INDEPENDENȚA ROMÂNIEI

Independența se obține în timpul unei noi faze a Crizei orientale, cea din 1875-1878
A. Redeschiderea problemei orientale
▪ în 1875 a izbucnit mişcarea de eliberare naţională în Bosnia şi Hertegovina, reprimată de turci
▪ în 1876 se răscoală şi Bulgaria, dar mişcarea este reprimată sângeros de turci
▪ în 1876 Serbia şi Muntenegrul, având acordul tacit al Rusiei, declară război Turciei
▪ turcii se confruntau şi cu o problemă internă: mişcarea junilor turci
B. Statutul politico-juridic al României în momentul redeschiderii crizei orientale
România în momentul redeschiderii pr orientale era:
▪ era stat vasal fată de Turcia
◦ plătea tribut
◦ politica sa externă era limitată ( nu putea avea o politică vamală proprie, nu ar fi putut încheia alianţe cu alte
state)
▪ dar avea şi unele caracteristici ale unui stat suveran:
◦ armată, flotă, drapel, monedă
◦ constituţie –cea din 1866
◦ încheiase convenţii comerciale cu alte state: Austro- Ungaria, Rusia, Germania. Oferind concesii economice,
România spera să câştige sprijinul acestor mari puteri
C. Poziţia unora dintre statele europene în contextul unei noi faze a crizei orientale
a. Marile puteri au inţiat Conferinţa de la Constantinopol cu scopul de a discuta şi găsi o soluţie la noua criză. Dar
Turcia a adoptat o nouă constituţie, în decembrie 1876, sugerând celorlalte puteri ca-și poate rezolva singură problemele
▪ constituția nu prevedea schimbările dorite de popoarele stăpânite de turci
▪ România era considerată o provincie privilegiată a imperiului, fapt care ne nemulţumeşte
b.Rusia
▪ se pregătea să intervină în zona balcanică sub pretextul ajutorării fraţilor creştini de la sudul Dunării. Însă scopul său
era de a ajunge şi a pune stăpânire pe Strâmtorile Bosfor şi Dardanele
▪ în 1876 a negociat la Reichstadt cu Austro-Ungaria, în privinţa neutralităţii acesteia în viitorul război ruso- turc
▪ în ianuarie 1877 s-a încheiat Convenţia de la Budapesta, între Rusia şi Austro-Ungaria, care prevedea:
◦ Austro-Ungaria rămânea neutră în viitorul război între Rusia şi Turcia, dar la sfârşitul confruntării urma să
primească spre administrare Bosnia şi Hertegovina
◦ Rusia primea libertate de acţiune în zona balcanică, obţinea recunoaşterea autonomiei Bulgariei şi modificări
teritoriale pentru Serbia şi Muntenegru, după război
◦ Rusia ar fi anexat sudul Basarabiei
c. România
Unirea din 1859, reformele iniţiate de Cuza, adoptarea Constituţiei din 1866, puseseră bazele statului naţional modern
român. Următorul pas era obţinerea independenţei, dorită de toate forţele politice şi de opinia publică.
▪ principele Carol I –abordează în mod deschis problema independenţei în 1873, în Consiliul de Miniştri( guvern)
▪ politicienii, doresc cu toţii independenţa, dar văd în mod diferit căile de obţinere a acesteia:
◦ liberalii ( Ion Brătianu, Mihail Kogălniceanu) considerau că independenţa se poate obţine cu ajutorul Rusiei, pe cale
războinică
◦ conservatorii, considerau că Rusia este un posibil duşman( mai ales după Tratatul de la Paris din 1856, când ruşii
fuseseră obligaţi să înapoieze Moldovei partea de sud a Basarabiei). În viziunea lor, independenţa României se
putea obţine pe cale diplomatică, cu ajutorul Germaniei şi al Austro-Ungariei
Poziţia României faţă de redeschiderea problemei orientale:
▪ Nota diplomatică, din ianuarie 1876, a primului ministru Lascăr Catargiu, prin care se anunţa:
◦ neutralitatea României
◦ hotărârea noastră de a ne apăra integritatea teritorială
▪Memoriul guvernului român ( ministrul de externe Mihail Kogălniceanu) din iunie 1876 către marile puteri, cerea:
◦ recunoaşterea individualităţii statului român
◦ recunoaşterea numelui de România
◦ recunoaşterea paşaportului românesc
◦ integritatea teritoriului românesc
◦ fixarea hotarului cu Turcia pe linia talvegului Dunării( talvegul e reprezentat de liniile care unesc punctele de
maximă adâncime de pe fundul unei ape)
■ cerinţele din acest memoriu echivalau cu o cerere de independenţă
Asemănare: Atât în nota diplomatică a primului ministru Lascăr Catargiu din ianuarie 1876 cât și în Memoriul
guvernului român din iunie 1876 se cerea respectarea integrității teritoriale.
