CAPITOLUL AL V-LEA

ROMÂNIA ÎN CONCERTUL EUROPEAN

După căderea lui Napoleon, s-a instaurat o nouă ordine în

Europa,consemnată prin Actul Final al Congresului de la Viena (1815) aflată
sub patronajul Sfintei Alianţe.Poziţia puterilor Europei a influenţat “Problema
Orientală”.Mai multe crize orientale declanşate în secolul al-XIX-lea au
influenţat destinul românilor.
A.De la criza orientală din 1856 la Congresul de la Berlin din 1878
Problema românească în contextul problemei orientale.
 În prima jumătate a secolului al-XIX-lea ,afirmarea naţiunii române ,lupta
sa pentru emancipareţi constituirea statului naţional au fost strâns legate
de contextul sud-est european şi de implicaţiile „problemei orientale”
asupra Europei.Aceasta se individualiza treptat în cadrul mai larg al
„problemei orientale” ,fiind propulsată de evenimentele din 1821.
 Existenţa “problemei româneşti” a fost recunoscută de marile puteri.
Tratatul de pace de la Adrianopol( 1829) inaugura protectoratul Rusiei
asupra principatelor.
Statutul Principatelor.Unirea ( 1859)
 Protectoratul rus ( 1829) a acentuat imixtiunea rusă prin:
-impunerea Regulamentului Organic
-participarea Rusiei la reprimarea revoluţiei de la 1848
 Imperiul Habsburgic ,care stăpânea importante teritorii româneşti
constituia, de asemenea ,un obstacol în calea aspiraţiilor ramâneşti
 După 1848 emigranţii români atrăgeau simpatia opiniei publice
europene şi a cabinetelor europene pentru problema românească.
Condiţiile internaţionale de înfăptuire a Unirii
 Războiul Crimeii (1853-1856) ,a reprezentat o încercare de
rezolvare a problemei orientale în favoarea Rusiei. Congresul de
pace de la Paris (1856) a luat în dezbatere problema unirii:
-Împăratul Franţei, Napoleon al-III-lea, a sprijinit unirea românilor.
În favoarea Unirii s-au pronunţat Rusia, Prusia şi Sardinia. Austria
considera unirea Principatelor drept un avertisment
teribil ,temându-se de consecinţele sale asupra Transilvaniei şi
Bucovinei. Turcia ,care exercita suzeranitatea asupra

1
 Principatelor ,s-a opus unirii ,considerând-o a o premisă în
obţinerea independenţei.
 Prevederile Tratatului de pace de la Paris (1856):
-Menținerea suzeranității otomane
-S-a desfiinţat protectoratul Rusiei asupra Principatelor
-S-a instituit garanţia colectivă a marilor puteri asupra Principatelor
Române
-S-a hotărât consultarea populaţiei din cele două Principate ,prin
Adunările ad-hoc ,cu privire la viitoarea lor organizare
-Sudul Basarabiei a revenit în graniţele Moldovei.
Adunările ad-hoc
 Alegerile pentru Adunarea ad-hoc a Moldovei au fost falsificate.
Reacţia marilor puteri: între Anglia şi Franţa a avut loc un
compromis.Anglia accepta organizarea de noi alegeri ,în schimb
Franţa era de acord cu o unire formală.
 Propunerile Adunărilor ad-hoc:
-unirea Principatelor într-un stat numit România
-aducerea pe tronul Ţării a unui principe srăin
-recunoaşterea drepturilor Principatelor şi îndeosebi a autonomiei
-adoptarea de reforme interne.
Convenţia de la Paris
 Convenţia a fost un compromis între marile puteri şi ignora solicitările
româneşti
Prevederi:
-realizarea unei confederaţii cu numele Principatele Unite ale Moldovei şi
Tării Româneşti
-domnitori, Adunări legislative ,guverne în fiecare Principat
-măsuri de modernizare: egalitatea moldovenilor cu muntenii, accesul
liber în funcţiile publice, reglementarea raporturilor dintre ţărani şi
proprietari.
Alegerea domnitorului
 Cu câteva luni înainte de desemnarea domnitorilor ,în cercurile unioniste
de la Iaşi şi Bucureşti circula ideea alegerii aceluiaşi domnitor în ambele
Principate
 5 ianuarie 1859- alegerea lui Alexandru Ioan Cuza în Moldova.
Profitându-se de unele neclarităţi din textul Convenţiei de la

