Reformele lui Alexandru Ioan Cuza

1. Reforma Bisericească.
,,Toate averile mănăstirești din România sunt și rămîn averi ale
Statului,,
Exploatarea averilor ce rezultau din pămînturile mănăstirești reprezenta o
problemă de imixtiune a Patriarhiei ortodoxe de la Constantinopol în
treburile interne ale Principatelor.Foștii domnitori efectuau donații bogate
Constantinopolului,Muntelui Athos sau Mormîntului Sfînt, ceea ce se
echivala cu dependența față de grecii din Imperiul Otoman. Astfel
numeroase mănăstiri de pe teritoriul Principatelor se supuneau unei autorități
străine, de exemplu mănăstirea din Perii Maramureșului fusese închinată în
1391 Patriarhiei de la Constantinopol, Schitul Stănilești din Vîlcea avusese
aceași soartă la 1577, față de patriarhia din Alexandria, Totodată și
Mănăstirea Bucovăț la 1588, Mănăstirea Radu Vodă cu protectorat la
Muntele Athos.Mănăstirile închinate stăpîneau în Muntenia 1.127.386
pogoane, iar în Moldova 355.680 de fălci și 36 de prăjini față de terenul
arabil al țării, aceste mănăstiri dețineau peste 10% din terenul arabil al
Principatelor.

Alexandru Ioan Cuza care se afla în pragul unor mari reforme, era convins
că această chestiune aducea atingere autonomiei țării și totodată reprezenta
scurgeri financiare semnificative de după graniță, în schimb să aducă profit
țării și să spijine instituțiile nou înființate, să creeze un patrimoniu public
stabil și să rezolve problema țărănească.
În decembrie 1863, Guvernul Cogălniceanu supunea Adunării proiectul de
lege privind secularizarea averilor mănăstirești.Fiind vorba de niște venituri
care se întorceau către administrație și cunoscîndu-se greutățile financiare
prin care trecea statul, majoritatea Camerei votează legea la 13/25 decembrie
1863, 93 voturi fiind pentru și 3 contra.

În primul articol se arată că ,,Toate averile mănăstirești din România sunt

și rămîn averi ale Statului,,. Acest text înlătură orice înterpretare în
privința caracterului mănăstirilor, închinate sau ne închinate pentru a
împiedica orice arbitraj al marilor puteri.
Aricolul doi se referea la puterea de dispoziție a statului asupra veniturilor
mănăstirilor, care se făceau ,,veniturile ordinare ale bugetului Statului,,.
Totodată întărirea autonomiei țării prin crearea unei legislații adecvate s-a
extins și în domeniul bisericesc. ,,Decretul organic pentru înființarea unei
autorități sinodale centrale pentru afacerile religiei române,, din 3/15
 decembrie 1864 hotăra autocefalia Bisericii ortodoxe române în privința
organizării și disciplinei, legătură cu Patriarhia din Constantinopol
păstrându-se doar sub raportul dogmei.