România acţionează diplomatic, negociind cu Rusia:
■ Negocierile de la Livadia ( Crimeea), octombrie 1876 – se discută problema trecerii trupelor ruseşti pe teritoriul
românesc. Rusia este nemulţumită de cerinţele românilor; consideră că România nu ar fi avut dreptul să trateze în nume
propriu nefiind independentă. Reprezentantul României la negocieri, Brătianu, îi informează pe ruşi că dacă nu se semna
o convenţie, atunci armata română s-ar fi opus în momentul în care ruşii ar fi trecut Prutul şi ar fi intrat pe teritoriul
nostru. Celelalte mari puteri garante nu ar fi privit favorabil un astfel de fapt. Negocierile nu sunt finalizate. Vor fi
finalizate la Bucuresti în 1877
■ Convenţia de la Bucureşti, din 4 aprilie 1877, semnată de România şi Rusia, prevedea:
◦ Rusia se obliga să respecte şi să menţină integritatea teritorială a României
◦ Rusia suporta cheltuielile rezultate în urma trecerii trupelor sale pe teritoriul României
◦ traseul trupelor ruse este fixat astfel încât să ocolească Bucureştiul
România trebuia să mobilizeze armata şi să ia măsuri de organizare militară pe linia Dunării pentru a preveni orice
incursiune otomană la nordul fluviului.
Asemănare între acțiuni diplomatice: Atât în Memoriul guvernului român, realizat de Mihail Kogălniceanu, din
iunie 1876, cât și în Convenția de la București din 1877, se cerea respectarea integrității teritoriale.
D. Participarea României la război, 1877-1878
Rusia la 12 aprilie 1877 a declarat război Turciei şi a început tranzitul trupelor sale pe teritoriul românesc.
România:
◦ şi-a mobilizat armata de la 6 aprilie 1877, pe care a dispus-o pe linia Dunării
◦ apără linia Dunării, până la sosirea ruşilor
◦ turcii au bombardat localităţile de pe malul românesc al Dunării ( Bechet, Islaz, Calafat, Giurgiu)
◦ românii au ripostat şi au bombardat malul turcesc al Dunării (Vidin, Turtucaia)
Turcia – la 27 aprilie 1877 a întrerupt legăturile diplomatice cu România
România:
◦ 29-30 aprilie 1877, Adunarea Deputaţilor şi Senatul au votat moţiuni prin care erau întrerupte legătu diplomatice cu
Turcia
◦ 9 mai 1877 –Mihail Kogălniceanu, a răspuns în numele guvernului la interpelarea deputatului Nicolae Fleva, declarând
independenţa Românie
◦ Adunarea Deputaţilor şi Senatul au votat hotărârea de independenţă la 9mai şi 10 mai 1877
Reacţia puterilor europene la declaraţia de independenţă a României:
◦ Rusia – a considerat-o o stare de fapt, dar nu de drept
◦ Turcia –a acuzat România de rebeliune
◦ Anglia – considera că România încălcat tratatele
◦ Franţa şi Italia u o poziţie rezervată
◦ Austro-Ungaria şi Germania şi-au rezervat dreptul de a se pronunţa la sfârşitul războiului
Desfăşurarea războiului:
▪ în iunie 1877, armata rusă ajunge la Dunărea, fiind sprijinită de tirurile de artilerie ale românilor, ca să poată trece