2
 Paris ,românii l-au desemnat domn al Ţării Româneşti tot pe Alexandru
Ioan Cuza, la 24 ianuarie 1859.
Iniţiative externe în timpul domniei lui Cuza (1859-1866)
 Recunoaştere dublei alegeri în cadrul Conferinţei puterilor garante de
la Paris (1859). Aceptarea unificării depline în cadrul Conferinţei
ambasadorilor de la Constantinopol (1861).
 Domnia lui Cuza a fost marcată de iniţiative pentru realizarea
independenţei „de facto „,precum:
-suspendarea jurisdicţiei consulare
-înfiinţarea agenţiilor diplomatice şi a Ministerului de externe
-modernizarea armatei naţionale
-emiterea de distincţii şi decoraţii
-stabilirea de relaţii diplomatice
-sprijinirea luptei de eliberare naţională a popoarelor balcanice.
 Carol I , instalat după îndepărtarea lui Cuza (1866) ,a continuat linia
politică externă iniţiată de fostul domnitor ,beneficiind de sprijinul
Franţei şi Prusiei.
Cucerirea independenţei
 Presupunea înlăturarea legăturilor anacronice cu Poarta ,dar şi a
regimului de garanţie colectivă instituit de marile puteri în
1856.Liberalii optau pentru calea războiului. Conservatorii optau
pentru calea diplomatică, temându-se de pericolul rus optau pentru
relaţii bune cu Austro-Ungaria şi pentru neutralitate în cazul unui
război ruso-turc.
 Rusia părea ,în deceniul opt al secolului al-XIX-lea ,singura interesată
să susţină dezmembrarea Imperiului Otoman. Aceasta justifica ,în
condiţiile redeschiderii crizei orientale (1875) ,opţiunea liberalilor
pentru o alianţă cu Ţarul.
Convenţia de la 4 aprilie 1877. Prevederi:
-Permisiunea de trecere pe teritoriul României a armatelor ruse
-Recunoaşterea de către Rusia a drepturilor ţării care decurgeau din
tratatele internaţionale (integritatea teritorială).
 Proclamarea independenţei la 9 mai stârnea reacţii diverse în cercurile
politice occidentale.
 Participarea la războiul din Balcani în absenţa unui tratat cu Rusia.
 Victoriile româneşti de la Plevna şi Rahova ,sacrificiile de la
Smârdan ,Belogradcik şi Vidin.
3
 Tratatele de pace
San Stefano .Reprezentantul României n-a fost admis la tratative.Prevederi:
 Recunoaşterea independenţei României ,Serbiei şi Muntenegrului
 Sudul Basarabiei este ocupat de Rusia, iar Dobrogea revine în graniţele
României
 Autonomia Bulgariei
 Autonomia Bosniei şi Herţegovinei
 Nemulţumirea marilor puteri: Austro-Ungaria nu acceptă încălcarea ,prin
Tratatul de la San Stefano ,a Convenţiei de la Budapesta ,care îi garantase
,din partea Rusiei ,Bosnia şi Herţegovina în schimbul revenirii sale la
gurile Dunării. Totodată, puterile occidentale nu acceptau proiectul
„Bulgariei Mari” şi nici accesul Rusiei la Marea Mediterană.
Tratatul de la Berlin. România n-a participat la tratative.
 Recunoaşterea ondiţionată a independenţei României de modificarea
articolului 7 din Constituţie cu privire la cetăţenie
 Bosnia şi Herţegovina erau date spre administrare Austro-Ungariei
 Teritoriul Bulgariei era limitat la spaţiul dintre Dunăre şi Munţii Balcani
 Insula Cipru era anexată de Anglia
 Prevederile referitoare la graniţele României rămâneau neschimbate.
B. De la recunoaşterea independenţei la Conferinţa de pace de la Paris
(1919-1920)
Recunoaşterea independenţei.
 Modificarea articolului 7 din Constituţie referitoare la cetăţenie a fost o
condiţie a recunoaşterii independenţei. Schimbarea statutului extern al
României a fost rezultatul unor complicate demersuri diplomatice ,legate
mai ales de acordarea cetăţeniei evreilor şi lichidarea consecinţelor
afacerii Stroussberg privind construcţia de căi ferate.
 În 1879 i-a fost recunoscut lui Carol I titlul de „Alteţă Regală” acordat de
Parlament încă din toamna anului 1878. Vizitele făcute în Germania în
anul 1880 au contribuit la reglementarea succesiunii la tronul ţării.
 La 14/26 martie 1881 Parlamentul a votat transformarea României în
Regat ,iar la 10/22 mai 1881 Carol I şi Elisabeta au fost încoronaţi.
Aceste acte politice au contribuit la creşterea prestigiului internaţional al
Ţării ,care în 1881 avea relaţii diplomatice cu 18 state.
Aderarea la Tripla Alianţă.

