Alexandru Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I; nascut la 20 martie 1820, Brlad, Moldo va, astazi n Romnia ?

i decedat la 15 mai 1873, Heidelberg, Germania) a fost primul domnitor al Principatelor Unite ?i al statului na?ional Romnia. A participat act iv la mi?carea revolu?ionara de la 1848 din Moldova ?i la lupta pentru unirea Pr incipatelor. La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ia nuarie 1859 ?i al ?arii Romne?ti, nfaptuindu-se astfel unirea celor doua ?ari romne . Devenit domnitor, Cuza a dus o sus?inuta activitate politica ?i diplomatica pe ntru recunoa?terea unirii Moldovei ?i ?arii Romne?ti de catre Puterea suzerana ?i Puterile Garante ?i apoi pentru desavr?irea unirii Principatelor Romne pe calea nf aptuirii unita?ii constitu?ionale ?i administrative, care s-a realizat n ianuarie 1862, cnd Moldova ?i ?ara Romneasca au format un stat unitar, adoptnd oficial, n 18 62, numele de Romnia ?i formnd statul romn modern,[1] cu capitala la Bucure?ti, cu o singura adunare ?i un singur guvern.[2] Cuza a fost obligat sa abdice n anul 1866 de catre o larga coali?ie a partidelor vremii, denumita ?i Monstruoasa Coali?ie, din cauza orientarilor politice diferi te ale membrilor sai, care au reac?ionat astfel fa?a de manifestarile autoritare ale domnitorului. Cuprins [ascunde] 1 Primii ani de via?a 2 Elena Cuza 3 nfaptuirea unirii 4 Domnia 4.1 Alegerea ca domnitor 5 Reformele lui Cuza 5.1 Secularizarea averilor manastire?ti 5.2 Reforma fiscala 5.3 Reforma agrara 5.4 Alte reforme 5.4.1 Prima linie de cale ferata din Romnia 6 Abdicarea ?i exilul 7 Note 8 Bibliografie 9 Bibliografie suplimentara 10 Legaturi externe 11 Vezi ?i Primii ani de via?a[modificare | modificare sursa] Nascut n Brlad, Cuza a apar?inut clasei tradi?ionale de boieri din Moldova, fiind fiul ispravnicului Ioan Cuza (care a fost de asemenea un proprietar de pamnt n jud e?ul Falciu) ?i al Sultanei (sau Soltana), membra a familiei Cozadini de origini fanariote. Alexandru prime?te o educa?ie europeana, devenind ofi?er n armata mol doveneasca ?i ajungnd la rangul de colonel. S-a casatorit cu Elena Rosetti n 1844. n anul 1848, Moldova ?i ?ara Romneasca au fost cuprinse ?i ele de febra revolu?iil or europene. Revolta moldovenilor a fost suprimata repede, dar n ?ara Romneasca re volu?ionarii au preluat puterea ?i au guvernat n timpul verii. Tnarul Cuza a jucat un rol suficient de important pentru a i se eviden?ia nclina?iile liberale, avut e n timpul episodului moldovenesc, astfel ca este transportat ca prizonier la Vie na, de unde a fost eliberat cu ajutor britanic. Revenind n Moldova n timpul domniei Prin?ului Grigore Alexandru Ghica, a devenit m inistru de razboi al Moldovei, n 1858, ?i a reprezentat Gala?iul n divanul ad-hoc de la Ia?i. Cuza a fost un proeminent politician ?i a sus?inut cu tarie uniunea Moldovei ?i ?arii Romne?ti. A fost nominalizat n ambele ?ari de catre Partida Na?i onala, care milita pentru unire, n defavoarea unui prin? strain. Profitnd de o amb iguitate n textul Tratatului de la Paris, este ales domn al Moldovei pe 17 ianuar ie 1859 (5 ianuarie dupa calendarul iulian) ?i n ?ara Romneasca pe 5 februarie 185 9 (24 ianuarie dupa calendarul iulian). Elena Cuza[modificare | modificare sursa]