fluviu, apoi înaintează pe mai multe direcții
Lupta de la Plevna
▪ înaintarea rusă e oprită la Plevna, cetate puternic fortificată şi apărată de 14 redute, condusă de Osman Paşa
▪ de la Plevna, turcii puteau surprinde altă coloană a armatei ruse, care se îndrepta prin pasul Şipka, către sud
▪ atacul rus din iulie e respins
▪ în iulie, marele duce Nicolae, comandantul forţelor ruse, a trimis o telegramă principelui Carol I, prin care a cerut
sprijinul militar al românilor
▪ românii doreau să intre în război pentru a obţine ulterior recunoaşterea independenţei, pe care o declaraseră anterior, la
9 mai 1877
▪ românii şi ruşii nu au semnat o convenţie militară pe baza căreia să intrăm în război; în august 1877 s-au întâlnit
Principele Carol I, ţarul Alexandru al II-lea, marele duce Nicolae; se hotărăşte deschiderea unui front românesc sub
conducerea lui Carol I, care va comanda trupele româno-ruse de la Plevna, secondat de generalul rus Zotov şi de generalul
român Alexandru Cernat
▪ la 30 august 1877 are loc atacul româno-rus asupra Plevnei, singura realizare este cucerirea redutei Griviţa I
▪ în privinţa strategiilor de cucerire a Plevnei, au existat divergenţe de opinie:
◦ românii propuneau asediul cetăţii, întrerupându–i legăturile cu exteriorul
 ◦ ruşii propuneau atacul direct, asaltul, care ar fi putut aduce o victorie imediată
▪ în octombrie 1877 a început asediul asupra Plevnei
▪ pentru a întări blocada supra Plevnei, românii și rușii au luptat la Rahova(la începutul lunii noiembrie 1877)
▪ la 28 noiembrie 1877, Plevna a capitulat, după ce Osman Paşa încercase să spargă încercuirea, dar fusese înfrânt
▪ după capitularea Plevnei ◦ ruşii înainteză pe direcţia Sofia-Adrianopol, cu intenţia de a ajunge laConstantinopol
◦ românii se îndreaptă spre flancul vestic pe direcția Vidin şi Belogadcik:
– Vidinul era o cetate cu un sistem de apărare al cărui punct forte îl constituia Smârdanul; în acest context are loc lupta
de la Smârdan din ianuarie 1877; trupele române cuceresc această locație bine fortificată.
După eforturi considerabile Vidinul a fost complet încercuit și în ianuarie 1878, a fost bombardat intens. Încheierea
armistițiului i-a gasit pe români bombardând această cetate
- cetatea Belogradcik, a fost supusă unui intens bombardament de artilerie de către români dar, din cauza poziţiei
dominante pe care o ocupa cetatea n-a putut fi cucerită până la încheierea armistiţiulu
▪ Turcia a capitulat la începutul anului1878(23 ianuarie)
Asemănări între acțiuni militare din a doua jumătate a secolului al XIX-lea:
-atât la Plevna cât și la Vidin românii au luptat cu turcii.
--atât la Rahova cât și la Smârdan românii i-au învins pe turci

E.Tratatele de pace
a. Tratatul de la San Stefano (lângă Constantinopol) 19 februarie/3 martie 1878
Reprezentantul român Eraclie Arion nu a fost acceptat la discuţii.