4
Premise:
 După 1878 Rusia şi-a întărit poziţiile în Bulgaria şi a redevenit riverană la
gurile Dunării ,adopâtnd o atitudine ameninţătoare faţă de România.
Depăşirea stării de izolare diplomatică în care se afla ţara noastră se putea
realiza printr-o alianţă cu Austro-Ungaria şi Germania. Carol I dorea
această alianţă. După semnarea Tratatului de alianţă ,în 1879, între
Germania şi Austro-Ungaria ,Bismarck susţinea o apropiere de România.
 Vizita lui Carol I ,în 1883 în Germania şi Austro-Ungaria ,urmată de
vizita primului ministru, I.C. Brătianu ,în aceleaşi ţări a netezit calea spre
aderarea României la Tripla Alianţă.
Conţinut:
 Tratatul dintre România şi Austro-Ungaria a fost semnat la 30
octombrie 1883, Germania aderând în aceeaşi zi ,iar Italia ulterior.
Alianţa avea caracter defensiv ,iar prevederile sale, fiind secrete ,au
fost cunoscute doar de suveranii statelor semnatare şi de primii
miniştri. Ea a fost reânoită în 1892, 1902 şi 1912. Actul nu a fost adus
în discuţia Parlamentului României ,de teama respingerii sale.
Consecinţe:
 A scos România din izolarea diplomatică în care se găsea,
consolidându-i poziţia în Europa de Sud-Est.
 I-a asigurat unele avantaje pe piaţa Europei Centrale
 Alianţa nu ţinea seama de situaţia românilor din Transilvania şi
Bucovina.
 Relaţiile cu Austro-Ungaria au continuat să se înrăutăţească:
-situaţia românilor de peste munţi nu a cunoscut vreo îmbunătăţire, aşa
cum se sperase
-politica guvernului de la Viena în Peninsula Balcanică ameninţa
echilibrul în zonă şi securitatea României.
Politica externă a României la începutul secolului al-XX-lea.
Situaţia din Balcani .Poziţia României.
 Raportul de forţe din Balcani a suferit importante modificări încă din
ultimii ani ai secolului al-XIX-lea, prin reorientarea Serbiei spre Rusia şi
a Bulgariei spre Austro-Ungaria.
 1908: Anexarea Bosniei şi Herţegovinei de către Austro-Ungaria.
 1908: proclamarea independenţei Bulgariei.

5
  Guvernul român susţinea o politică de echilibru între statele din zonă şi
îşi manifesta interes pentru locuitorii români din Peninsula Balcanică.
 Pretenţiile teritoriale ale Bulgariei erau private cu suspiciune şi răceală la
Bucureşti .Singurul stat din zonă cu care România a avut relaţii mai
apropiate era Serbia .
Războaiele balcanice (1912 şi 1913)
 Primul Război Balcanic (1912)
-Serbia, Muntenegru ,Bulgaria şi Grecia erau împotriva Turciei
-România şi-a proclamat neutralitatea
 Al Doilea Război Balcanic (1913)
-Intervenţia militară românească în al Doilea Război Balcanic (1913)
-Împotriva Bulgariei s-au aflat în război foştii aliaţi (Serbia,
Muntenegru , Grecia) ,dar şi Turcia.
Tratatul de pace de la Bucureşti (1913)
 România obţinea Cadrilaterul ( judeţele Durostor şi Caliacra ).
 Găzdiurea acestui congres de pace ,la care pentru prima dată ţările din
sud-estul Europei îşi rezolvau problemele în absenţa Marilor Puteri ,
constituia un indiciu privind creşterea prestigiului internaţional al
României.
 Intervenţia României în acet război a avut o semnificaţie naţională
deoarece acţiunea noastră a fost în contradicţie cu cea austro-ungară. Se
spunea în acei ani că ” noi luptăm în sudul Dunării cu gândul la
Transilvania”.

