Şcoala Gimnazială Sarichioi

SCHIŢĂ DE LECŢIE

Istorie clasa a VIII-a

Cucerirea independenţei de stat a României

Independenţa: obiectiv pentru care politicienii susţineau căi diferite:

- liberalii: mijloace radicale, inclusiv războiul
- conservatorii: calea diplomatică
I. Situaţia internaţională:
- se caracterizează prin redeschiderea problemei orientale:
- 1875-1876 : răscoala antiotomană din Bosnia şi Herţegovina şi din
Bulgaria.
- declararea războiului antiotoman de către Serbia şi Muntenegru
- Rusia: - intervine în favoarea creştinilor ortodocşi din Balcani, urmărind de
fapt interese proprii în zona strâmtorilor Bosfor şi Dardanele.
- se asigură de neutralitatea Austro - Ungariei, care urma să primească
unele avantaje teritoriale.
II. Situaţia internă:
- suzeranitatea otomană era o piedică în calea progresului României, prin
plata tributului, stăpânirea Dobrogei şi imposibilitatea promovării unei politici
externe proprii.
- România încearcă să obţină independenţa pe cale diplomatică.
- Rusia respinge propunerea României de a lupta împreună împotriva Turciei
III. Convenţia româno – rusă din 4 aprilie 1877
- în urma tratativelor româno – ruse din Crimeea, de la Livadia;
- se finalizează prin încheierea unei Convenţii militare – prin care:
- România : permitea trecerea trupelor ruse pe teritoriul ei;
- Rusia: garanta integritatea teritorială a României
IV. Proclamaţia independenţei de stat a României
- intrarea trupelor ruse pe teritoriul românesc şi refuzul regelui Carol I de a
colabora cu turcii, determină decizia sultanului de a ordona bombardarea
malului stâng al Dunării.
- România răspunde bombardând cetatea Vidin şi decretând „ starea de
beligeranţă” (starea de război) între Turcia şi România.
- 9 mai 1877 – independenţa de stat a României :
- proclamată de ministrul de externe Mihail Kogălniceanu în
plenul Camerei Deputaţilor,
- votată şi de Senat la 10 mai 1877.
V. Războiul de independenţă 1877 – 1878
- iunie 1877 – armata rusă trece Dunărea dar nu poate să treacă de cetatea Plevna,
ceea ce face ca Marele Duce Nicolae( fratele ţarului rus Alexandru I şi comandantul trupelor
ruse din Bulgaria) să ceară ajutor militar lui Carol I.
- armata română trece Dunărea, Principele Carol I, primeşte comanda trupelor de la Plevna:
- asaltul asupra Plevnei – 30 august 1877 – eşuat;
- asediul Plevnei: septembrie – noiembrie 1877: capitularea trupelor otomane conduse de
Osman Paşa;
- armata română a participat şi la cucerirea redutelor Griviţa I, Griviţa II, Rahova,
- ianuarie – februarie 1878 – cele două armate îşi desfăşoară acţiunile pe direcţii diferite:
 - armata rusă: desfăşoară ofensiva în Balcani, spre Constantinopol;
- armata română atacă cetăţile Smârdan, Vidin, Belgogradeik;
- 19 ianuarie 1878: armistiţiu ruso – otoman – încheierea războiului.

VI. Tratatele de pace

a). Tratatul de pace de la San Stefano – 19 februarie 1878:
- România nu participă;
- Prevederi: - se recunoaşte independenţa României, Serbiei şu Muntenegrului.
- Rusia primeşte Dobrogea pe care urma să o schimbe cu România pentru
sudul Basarabiei;
- Consecinţe: - creşterea puterii Rusiei în Balcani a produs nemulţumirea Marilor Puteri
Europene care cer anularea tratatului;
- nemulţumirea României, ameninţarea cu războiul din partea Rusiei;
b). Tratatul de pace de la Berlin – 1 iulie 1878
- delegaţii români Ion C. Brătianu şi Mihail Kogălniceanu, nu li s-a permis să ia parte activ
la lucrări;
- prevederile tratatului de pace:
- este recunoscută independenţa României – condiţionat:
- modificarea articolului 7 din Constituţie, privind drepturile politice şi pentru
necreştini;
- acceptarea schimbului teritorial – Rusia urmând să primească cele trei judeţe
din S Basarabiei( Kahul, Ismail şi Bolgrad) care asigurau controlul asupra
gurilor Dunării, iar România primea în schimb Dobrogea, Delta Dunării şi
insula Şerpilor.
- este recunoscută independenţa Serbiei şi Muntenegrului
- Anglia primeşte insula Cipru
- Austro – Ungaria primeşte spre administrare Bosnia şi Herţegovina
- consecinţe: - limitarea puterii Rusiei în Balcani
- rezolvarea pretenţiilor unor mari puteri europene

VII. Importanţa obţinerii independenţei

- promovarea unei politici externe proprii;
- adoptarea unei politici de protecţie economică;