Regele Ferdinand I

Ferdinand – Victor – Albert – Meinard s-a născut la 24 august 1865, la Sigmaringen, ca al doilea fiu al
principelui Leopold de Hohenzollern, fratele mai mare al regelui Carol I și al printesei Antoaneta,
infanta Portugaliei.În 1889, Ferdinand se stabilește în România, ca moștenitor prezumtiv al regelui
Carol I.Atat fratele mai mare al lui Carol I, principele Leopold de Hohenzollern, cat și nepotul cel mai în
varsta au notificat ca renunța la calitatea de mostenitor al tronului României, astfel incat succesiunea
i-a revenit lui Ferdinand, prin ,,pactul de familie”confirmat de însuși împăratul Germaniei, Wilhelm I,
șeful familiei de Hohenzollern.Profesorul V. D. Păun, de la Liceul Sfântul Sava din București, îi face,
într-o broșură apărute în limbile romana, franceza și germana, următorul portret: ,,Bălan, naltut și
subțirel la trup, cu ochii albaștri închiși, foarte blanzi… Principele Ferdinand și-a petrecut copilăria la
Dusseldorf – focar de cultura eleganta. Acolo și-a terminat Alteța Sa învățăturile secundare clasice și a
trecut cu laudă examenul de „Abiturient”, corespunzător bacalaureatului nostru… În urma, a intrat în
serviciul activ, ca sublocotenent în Regimentul I de Gardă Imperială de la Postdam, langa Berlin, iar
după doi ani de practica ostaseasca la cazarma si pe camp a luat din nou drumul școlii, ascultând la
Universitățile din Tubingen și Leipzig cursuri de economie politică, științe financiare, istorie, dreptul
gintilor și dreptul roman ținute de profesori celebri”.Semnificativ pentru înțelegerea personalității
regelui Ferdinand este și portretul schițat de Nicolae Iorga: ,,ca tanar, se poate spune ca însușirea
caracteristică a principelui Ferdinand era o extremă modestie amestecată cu o timiditate aproape
chinuitoare. Foarte curtenitor și politicos, se ferea totdeauna de a jigni sentimentele cuiva și ceda
terenul chiar cand cunoaste subiectul în discuție mai bine decât cei cu care discuta. Îi place
singuratatea, natura și arta. Urand orice pompa și ceremonie zadarnică, mostenise totuși de la mama
sa o sfioasa mandrie unită cu un respect german pentru legi și forme. Disciplina cea mai absoluta
fusese principala linie a educației sale și un simt de datorie care i-a rămas în toata viata, ajutandu-i
neînduplecat sa biruie sentimentele lui personale, neingaduindu-le vreodată sa se pună la mijloc între
dansul și ce trebuia sa faca. Bland, fără egoism, cei ce-l cunoșteau adanc îl iubeau”.La 10 ianuarie 1893
are loc la Sigmaringen căsătoria sa cu Maria de Edinburgh, printesa de Saxa-coburg – Gotha, prin care
se realiza o alianță politică de mare importanta pentru Regat.In data de 3 august 1914 a avut loc la
Sinaia, în Sala veche de muzică a castelului Peles, Consiliul de Coroana ce a hotarat neutralitatea
Romaniei in primul război mondial. Cateva saptamani mai tarziu, la 27 septembrie 1914, tot la Peleș,
se stinge din viața regele Carol I. Este înmormântat la biserica mănăstirii Curtea de Argeș, ctitoria lui
Neagoe Basarab. Ferdinand devine rege la 49 ani, jurand în fața membrilor Parlamentului că va fi ,,bun
roman”.În iunie 1916, Antanta se afla în dificultate pe frontul de vest. M. V. Alexeev, șeful Marelui Stat
Major al armatei ruse și generalul Joffre, comandant șef al armatei franceze, au cerut intrarea
României în război ,,acum ori niciodată”.Pe 17 august 1916 s-a semnat convenția politică intre
România, pe de o parte și Franța, Marea Britanie, Italia și Rusia pe de alta parte, prin care Antanta
recunoștea legitimitatea unirii Bucovinei, Transilvaniei si Banatului cu Romania.De la 1838 statul
Sigmaringen nu mai exista, el fusese unit cu posesiunile prusiene și fostul suveran, Carol Anton,
bunicul regelui Ferdinand, primise cu bucurie aceasta contopire a mostenirii Hohenzollernilor de la