Elena Cuza Palatul familiei Cuza de la Ruginoasa (astazi Muzeul Cuza) Articol principal: Elena Cuza. Elena Cuza se nrudea cu neamul Sturdze?tilor,[3] al Bal?ilor ?i al Cantacuzinilor .[4] Judecnd dupa portretul realizat de Szathmary, cnd avea 38 ani, putea fi socot ita o femeie foarte mica ?i sub?ire, cu o expresie severa, cu ochi negri ?i foar te timida. Educa?ia ei urmase calea obi?nuita n epoca: guvernanta franceza ?i ger mana, pensionul Buralat, anturajul social ?i literar al matu?ii sale Agripina St urdza, din Ia?i. n 1846 ea l-a ntlnit, s-a ndragostit ?i s-a casatorit cu Alexandru Ioan Cuza. El era o fire extrovertita, impulsiva, care se sim?ea bine printre oameni, se purta fo arte galant cu femeile.[5] Ea era o introvertita, cu o mul?ime de inhibi?ii. Sla bele ?anse ca acest mariaj sa mearga au fost anulate de la nceput de incapacitate a Elenei de a-i oferi un urma? so?ului ei ?i de faptul ca a pus datoriile fa?a d e mama naintea celor fa?a de so?[necesita citare]. La 30 aprilie 1844 scria: Crede -ma, mama, noile sentimente pe care le am fa?a de so?ul meu nu ma vor mpiedica sa te iubesc. Dupa ce s-au casatorit, ei s-au stabilit n modesta casa a parin?ilor l ui Cuza, Ion ?i Sultana, din Gala?i.[6] De?i so?ia sa nu a avut copii, ea i-a crescut ca pe propriii sai copii pe cei do i fii avu?i de Cuza cu amanta lui, Elena Maria Catargiu-Obrenovic: Alexandru Ioa n Cuza (1862 (unele surse men?ioneaza anul 1864[formulare evaziva]) - 1889) ?i D imitrie Cuza (1865 - 1888), care s-a sinucis.[7] A mparta?it cu stoicism exilul so?ului detronat ?i, dupa moartea acestuia la 16 m ai 1873, i-a pastrat memoria cu o extraordinara devo?iune, nengaduind sa se rostea sca un singur cuvnt despre slabiciuni pe care le cuno?tea, le ngaduise ?i-o spunea cu mndrie le iertase, ca singura care pe lume putea sa aiba acest drept. [8] nfaptuirea unirii[modificare | modificare sursa] Articol principal: Unirea Principatelor Romne. Romnia n timpul domniei lui Cuza Unirea Principatelor Romne a avut loc la jumatatea secolului al XIX-lea ?i reprez inta unificarea vechilor state Moldova ?i ?ara Romneasca. Unirea este strns legata de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza ?i de alegerea sa ca domnitor al ambe lor principate la 5 ianuarie 1859 n Moldova ?i la 24 ianuarie 1859 n ?ara Romneasca . Totu?i, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere cultural a ?i economica ntre cele doua ?ari. Procesul a nceput n 1848, odata cu realizarea u niunii vamale ntre Moldova ?i ?ara Romneasca, n timpul domniilor lui Mihail Sturdza , respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodamntul razboiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizarii unirii. Votul popular favorabil unirii n ambele ?a ri, rezultat n urma unor adunari ad-hoc n 1857 a dus la Conven?ia de la Paris din 1858, o n?elegere ntre Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formal a ntre cele doua ?ari, cu guverne diferite ?i cu unele institu?ii comune. La ncepu tul anului urmator, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales c a domnitor al Moldovei ?i ?arii Romne?ti, aducndu-le ntr-o uniune personala. n 1861, cu ajutorul unioni?tilor din cele doua ?ari, Cuza a unificat Parlamentul ?i Guv ernul, realiznd unirea politica. Dupa nlaturarea sa de la putere n 1866, unirea a f ost consolidata prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmar ingen, iar constitu?ia adoptata n acel an a denumit noul stat Romnia.[9] Domnia[modificare | modificare sursa]

