ROMÂNIA ŞI CONCERTUL EUROPEAN. DE LA ,,CRIZA ORIENTALĂ” LA MARILE ALIANȚE ALE SECOLULUI XX.

,, Criza orientalǎ / problema orientalǎ “ înseamnǎ declinul Imperiului Otoman care debuteazǎ în anul 1683
când turcii atacǎ Viena dar fǎra succes. Criza se va manifesta prin mai multe rǎzboaie ruso – autro - turce,
desfǎsurate în Balcani în urma cǎrora turcii vor ceda rușilor și Habsurgilor teritorii românești .Astfel :

 In 1699 Transilvania este cedatǎ Austriei prin pacea de la Karlowitz.

 In 1718 Banatul și Oltenia sunt cedate austriecilor prin pacea de la Passarowitz.
 In 1739 Oltenia este cedata turcilor prin pacea de la Belgrad.
 In 1774/1775 Bucovina revine austriecilor prin pacea de la Kuciuk - Kainargi /Convenţia de la
Constantinopol.
 In 1812 Basarabia revine Rusiei prin pacea de la București.

,, Criza orientalǎ ” se va perpetua și în secolul XIX când Turcia devine ,, omul bolnav al Europei ”, finalul crizei
fiind reprezentat de desfiinţarea Imperiului Otoman în anul 1918, dupǎ primul rǎzboi mondial .

Statutul politico - juridic al Principatelor va cunoaște modificǎri datoritǎ crizei orientale. Astfel , în secolul
XVIII turcii impun domniile fanariote în Moldova (1711) și Valahia (1716), caracterizate prin lipsa armatei
naţionale, lipsa politicii externe proprii, domnitorii sunt asimilaţi unor funcţionari otomani etc. In secolul XIX
dominaţia otomanǎ se menţine în Principate pânǎ în anul 1878, sub diverse variante ( în anul 1829 prin ,, Tratatul
de la Adrianopol “ se impune protectoratul rusesc alǎturi de suzeranitatea otomanǎ iar dupǎ ,, Rǎzboiul Crimeii
“ din 1853 - 1856 protectoratul rus este înlocuit de garanţia colectivǎ a celor 7 mari puteri europene însǎ
vasalitatea Principatelor se pǎstreazǎ ). In Basarabia se impune stǎpânirea rusǎ iar Transilvania , Bucovina și
Banatul vor cunoaște dominaţia Habsburgilor.

Altǎ trasǎturǎ importantǎ a relaţiilor internaţionale din secolul XVIII este ,, echilibrul european ” care
presupune existenţa unui acord între Marile Puteri ( Imp.Rus, Imp.Habsburgic, Prusia și Marea Britanie ) în ceea
ce privește graniţele , scopul fiind evitarea situaţiei în care un stat poate deveni prea slab sau prea puternic.
Acest principiu va fi revigorat în secolul XIX dupa înfrângerea lui Napoleon Bonaparte și organizarea ,, Congresului
de la Viena “ din 1815 unde –a decis înfiinţarea ,, Sfintei Alianţe “ care avea drept obiectiv menţinerea status-
qvo-ului european adicǎ pǎstarea neschimbatǎ a frontierelor și respectarea deciziilor luate la Viena.

Acţiuni ale românilor în secolul XIX , în cadrul ,, crizei orientale “.

Ȋn prima jumǎtate a secolului XIX Tudor Vladimirescu implicǎ Valahia în relaţiile internaţionale prin
declanșarea revoluţiei din anul 1821 care viza înlǎturarea domniilor fanariote. Ȋn acest demers Vladimirescu
colaboreazǎ cu societatea secretǎ ,, Eteria “ sprijinitǎ iniţial de Rusia care dorea sǎ devinǎ protectoarea
ordodocșilor din Balcani însǎ în realitatea urmǎrea extinderea propriei dominaţii în sud –estul Europei.

Tot în aceastǎ perioadǎ au loc revoluţiile din anul 1848 care au generat acţiuni diplomatice ale statelor
românești dar în final aceste mișcǎri au fost înfrânte prin colaborarea marilor imperii europene ( otoman, rus,
austriac ) care aveau interese în zonǎ.

Ȋn a doua jumatate a secolul XIX ,, criza orientalǎ “ cunoaște o nouǎ etapǎ odatǎ cu ,, Rǎzboiul Crimeii “ (
1853 -1856 ) dintre Rusia si statele europene . Rusia este înfrântǎ și este nevoitǎ sǎ accepte prevederile ,,
Congresului de pace de la Paris “ din 1856 unde se va discuta și ,, problema româneascǎ ”, idee promovatǎ
anterior în Europa de revoluţionarii pașoptiști. Deciziile referitoare la romani au fost urmǎtoarele :

 Ȋnfiinţarea Adunǎrilor Ad – Hoc.