Seculatizarea averilor mănăstirești a creat o ambianță și o atmosferă care au

contribuit la realizarea reformei agrare, prin reforma respectivă Cuza și-a
consolidat domnia și totodată a dat dovadă de mari schimbări în societate.
2. Legea electorală și statutul lui Cuza.
Lovitura de stat de la 2/14 mai 1864, înlăturînd preponderența politică a
conservatorilor asupra majorității Adunării și sporind prerogativele puterii
executive, a oferit domnitorului Cuza posibilitatea de a realiza marile
reforme ale domniei sale și desăvîrși organizarea modernă a statului. Prima
dintre reformele înfăptuite în această perioadă a fost cea electorală. Noua
lege electorală- aprobată prin plebiscitul din mai 1864, dar promulgată după
recunoașterea noii stări de lucruri de către puterea suzerană, și puterile
garante deși păstra caracterul cenzitar, lărgea mult numărul alegătorilor cît și
al eligibilor, realizînd astfel un însemnat progres față de prevederile
electorale restrictive ale Convenției de la Paris și totodată o întărire
importantă a puterii politice a burgheziei.
Constituţia din 1864, denumită oficial Statutul dezvoltător al Convenţiei de
la Paris, a fost un act cu caracter pur constituţional, adoptat la 2 mai 1864
după „lovitura de stat” a lui Alexandru Ioan Cuza. A fost în fapt prima
Constituţie a României. În ciuda numelui, actul nu mai urmărea prevederile
Convenţiei, ci mai degrabă îi schimba radical sensul. Domnitorul dispunea
de puteri sporite, iar Corpul legiuitor devenea bicameral.
Această reformă constituţională a permis înfăptuirea reformei agrare pe 14
august 1864 prin care ţăranii clăcaşi erau eliberaţi de obligaţiile faţă de
boieri şi erau împroprietăriţi cu pământ. A fost o reformă fundamentală
pentru modernizarea tânărului stat român şi, cu toate că a avut numeroase
lipsuri, a rupt legăturile cu economia şi societatea de tip feudal.
3. Reforma agrară sau legea rurală.
Puterile garante, confirmînd noile schimbări, recunoșteau dreptul
Principatelor de a-și modifica legile în corepundere cu interesele sale
economice, naționale, sociale, indifferent de prevederile Convenției de la
Paris.
Ca urmare a devenit posibilă introducerea în viață a legii rurale.Odată
realizată unirea Adunărilor, pe 24 ianuarie / 5 februarie 1862, moșierimea a
căutat să pfofite și să întoarcă situația problemei agrare în favoarea ei,
agitînd demagogic acordul pentru un proiect al Comisiei Centrale de la
Focșani, în care se prevedea eliberarea clăcașilor de moșie, dar și de orice
drept asupra ei. Alexandru Ioan Cuza, deși era decis să nu accepte
promulgarea unei asemenea false legi de îmbunătățire a situației țăranilor, a
 numit un fruntaș conservator să conducă guvernul, pe Barbu Cataragiu din
cauza că el deținea majoritatea în Cameră.
La 8/20 iunie a avut loc un atentat unde Barbu a fost ucis de un necunoscut,
după atentat în grabă a fost votată legea înaintată de către Comisia Centrală
la Focșani la 11/23 iunie 1862, Domnitorul nu a sancționat proiectul
respective motivînd că el ,,nu răspunde dorințelor sale,,
După un an de drumuri prin țară cu vizitare a clăcașilor domnitorul a văzut
că clacașii se află într-o situație foarte dificilă unii ne avînd haine și
consumînd doar mămăligă domnitorul a decis să reacționeze cînt mai
energetic și cît mai rapid.
La 16/28 martie Mihail Kogălniceanu prezenta în Adunarea proiectarea de
lege rurală. Se preconize înzestrarea țăranilor cu ,,pămînturile de pășune, de
finanțe și de arătură, ce ei posedă sau ce cuvine a poseda în lege,, cît și o
despăgubire ce se dorea mulțumitoare și era garantată de către stat.
Proiectul mai prevedea eliberarea de sarcinile feudale și împroprietărirea
pe ,,pogoanele legiuite,, în funcție de numărul de vite.
Legea a fost decretată la 14 august 1864 și reprezenta cea mai importantă
reformă realizată pe timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Legea stabilea
împroprietărirea cu pămînt a țăranilor clăcași. În funcție de inventarul viu,
legea clasifica țărănimea clăcașă în trei categorii: fruntași, mijlocași și
pălmași, sau cei fără vite. În consecință, suprafețele loturilor cu care fuseseră
împroprietăriți în Țara Românească țăranii cu patru boi și o vacă erau de 11
pogoane, cei cu doi boi și o vacă 7 pogoane și 19 prăjini iar cei care aveau
numai o vacă 4 pogoane și 15 prăjini. Suprafața loturilor varia în raport cu
numărul de vite. În Moldova aceste suprafețe erau mai mari.
Confom legii țărănimea clăcașă era eliberată de îndeplinirea anumitor
obligațiuni feudale în schimb era datoare să plătească moșierilor timp de 15
ani o răscumpărare bănească considerabilă.
Aplicarea legii a dus la împroprietărirea a peste 511.100 de familii cu o
suprafață de peste 2 milioane de hectare.
După efectuarea reformei, proprietatea țărănească alcătuia aproximativ 30%
din suprafața țării, iar proprietatea statului și a boierilor- 70%. În ciuda
faptului că reforma a avut un caracter limitat, ea a creat posibilități
favorabile pentru pătrunderea relațiilor capitaliste în agricultură. Reforma
agrară care a fost cea mai importantă reformă a secolului XIX a pus capăt
regimului clăcii și altor servituți feudale, țăranii devenind cetățeni liberi.

4. Reforma în domeniul culturii și învățămîntului.

Creșterea orașelor și a populației, emanciparea țăranilor prin parțiala
rezolvare a problemei agrare obligau la o instrucție corespunzătoare a
forțelor ce se ridicau. Recurgînd la o serie de sacrificii bugetare Alexandru
Ioan Cuza a militat neabătut pentru reglementarea învățămîntului, pentru
 punerea lui pe baze noi. În august 1859 el cerea de la consolul Sardiniei la
Galați să asigure cu manual școlare elevii din Moldova.
Constant în realizarea idealurilor sale domnitorul opta activ pentru
egalizarea tuturor în fața școlilor statului.
În decembrie 1859 domnitorul cerea ajutorul clerului să ilumineze populația
cîmpenească.
Datorită activității ale lui Vasile Alexandrescu și a ajutorului de cărți de
specialitate s-a îmbunătățit mult învățămîntul în mediul sătesc din Moldova.
5. Importanța reformelor modernizatoare.
Reformele sale aveau o importanță semnificativă pentru națiune sistemul
vechi feudal deja nu era capabil să funcționeze efectiv într-o nouă societate
ci din contra stopa progresul și asupra întreaga națiune.
Totodată și intervențiile străinilor în cadrul statului la fel demolau
dezvoltarea națiunii.
În ansamblu reformele lui Cuza au contribuit la profunde schimbări pe plan
economic, social, politic și cultural.Reformele realizate în timpul
domnitorului au pus bazele organizatorice ale statului modern român și au
deschis drum larg evoluției națiunii române pe calea spre progres.