Re?edin?a domneasca a lui Alexandru Ioan Cuza (astazi Muzeul Unirii) din Ia?i Domnia lui Cuza Voda a fost caracterizata de o nerabdatoare dorin?a de a ajunge din urma Occidentul, dar efortul domnului ?i al sprijinitorilor sai ntmpina rezist

en?a for?elor conservatoare ?i a iner?iilor colective. Mai grav, el sta sub semn ul provizoratului, caci domnia lui Cuza este perceputa ca pasagera; ?ara a vrut un domn strain, l-a acceptat nsa pe cel autohton, dar n-a renun?at la vechea dole an?a; n a?teptarea contextului prielnic, ea ngaduie un provizorat.[10] Alegerea ca domnitor[modificare | modificare sursa] Cortegiul domnesc trece pe sub turnul Mitropoliei Dupa Conven?ia de la Paris din 1858, marile puteri au lasat guvernul fiecarui pr incipat romn n grija unei comisii provizorii, formate din trei caimacani, pna la al egerea domnitorilor. Principala atribu?ie a comisiilor era aceea de a supraveghe a alegerea noilor adunari elective. Campania electorala din Moldova a dus la ale gerea unei adunari favorabile unirii cu ?ara Romneasca. Unioni?tii moldoveni au p utut impune cu u?urin?a candidatura la domnie a colonelului Alexandru Ioan Cuza, care a fost ales domn cu unanimitate de voturi la 5/17 ianuarie 1859. Ideea ale gerii domnului moldovean ?i la Bucure?ti a fost oficial sugerata muntenilor de c atre delega?ia Moldovei, care mergea spre Constantinopol pentru a anun?a rezulta tul alegerii de la Ia?i. n ?ara Romneasca, adunarea electiva a fost dominata de co nservatori, care erau nsa scinda?i. Neputndu-se pune de acord asupra unui candidat propriu, conservatorii munteni au sfr?it prin a se ralia candidatului Partidei N a?ionale care a fost ales la 24 ianuarie/5 februarie 1859, domn al ?arii Romne?ti . Astfel, romnii au realizat de facto unirea, punnd la 24 ianuarie 1859, bazele st atului na?ional modern romn. Sprijinul lui Napoleon al III-lea a fost decisiv pen tru dezarmarea opozi?iei Turciei ?i a Austriei fa?a de dubla alegere, astfel ca la 1/13 aprilie 1859 Conferin?a de la Paris a puterilor garante dadea recunoa?te rea oficiala a faptului mplinit de la 24 ianuarie 1859.[10] Conform deciziei Conven?iei de la Paris, la 15 mai 1859 este nfiin?ata Comisia Ce ntrala la Foc?ani, ce avea ca scop redactarea primului proiect de Constitu?ie di n istoria moderna a Romniei ?i realizarea altor proiecte de unificare legislativa a Principatelor. Proiectul de Constitu?ie nu a fost aprobat nsa de domnitorul Cu za, Comisia Centrala din Foc?ani fiind desfiin?ata n februarie 1862.[11] Reformele lui Cuza[modificare | modificare sursa] {{{5}}} A.I. Cuza n anii 1860 {{{5}}} Imaginea lui Alexandru Ioan Cuza pe o marca po?tala din Republica Moldova v d m Dupa realizarea unirii, domnitorul Alexandru Ioan Cuza ?i colaboratorul sau cel mai apropiat, Mihail Kogalniceanu (ministru, apoi prim-ministru al Romniei), ini? iaza importante reforme interne: secularizarea averilor mnastire?ti (1863), refor ma agrara (1864), reforma nva?amntului (1864), reforma justi?iei (1864) ?.a., care au fixat un cadru modern de dezvoltare al ?arii.[12] ntmpinnd rezisten?a din partea guvernului ?i a Adunarii Legiuitoare, alcatuite din reprezentan?i ai boierimii ?i ai marii burghezii, precum ?i a bisericii, n nfaptui rea unor reforme, Cuza formeaza, n 1863, un guvern sub conducerea lui Mihail Koga lniceanu, care realizeaza secularizarea averilor mnastire?ti (decembrie 1863) ?i dizolva Adunarea Legiuitoare (2 mai 1864). n acela?i an, Cuza supune aprobarii po porului, prin plebiscit, o noua constitu?ie ?i o noua lege electorala, menita sa asigure parlamentului o baza mai larga, ?i decreteaza (14 august 1864) legea ru rala conceputa de Kogalniceanu. n timpul domniei lui Cuza a fost conceput codul c ivil ?i Codul penal de inspira?ie franceza, legea pentru obligativitatea nva?amntu lui primar ?i au fost nfiin?ate primele universita?i din ?ara, respectiv cea de l a Ia?i (1860), care azi i poarta numele, ?i cea de la Bucure?ti (1864). Tot n acea sta perioada a fost organizata ?i armata na?ionala.[13] Secularizarea averilor manastire?ti[modificare | modificare sursa] Legea secularizarii averilor manastire?ti a fost data de Domnitorul Alexandru Io an Cuza cu scopul de a lua toate proprieta?ile ?i averile anumitor Biserici ?i m anastiri ?i a le trece n proprietatea statului, pentru a spori avu?ia ?arii . Tot n t impul lui Cuza unele manastiri ?i schituri au fost desfiin?ate total sau transfo