 Moldova primește de la Rusia judetele Cahul ,Ismail și Bolgrad.
 Menţinerea suzeranitǎţii otomane și impunerea garanţiei colective a marilor puteri .

Ȋn anul 1857 Adunǎrile Ad - Hoc au redactat rezoluţii pe care le-au prezentat la ,, Conferinta de Pace de
la Paris” din 1858 , în care se cerea unirea Principatelor dar și aducerea unui print strǎin. Cu aceastǎ ocazie se
redacteazǎ ,, Convenţia de Paris “ , care va oferi o unire incompletǎ dar care va facilita dubla alegere a lui
A.I.Cuza în anul 1859 ca domn al Moldovei și Valahiei. Pe plan extern Cuza se va implica în obţinerea recunoașterii
internaţionale a unirii Principatelor , statut recunoscut de Marile Puteri în 1861 la ,,Conferinţa de la
Constantinopol “ însǎ doar pe timpul vieţii lui Cuza.
 Abdicarea lui Cuza va determina în februarie – mai 1866 acţiuni diplomatice pentru aducerea unui prinţ
strǎin la conducerea Romaniei în persoana lui Carol I de Hohenzollern care va adopta în iulie 1866 prima
constituţie din istoria României . Documentul nu preciza însǎ nicǎieri vasalitatea României faţǎ de turci în planul
relaţiilor internaţionale iar obiectivele noului domn pe plan extern erau :

 Obţinerea și consolidarea independenţei.

 Realizarea statului naţional unitar român.

Ȋn 1875 - 1876 reizbucnește ,, Criza orientalǎ “ prin rǎscoale antiotomane în Balcani ( Bosnia,
Herţegovina, Serbia , Muntenegru) mișcǎri sprijinite de Rusia care dorea sǎ intervinǎ împotriva turcilor. Românii
simt cǎ obţinerea independenţei este posibilǎ și încep negocieri cu Rusia . Simultan se încearcǎ obţinerea
independenţei pe cale diplomaticǎ dar turcii resping ideea, singura soluţie rǎmânând cea militarǎ. Dupǎ ce va
permite tranzitul armatei ruse spre Balcani ( ,, Convenţia româno - rusǎ din 4 aprilie 1877 ” nu prevedea
participarea ţǎrii noastre la conflict ) România își va proclama independenţa la 9 mai 1877 apoi va participa la
rǎzboiul din Balcani alǎturi de Rusia. România participǎ la cucerirea Plevnei , condusǎ de Osman Pașa , Turcia
este înfrântǎ iar tratatele de pace de la San Stefano și Berlin din 1878 recunosc noul statut internaţional – stat
independent , cu condiţia modificǎrii art.7 din Constituţia din 1866 ; pe plan teritorial România primește
Dobrogea și Delta Dunǎrii dar este nevoitǎ sǎ cedeze Rusiei judeţele din sudul Basarabiei ( Cahul, Ismail și
Bolgrad).

Ȋn anul 1881 România devine regat iar Carol I rege , fapt care va contribui la creșterea prestigiului
internaţional.

La finalul sec.XIX , în anul 1883 România aderǎ la ,, Tripla Alianţǎ / Puterile Centrale “( Germania, Austro
- Ungaria și Italia) cu scopul de a ieși din izolarea diplomaticǎ și de a se proteja în faţa unui eventual atac al Rusiei.
Acţiunea diplomaticǎ a urmǎrit și ameliorarea situaţiei românilor ardeleni , semnarea documentului fiind
favorizatǎ de originea germanǎ a lui Carol. Tratatul secret avea un caracter defensiv ( de apǎrare) si a fost
reînnoit de mai multe ori.

Acţiuni ale României în relaţiile internaţionale ale secolului XX.

La începutul sec. XX România se va implica în rǎzboaiele balcanice ( 1912 - 1913) care reprezintǎ o altǎ
etapǎ a crizei orientale. Ȋn anul 1912 mai multe state balcanice atacǎ imperiul Otoman dar Bulgaria se declarǎ
nemulţumitǎ de prevederile conferinţei de pace și își atacǎ foștii aliaţi în anul urmǎtor . Ȋn acest context începe
al doilea rǎzboi balcanic ( 1913 ) România intervenind alǎturi de Serbia, Muntenegru și Grecia împotriva Bulgariei
care este înfrântǎ. ,, Pacea de la București “din 1913 aduce în componenţa României, Cadrilaterul ( sudul
Dobrogei).

Sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX marcheazǎ formarea celor douǎ mari alianţe : Tripla
Alianţǎ / Puterile Centrale ( Germania, A - Ungaria și Italia ) respectiv Tripla Ȋnţelegere/ Antanta ( Franţa, Anglia
, Rusia) care vor declanșa în 1914 primul rǎzboi mondial . Ambele tabere încercǎ atragerea României care decide
în 1914 sǎ adopte neutralitatea , statut menţinut pânǎ în anul 1916 când România intrǎ în rǎzboi de partea
Antantei. Armata românǎ începe eliberarea Transilvaniei dar este respinsǎ iar în sud România este atacatǎ de
armatele germane – bulgaro - turce care vor ocupa Bucureștiul si vor determina retragerea armatei și guvernului
la Iași.

Ȋn intervalul 1916 - 1917 gen. H.Berthelot reface armata românǎ iar regele Ferdinand promite reforma
electoralǎ și cea agrarǎ pentru a mobiliza soldaţii. Ȋn vara anului 1917 românii obţin victoriile de la Mǎrǎști,
Mǎrǎșești și Oituz dar revoluţia bolșevicǎ provoacǎ ieșirea Rusiei din rǎzboi și pierderea aliatului principal de
pe frontul rǎsǎritean. România este nevoitǎ sǎ încheie pacea de la Buftea – București din aprilie 1918 , cu Puterile
Centrale în condiţii defavorabile.

Ȋn noiembrie 1918 România reintrǎ în rǎzboi de partea Antantei iar Germania capituleazǎ. Obiectivul
participǎrii ţǎrii noastre la conflict a fost realizat, în 1918 provinciile românești aflate sub stǎpânire strǎinǎ
(Basarabia, Bucovina , Transilvania ) unindu - se cu România, fapt recunoscut de Marile Puteri la ,, Conferinţa de
Pace de la Paris –Versailles” din 1919 - 1920.
 Perioada interbelicǎ (1918 - 1939).

Obiectivele politicii externe a României din perioada interbelicǎ au fost urmǎtoarele :

 mentinerea status qvo –ului teritorial ( a graniţelor existente ).

 menţinerea pǎcii in condiţiile apariţiei unor state revizioniste – Ungaria, U.R.S.S, Bulgaria, Germania
(care doresc modificarea frontierelor), a regimurilor totalitare ( fascist, nazist, comunist) și a
conciliatorismului (atitudine permisivǎ faţǎ de statele dictatoriale a statelor democratice – Franţa și
Marea Britanie ).

Ȋn acest sens România va acţiona fie prin crearea unor alianţe regionale, cu scop defensiv fie prin aderarea la
unele tratate/convenţii/ înţelegeri care au ca scop menţinerea pǎcii.

Dintre acţiunile diplomatice la care participǎ România precizǎm :

 Ȋn 1918 - 1919 România participǎ la ,, Conferinţa de Pace de la Paris – Versailles “ unde s-au încheiat
tratatele cu Germania la Versailles, Austria la St.Germain, Turcia la Sevres, Ungaria la Trianon, Bulgaria
la Neuilly și care au recunoscut noile graniţe ale României (Marea Unire ). Tot acum România devine
membrǎ a ,, Ligii /Societǎţii Naţiunilor ” , instituţie internaţionalǎ care are drept obiectiv menţinerea
pǎcii în lume, un rol important având Nicolae Titulescu, ales președinte al Societǎţii Naţiunilor de douǎ
ori ( 1930, 1931 ).
 Ȋn anul 1921 se constituie ,, Mica Ȋnţelegere “ , alianţǎ regionalǎ balcanicǎ, formatǎ din România,
Cehoslovacia și Yugoslavia, la iniţiativa ministrului de externe Take Ionescu . Obiectivul - ajutor reciproc
în cazul unui eventual atac al vecinilor.
 Ȋn anul 1926 România încheie un tratat de alianţǎ cu Polonia prin care se acordau garanţii reciproce în
cazul unei agresiuni dar și un tratat de amiciţie și alianţǎ cu Franţa , care nu are clauze militare ci prevede
doar consultarea reciprocǎ în cazul unui atac.
 Ȋn anul 1928 este semnat ,, Pactul Briand - Kellog “ ( Franţa – S.U.A.) , prin care este exclus rǎzboiul ca
mijloc de rezolvare a conflictelor dintre statele beligerante ( aflate în conflict ).
 Ȋn anul 1934 sunt reluate relaţiie diplomatice dintre România și U.R.S.S., dupǎ mulţi ani de negocieri
datoritǎ problemei Basarabiei ( sovieticii nu recunoșteau unirea acesteia cu România ). Tot în acest an
se înfiinţeazǎ ,, Ȋnţelegerea Balcanicǎ “ , alianţǎ regionalǎ formatǎ din România, Grecia, Turcia și
Yugoslavia, cu caracter defensiv.