România şi Marile Puteri în timpul Primului Război Mondial.

 În 1914 începe Primului Război Mondial. Atât Puterile Centrale cât şi
Antanta încercau să-şi asigure concursul României. Diplomaţia vieneză
se străduia să obţină publicarea tratatului din 1883 ,fapt care ar fi
diminuat intensitatea mişcării naţionale din Transilvania.
 Consiliul de Coroană de la Sinaia din 21 iulie/3 august a hotărât starea de
neutralitate.
Neutralitatea (1914-1916)
 Brătianu a pregătit intrarea României în război ,urmărind ca revendicările
ţării să facă obiectul unui angajament ferm din partea aliaţilor ,iar situaţia
de pe front să implice sacrificii umane cât mai mici.

6
  Statele angajate în război şi de o parte şi de alta făceau presiuni asupra
guvernului român
,oscilând între promisiuni ademenitoare şi ameninţări. Solicitările s-au
intensificat după intrarea în război a Italiei şi Bulgariei (1915).
 Puterile Centrale sperau ,în cel mai fericit caz ,în neutralitatea
României ,iar Franţa şi Rusia ,nemulţumite de tergiversările lui
Brătianu ,puneau guvernul de la Bucureşti ,în vara lui 1916 ,în faţa
alternativei ” acum ori niciodată”.
Tratatul de alianță şi Convenţia militară cu Antanta ,la 4/17 august 1916
 Tratatul de alianță. Prevederi:
-România se obliga să declare război Austro-Ungariei și să intre în
conflict cu aceasta până la data de 15 august 1916.
-Antanta recunoştea drepturile României asupra Transilvaniei, Banatului
şi Bucovinei.
 Convenția militară. Prevederi:
-ajutor militar din partea Rusiei.
-deschiderea unor noi fronturi în Salonic și Galiția.
-furnizarea de echipament militar necesar armatei române.
 Participarea României la război a avut o contribuţie decisivă la făurirea
Marii Uniri.
C. De la recunoaşterea internaţională a Marii Uniri la instaurarea
regimului comunist .
Consecinţele războiului .Marea Unire
 A dus la modificarea raortului de forţe în rândul marilor puteri.
 La sfârşitul războiului a învins principiul naţionalităţilor:
-prăbuşirea marilor imperii-german ,austro-ungar ,ţarist şi otoman
-constituirea de noi state
-România şi-a desăvârşit unitatea naţională.
 În cadrul Conferinţei de Pace de la Paris ( 1919-1920 ),au fost semnate
tratate de pace cu fiecare din statele învinse.
 Principalul obiectiv al delegaţiei române participante la
Conferinţă ,delegaţie condusă de primul ministru Ion I.C. Brătianu ,era
recunoaşterea Marii Uniri înfăptuită de poporul român în 1918.
 Marile puteri au recunoscut ,prin tratatele de pace cu Austria şi
Ungaria ,unirea Bucovinei şi Transilvaniei cu România. Prin Tratatul de
la Paris ( 1920 )semnat de România cu Marea Britanie ,Franţa ,Italia şi
Japonia se recunoştea unirea Basarabiei cu România.