rmate n biserici de mir. Domnitorul Ioan Cuza a instituit un impozit de 10% asupr a veniturilor nete ale manastirilor, bisericilor, anumitor seminarii, centre de asisten?a sociala etc. n fa?a acestor masuri mitropolitul Sofronie Miclescu al Mo ldovei a facut mai multe proteste, ceea ce a dus mai apoi la nlaturarea sa din sc aun, aceasta stare provocnd, mai trziu, nsa?i caderea guvernului Kogalniceanu. Lege a secularizarii a fost adoptata n 1863 ?i, pe lnga cele enumerate mai sus, poate f i men?ionata ?i confiscarea anumitor averi pe care le aveau unele manastiri din Sfntul Munte Athos ?i pe care le-au primit cu mult timp nainte de la al?i domnitor i (?tefan cel Mare, Mihai Viteazul etc.) pentru ca monahii din Sfntul Munte sa se roage pentru bunastarea domniilor lor. n total, au fost preluate de la biserici aproximativ 25% din suprafa?a agricola ?i forestiera a ?arii Romne?ti ?i a Moldov ei[14]. Reforma fiscala[modificare | modificare sursa] Reforma fiscala a fost materializata prin instituirea impozitului personal ?i a contribu?iei pentru drumuri, generalizata asupra tuturor barba?ilor majori, prin tr-o noua lege a patentelor, prin instituirea impozitului funciar ?i alte masuri care au facut ca la sfr?itul anului 1861, n preajma deplinei lor unificari admini strativ-politice, Principatele Unite Romne sa fie dotate cu un sistem fiscal mode rn. Ar putea fi adaugata, pe plan cultural, importanta ini?iativa a guvernului mo ldovean al lui Mihail Kogalniceanu, care a instituit, n toamna anului 1860, prima universitate a ?arii, cea ie?eana. [15] Reforma agrara[modificare | modificare sursa] Cladirea principala a Universita?ii din Bucure?ti Dezbaterile nver?unate care au avut loc n vara anului 1862 n privin?a proiectului d e reforma agrara propus de conservatori ?i adoptat de majoritate, dar nesanc?ion at de domnitor, au dovedit ca maleabilitatea de care dadeau dovada o buna parte dintre conservatori, n privin?a adoptarii unui program general de reforme, nu con corda cu acceptarea de catre ei a unei reforme agrare n sensul programelor revolu ?ionare de la 1848.[16] De aceea, n anii imediat urmatori unificarii administrati ve, nu s-a putut trece brusc la reforma agrara, ci s-a continuat, pentru o perio ada de timp, sa se adopte reforme pe linia organizarii moderne a statului, deoar ece acestea nu ntmpinau opozi?ia conservatorilor, nca stapni pe majoritatea mandatel or din adunare datorita sistemului electoral restrictiv. Reorganizarea departame ntelor, legile pentru construirea cailor ferate, constituirea Consiliului superi or al instruc?iunii publice, un regulament de naviga?ie, organizarea corpului in ginerilor civili, reorganizarea ?colii de silvicultura ?i o serie de masuri prem ergatoare unei secularizari a averilor manastire?ti au reprezentat, n aceasta per ioada, concretizarile planului de reforme.[17] Din momentul n care conducerea guvernului a fost preluata de Mihail Kogalniceanu, aducerea din nou n dezbatere a reformei agrare a dus la izbucnirea unui violent conflict ntre guvern ?i majoritatea adunarii. A urmat lovitura de stat de la 2 ma i 1864 cnd deputa?ii au fost evacua?i din sala de un deta?ament militar ?i Adunar ea Legiuitoare dizolvata. Aceasta lovitura a sporit puterea domnitorului Cuza, ? i totodata a nlaturat monopolul politic al conservatorilor asupra majorita?ii n ad unare. Sanc?iunea poporului prin plebiscit ?i recunoa?terea noii stari de lucrur i de catre puterea suzerana ?i puterile garante au creat posibilitatea decretari i Legii rurale n sensul programului pa?optist, desfiin?ndu-se rela?iile feudale n a gricultura ?i procedndu-se la o mproprietarire a ?aranimii claca?e. Prin Legea rurala din 14/26 august 1864, peste 400.000 de familii de ?arani au f ost mproprietarite cu loturi de teren agricol, iar aproape al?i 60.000 de sateni au primit locuri de casa ?i de gradina. ?aranii mproprietari?i au devenit contrib uabili la bugetul de stat, rezultnd astfel o largire a bazei de impozitare. Fragm entarea terenurilor ?i lipsa utilajelor agricole moderne au dus la scaderea prod uc?iei agricole n urmatorii ani, dar repartizarea ei a fost mai echitabila. Refor ma agrara din 1864, a carei aplicare s-a ncheiat n linii mari n 1865, a satisfacut n parte dorin?a de pamnt a ?aranilor, a desfiin?at servitu?ile ?i rela?iile feudal e, dnd un impuls nsemnat dezvoltarii capitalismului. Ea a reprezentat unul din cel e mai nsemnate evenimente ale istoriei Romniei din secolul al XIX lea.[18]

