unirea principatelor române

prima etapa a formarii statului român modern

Prof. Săvulescu Manuela

Colegiul Tehnic ”Gheorghe Magheru”
Situația Principatelor Române după înfrângerea revoluției de la
1848
În 1849 puterea suzerană-Imperiul Otoman și puterea protectoare-
Rusia au încheiat Convenția de la Balta Liman care afecta
suveranitatea Principatelor astfel:
-domnii erau considerați funcționari ai Imperiului Otoman, fiind
numiți direct de către sultan, cu acordul Rusiei, pe timp de 7 ani
-pe teritoriul Principatelor staționau 25000 de soldați pentru
”restabilirea liniștii”
 Contextul internațional care a favorizat Unirea Principatelor
Române:
Războiul Crimeii 1853-1856 între Rusia și Imperiul Otoman a
transformat Principatele în teatru de desfășurare a operațiilor militare.
Ocupația rusească a Principatelor, începând cu 1853, a adâncit criza
internațională, nemulțumind Anglia și Franța care au sprijinit Poarta.
Rusia a fost înfrântă.
În 1856, la Congresul de Pace de la Paris au participat 7 puteri europene:
Anglia, Franța, Rusia, Imperiul Otoman, Austria, Sardinia și Prusia care
au discutat problema românească.
Prin Tratatul de pace de la Paris, 1856, s-a hotărât:
-convocarea unor adunări ad-hoc în care românii să se pronunțe asupra
viitorului lor;
-protectoratul rusesc asupra Principatelor era înlocuit cu garanția
colectivă a celor 7 mai puteri;
-cedarea sudului Basarabiei către Moldova
1857 Adunările ad-hoc
• Adunările ad -hoc erau formate din deputați ce aparțineau tuturor
categoriilor sociale. Astfel. Se urmărea consultarea largă a
populației în privința viitorului Principatelor.
• Un rol important l-au avut și pașoptiștii români întorși din
străinătate, C. A. Rosetti, Ion Brătianu, Gh. Magheru care au
sprijinit unirea Principatelor.
• Rezoluțiile votate de adunările ad-hoc exprimau dorințele
românilor:
-Unirea Moldovei cu Țara Românească
-autonomia
-neutralitatea
-prinț străin
Convenția de la Paris 1858
• Cererile celor două adunări ad-hoc au fost cuprinse într-un
Raport al comisarilor puterilor europene și au fost înaintate
reprezentanților celor 7 puteri garante întruniți la Paris.
• Fără să țină cont de dorințele românilor, reprezentanții celor 7
Mari Puteri au elaborat Convenția de la Paris care prevedea:
- O unire trunchiată: statul urma să se numească Principatele
Unite ale Moldovei și Țării Rămânești, dar cu domni, adunări
și guverne separate
- Comisia centrală și Înalta Curte de Justiție și Casație erau
instituțiile comune celor dou țări.
- - erau desființate privilegiile și monopoluril
- au fost numiți 3 caimacani în fiecare stat care aveau misiunea
de a pregăti și efectua alegerile pentru adunările elective
Dubla alegere ca domn a lui Alexandru Ioan Cuza 1859
• 5 ianuarie 1859 Alexandru Ioan Cuza a fost ales Domn în Moldova
• Întrucât în textul Convenției nu se preciza ca domnii aleși în cele
două principate să fie persoane separate, unioniștii l-au ales domn și
în Țara Românească tot pe Al. I. Cuza, pe 24 ianuarie 1859
„Unirea e singura stare politica ce putea sa asigure viitorul nostru si sa ne permita a da tarii organizarea ce o asteapta de atat
de mult timp.” Alexandru Ioan Cuza

• Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn, la 5 și 24 ianuarie 1859 a

avut drept consecință instaurarea unei noi ordini politice în Principatele
Române.

• Primul obiectiv urmărit de domnitor a fost recunoașterea internațională a

Unirii, care reprezenta primul pas spre crearea statului național român unitar.
Misiuni diplomatice speciale au reuși să convingă Marile Puteri participante la
Conferința internațională de la Paris să recunăască dubla alegere ca domn a lui
A.l I. Cuza.
 Primele măsuri
• Desăvârșirea unității celr două țări a fost principalul țel al politicii Principatelor și a
lui Cuza.