Rhin în puternicul regat germanic de Răsărit, căci, era un partizan hotărât al unirii neamului sau, prin
lupta și jertfa. Credința ca nimeni nu are dreptul de a opri o nație sa traiasca în hotarele ei firești a fost
transmisă si printului Ferdinand.Ca o cruda ironie a sortii insa, regele Ferdinand a făcut uz de acest
crez în folosul țării adoptive, atragandu-si astfel aspre critici și sancțiuni din partea sefului familiei de
Hohenzollern.La 27 august 1916, are loc în sufrageria Palatului Cotroceni, Consiliul de Coroana in
care regele Ferdinand declara: ,,cu sufletul torturat am hotarat de a-mi face datoria față de poporul
român, ale cărui destine le conduc”. În aceeași zi a fost prezentată de ministrul României la Viena,
ministrului de externe al Austro-ungariei declarația de război a României. Din acest moment nu se
putea îndeplini decât una dintre profețiile lui N. Filipescu: ,,Sire, sa te incoronezi la Alba – Iulia sau sa
mori pe campia de la Turda”.Copleșită ca număr și tehnica de inamic, armata română este obligata sa
se retraga din Transilvania, Oltenia, Muntenia, Dobrogea, iar familia regală și guvernul se refugiază la
Iași, devenit capitala a României. În teritoriul ocupat, autoritățile germane susțineau că Regatul
România nu mai exista și interziceau pomenirea numelui regelui.
În mai 1917, conducatorii politici și militari de la Bucuresti
hotărăsc ,,detronarea Hohenzollernilor din Romania”.Izbucnirea
revolutiei ruse complica si mai mult lucrurile. Se avea în vedere o
lovitură de stat, prin care regele Ferdinand și familia sa fie duși în
Rusia, pentru a avea o soartă asemănătoare cu a dinastiei
Romanov. Regele hotărăște să plece pe front, de unde se
adresează ostasilor promitand pământ țăranilor și o mai largă
participare la treburile statului. Este reprezentativ faptul ca în
armata romana se inrolau voluntari ardeleni și bucovineni.După
imensele sacrificii de la Marasti, Marasesti si Oituz, din vara
anului 1917, România se vede singura în fața Puterilor Centrale,
datorită retragerii Rusiei, bulversată de rezolutie si nu are alta
optiune decat negocierea unei paci pe care regele Ferdinand nu a
ratificat-o niciodata.La 18 noiembrie 1918, regele Ferdinand se
întoarce din refugiu, la București, în fruntea oastei sale, trecând
pe sub Arcul de Triumf. În timpul recepției oferite, în aceeași zi,
oficialitatilor romane și generalului Berthelot, regele a afirmat:
,,Cand am luat mostenirea întemeietorului României moderne am făgăduit înaintea reprezentanților
națiunii ca voi fi bun roman; cred ca m-am ținut de cuvânt. Grele au fost timpurile, mari au fost jertfele,
dar strălucita a fost răsplata și astazi pot spune cu fruntea senina: fata de Dumnezeu si de poporul meu
am conștiința curată”, continuand apoi: ,,după Basarabia și Bucovina, Ardealul, frumosul leagăn al
poporului român, de unde au descalecat intaii voievozi ai țărilor românești, a votat la Alba – Iulia unirea
cu Regatul Român”.În 1914, România Mica avea 137.000 Km², cu 7.700.000 locuitori. În 1918,
România Mare, cu Transilvania, Bucovina, Basarabia, Cadrilaterul, avea 295.000 Km², cu 17.000.000
locuitori.In 15 octombrie 1922, la Alba – Iulia, regele Ferdinand I Intregitorul este incoronat ca rege al
tuturor românilor ,,de la Nistru pan’ la Tisa”.Ceremonia are loc in noua si grandioasa catedrala
ortodoxa, construită special pentru această ocazie.In 1923 a fost adoptată o nouă Constituție,
adaptată la realitățile postbelice de după făurirea României Mari. Ea relua principiul fundamental al
monarhiei constituționale: ,,Regele domnește, dar nu guvernează”.În 20 iulie 1927, regele Ferdinand I
Intregitorul sau Lealul, cum i s-a mai spus, se stinge din viața în castelul Pelisor, la 62 de ani, in
urma unei suferințe îndelungate pricinuita de un cancer la colon.