Dupa desfiin?area Adunarii Legiuitoare (2 mai 1864) Cuza pierde sprijinul tuturo r partidelor politice ?i, pentru a putea guverna, se nconjoara de o camarila form ata din func?ionari corup?i care primesc func?ii ?i contracte cu statul; corup?i a ?i sifonarea banului public mai ales n lucrari de infrastructura ating cote rid icate. Alte reforme[modificare | modificare sursa] Mihail Kogalniceanu n timpul guvernului condus de Mihail Kogalniceanu, s-a trecut la etapa hotartoare a nfaptuirii reformelor. Astfel, primul demers facut, ntr-o direc?ie n care guvernu l ?tia ca nu avea sa ntmpine opozi?ie pe plan intern, a fost acela al secularizari i. La 13/25 decembrie 1863, la propunerea guvernului, adunarea a votat seculariz area averilor manastire?ti cu 93 de voturi contra 3. Era o masura de nsemnatate m ajora, datorita careia era recuperat peste un sfert din teritoriul na?ional. Apo i au fost elaborate ?i promulgate Legea contabilita?ii, Legea consiliilor jude?e ne, Codul Penal ?i Legea instruc?iunii publice, precum ?i crearea Consiliului de Stat. Tot acum se nfiin?eaza ?coala Na?ionala de Arte Frumoase, la Bucure?ti, la conducerea careia este desemnat Theodor Aman ?i este inaugurata, n premiera, o ? coala de Medicina Veterinara. Gheorghe Tattarescu: 11 Februarie 1866 Analiznd suita de evenimente, unele cu caracter realmente revolu?ionar, se poate spune ca sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza au fost puse bazele statului unitar romn modern.[19] Practic, nu exista domeniu de activitate economica, social-polit ica, culturala, administrativa sau militara din ?ara, n care Cuza sa nu fi adus mb unata?iri ?i nnoiri organizatorice pe baza noilor cerin?e ale epocii moderne. Prima linie de cale ferata din Romnia[modificare | modificare sursa] n septembrie 1865, Alexandru Ioan Cuza a acordat companiei engleze Barkley-Stanis forth construirea liniei ferate Bucure?ti-Filaret-Giurgiu[20] (fiind calea cea m ai scurta care lega capitala ?arii cu Dunarea ?i astfel cu restul lumii). Lungim ea liniei avea 70 km, la un pre? de construc?ie de 196.500 franci pe kilometru. La 19/31 octombrie 1869 regele Carol I al Romniei face inaugurarea[21] acestei pr imei linii de cale ferata, care avea sa fie prelungita n 1870 cu nca 2,6 km pna la Smrda. Abdicarea ?i exilul[modificare | modificare sursa] Regimul personal instituit de Cuza dupa 2 mai 1864 a provocat nemul?umirea liber alilor radicali, care ulterior au facut cartel cu conservatorii; acest fapt a sl abit pozi?iile domnitorului ?i a animat activitatea monstruoasei coali?ii (denum ire promovata n epoca de presa favorabila lui Cuza), hotarta sa-l nlature. Comploti ?tii au reu?it sa-?i realizeze planurile atragnd de partea lor o frac?iune a arma tei (colonelul C. Haralambie, maiorul D. Lecca ?.a.), ?i l-au constrns pe domnito r sa abdice n noaptea de 10/22 11/23 februarie 1866. La aceasta a contribuit nsu?i A l. I. Cuza, care nu numai ca nu a luat masuri n privin?a factorilor reac?ionari, ci, ntr-un discurs, se arata dispus sa renun?e la tron n favoarea unui principe st rain precum prevedea una din dorin?ele divanelor ad-hoc din 1857 (fapt sus?inut ?i de o scrisoare adresata unui diplomat strain). Pe actul iscalit de Cuza scria : Noi, Alexandru Ioan I, conform dorin?ei na?iunii ntregi ?i angajamentului ce am luat la suirea pe Tron, depun astazi, 11 februarie 1866, crma guvernului n mna unei Locotenen?e Domne?ti ?i a Ministrului ales de popor . Doua zile mai trziu, Cuza - m preuna cu so?ia, amanta ?i cei doi fii - a parasit Bucure?tiul spre Bra?ov. A fost instituita o locotenen?a domneasca alcatuita din Lascar Catargiu, Nicolae Golescu ?i colonelul Nicolae Haralambie din partea armatei. Conducerea guvernul ui a revenit lui Ion Ghica; apoi Senatul ?i Comisia au proclamat ca domnitor pe Filip de Flandra, din casa domnitoare belgiana, dar acesta nu a acceptat coroana .[22] Provizoratul locotenen?ei domne?ti a luat sfr?it abia dupa ce Carol de Hohe nzollern-Sigmaringen a acceptat sa devina principe al Romniei, la 10 mai 1866. Pr oclamarea domnitorului Carol I ?i aprobarea Consitu?iei din 1866 s-au facut prin

