federalizării acestuia.
29. Programul revoluționar formulat de Tudor Vladimirescu în 1821 solicita adoptarea
ubnei ”republici aristo-democraticești”; mișcarea condusă de Tudor Vladimirescu a
lansat idei politice ce au continuat să fie dezvoltate în deceniile următoare.
30. Unirea Principatelor Române a fost susținută în mod deschis de reprezentantul
Poloniei Walewski; Imperiul Otoman și Imperiul Habsburgic au avut o atitudine ostilă
în privința unirii românilor.
31. Principala problemă socială a revoluției pașoptiste a fost problema agrară; în Țara
Românească s-a constituit în anul 1848 o Comisie a proprietății care avea ca obiectiv
reglementarea raporturilor dintre proprietari și țărani.
32. Prima lovitură de stat din istoria României moderne a avut loc în anul 1864; ”Statutul
Dezvoltător al Convenției de la Paris” reprezenta un document constituțional prin care
se instaura monarhia autoritară.
33. Dreptul popoarelor la autodeterminare a favorizat realizarea statului național unitar
român; La Marea Adunare Națională de la Alba Iulia au participat peste 100.000 de
români veniți din Transilvania și Banat.
34. Unul dintre cei mai importanți șefi ai guvernului în timpul lui CuzA a fost
Kogălniceanu; în anul 1864 a fost adoptat Codul penal, Codul civil, legea instrucțiunii
și legea organizării armatei.
35. Reforma agrară din 1864 desființa claca și prevedea împroprietărirea țăranilor prin
despăgubire; în 1866 Cuza a abdicat în urma complotului dintre liberali și
conservatori.
36. În urma Primului Război Mondial s-a destrămat Imperiul Țarist; unirea Basarabiei cu
România a fost recunoscută în plan internațional prin Tratatul de la Paris din 1920.
37. Primul guvern unic al României a fost condus de către Barbu Știrbey; Imperiul
Otoman a recunoscut unirea Principatelor Române la Conferința de la Constantinopol.
38. La începutul secolului XIX, boierimea liberală s-a grupat în ”partida națională”; Ion
Câmpineanu a elaborat ”Osăbitul act de numire a suveranului românilor”.
39. Din aprilie 1877, trupele române au participat alături de cele rusești la luptele
antiotomane; Carol I a primit comanda supremă a trupelor ruso-române la Plevna.
40. În 1862 unificarea politică și administrativă a Principatelor Române era definitivată; în
același an s-a constituit Parlamentul unic bicameral.
41. Banca Națională a României a fost înființată după obținerea independenței României;
la sfârșitul secolului XIX România a aderat la Tripla Alianță.
42.