Adevărul nu trebuie să rămână în noi, trebuie spus tuturor…

REGELE FERDINAND
ÎNTREGITORUL
(1914-1927)
Cel care a
urmat
regelui
Carol I pe
tronul
Regatului
României a
fost regele
Ferdinand.
 Prinţul FERDINAND VIKTOR
ALBERT MEINRAD VON
HOHENZOLLERN-
SIGMARINGEN a devenit
moştenitorul coroanei regale a
României încă din 1888,
deoarece regele Carol I nu
avea moştenitori direcţi.
Conform Constituţiei, tronul
urma să fie ocupat de fratele
mai mare al regelui sau unul
din urmaşii acestuia. În urma
refuzului fratelui mai mare al
regelui şi a primului fiu al
acestuia, al doilea nepot al
regelui, Ferdinand, a acceptat
să devină rege al României la
moartea unchiului său, Carol.
Ferdinand s-a născut în
1864, provenind dintr-o
familie prusacă care a
dat Europei numeroşi
regi. Viitorul rege a avut
aplecare spre studiu,
astfel încât a absolvit
cursurile celebrei
Universităţi din Leipzig
şi ale Şcolii Superioare
de Studii Politice şi
Economice din
Tubingen – având
aşadar studii de
conducere a societăţii.
Unchiul său, regele Carol,
urmărea crearea unei
dinastii regale puternice a
României. Aşa se face că
el îi găseşte o soţie de
sânge regal: pe Maria de
Edimburgh – o foarte
frumoasă prinţesă, care
nu era nimeni alta decât
nepoata reginei Victoria a
Regatului Marii Britanii şi
verişoara ţarului Rusiei –
Nicolae al II-lea! Aidoma
lui Ferdinand, viitoarea
regină vorbea curent mai
multe limbi străine şi
urmase şcoli prestigioase
din Europa!
 Pentru viitorii regi,
regele Carol a construit
la Sinaia, alături de
Castelul Peleş, o
reşedinţă aparte –
castelul Pelişor. Regele
Ferdinand şi Regina
Maria au avut şase
copii, cel mai mare,
Carol al II-lea, urmând
să devină moştenitorul
tronului.
După moartea regelui Carol I,
în octombrie 1914, la 49 de
ani, Ferdinand devine al
doilea Rege al României. La
ungerea sa ca rege, el a rostit
celebrele cuvinte: „Voi fi un
bun român”. S-a ţinut de
cuvânt şi, din respect pentru
poporul pe care-l conducea,
el a renunţat la religia sa
catolică şi a fost botezat ca şi
creştin ortodox, religia
dominantă în regatul său,
fapt pe care l-a făcut şi cu toţi
copiii săi, botezându-i
creştini ortodocşi.
 Urcarea pe tron a lui
Ferdinand a avut loc într-un
moment când Europa intrase
în război. Germania, Austro-
Ungaria şi Turcia erau într-o
tabără, iar Anglia, Franţa şi
Rusia în cealaltă. Ambele
tabere încercau să atragă
România în război de partea
lor, dar regele Ferdinand,
deşi ar fi trebuit să participe
alături de patria sa de
origine, Germania, a
respectat decizia Consiliului
de Coroană de pe vremea lui
Carol din 1914 şi a menţinut
ţara neutră faţă de război.
 Ferdinand a respectat doi ani
această hotărâre. Deşi venit din
Germania, noul rege avea un
vis: să unească toţi românii
într-o singură ţară! De aceea,
sfătuit de regina Maria şi de
mare parte a Consiliului de
Coroană, a semnat o înţelegere
cu Anglia, Franţa şi Rusia
pentru a intra în război de
partea lor, urmând ca la
sfârşitul acestuia României să-i
revină Transilvania. Cuvintele
cu care regele Ferdinand a
încheiat acest Consiliu de
Coroană au fost: „Domnilor, cu
Dumnezeu înainte!”