7
 Pacea realizată la Paris nu a fost durabilă deoarece :
-contrar celor petrecute la congresele de pace anterioare ( Viena-1815,
Paris-1856 ,etc. ),statele învinse n-au fost admise la tratativele de pace.
-statele mici din tabăra învingătoare au fost discriminate.Alte state ,de
exemplu Rusia Sovietică ,n-au fost invitate să participe la Conferinţa de
Pace. Doar statele învinse au fost considerate responsabile de declanşarea
războiului. Deşi s-a constituit Societatea Naţiunilor ,care avea drept obiectiv
menţinerea păcii în lume ,aceasta nu avea mojloacele necesare pentru a o
impune.
Politica externă în perioada interbelică
 Obiectivul fundamental: apărarea independenţei şi a graniţelor întregite în
anul 1918 ,în condiţiile în care revizionismul era în ascensiune.
 Unele state vecine ,URSS ,Ungaria şi Bulgaria ,revendicau teritorii
româneşti. Sistemul defensiv al României s-a construit pe convingerea că
Franţa şi Marea Britanie ,ca principale autoare ale „sistemului de la
Versailles” vor lupta împotriva revizionismului.
 Diplomaţia românească a acţionat în direcţia creşterii rolului Societăţii
Naţiunilor în viaţa internaţională.
 S-a militat pentru adoptarea unor măsuri oncrete de dezarmare şi de
descurajare a forţelor revizioniste .În semn de recunoaştere a eforturilor
diplomatice ale României ,ministrul de externe Nicolae Titulescu a
îndeplinit în 1930 şi 1931 ,funcţia de preşedinte al Adunării Generale a
Societăţii Naţiunilor.
Constituirea alianţelor regionale
 Interesele României erau apropiate de cele ale statelor mici din Europa
centrală şi de sud-est ,care se formaseră sau îşi desăvârşiseră unitatea
şi ale căror frontiere erau vizate de revizionism. Diplomaţia
românească a urmărit să realizeze un bloc antirevizionist format din
statele mici ,situate între Marea Baltică şi Marea Egee
:Polonia ,Cehoslovacia ,Iugoslavia ,Grecia ,Turcia.
 Mica Înţelegere
-România ,Cehoslovacia şi Iugoslavia ,în anul 1921. A fost o alianţă
regională ,sprijinită de Franţa ,care îşi propunea să apere integritatea
teritorială a părţilor contractante în faşa unui atac neprovocat din
partea Ungariei sau Bulgariei.
 Înţelegerea Balcanică

8
 -România ,Iugoslavia ,Grecia şi Turcia .S-a constituit la 9 februarie
1934 la Atena. A urmărit menţinerea echilibrului în zonă şi
respingerea revizionismului bulgar şi italian.
 Relaţiile cu statele vecine -Ungaria ,Bulgaria şi Uniunea Sovietică- au
fost destul de încordate în perioada interbelică. Relaţiile diplomatice
cu URSS n-au fost reluate după război .Probleme în relaţiile româno-
sovietice:
-tezaurul României ,depozitat în Rusia în timpul războiului şi
nerestituit.
-problema Basarabiei .Tratativele desfăşurate cu reprezentanţii
Uniunii Sovietice la Copenhaga şi Varşovia (1920-1921 ), cele de la
Viena (1924 ) şi cele de la Riga (1932 ) ,n-au avut rezultatele scontate.
Relaţiile diplomatice cu vecinul de la Răsărit au fost reluate abia în
anul 1934 .Nicolae Titulescu a negociat un tratat de asistenţă mutual
cu URSS (1935) ,care nu a fost finalizat ,nefiind ratificat de Sovietul
Suprem.
Concuzie:
Politica externă a României în perioada interbelică s-a orientat spre
statele occidentale ,Franţa şi Marea Britanie ,considerându-se că acestea vor
acţiona pentru menţinerea tratatelor de pace încheiate după Primul Război
Mondial. Alianţele regionale ,Mica Înţelegere şi Înţelegerea Balcanică ,au fost
utile României ,însă ele nu erau suficiente pentru a opri revizionismul german
sau sovietic.

