FORME ALE TAXELOR

VAMALE ȘI IMPACTUL OR ASUPRA

RELAȚIILOR ECONOMICE
INTERNAȚIONALE

IAȘI

2010

1
Cuprins:

CAPITOLUL 1. Caracterizarea taxelor vamale.......................................3

1.1.Scurt istoric..............................................................3
1.2.Trăsăturile taxelor vamale.......................................5
1.3.Funcțiile taxelor vamale...........................................7
1.4. Clasificarea taxelor vamale.....................................8

CAPITOLUL 2. Efecte ale taxelor vamale.............................................12

2.1.Efecte generale ale aplicării taxelor vamale............12
2.2. Efectul protecționist a taxelor vamale...................13
2.3.Taxele vamale în contextul integrării României în
Uniunea Europeană..................................................15
2.4. Utilizarea taxelor vamale pe plan internațional......17

Concluzii.................................................................................................18
Bibliografie..............................................................................................19

2
 CAPITOLUL 1. Caracterizarea taxelor vamale

Taxele vamale sunt impozite indirecte care se percep de stat asupra importului,
exportului și tranzitului de mărfuri. Prin taxele vamale statul poate să protejeze economia
națională. Plătitorii taxelor vamale sunt persoanele fizice și cele juridice care au ca activitate
importul, exportul sau tranzitul de mărfuri.

1.1.Scurt istoric
Taxele vamale sunt practicate de foarte mult timp, existența lor fiind atestată de
numeroase documente istorice. Astfel, au existat taxe care se încasau la granițe pentru toate
tipurile de marfă, în momentul în care mijloacele de transport treceau prin centrele urbane, cu
prilejul vânzării lor și la ieșirea din țară. Se practicau taxe vamale și în interiorul țării, ca de
exempli la intrarea în orașe sau pe poduri.
A existat un timp în care taxele vamale au reprezentat aproape sursa principală de
venituri în bani și mărfuri a domniilor, fiind aplicate pe toate mărfurile importate, exportate și
în tranzit. Regimul taxelor vamale a fost fixat prin convenții, tratate sau privilegii comerciale
încheiate de domnii țărilor române cu cu șefiii statelor cu care aveau relații comerciale
precum și cu anumite centre comerciale străine sau asociații de negustori. Nu toate categoriile
de mărfuri se taxau egal, pentru unele acordându-se reduceri iar pentru altele plătindu-se mai
mult. Însă până în a doua jumătate a secolului al XVI – lea, taxele uniforme au fost cele care
au caracterizat politica vamală.
Valoarea vamală nu coincidea cu cea reală, ci reprezenta o valoare stabilită uneori
prin cutumă, alteori prin convenția ad-hoc intervenită între vameși și negustori.
Taxele vamale erau plătite fie în natură, fie în bani, plata vămii neconstituind o
obligație generală și fără excepții. De la impunerile vamale existau și derogări care erau îmsă
prevăzute în mod oficial.
Cei care aveau dreptul de a organiza și de a percepe taxe vamale erau regele,
voievodul, principele sau concesionatul, în favoarea unor orașe sau persoane fizice, precum
nobili, negustori, indigeni sau străini.
În ceea ce îi privește pe concesionari, aceștia plăteau arenda direct suveranului sau
negustorului care, avansân fondurile de care acest avea nevoie, le putea recupera direct de la
concesionari.
“În condițiile diversificării fluxurilor internaționale de materii prime, produse,
servicii economice, ale necesității racordării economiei naționale la fluxurile economiei

