PROIECT 24

IANUARIE
 MICA UNIRE
Unirea Principatelor Române, cunoscută și ca Mica Unire, a avut loc la jumătatea 
secolului al XIX-lea prin unirea statelor Moldova și Țara Românească sub numele 
Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești. Procesul unirii, bazat pe puternica apropiere
culturală și economică între cele două țări, a cunoscut o etapă decisivă, care s-a dovedit a fi
ireversibilă, prin alegerea colonelului moldovean Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al ambelor
principate, la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Procesul a început odată
cu adoptarea Regulamentelor Organice între 1831-1832 în Muntenia și Moldova, care stipulau
necesitatea unificării politice, urmate de acorduri vamale între 1833 și 1835 și lichidarea
posturilor vamale între cele două țări începând cu 1 ianuarie 1848, în timpul domniilor lui 
Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.Românească.
 ALEXANDRU IOAN
CUZA
Alexandru Ioan Cuza a fost primul domnitor al Principatelor Unite și al statului național 
România. Prin alegerea sa ca domn al Moldovei, la 5 ianuarie 1859, și al Țării Românești, la 
24 ianuarie 1859, a fost înfăptuită Unirea celor două principate. În Moldova a fost ales în
unanimitate, la 5/17 ianuarie 1859, liderul unionist Alexandru Ioan Cuza, reprezentantul
„Partidei Naționale”. Reprezentanții acestei grupări, ce avea ca obiectiv unirea Moldovei cu
Țara Românească, au oscilat o vreme între a avea un candidat al lor și a-l susține pe 
Grigore M. Sturdza, fiul fostului domnitor Mihail Sturza și agent al Rusiei. Acesta, susținut de
Rusia prin intermediul bancherului evreu Șmul Rabinovici și agentului panslavist polonez
Nieczuka Wierzbicki, care a adus la Iași câteva sute de mercenari, viza și el unirea celor două
țări, dar sub domnia sa și sub forma unui stat-marionetă care să facă jocurile Imperiului Rus.
ALEXANDRU IOAN CUZA SI
MICA UNIRE
Alexandru Ioan Cuza, înfăptuitorul unirii de la 24 ianuarie 1859 se trăgea dintr-o veche familie
de moldoveani, din părţile Fălciului, familie de cluceri, spătari, comişi, ispravnici. Cuza s-a
născut la 20 martie 1820. A învăţat până în 1831 la Iaşi, unde a avut colegi pe câţiva dintre
viitorii săi colaboratori, între ei Vasile Alecsandri. E trimis apoi la Paris, unde îşi ia bacalaureatul
în litere. S-a întors apoi în ţară şi a intrat în armată. S-a căsătorit în 1844 cu Elena Rosetti.
Domnia lui Alexandru Ioan Cuza în timpul evenimentelor din 1848 Cuza a fost în primele
rânduri. A luat cuvântul la adunarea de la hotelul „Petersburg” din Iaşi, cerând înfăptuirea unor
reforme democratice. Printre fruntaşii adunării arestaţi din ordinul domnitorului Mihai Sturza s-
a aflat şi Cuza; a reuşit apoi să scape de sub pază şi să fugă în Transilvania. Cuza are ocazia să
participe la Marea Adunare de la Blaj de la 3/15 mai 1848, după care se retrage în Bucovina.
REFORMELE LUI ALEXANDRU
IOAN CUZA
Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, deși scurtă (1859-1866), a fost perioada de maximă
dezvoltare a României moderne. Prin recunoașterea Unirii depline, crearea primului Parlament
unic al României si al primului guvern unitar, prin reformele sale: adoptarea primei Constituții
românești, reforma electorala, secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrara, a
învățământului, domnia lui Alexandru Ioan Cuza a pus bazele dezvoltării moderne a României.
Alexandru Ioan Cuza avea o misiune extrem de dificilă pe care, din fericire, populația a înțeles-
o. Prioritară era sincronizarea economiilor din cele două țări, cât se putea vorbi în acel moment
de economie, căci erau țări predominant agrare, comerțul era de fapt negustorie, iar industria era
încă în stare de gestație.
 SFÂRȘIT
 Stan Bianca