Politica externă în timpul celui de al Doilea Război Mondial

 Izolarea diplomatică a României
-Acţiunile Germaniei din anii 1935-1939 anulaseră practic multe din
prevederile „sistemului de la Versailles”. Pactul sovieto-german din
23 august 1939 viza direct integritatea teritorială a ţării noastre.
-Declanşarea celui de al Doilea Război Mondial la 1 septembrie 1939
a determinat România să se declare în stare de neutralitate.
Pierderi teritoriale:
-După capitularea Franţei (1940 ) era clar că nu vom reuşi să
rezistăm Revizionismului. În urma notelor ultimative (prima în 1940
) ,Basarabia ,nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa au fost ocupate de Uniunea
Sovietică .România şi-a reorientat politica externă spre Germania

9
dar ,garantarea frontierelor ţării noastre a fost condiţionată de reglementarea
litigiilor teritoriale cu Ungaria şi Bulgaria.
-Tratativele de la Craiova , acceptate de România ,au dus la pirderea
Cadrilaterului ,încorporat Bulgariei la 7 septembrie 1940.
 Tratativele de la Turnu Severin angajate cu Ungaria au eşuat .Dictatul
de la Viena ,din 30 august 1940 ,impus statului român de Germania şi
Italia a însemnat anexarea părţii de nord-est a Transilvaniei la Ungaria
.
Consecinţe:
 Aderarea României la Pactul Tripartit (23 noiembrie 1940 ).
Acceptarea trupelor germane în ţară în primăvara anului 1941 . Ieşirea
din neutralitate.
Participarea României la război
 România a intrat ,la 22 iunie 1941 ,alături de Germania ,în războiul
antisovietic ,urmărind eliberarea Basarabiei şi nordului
Bucovinei .Armata română a participat la marile bătălii de pe teritoriul
sovietic .După înfrângerea de la Stalingrad ,când devenea evident că
Germania va pierde războiul ,au fost căutate soluţii atât de guvernul
antonescian cât şi de opoziţie ,pentru a se evita ocuparea ţării de
Armata Roşie.
 Lovitura de stat de la 23 august 1944 a fost soluţia pentru înlăturarea
mareşalului Ion Antonescu de la putere ,ieşirea României din războiul
antisovietic şi întoarcerea armelor împotriva Germaniei.
Consecinţe:
 Actul istoric de la 23 august 1944 a reprezentat o cotitură în politica
externă a României .Împărţirea lumii între marile puteri ,în urma căreia
ţara noastră intră în sfera de influenţă sovietică .
 După 23 august ,diplomaţia românească a căutat să atenueze urmările
participării la războiul antisovietic .Armata Roşie a ocupat întreg
teritoriul Romnâiei ,profitând de faptul că nu se încheiase un armistiţiu .
Convenţia de Armistiţiu- la 12 septembrie 1944 .Prevederile acesteia erau
cuprinzătoare ,referindu-se la teritoriu ,despăgubiri ,participarea în ontinuare la
războiul împotriva Germaniei .
Tratatul de pace de la Paris ( 10 februarie 1947 )

10
  Delegaţia română de la Conferinţa de Pace a fost ondusă de ministrul de
externe în guvernul Petru Groza ,Gheorghe tătărescu .La Paris au acţionat
în favoarea României şi o serie de oameni politici şi diplomaţi
români ,aflaţi în străinătate ,în frunte u fostul ministru de externe Grigore
Gafencu .
Prevederi:
 Anularea hotărârii de la Viena din 30 august 1940 şi reântregirea părţii de
nord-est a Transilvaniei în graniţele naţionale.
 Graniţa cu Uniunea Sovietică rămânea cea stabilită în iunie 1940 ,deci
Basarabia şi nordul Bucovinei rămâneau în componenţa URSS .
 Clauzele militare se refereau atât la situaţia trupelor sovietice aflate pe
teritoriul ţării noastre ,cât şi la capacitatea militară a României . Trupe ale
Armatei Roşii rămâneau în ţară sub pretextul asigurării „ liniilor de
comunicaţie cu zona sovietică de ocupaţie din Austria” .Această situaţie
s-a prelungit până în anul 1958 ,favorizând instaurarea şi consolidarea
noului regim totalitar de inspiraţie sovietică .
 Clauzele economice -România trebuia să plătească o depăgubire de
război de 300 de milioane dolari la valoarea dolarului din anul
1938 ,achitaţi în produse :alimente ,materii prime ,echipament
industrial ,nave ,etc.
Intrată în orbita sovietică ,România afost obligată să desfăşoare o politică
externă aliniată sistemului politic comunist .

11