Cel care a ramas in istoria Romaniei sub numele de Ferdinand Intregitorul, datorita asocierii numelui sau cu realizarea Marii

Uniri din 1918, s-a nascut la 24 august 1865 in Germania, la Sigmaringen, fiind al doilea fiu al principelui Leopold de Hohenzollern si al Principesei Antoaneta, fiica regelui Portugaliei Pedro al V-lea de Braganca. Tatal lui Ferdinand, principele Leopold, era fratele regelui Romaniei, Carol I (1866-1914). In baza prevederilor Pactului de familie din 1881, F. este numit succesor al lui Carol I de Hohenzollern la tronul Romaniei. Aceasta, deoarece principesa Maria, unica fiica a lui Carol I si a sotiei sale Elisabeta de Wied, murise la varsta de trei ani. Totodata, fratele lui Carol I, principele Leopold, renuntase la prerogativele de mostenitor al tronului Romaniei in 1880. A venit in Romania in 1886, ca mostenitor al tronului. In anii urmatori si-a desavarsit studiile la Universitatea din Lipsca, Scoala Superioara de Stiinte politice si economice din Tbingen, urmand in acelasi timp si invatamantul militar. In 1889, principele F. s-a intors in tara, fiind numit senator la varsta de 24 de ani si Mostenitor prezumtiv al Coroanei, cu titlul de Alteta Regala, principe al Romaniei. Si-a continuat cariera militara in Romania ca ofiter al Regimentului 3 de Linie, apoi la Batalionul I de Vanatori, al carui comandant, cu grad de maior, a fost numit la 29 decembrie 1892 / 10 ianuarie 1893, ziua casatoriei sale cu Principesa Maria de Edinburg, Saxa-Coburg si Gotha. Maria era nascuta in 1875, fiind fiica ducelui Alfred de Edinburg (fiul reginei Victoria a Marii Britanii) si a ducesei Maria (fiica tarului Alexandru al II-lea al Rusiei). Ferdinand si Maria au primit in dar, din partea regelui Carol I al Romaniei, Palatul Cotroceni din Bucuresti. In acelasi an s-a nascut fiul cel mare al tinerei perechi, Carol, viitorul rege al Romaniei Carol al II-lea. Vor urma apoi: Elisabeta (nascuta in 1894), viitoare regina a Greciei, Marioara (nascuta in 1900), viitoare regina a Iugoslaviei, Nicolae (nascut in 1903), Ileana (nascuta in 1909) si Mircea (nascut in 1913, mort insa de febra tifoida la varsta de patru ani). Cariera militara a principelui mostenitor a continuat in 1898 prin atribuirea gradului de general de brigada, apoi in 1911 a celui de general de corp de armata. La 27 septembrie 1914, la varsta de 75 de ani, Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, rege al Romaniei, s-a stins din viata. Ferdinand a depus juramantul constitutional ca Rege al Romaniei, luandu-si angajamentul de a domni ca bun Roman. Legaturile sale sentimentale si de rudenie cu Germania nu au constituit o piedica in calea adoptarii singurei atitudini posibile pentru Romania in timpul Primului Razboi Mondial: alianta cu statele Antantei, impotriva Germaniei si Austro-Ungariei (Puterile Centrale), pentru atingerea marelui obiectiv al realizarii unitatii statale a Romaniei. In perioada grea a anilor 1916- 1918, regele s-a aflat la Iasi, in Moldova, teritoriul romanesc ramas neocupat de Puterile Centrale, in fruntea statului si a armatei romane, organizand rezistenta in fata trupelor inamice. In 1918, a refuzat sa ratifice Pacea de la Bucuresti, pe care Romania a fost nevoita sa o incheie in conditii extrem de grele cu Puterile Centrale, astfel incat cea mai mare parte a prevederilor acestui tratat de pace nu s-a putut aplica. In noiembrie 1918, o data cu retragerea trupelor inamice din Bucuresti, regele s-a intors in Capitala, alaturi de armata romana. In aceeasi perioada, prin Marea Adunare Nationala de la Alba-Iulia, Transilvania se unea cu Romania, desavarsindu-se astfel statul national unitar roman, dupa ce, in acelasi an, se unisera cu Romania Basarabia (la 27 martie) si Bucovina (la 15 noiembrie). Actul Unirii Transilvaniei cu Romania a fost inmanat solemn regelui, la Palatul Regal din Bucuresti, la 28 decembrie 1918, de catre delegatia condusa de Vasile Goldis. La 15 octombrie 1922, la Alba-Iulia, in noua Catedrala ortodoxa a Reintregirii, regele F. si regina Maria au fost incoronati solemn ca suverani ai Romaniei Unite, acesta putand fi considerat momentul de apogeu al domniei lui F. Esenta intregii sale politici in fruntea statului roman era ilustrata de una din cuvantarile tinute in vizitele efectuate in provinciile proaspat unite cu Romania. Chemat sa iau mostenirea aceluia care prin vitejia ostasilor de la Plevna a faurit independenta Romaniei de ieri si coroana de otel a Regatului, in cursul anilor am avut fericirea sa cunosc inima acestui popor si am reusit sa fac din nazuintele lui crezul meu. Si ce era crezul acesta ? Era ca nici o putere din lume nu ar fi in stare sa impiedice ceea ce era scris in cartea neamului romanesc, ca va veni un timp cand toate tinuturile locuite de romani, peste care se intindea domnia lui Mihai Viteazul, vor fi iara intrunite sub acelasi sceptru. (martie, 1920) Domnia regelui Ferdinand s-a sfarsit o data cu moartea sa, la 20 iulie 1927, la Castelul Pelisor de la Sinaia. A fost inmormantat la Curtea de Arges, in Biserica ortodoxa construita in secolul al XVI-lea de Neagoe Basarab, domnitorul tarii Romanesti. In aceeasi biserica au fost inmormantati regele Carol I si sotia sa, regina Elisabeta, iar in 1938, regina Maria a Romaniei.