• Unificarea aparatului de stat a fost o prioritate urmărită de noul domn. Încă din
martie 1859 misiunile diplomatice ale Principatelor la Constantinopol erau reunite,
Costache Negri fiind unic reprezentant al celor două țări .
• Unificarea armatei s-a realizat în 1860, când
statele majore, instrucția, administrația și indența s-au
aflat sub comanda gen. Ion Emanoil Florescu, numit
ministru de război în ambele țări.
Unificarea serviciului de telegrafie s-a realizat prin
numirea lui Cezar Librech în funcție de inspector
general.
Serviciile de vămi au fost puse sub o singură autoritate, iar cursul monedelor din
Principate a fost unificat.
Bucureștiul- numit de Kogălniceanu ”inima României”- s-a impus drept capitală.
24 ianuarie a devenit zi de sărbătoare națională.
 Relațiile cu Imperiul Otoman
• Apărarea fermă a autonomiei țării a caracterizat noile relații româno-
otomane.
• Rupând cu tradiția umilitoare a înintașilor, Cuza a amânat mai bine de un
an vizita la Constantinopol.
• În 1861 Poarta a elaborat un firman în care recunoștea Unirea Moldovei
cu Țara Românească.
• Principatele au emis față de Poartă revendicări de teritorii, obținând ieșirea
la Mare pe Dunăre, necesară dezvoltării comerțului românesc.
 Reformele
• Primul guvern unic a fost condus de Barbu Catargiu(22 ianuarie 1862) care a
colaborat cu prima Adunare Legisltivă unică de la București. Împotriva unui
curent de opinie larg, guvernul Catargiu a refuzat să discute un nou proiect de
lege electorală și agrară.

• După asasinarea lui Barbu Catargiu, s-a format guvernul N. Kretzulescu( iunie
1862-octombrie1863) care a continuat opera de unificare administrativă: s-a
înființat Direcția centrală a poștelor, s-au unificat serviciile sanitare, s-a înființat
Direcția Generală a Arhivelor Statului, s-au promulgat legi pentru construirea
căilor ferate, s-au luat măsuri pentru exploatarea sistematică a pădurilor, pentru
reorganizarea Școlii de Silvicultură
• Alexandru Ioan I si colaboratorul sau cel mai apropiat, Mihail
Kogalniceanu, iniţiaza importante reforme interne

• Legea secularizării averilor mănăstirești 25 decembrie 1863 a

fost dată cu scopul de a lua toate proprietățile și averile anumitor
Biserici și mănăstiri și a le trece în proprietatea statului, pentru
„a spori avuția țării” În total, au fost preluate de la biserici
aproximativ 25% din suprafața agricolă și forestieră a Țării
Românești și a Moldovei.
• A fost inființată Casa de Conturi pentru verificarea actelor financiare
ale statului.
• După model francez s-au adoptat legile contabilității, legea
comunală, codul penal și de procedură penală, legea organizării
judecătorești.
• În urma loviturii de stat din 2 mai 1864 puterea domnului a crescut.
• A fost elaborată o nouă lege electorală care sporea numărul
alegătorilor.
Se înființează Școala Națională de Arte Frumoase, la București, la conducerea căreia este
desemnat Theodor Aman .
Este inaugurată, în premieră, o Școală de Medicină Veterinară.
• Reforma fiscală a fost materializată prin instituirea impozitului personal și
a contribuției pentru drumuri, generalizată asupra tuturor bărbaților majori,
printr-o nouă lege a patentelor, prin instituirea impozitului funciar și alte
măsuri care au făcut ca la sfârșitul anului 1861, în preajma deplinei lor
unificări administrativ-politice, Principatele Unite Române să fie dotate cu
un sistem fiscal modern.
• Prin Legea rurală din 14/26 august 1864, peste 400.000 de familii de
țărani au fost împroprietărite cu loturi de teren agricol, iar aproape alți
60.000 de săteni au primit locuri de casă și de grădină. Țăranii
împroprietăriți au devenit contribuabili la bugetul de stat, rezultând astfel o
lărgire a bazei de impozitare. Fragmentarea terenurilor și lipsa utilajelor
agricole moderne au dus la scăderea producției agricole în următorii ani,
dar repartizarea ei a fost mai echitabilă. Reforma agrară din 1864, a cărei
aplicare s-a încheiat în linii mari în 1865, a satisfăcut în parte dorința de
pământ a țăranilor, a desființat servituțile și relațiile feudale, dând un
impuls însemnat dezvoltării capitalismului.
• Legea instrucțiunii publice 1864
• Între principiile de bază cuprinse în lege găsim obligativitatea şi gratuitatea
instrucţiei publice primare. Legea sancţiona cu amendă pe părinţii ai căror copii
nu erau înscrişi sau care nu frecventau şcoala. Educația era gratuită pentru toţi
copiii, indiferent de categoria socială din care făceau parte şi pentru ambele sexe.
• Se instituia laicizarea iar pentru a implementa eficient această reformă definitorie
pentru evoluția statului, se acorda o importanță deosebită pentru pregătirea
cadrelor didactice. O altă prevedere importantă a legii era aceea a unei singure
programe şcolare atât pentru învăţământul primar din mediul orăşenesc, cât şi
pentru cel din mediul rural. Programa era aceeași și în învățământul public și în
cel privat. Liceul avea şapte clase, cu o pondere mai mare pentru disciplinele
umaniste
 Concluzii

• Meritul lui Alexandru Ioan Cuza este de a fi acționat energic

în sensul înfăptuirii programului unionist di 1857, și de a fi
realizat reformele pentru modernizarea României.
• În timpul domniei sale 1859-1866 au fost create într-un ritm
intens instituții statale moderne, România s-a dezvoltat ca stat
național modern.
• Bibliografie:
• Istoria Românilor. Vol VII, tom I, Editura
Enciclopedică, 2003.
• Istoria României. Editura Corint, 2002,