ROMÂNIA ȘI CONCERTUL EUROPEAN.

DE LA „CRIZA ORIENTALĂ”LA
MARILE ALIANȚE ALE SEC. XX
(prima parte)

A. OBȚINEREA INDEPENDENȚEI DE STAT A ROMÂNIEI

1. Situația internă
 obținerea independenței a rămas una dintre marile probleme nerezolvate ale statului român
modern;
 legăturile de suzeranitate cu Imperiul Otoman au devenit simbolice;
 după unirea Principatelor, o serie de măsuri întreprinse de noul stat au afirmat tendința de
desprindere de legăturile cu Imperiul Otoman:
 Constituția din anul 1866;
 desființarea jurisdicției consulare;
 deschiderea primelor agenții diplomatice ale României în străinătate;
 încheierea convențiilor comerciale, telegrafice și poștale cu Serbia, Austro – Ungaria
(1875), Anglia, Franța Rusia și Italia;
 participarea la Expoziția Universală de la Viena;
 în anul 1873, Carol I a deschis problema independenței în fața guvernului;
 clasa politică dorea obținerea independenței, dar avea păreri diferite asupra căilor:
 liberalii ( Ion C. Brătianu, Mihail Kogălniceanu, Vasile Boerescu) susțineau că doar o
alianță cu Rusia ar fi permis României o acțiune deschisă contra turcilor;
 conservatorii vedeau în Rusia un pericol, iar obținerea independenței depindea de
relațiile diplomatice cu Germania și Austro-Ungaria;
2. Problema Orientală
 în anul 1875, s-a deschis Problema Orientală ce s-a manifestat prin izbucnirea unor răscoale
contra Imperiului Otoman în:
 Bosnia și Herțegovina (1875);
 Bulgaria (1876), iar Serbia și Muntenegru au declarat război Turciei (1876);
 Imperiul Otoman a înfrânt aceste revolte;
 Rusia se pregătea de război sub pretextul sprijinirii „fraților ortodocși”, dar ea urmărea
expansiunea în Balcani și accesul la strâmtorile Bosfor și Dardanele;
3. Poziția României față de Problema Orientală
 la 4/16 ianuarie 1876, Lascăr Catargiu, primul ministru al României, a emis o notă diplomatică
reprezentanților României în străinătate, în care sublinia că România adoptă tactica neutralității
și era hotărâtă să-și apere integritatea teritorială;
 în primăvara anului 1876, se formează un nou guvern, iar ministru de externe devine Mihail
Kogălniceanu => intensificarea acțiunilor diplomatice;
 la 24 iulie/5 august 1876, se formează guvernul condus de Ion C. Brătianu;
4. Acțiuni diplomatice ale României pentru obținerea independenței
 în condițiile unui conflict între Turcia și Rusia, Ion C. Brătianu, primul ministru, și Mihail
Kogălniceanu, ministru de externe, se orientează spre tratative directe cu Rusia, în scopul de a
evita transformarea țării în teatru de operațiuni militare și pentru obținerea independenței:
 în anul 1876, la Livadia, în Crimeea, au avut loc primele tratative între reprezentanții
României și cei ai Rusiei;
 aceste tratative vor continua în noiembrie 1876 la București;
  la 4 aprilie 1877, la București, s-a semnat Convenția militară româno-rusă care
prevedea:
 trecerea trupelor țariste pe teritoriul României pe cheltuiala Rusiei și cu condiția
să ocolească Bucureștiul;
 Rusia se angaja să respecte și să mențină integritatea teritorială a României;
5. Proclamarea independenței de stat a României
 la 12/24 aprilie 1877, Rusia a declarat război Imperiului Otoman și a început trecerea Prutului;
 până când trupele rusești vor ajunge la Dunăre, linia Dunării a fost apărat de armata română=>
între România și Turcia va exista o stare de război nedeclarată oficial;
 turcii au bombardat localitățile Calafat, Bechet, Izlaz, Corabia, Giurgiu, iar românii au
bombardat Vidinul și Turtucaia;