3
mondiale, taxele vamale nu constituie o formă ideală de impunere. Utilizarea acestora în
scopul asigurării unei pritecții temporare a producției industriale în recesiune, constituia o
necesitate, întrucât costurile de restructurare rapidă a economiei erau dificil de finațat. Pentru
aa sigura timpul necesar luării unor decizii structurale, care să contribuie la redresarea
agenților economici, se impune protecția economiei.
Demararea liberalizării prețurilor și a schimburilor comerciale, alături de refoorma
cursului de schimb, a necesitat reforma structurării diversificate a taxelor vamale. Acestea au
fost ajustate în mod progresiv. Politica vamală a trebuit ssă armonizeze trei restricții
contradictorii. Acestea influențau asupra tratamentului fiscal al schimburilor aconomice
externe și asupra economiei românești.
Deschiderea economiei prin liberalizarea schimburilor pentru a preveni ineficiența, s-
a impus a fi armonizată cu protejarea temporară a structurilor productive ale economiei
naționale, pentru a se evita încetarea activității agenților economici care puteau deveni
rentabili. Luarea deciziilor a impus o anumită prudență, datorită implicațiilor operațiunilor de
comerț exterior asupra soldurilor balanței comerciale și a balanței de plăți. În același timp,
politica vamală a României a fost influențată de protocolurile și acordurile internaționale
încheiate. În calitate de țară semnatară a Acordului General pentru Tarife și Comerț, ajustarea
taxelor vamale a avut în vedere evoluția deciziilor țărilor membre. Susținerea și amplificarea
schimburilor economice cu țările Uniunii Europene a necesitat adaptarea permanentă la
evoluția politicii vamale comunitare.
Prin deciziile luate s-a acționat în direcția revizuirii licențelor de import-export,
eliminării taxelor vamale de export pentru persoanle juridice, reducerii majorității cotelor de
impunere. Tariful vamal a fost ajustat în mai multe etape și s-a instituit regimul vamal
drawback. În urma instituiri acestui regim, taxele vamale de import percepute se retituie total
sau parțial indiferent dacă mărfurile importate sunt reexportate în aceeași stare, încorporate în
produse exportate sau au fost transformate, prelucrate sau reparate în vederea exportului.
Din punct de vedere al plătitorilor legali taxele vamale prevăzute în tariful vamal, au
fost stabilite difernțiat pentru persoanele juridice și respectiv pentru persoanle fizice.
Pentru a evita apariția unor distorsiuni, s-a plecat de la principiul conform căruia, toți
agenții economici indiferent de forma de proprietate plătesc taxe vamale pentru toate
mărfurile importate. Totuși s-au acordat anumite exceptări de la plată în mod temporar.
Acestea s-au acordat și se acordă, în limita unor contigente valorice administrate prin licențe
de import eliberate de Ministerul Comerțului cu avizul Ministerului Industriilor, generând
rectificarea fluxului fiscal care finanțează bugetul de stat.

4
 Analiza informațiilor statistice publicate în iunie 1995 scoate în evidență tendința
generală de scădere a ratei aparente a taxelor vamale (încasări realizate din taxe
vamale/valoarea importurilor) în 1991 și 1992, în condițiile în care volumul valoric al
importurilor a crescut. Pentru formarea unei imagini reale se impun câteva exemple
concludente. Astfel, aceasta a scăzut de la 22,1% la 4,7% la mașini și aparate de uz casnic, de
la 16,7% la 8,5% la produse alimentare, băuturi, tutun, de la 15% la 4,1% la mijloace de
transport, de la 14,8% la 7,1% la lemn, mobilă, de la 14,1% la 11,3% la textile și confecții.
Creșteri s-au înregistrat doar la sticlă (de la 6,9% la 9,5%), servicii pentru întreprinderi și
legate de turism.”1
„Taxele vamale au fost instituite inițial cu scop financiar, dar au dobândit apoi și un
scop protecționist. Acest dublu rol al taxelor vamale este strâns legat de politica economică a
statului, putând să primeze fie rolul financiar, fie cel protecționist în funcție de contextul
economic și relațiile internaționale din fiecare perioadă.”2