 Efectul hotărârii regelui
Ferdinand a fost atât de mare
în patria sa de origine, încât
fratele mai mare al regelui,
Wilhelm, a arborat în Germania
simbolul heraldic al familiei
Hohenzollern în doliu; l-a
renegat ştergându-i numele lui
şi al familiei sale din lista
familiei, interzicându-i să mai
folosească numele regal de
Hohenzollern, numindu-l
trădător. Însuşi regele
Germaniei, Wilhelm al II-lea, i-a
retras toate gradele, onorurile
şi distincţiile germane pe care
le-a avut în ţara sa de origine.
 România a intrat cu
armata sa în luptă directă
cu Austro-Ungaria,
trecând Carpaţii în
Ardeal. Avea o armată de
un milion de soldaţi,
condusă de 20000 de
ofiţeri. În primele zile
armata română a ocupat
Braşovul, Sibiul şi Valea
Jiului.
 Conjunctura
internaţională a fost
nefavorabilă
României, astfel
încât o parte din
armata română a
fost atacată de
armata germană la
Porţile-de-Fier şi
învinsă. Mai mult,
armata germană a
înaintat fără oprire,
ocupând până în
iarnă toată fosta
Ţara Românească,
inclusiv capitala
ţării, Bucureşti.
 În aceste condiţii, fără
ajutorul promis al aliaţilor,
regele Ferdinand, Guvernul
ţării şi armata se retrag în
Moldova, la Iaşi. Pentru a
salva tezaurul ţării,
guvernul îl scoate din ţară
şi îl trimite în Rusia, la
Moscova, cu care eram
aliaţi, spre a feri această
avuţie a ţării de ocupaţia
germană, până la sfârşitul
războiului. Destinul a făcut
ca în Rusia să izbucnească
revoluţia comunistă în 1917
şi România să nu mai
primească niciodată înapoi
tezaurul ţării…
 România a intrat în iarna
primului an de război cu
pierderi enorme: un sfert de
milion de morţi! Este
momentul în care aliaţii se ţin
de cuvânt şi, prin Franţa, trimit
ajutoare României. În acest
scop vine în România
generalul francez Henri
Berthelot, care devine
consilier al Regelui şi al
armatei române în probleme
de reorganizare a frontului de
est în Europa şi a armatei ţării.
Era un general cunoscut în
lupte prin victorii pe frontul de
vest al Europei în luptele cu
germanii, cunoscând bine
strategia de luptă a acestora.
 În vara lui 1917, în trei mari
bătălii, la Mărăşti, Mărăşeşti
şi Oituz armata română a
rezistat ofensivei armatei
germane, apărând intrarea
în Moldova, provocându-i
mari pierderi precum şi cea
mai mare înfrângere de pe
frontul din Europa de est.
România a luptat pe mai
departe împotriva
duşmanului, dar fără aliatul
rus, deoarece în Rusia a
început revoluţia, puterea a
fost preluată de comunişti,
care au alungat ţarul Rusiei,
au încetat războiul alături de
aliaţi – România rămânând
fără ajutorul Rusiei pe
frontul românesc în războiul
mondial!
În acest timp, regina Maria
a solicitat regelui
Ferdinand realizarea pe
front a unui sistem sanitar
care să permită salvarea a
cât mai mult răniţi.
Echipată în infirmieră,
regina a participat la
înfăptuirea acestuia, a
fost direct pe front
aducând materiale
sanitare şi veghind la
căpătâiul soldaţilor răniţi
din spitalele de campanie.
De aceea soldaţii i-au dat
reginei Maria numele
onorant de „Mama
tuturor”.
 În anul 1918 primul război
mondial ia sfârşit, primul
efect fiind destrămarea
imperiului austro-ungar şi a
celui ţarist. Teritoriile cu
populaţie majoritar română,
care făcuseră parte din
aceste imperii, adică
Bucovina, Basarabia şi
Transilvania revin la patria-
mamă, unindu-se cu ţara.