 la 29-30 aprilie/11-12 mai 1877, Parlamentul România a hotărât ruperea legăturilor de
dependență față Turcia;
 la 9 mai 1877, Mihail Kogălniceanu a proclamat independența României în Adunarea
Deputaților, iar la 10 mai 1877 a fost proclamată în Senat;
 atitudinea Marilor Puteri a fost diferită: Rusia a acceptat independența ca pe un fapt împlinit,
Turcia a acuzat România de „rebeliune”, Italia a manifestat simpatie, Prusia, Anglia și Austro –
Ungaria urmau să se pronunțe la sfârșitul războiului;
6. Participarea României la războiul din 1877 – 1878
 la 14 – 15/26 – 27 iunie 1877, trupele rusești au trecut Dunărea și vor înainta în Balcani;
 înaintarea Rusiei în Balcani a fost oprită la Plevna de către armata otomană condusă de către
Osman Pașa;
 la 19/31 iulie 1877, Marele Duce Nicolae va trimite o telegramă lui Carol I prin care îi cerea
ajutorul => Carol I a fost de acord să ofere ajutor Rusiei;
 conducerea celor două armate a revenit lui Carol I;
 la 30 august/11 septembrie 1877, a avut loc un asalt general asupra Plevnei, dar din cele 14
reduta au fost cucerite trei => românii au păstrat reduta Grivița I;
 în septembrie și octombrie 1877, au avut loc noi încercări de a cuceri Grivița II;
 în octombrie 1877, s-a hotărât încercuirea Plevnei;
 românii au cucerit reduta Rahova;
 la 28 noiembrie 1877, Osman Pașa a încercat să spargă încercuirea, dar fiind rănit se va preda
colonelului român Mihail Cristodulo Cerchez;
 au fost ocupate Grivița II și Opanezul;
 după capitularea Plevnei, trupele țariste și române au înaintat în Imperiul Otoman, până
aproape de Constantinopol și zona Vidin = > armata română va obține victoriile de la Smârdan
și Vidin ( ianuarie 1878);
 Imperiul Otoman a fost înfrânt și va încheia armistițiul;
7. Recunoașterea independenței pe plan extern
a. Tratatul de pace de la San Stefano
 tratativele de pace s-au desfășurat la San Stefano între Rusia și Turcia, dar reprezentantul
României nu a fost primit;
 la 19 februarie/3 martie 1878, s-a semnat Tratatul (armistițiul) de la San Stefano care prevedea:
 recunoașterea independenței României, Serbiei și Muntenegrului;
 Rusia cerea ca în schimbul unei părți din despăgubirile de război, Turcia să-i cedeze
Dobrogea pe care o va da României în schimbul sudului Basarabiei;
  Tratatul confirma independența României dar și creșterea puterii Rusiei în Balcani, ceea ce
nemulțumea Marile Puteri;
 în aceste condiții, va avea loc Congresul de pace de la Berlin (iunie – iulie 1878);
b. Congresul de pace de la Berlin (1878)
 a revizuit Tratatul de la San Stefano pentru a limita puterea Rusiei în Balcani;
 lucrările au fost conduse de către Otto von Bismarck, cancelarul Germaniei;
 delegația României de la Berlin formată din Ion C. Brătianu și Mihail Kogălniceanu a fost
„auzită”, dar nu și „ascultată”;
 prevedea:
 recunoașterea independenței României, dar era o recunoaștere condiționată, deoarece
România:
 trebuia să modifice art. 7 din Constituția din 1866;
 ceda Rusiei sudul Basarabiei;
 primea Dobrogea, Delta Dunării și Insula Șerpilor;
8. Consecințele obținerii independenței
 a crescut prestigiul României în Europa;
 la 14/26 martie 1881, România fost proclamată regat;
 înrăutățirea relațiilor cu Rusia;
 aderarea României la Tripla Alianță (Puterile Centrale) în anul 1883;
 dezvoltarea economică prin adoptarea unei legislații economice protecționiste;
 diplomația românească se va concentra pe următorul mare obiectiv: realizarea statului național
român.