Prevederi ale tratatului:
▪ independenţa României, Serbiei, Muntenegrului
▪ Rusia îşi rezerva dreptul de a schimba Dobrogea( pe care a primit-o de la turci în schimbul unei părţi a despăgubirilor
de război) cu sudul Basarabiei
▪ autonomia Bosniei şi a Herţegovinei
▪ organizarea Marelui Principat al Bulgariei, în care ar fi putut staţiona trupe ruseşti, care aveau dreptul de a menţine
legătura cu Rusia, trecând pe teritoriul românesc
▪ Strâmtorile Bosfor şi Dardanele erau deschise circulaţiei tuturor navelor
Nemulţumiri legate de acest tratat:
▪ Austro-Ungaria -nu primise Bosnia şi Herţegovina, aşa cum îi promisese Rusia înainte de război, în schimbul
neutralităţii
▪ Anglia –era îngrijorată de creșterea puterii Rusiei în zona balcanică
▪ România –i se încălca integritatea teriorială, prin cerinţa de a ceda sudul Basarabiei către Rusia
Nemulţumirile marilor puteri determină rediscutarea tratatului, la Berlin.
b. Tratatul de la Berlin, iulie 1878
România nu a fost acceptată să ia parte la negocieri. După multe insistenţe, Brătianu şi Kogălniceanu au fost primiţi la o
şedinţă a marilor puteri, unde au prezentat un memoriu în care cereau recunoaşterea independenţei, a integrităţii
teritoriale, a neutralităţii, despăgubiri de război.
Prevederi ale Tratatului de la Berlin:
▪ independenţa Serbiei şi a Muntenegrului
▪ independenţa României dar în mod condiţionat, cerându-se:
◦ modificarea articolului 7 din Constituţia din 1866, astfel încât să poată deveni cetăţeni români şi cei care nu erau creştini
◦ acceptarea shimbului teritorial cerut de Rusia: să cedăm sudul Basarabiei şi să primim Dobrogea, cu Delta Dunării şi Insula Şerpilor
▪ Bosnia şi Herţegovina intrau sub administraţia Austro-Ungariei
▪ Principatul Bulgariei era micşorat, la teritoriul dintre Dunăre şi Balcani
▪ în sudul Bulgariei se forma provincia autonomă Rumelia, condusă de un guvernator creştin, numit de Turcia
Urmările independenţei:
▪ promovarea unei politici externe proprii, stabilind relații diplomatice cu alte state bazate pe suveranitate și egalitate,
au stabilit relații diplomatice cu România mai multe state: Rusia, Turcia, Austro-Ungaria, Italia….
▪ poate duce o politică de protecţionism vamal astfel încăt să protejeze industria română care se forma
▪ crește prestigiul monarhiei atfel în 1878 Carol I primește titlul de Altetă Regală
▪ creşte prestigiul internaţional al României, astfel se proclamă regatul în 1881
România este un stat independent care ia masuri pentru dezvoltarea sa:
▪ 1880 – înființarea Băncii Naționale a Români(BNR)
▪ 1887 – legea de încurajare a industriei ▪ 1895 –se adopta Legea minelor,
Reorientarea politicii externe a României la sfârşitul secolului al XIX-lea
România nu mai are încredere în Rusia. Aceasta semnase Convenţia din 4 aprilie 1877 de la Bucureşti, prin care
garantase integritatea teritorială a României. Dar ataât la San Stefano cât şi la Berlin, a încălcat integritatea teritorială a
României cerând sudul Basarabiei. Mai mult, a ameninţat cu ocupaţia militară, atunci când România a refuzat cedarea
acestui teritoriu. România a fost obligată să cedeze acest teritoriu.
România trebuie să-şi găsească alţi aliaţi. De aceea, în 1883 a încheiat un tratat secret şi defensiv cu Austro-Ungaria
şi Germania. România devenea astfel membră a Puterilor Centrale.
Acest tratat are urmări:
▪ pozitive –a scos România din izolarea diplomatică, consolidându-i poziția în Europa de sud–est
- i-a asigurat unele avantaje pe piata Europei Centrale
▪ negative – a stânjenit lupta de eliberare a românilor din Austro-Ungaria
Asemănare între acțiuni diplomatice: atât Convenția de la București din 1877 cât și intrarea în Puterile Centrale
în 1883, aveau în vedere păstrarea integrității teritoriale a României ( pentru că trattat defensiv înseamna unul de apărare
a integrității teritoriale)