Dupǎ 1930 situaţia internaţionalǎ se degradeazǎ datoritǎ apariţiei unor state agresoare precum Germania, Italia
și Japonia care vor constitui ,, AXA Roma - Berlin – Tokio “, cu scopul de a cuceri lumea. Politica conciliatoristǎ a
Franţei și Angliei vor încuraja Germania sǎ anexeze Austria în 1938 iar prin ,, Acordul de la Munchen “ , sudul
Cehoslovaciei (regiunea sudetǎ) va reveni Germaniei, Italia va ocupa Etiopia iar Japonia ia în stǎpânire
Manciuria. Ȋn aceste condiţii, Franţa și Anglia acordau ,, garanţii de securitate “ României în 1939, în același an
fiind semnat și un acord economic între România și Germania.

 Ȋn anul 1939 se semneazǎ ,, Pactul Ribentrop – Molotov “( Germania și U.R.S.S.) prin care cele douǎ ţǎri
se obligǎ sǎ nu se atace reciproc și își împart sferele de influenţǎ în Europa ( Basarabia era în atenţia
U.R.S.S. ).

Pierderile teritoriale din anul 1940

Ȋn 1 septembrie 1939 se declanșeazǎ al doilea rǎzboi mondial , România proclamându - se neutrǎ însǎ
izolarea ţǎrii noastre a încurajat pretenţiile revizioniste ale statelor vecine României : U.R.S.S. , Bulgaria și
Ungaria.

 Prevederile Pactului Ribentrop –Molotov vor fi puse în aplicare. Astfel , la 26 - 28 iunie 1940 U.R.S.S.
adreseazǎ României douǎ ultimatum-uri solicitând cedarea Basarabiei și nordului Bucovinei . Lipsit de
aliaţi, guvernul român va accepta cedarea celor douǎ teritorii revendicate.
 Transilvania , prin ,, Dictatul de la Viena ” din 30 august 1940 va fi obligatǎ sǎ cedeze Ungariei zona de
N - V a Ardealului .
 La 7 septembrie 1940 România cedeazǎ Bulgariei , zona de sud a Dobrogei ( Cadrilater ) , regele Carol al
II-lea abdicǎ iar puterea este preluatǎ de mareșalul Ion Antonescu care va colabora pe plan intern cu
 legionarii iar pe plan extern va înscrie România în ,, Axa Roma - Berlin – Tokio” în anul 1940 cu scopul
de a recupera teritoriile pierdute în favoarea U.R.S.S. prin cedǎrile teritoriale.

România în al doilea rǎzboi mondial ( 1940 – 1945 )

La 1 sept.1939 Germania atacǎ Polonia , declanșându - se al doilea rǎzboi mondial . Faţǎ de acest conflict
România va avea o atitudine fluctuantǎ :

a) Perioada neutralitǎţii : 1939 – 1941

b) Perioada participǎrii la rǎzboi alǎturi de Axa ( Germania, Italia, Ungaria, Bulgaria ) : 1941 - 1944 .

Ȋn aceastǎ perioadǎ guvernul Ion Antonescu își propune recuperarea teritoriilor pierdute în 1940 printr-o
alianţǎ cu Germania. Țara noastrǎ participǎ la ,, Planul Barbarossa “ ( invadarea U.R.S.S de cǎtre Hitler )
declanșat în iunie 1941 însǎ dupǎ eliberarea Basarabiei și a nordului Bucovinei armata românǎ va continua
luptele în Caucaz și Crimeea .

Dupǎ luptele de la Stalingrad și Cotul Donului ( 1942 - 1943 ) Germania și aliaţii sǎi sunt respinși. Ȋn acest
context încep negocieri pentru a scoate România din rǎzboiul contra Rusiei Sovietice, desfǎșurate la Cairo,
Lisabona, Ankara, Stockholm derulate atât de ministrul de externe Mihai Antonescu dar și de Iuliu Maniu,
reprezentantul opoziţiei.

c) Participarea la rǎzboi alǎturi de Naţiunile Unite ( U.R.S.S. , S.U.A., Marea Britanie ) : 1944 - 1945

Succesele militare sovietice și opoziţia lui Antonescu faţǎ de negocieri îl vor obliga pe regele Mihai sǎ ordone
la 23 august 1944 arestarea mareșalului și sǎ decidǎ ruperea alianţei cu Germania. Armata românǎ întoarce
armele împotriva lui Hitler și continuǎ rǎzboiul de partea sovieticilor. Ȋn sept.1944 se încheie ,, Convenţia de
armistiţiu cu Naţiunile Unite “ românii participând la eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei și Austriei.

,, Conferinţa de Pace de la Paris ( 1946 – 1947 )” conţine urmǎtoarele prevederi referitoare la România :

 Nu se recunoaște statutul de ţarǎ cobeligerantǎ ( participantǎ la rǎzboi ).

 Basarabia și Bucovina rǎmân la U.R.S.S.
 N – Vestul Transilvaniei ( cedat Ungariei în 1940 ) revine României.
 Țara noastrǎ va plǎti o despǎgubire de 300 de milioane de dolari sovieticilor.