A fost ca niciodata, Din rude mari mparatesti, Ea l privea cu un surs, O prea frumoasa fata. El tremura-n oglinda, Caci o urma adnc n vis De suflet sa se prinda.
Si era una la parinti
Si mndra-n toate cele, Cum e Fecioara ntre sfinti Iar ea vorbind cu el n somn, Si luna ntre stele. Oftnd din greu suspina: O, dulce-al noptii mele Domn, De ce nu vii tu? Vina!
Din umbra falnicelor bolti
Ea pasul si-l ndreapta Lnga fereastra, unde-n colt Cobori n jos, luceafar blnd, Luceafarul asteapta. Alunecnd pe-o raza, Patrunde-n casa si n gnd Si viata-mi lumineaza!
Privea n zare cum pe mari
Rasare si straluce, Pe miscatoarele carari El asculta tremurator, Corabii negre duce, Se aprindea mai tare Si s-arunca fulgerator, Se cufunda n mare;
l vede azi, l vede mni,
Astfel dorinta-i gata; El iar, privind de saptamni, Si apa unde-au fost cazut i cade draga fata. n cercuri se roteste, Si din adnc necunoscut Un mndru tnar creste.
Cum ea pe coate-si razima
Visnd ale ei tmple, De dorul lui si inima Usor el trece ca pe prag Si sufletu-i se mple. Pe marginea ferestei Si tine-n mna un toiag ncununat cu trestii. Si ct de viu s-aprinde el n orisicare sara, Parea un tnar voievod Spre umbra negrului castel Cu par de aur moale, Cnd ea o sa-i apara. Un vnat giulgi se-ncheie nod Pe umerele goale. * Si pas cu pas pe urma ei Aluneca-n odaie, Tesnd cu recile-i scntei Iar umbra fetei stravezii O mreaja de vapaie. E alba ca de ceara Un mort frumos cu ochii vii Ce scnteie-n afara.
Si cnd n pat se-ntinde drept
Copila sa se culce, I-atinge mnile pe piept, I-nchide geana dulce;