tr-un plebiscit cu rezultate asemanatoare (peste 99% voturi pentru) cu cel din m ai 1864. Aceasta abdicare silita putea avea consecin?e grave pentru Romnia, pentru ca: dupa nlaturarea lui Cuza, satele au fost nspaimntate ca reforma agrara nu va mai av ea loc. la 3 aprilie 1866 la Ia?i a avut loc o demonstra?ie (orchestrata de Rusia) a Mi? carii Separatiste care a cerut anularea unirii Moldovei cu ?ara Romneasca ?i a pr omovat un candidat obscur la tronul Moldovei: Nunu?a Roznovanu, Poarta Otomana a mobilizat armata la Dunare pentru a interveni n Romnia, unirea fi ind recunoscuta doar pe timpul domniei lui Cuza. Restul vie?ii sale ?i-a petrecut-o n exil, locuind majoritatea timpului la Paris, Viena ?i Wiesbaden. A ncercat sa revina n ?ara ca persoana privata, dar nu a reu? it. Domnitorul Carol I a transmis cererile Consiliului de Mini?tri, care a refuz at sa acorde permis de intrare n ?ara. A fost nmormntat ini?ial la Biserica Domneasca de lnga Palatul domnesc de la Rugino asa, conform dorin?ei sale, iar dupa cel de-al doilea razboi mondial, osemintele sale au fost mutate la Biserica Trei Ierarhi din Ia?i.[23] Hotelul Europa din Adenauerplatz, Heidelberg. n acest hotel Cuza ?i-a trait ultim ele zile.

Strada de centura Cuza din Heidelberg.

