Regele Ferdinand și

Regina Maria pe front

Regele Ferdinand I

Ferdinand I, numit și Întregitorul și Ferdinand

cel Loial,a fost al doilea rege al României,
din 10 octombrie 1914 până la moartea sa.
Ferdinand a fost al doilea fiu al prințului
Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen și
al Infantei Antónia a Portugaliei, fiica
regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei și a
reginei Maria a II-a a Portugaliei. Familia sa
făcea parte din ramura catolică a familiei regale
prusace de Hohenzollern.
Ferdinand a devenit rege al Regatului
României la 10 octombrie 1914, sub
denumirea de Ferdinand I, în urma morții
unchiului său, regele Carol I. A condus
România în timpul Primului Război
Mondial, alegând să lupte de
partea Antantei împotriva Puterilor Centrale,
fapt care a avut ca efect excluderea sa
din Casa Regală de Hohenzollern de
către împăratul Wilhelm al II-lea al
Germaniei.
Regina Maria a Romaniei

Maria a Romaniei a fost principesă de

coroană și a doua regină a României, în
calitate de soție a principelui devenit
ulterior regele Ferdinand I al României. A
fost mama regelui Carol al II-lea. Maria,
născută Marie Alexandra Victoria de Saxa-
Coburg și Gotha, a fost prințesă a Marii
Britanii și Irlandei, fiind nepoata
reginei Victoria a Regatului Unit.
S-a căsătorit la 29
decembrie 1892 cu Ferdinand I, Principele
moștenitor al tronului României, încercând
încă de la început și reușind să se integreze
națiunii care o adoptase ca Principesă și,
începând din 1914, ca Regină.
Pe timpul războiului și-a acompaniat soțul în
refugiu în Moldova, activând ca soră de
caritate în spitalele militare, activitate care a
făcut să fie numită în popor „mama răniților”.
Regina Maria a reușit să creeze o simbioză
rar întâlnită cu soldații Armatei Române,
făcând să se împace într-un mod admirabil
rigoarea suveranității regale cu latura
sentimentalității femeii cu aplecare către
ajutorarea semenilor, indiferent de statutul lor
social.
Încă din primele clipe ale războiului, Regina Maria s-a înscris
în rândurile armatei pentru a-i ajuta pe militari. A dedicat cu
generozitate timp şi energie bolnavilor și soldaților răniți pe
front. Prin activitatea sa medicală pe frontul războiului a
coordonat colaborarea cu Crucea Roșie, a organizat spitalele
militare de campanie care preluau răniții de pe front și a
strâns fonduri pentru serviciul de ambulanță care i-a și purtat
numele. Fotografiile din acea vreme o infățișează pe regină în
uniformă de infirmieră, mergând prin unitățile sanitare
militare, prin tranșee, și chiar prin apropierea liniilor inamice.
„Există un singur bărbat în România și acela
este Regina”.Contele Charles de Saint-
Aulaire, ambasadorul Franței în România
„Am lăsat drumul şi am intrat în tranşee, un
întreg labirint de tranşee, alunecoase, prin
care ne era greu să înaintăm, cu multe suişuri
şi coborâşuri”. „Soldaţii au fost uimiţi şi
încântaţi să mă vadă […], m-au primit cu cea
mai adâncă şi sinceră bucurie”
Pentru Regina Maria, intrarea României în
Primul Război Mondial alături de Antanta a
reprezentat momentul care i-a arătat că venise
timpul ca România să lupte pentru îndeplinirea
idealului realizării statului național. Conştientă
de menirea sa în acele împrejurări grele pentru
ţară, nu a ezitat să-şi pună în pericol viaţa pe
front, prin spitale, la căpătâiul soldaţilor răniți
sau bolnavi de holeră și tifos. Curajul
nedezmințit și tăria sa morală au transformat-o
într-un simbol al luptei românilor în acele
vremuri de restriște.
Prezența sa pe front în mai toate
momentele cruciale, încercând să
aline suferințele și să ridice moralul
soldaților răniți, ocupă un loc special
în memoria Armatei Române. Această
legătură cu soldații și ofițerii armatei
i-a atras supranumele de „Regina
Soldat” sau „Mama Răniților”.
„Refuz să mă las înfrântă sau să mă
simt înfrântă până nu mi s-a smuls și
ultima fărâmă de speranță”.