Cronologia monarhiei în România

Anii 1851 - 1860

1856

 18 martie 1856 - Tratatul de la Paris. Pe baza acestui tratat se convoacă adunările ad-hoc care
hotărăsc unirea principatelor Moldova și Țara Românească (Muntenia) sub conducerea unui
principe ereditar străin. Principatele se aflau sub suzeranitate turcă.
1859
5 ianuarie 1859 - Alexandru Ioan Cuza este ales domnitor al Moldovei de către Adunarea
ad-hoc a Moldovei.

 24 ianuarie 1859 - Alexandru Ioan Cuza este ales și domnitor al Țării Românești, de
către Adunarea ad-hoc a Munteniei. Astfel, românii folosind cu eleganță condițiile vitrege
impuse din afară au realizat pragmatic și de facto Unirea principatelor române prin alegerea
unui singur conducător, militar român de carieră, educat în Franța, luptător român
în revoluția din 1848.

Anii 1861 - 1871

1866
11 spre 12 februarie 1866 - Cuza este înlăturat, formându-se o Locotenență Domnească. Membrii
acesteia încep demersurile pentru aducerea unui prinț străin la conducerea Principatelor Unite.

 30 martie 1866 - După ce Filip de Flandra refuză tronul Principatelor, Locotenența

Domnească publică o proclamație prin care recomandă alegerea prin plebiscit a lui Carol-
Ludovic de Hohenzollern-Sigmaringen ca domn al României cu numele de Carol I.
 10 mai 1866 - Carol I sosește la București. Depune jurământul în fața Parlamentului,
devenind principe al României (până la 10 mai 1881, când România devine regat), după care
devine rege. Aceasta zi va deveni Sărbătoarea Națională a Regatului României până în 1947.
 29 iunie 1866 - O nouă Constituție, care instituie principiile monarhiei parlamentare, a
separării puterilor în stat și a votului cenzitar, este adoptată.
1869

 3 noiembrie 1869 - Carol I se căsătorește cu Elisabeta de Neuwied.

 20 august 1870 - Se naște Maria, fiica cuplului princiar, care moare de scarlatină în 1874.
Carol și Elisabeta nu au mai avut alți copii.

Anii 1871 - 1880

1877

 4 aprilie 1877 - Este semnată, la Bucuresti, convenția militară româno-rusă, prin care
Romania permite Rusiei să treacă pe teritoriul său, aceasta fiind nevoită sa respecte
integritatea teritorială a țării.
 12 aprilie 1877 - Începe războiul ruso-turc. România permite trecerea trupelor rusești pe
teritoriul său. Ca ripostă, turcii bombardează localitățile românesti de la Dunăre.
 26 aprilie 1877 - Românii ripostează, la rândul lor, la Calafat, deschizând foc asupra
orașului Vidin, aflat pe malul opus al Dunării.
 9 mai 1877 - Ministrul de externe al României, Mihail Kogălniceanu, citeste în Parlament
"Declarația de independență a statului român".
 10 mai 1877 - După ce cu o zi înainte Parlamentul dezbătuse problema, Carol I proclamă
solemn Independența absolută a României. După 1947, încercând să înlăture orice urmă a
monarhiei din istoria țării, comuniștii au "mutat" sărbătorirea Independenței de Stat a
României pe 9 mai, falsificând astfel data istorică.
 16 august 1877 - Are loc la cartierul imperial rusesc întâlnirea lui Carol cu Țarul Alexandru
al II-lea și cu Marele Duce Nicolae. Carol I preia conducerea reunită a trupelor române și
ruse. După lupte grele, turcii cer armistițiu.
1878

 19 februarie 1878 - Pacea de la San Stefano. Rușii refuză participarea României la tratative,
ocupând județele de sud ale Basarabiei, teritoriu românesc.

Anii 1881 – 1890

1881

14 martie 1881 - Se aprobă proiectul de lege prin care România devine din Principat, Regat, iar
Carol I primește titlul de Rege al României.