Placa memoriala de pe cladirea hotelului Europa din Adenauerplatz, Heidelberg. Note[modificare | modificare sursa] ^ Horia C. Matei, Ion Nicolae, Silviu Negu?, Caterina Radu, Enciclopedia statelo r lumii, edi?ia a VII-a, Bucure?ti, Editura Meronia, 2001 - ISBN 973-99451-5-6 ^ Mircea Mciu, Nicolae C. Nicolescu, Valeriu ?uteu, Mic dic?ionar enciclopedic, B ucure?ti, Editura ?tiin?ifica ?i Enciclopedica, 1986 ^ Magazin istoric, nr. 4, 1994 ^ Magazin istoric, nr. 11,12, 1982; 4-6, 1983 ^ Unirea... din alta perspectiva , Maria Prochipiuc - poezie.ro - accesat pe 4 ianu arie 2009 ^ Elena Cuza - dincolo de legenda , Radu R. Florescu, profesor Emeritus, Boston Col lege - USA, accesat 04.01.09 ^ Marija Obrenovic - accesat pe 2 ianuarie 2009 ^ N. Iorga, Sfaturi pe ntuneric. Antologie, edi?ie ngrijita, note ?i comentarii de Valeriu Rpeanu ?i Sanda Rpeanu, Bucure?ti, Editura Militara, 1977 ^ Dumitru Ivanescu, Unirea Principatelor. Momente, fapte, protagoni?ti, Ia?i, 20 05. ^ a b Florin Constantiniu, O istorie sincera a poporului romn, Bucure?ti, Editura Univers Enciclopedic, 1997 - ISBN 973-9243-07-X ^ Unirea Foc?anilor, facuta cu for?a - ziaruldevrancea.ro - accesat pe 4 ianuari e 2009 ^ Marcel D. Popa, Horia C. Matei, Mica enciclopedie de istorie universala, Bucur e?ti, Editura Politica, 1988 ^ Alexandru Ioan Cuza - Institutul Na?ional de Cercetare - accesat pe 4 ianuarie 2009 ^ "De ce finan?eaza statul Biserica?". Pentru "secularizarile lui Cuza ?i opera sociala", 02 August 2010, evz.ro, accesat la 8 august 2010 ^ Aurel Loghin, Maria ?i Gh. Platon, Universitatea Al. I. Cuza din Ia?i, Bucure?ti , 1972, p. 143 ^ L. Botezan, Problema agrara n dezbaterile parlamentare din Romnia n anul 1862, n udia Universitatis Babe?-Bolyai. Historia , 1961, nr. 1, p. 107

St

^ Istoria Romniei, vol. IV, Bucure?ti, 1964, p. 348. ^ Nichita Adaniloaie, Cuza Voda ?i problema agrara, n Cuza Voda. In memoriam, Ia? i, 1973 ^ Dumitru Ivanescu, Alexandru Ioan Cuza n con?tiin?a posterita?ii, Ia?i, Editura Junimea, 2001 ^ Dan Popescu - Icebergul. Secven?e din epopeea dezvoltarii , Ed. Albatros, 1990, p ag. 83-84 ^ Regele Carol a inaugurat primul tren care avea sa circule n Romnia, pe distan?a Bucure?ti (Filaret) - Giurgiu, naintea deschiderii oficiale a traficului, la data de 19 octombrie 1869, Historia, Accesat 24 ianuarie 2012 ^ Unirea Principatelor Romne - accesat pe 4 ianuarie 2009 ^ Obiectiv turistic: Manastirea Sfintii Trei Ierarhi - iasi.ro - accesat pe 4 ia nuarie 2009 Bibliografie[modificare | modificare sursa] Wikisursa La Wikisursa exista texte originale legate de Alexandru Ioan Cuza Valeriu Stan, Alexandru Ioan Cuza, Bucure?ti, Editura ?tiin?ifica ?i Enciclopedi ca, 1984. Dan Bogdan, Viorel ?tirbu, Pe urmele lui Alexandru Ioan Cuza, Bucure?ti, Editura Sport-Turism, 1985. Dumitru Ivanescu, Alexandru Ioan Cuza n con?tiin?a posterita?ii, Ia?i, Editura Ju nimea, 2001. Bibliografie suplimentara[modificare | modificare sursa] Via?a ?i opera lui Cuza Voda, Constantin C. Giurescu, Editura ?tiin?ifica, 1966 Anecdote din via?a lui Cuza-Voda, Dumitru Teleor, Editura "Lumen" - [1] Legaturi externe[modificare | modificare sursa] Commons Wikimedia Commons con?ine materiale multimedia legate de Alexandru Ioan Cuza Commons Wikimedia Commons con?ine materiale multimedia legate de Alexandru Ioan Cuza Alexandru Ioan Cuza Muzeul Memorial Al. Ioan Cuza en Cuza, Alexandru Ioan (1820-1870), de Gerald J. Bobango ?i Paul E. Michelson, n Encyclopedia of 1848 Revolutions. Cuza ?i Napoleon al III-lea, 24 ianuarie 2012, Dan Stanca, Ziarul Lumina Articole biografice Cuza, erou sau dictator?, 26 Ianuarie 2011, Florin Marin, Mihai Voinea, Historia Al. I. Cuza: tenta?iile unei domnii autoritare, Decembrie 2009, Liviu Bratescu, Historia A fost Alexandru Ioan Cuza un dictator? (I), 13 Aprilie 2010, Paul E. Michelson, Historia A fost Alexandru Ioan Cuza un dictator? (II), 13 Aprilie 2010, Historia Alexandru Ioan Cuza - Enciclopedia Romniei Alexandru Ioan I Cuza, domn al Moldovei, Munteniei ?i Principatelor Unite ale Mo ldovei ?i Valahiei (1820 - 1873) Articol 38, Istoria Alexandru Ioan Cuza: un om curajos, dar singur, 24 Ianuarie 2009, Andreea Dogar, Evenimentul zilei 24 Ianuarie 1859 - Realitatea se na?te din vise, 12 decembrie 2011, Camelia Pop, Foaia Transilvana 135 de ani de la moartea lui Alexandru Ioan I Cuza, 23 mai 2008, Prof. Dr. Steli an Neagoe, Jurnalul Na?ional Gala?iul - un reper n biografia lui Cuza, 24 ianuarie 2009, Pr. Gabriel Ioan Peli n, Ziarul Lumina Referate Alexandru Ioan Cuza ?i Unirea, referate.orasultau.ro Alexandru Ioan Cuza, referat.ro Dezbateri