Acest lucru s-a făcut prin
hotărâri ale popoarelor din
aceste provincii, care au
hotărât unirea cu România,
culminând cu Marea
Adunare Naţională de la
Alba Iulia de la 1 Decembrie
1918 când, prin Unirea
Transilvaniei cu Ţara, s-a
înfăptuit România Mare.
Tratatul de pace
de la Paris din
1919 a consfinţit
acest lucru:
recunoaşterea
prin acte
internaţionale a
graniţelor
României Mari!
Înfăptuirea României Mari
a făcut ca în anul 1922
Ferdinand să fie încoronat
ca Rege al României Mari
în Capitala Unirii, Alba
Iulia, regele primind din
acel moment numele de
„Întregitorul”. Un an mai
târziu, în 1923, noua
Constituţie a României,
una dintre cele mai
moderne din Europa, a
consfinţit noul stat român
– „România dodoloaţă” –
cum era numit în popor.
 Respectul purtat de rege
celor care au dus greul
războiului şi au înfăptuit
Marea Unire l-a făcut să
semneze actul de realizare a
reformei agrare: toţi
veteranii de război şi
urmaşii celor căzuţi pe front
au primit de la stat pământ
gratuit! Eroilor li se
recunoşteau în sfârşit
meritele! Urmare a acestui
fapt Ferdinand a mai primit,
pe drept, încă un nume dat
de popor: acela de „Regele
ţăranilor”!
 România, prin Unire, şi-a
dublat suprafaţa şi
populaţia şi începe o
dezvoltare nemaiîntâlnită.
Agricultura se dezvoltă
astfel încât România este
numită „grânarul Europei”
iar preţul european al
grâului este stabilit la
bursa din România. Se
exploatează intensiv
zăcămintele subsolului:
petrol, gaze, cărbune, aur
– România devenind una
dintre cele mai puternice
şi stabile economii din
Europa.
 Urmare a noilor condiţii,
Partidul Conservator dispare
de pe scena politicii
româneşti. Se manifestă din
ce în ce mai puternic un nou
partid din Ardeal, Partidul
Naţional Român, cel care în
Transilvania a luptat pentru
Unire. Unindu-se cu Partidul
Ţărănesc din vechiul Regat,
ia naştere un nou partid,
Partidul Naţional Ţărănesc,
care până la al doilea război
mondial conduce, alternativ
cu Partidul Naţional Liberal,
guvernele României. În
această perioadă menţionăm
ca lideri familia Brătienilor,
din partea PNL şi Iuliu Maniu,
din partea PNŢ.
 În familia regală, datorită
unor probleme nedemne
ridicate de Carol al II-lea în
calitate de viitor
moştenitor al tronului,
regele Ferdinand hotărăşte
ca la moartea sa să îi fie
succesor pe tronul
României nepotul său
Mihai, fiul lui Carol al II-lea.
Aşa se face că, la moartea
bunicului său, Ferdinand,
din anul 1927, pe tronul
României ajunge rege
Mihai, la vârsta de doar 6
ani, care va conduce ţara,
datorită faptului că era
minor, printr-o Regenţă
formată din 3 persoane
desemnate de Constituţie.
 Regele Ferdinand este
înmormântat la Curtea-de-
Argeş, alături de înaintaşii
săi: regele Carol I şi regina
Elisabeta.
Regina Maria a mai trăit
până în anul 1938. Ea a fost
îndepărtată de la problemele
ţării de către anturajul fiului
ei, Carol al II-lea, care a
revenit la tron în anul 1930.
Se spune că atunci când,
cuprins de păreri de rău,
regele Carol al II-lea s-a dus
la Pelişor, unde era mama
sa, regina Maria, a ajuns la
câteva minute după ce
aceasta murise.
Regele Ferdinand şi regina Maria vor rămâne etern în
istoria României pentru două realizări remarcabile:
făurirea României Mari şi înfăptuirea reformei agrare.

Muzica: J. S. Bach Graţian Ordean, 2010