 10 mai 1881 - România este proclamată Regat și astfel Carol I devine din principe al țării,
regele României.
1889

 19 aprilie 1889 – Principele Ferdinand, nepotul Regelui Carol I, sosește în țară ca viitor
moștenitor al tronului.
Anii 1891 - 1900
1892
29 decembrie 1892 - Ferdinand se căsătorește cu Maria de Edinburg, nepoata Reginei
Victoria a Marii Britanii.

 15 octombrie 1893 - Se naște Carol, fiul lui Ferdinand și al Mariei, viitorul Rege Carol al II-
lea. După el au mai urmat cinci copii: Elisabeta - viitoare Regină a Greciei -, Maria - viitoare
Regină a Iugoslaviei -, Nicolae, Ileana (cunoscuta ca Maica Alexandra, după ce se
călugărește) și Mircea, care avea să moară de febră tifoidă la numai 3 ani, în timpul Primului
Război Mondial.

Anii 1911 - 1920

1913

 16 iunie 1913 - Se declanșează cel de-al doilea război balcanic.

 27 iunie 1913 - România declară război Bulgariei. În urma acestui război, România primește
sudul Dobrogei, Cadrilaterul.
1914[
1914 - Începutul primului război mondial. România, ca aliat al Austro-Ungariei și Imperiului
German, ar fi trebuit să intre în război alături de Puterile Centrale.

 21 iulie 1914 - Consiliul de Coroană proclamă neutralitatea României. Regele Carol, deși
fidel Puterilor Centrale, se supune în cele din urmă hotărârii Consiliului de Coroană.
 27 septembrie 1914 - Regele Carol I moare, la 75 de ani, iar după doi ani moare și Regina
Elisabeta, soția sa. Principele Ferdinand devine Rege.
 28 septembrie 1914 - Regele Ferdinand I depune jurământul. El promite ca va fi „un bun
român”, ceea ce însemna ca nu se va opune intrării în război împotriva Austro-Ungariei și
Imperiului German.

Carol de Hohenzollern – viața sa înainte de domnie

Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen
Principele Carol s-a născut la 7 aprilie 1839 fiind al doilea fiu al prințului Carol Anton de
Hohenzollern-Sigmaringen si al prințesei Josefina de Baden si a avut o copilărie liniștită
petrecuta in domeniul familiei de la Sigmaringen. Apoi petrece cu frații săi mai tineri un timp
mai îndelungat în Dresda, într-un institut de educație militară. Din 1857 pana în 1866 a fost ofițer
în Berlin, făcând parte la început din garda de artilerie, iar mai târziu în regimentul al doilea de
dragoni. Și-a întrerupt serviciul de doua ori călătorind în S Franței, Spania și în Africa de N. A
doua oară a stat in Bonn un semestru întreg ca să studieze. A mai făcut calatorii mai scurte în
Anglia, Portugalia, Paris, în zona Rinului și în Elveția. În 1862 preia comanda diviziei XIV din
Düsseldorf, unde s-a întors ca guvernator al provinciilor renane și al Wesfaliei, după ce a primit a
fi ministru președinte al Prusiei de la 1859 la 1862 la rugămintea prietenului său prințul regent
Wilhelm. Carol nu se simțea bine in atmosfera reacționară a societății berlineze. Anii aceștia care
au părut a fi pustii și grei au avut o mare însemnătate pentru viața sa de mai apoi. A legat relații
intime cu familia regală a Prusiei, totuși nu a avut niciodata legături de prietenie cu Bismark,
conducătorul politic al Prusiei (cancelarul i-a purtat chiar dușmănie principelui pentru ca pe
vremea războiului franco – prusac acesta a simpatizat cu Franța). Prin 1863 se părea că viitorul
său se va decide înspre Franța, Napoleon poftindu-l sa stea la el și era cât pe ce să-i aranjeze o
căsătorie cu o rudă, dar pentru ca regele Wilhelm nu și-a dat acordul, aceasta nu s-a mai realizat.
În timpul războiului in 1864 a fost ofițer de ordonanța al prințului de coroană ceea ce i-a permis
să urmărească și să participe direct la toate evenimentele conflagrației. De la 8 februarie până la
15 mai a stat în Schleswig-Holstein, a făcut cu statul major toate drumurile și a participat la
lupte.