Voinea, Mihai; Marin, Florin (26 ianuarie 2011). Cuza, erou sau dictator? . Adevaru l. A fost Cuza-Voda francmason?, 24 ianuarie 2010, Lavinia Betea, Jurnalul Na?ional Reforme Reforma la Al.I. Cuza, 11 septembrie 2006, Mihai Stirbu, Jurnalul Na?ional Revolta din August 1865 Mineriada lui Cuza, 21 Februarie 2011, Alex. Lapedatu, Historia Mineriada lui Cuza: Preludiul unei abdicari anun?ate, 9 Martie 2011, Historia Serviciile secrete ?i mineriada lui Cuza, 17 Martie 2011, Tiberiu Tanase, Historia August 1865 vs. 13-15 iunie 1990: Diferen?e ?i asemanari, 14 Martie 2011, Adrian Cioroianu, Historia Abdicarea Lucruri necunoscute din culisele abdicarii lui Cuza, 9 Februarie 2011, Irina Gaf i?a, Historia Abdicarile lui A.I. Cuza ?i Mihai I: asemanari ?i deosebiri, 5 Iulie 2011, Histo ria Cuza si Basescu, 20 Aprilie 2007, Florian Bichir, Evenimentul zilei 10/11 FEBRUARIE, NOAPTEA ABDICARII SILITE/143 de ani de la detronarea lui Cuza V oda, 11 februarie 2009, Stelian Neagoe, Jurnalul Na?ional Misterele abdicarii lui A.I. Cuza, 12 decembrie 2009, Nicu Parlog, Descopera Vezi ?i[modificare | modificare sursa] Lista ?efilor de stat ai Romniei Predecesor: Caimacamia de trei: Ioan Manu, Emanoil Baleanu ?i Ioan Al. Filipide al ?arii Romne?ti ales n 24 ianuarie 1859 Succesor: Domnitor

Predecesor: Caimacamia de trei: ?tefan Catargiu (se retrage n 1858, i urmeaza I. A. Cantacuzin o), Vasile Sturdza ?i Anastasie Panu Domnitor al Moldovei ales n 5 ianuarie 1859 Succesor: Predecesor: Domnitor al Principatelor Unite 1859 - 1866 Succesor: Locotenen?a Domneasca

[arata] v d m Revolu?ionari romni la 1848 [arata] v d m Domnii Moldovei [arata] v d m Domnii ?arii Romne?ti [arata] v d m Flag of Moldavia.svg Principatul Moldovei (1346

1859)

[arata] v d m Flag of Wallachia.svg ?ara Romneasca (1330

1859)