1.2.Trăsăturile taxelor vamale

„Taxele întrunesc majoritatea trăsăturilor specifice impozitelor, și anume: caracterul
obligatoriu, titlu nerambursabil, urmărirea în caz de neplată, dau dreptul plătitorului să
beneficieze de un anumit serviciu. Taxele, față de impozite, presupun o contraprestație. Se
așază asupra operațiunilor de comerț extern. Formele cele mai răspândite sunt taxele vamale
de import. Exportul este stimulat de un regim de protecție pentru a se dezvolta.”3
În ceea ce privește taxele vamale de import, acestea „au rolul de a alimenta bugetul
statului cu venituri, de a limita într-o anumită măsură importul de mărfuri și deci de a micșora
posibiliatea ca mărfurile indigene să fie concurate de cele străine. Uneori, aceste taxe
constituie o adevărată barieră vamală care nu permite pătrunderea mărfurilor străine în țară.
Unele state acordă altor state avantaje deosebite, cu privire la comerțul exterior, stabilindu-și
și taxe vamale de import preferențiale, mai scăzute pentru mărfurile importate din țările
respective. Cele mai multe state ale lumii percep taxe vamale la import și numai în cazuri de
excepție, pentru produsele deosebite și la export. Cuantumul taxelor vamale și durata de timp
a perceperii lor sunt probleme foarte importante în teoria și practica politicii comerciale și
financiare a statelor. Nivelul taxelor vamale asigură protecția economiei naționale.

1
Corduneanu Carmen, Sistemul fiscal în știința finanțelor, Editura Codecs, București, 1998.
2
Gheorghe Filip, Gheorghe Voinea, Sorin Mihăescu, Nicolae Lungu, Bogdan Zugravu, Finanțe, Editura Sedcom
Libris, Iași, 2001
3
Dan Moraru, Mihai Nedelescu, Cristina Stănescu, Oana Preda, Finanțe publice – sinteze, aplicații, teste grilă,
Editura Economică, București, 2007

5
 Taxa vamală este cu atât mai mare cu cât condițiile de producție pe piața națională
sunt mai defavorabile față de cele ale exportatorilor străini. De asemenea, la fixarea nivelului
taxelor vamele se ține seama de diferențele între costul, și în cele din urmă, prețul unei mărfi
pe piața națională și, respectiv, pe piața externă. În vederea corectării acestor diferențe, taxele
vamale pot îndeplini – succesiv și selectiv – funcții de egalizare a nivelului prețurilor, de
protecție a unor ramuri prioritare ale economiei naționale, a unor produse sau prohibitarea
unor produse, în funcție de interesele economiei naționale.
Taxele vamale au un caracter complex și exercită o mare influență asupra
competitivității și schimbului de mărfuri pe plan internațional.”4
„Taxele vamale sunt un impozit indirect ce apare ca urmare a intervenției statului în
relațiile economice internaționale. Această intervenție a statului în economie se realizează în
două moduri: direct – statul poate interveni fie prin măsuri cantitative asupra importurilor sau
exporturilor (este vorba despre contingentări), fie prin reglementarea schimburilor. Intervenția
directă ridică o serie de probleme destul de delicate deoarce poate perturba relațiile dintre
state și poate înregistra efecte negative asupra raporturilor economice interstate; indirect –
intervenția se realizează prin taxele vamale, adică prin impozitarea schimburilor. Ceea ce se
impozitează este valoarea în vamăa produselor care fac obiectul tranzacției. Cota de
impunere, adică nivelul taxei vamale, este prevăzută prin legea institutoare de taxe vamale.
Impozitele reprezintă o plată obligatorie datorată bugetului fără un echivalent în
serviciu sau prestație directă din partea statului ori prestație directă sau indirectă din partea
statului plătitorilor.
Din acest punct de vedere al echivalentului și impozitele se deosebesc de taxe, care
reprezintă o altă categorie de venituri bugetare ce se realizează ca plăți datorate de persoanele
care beneficiază de anumite servicii sau activități organizate de stat.
Deci taxele vamale apar sub forma unui impozit care adaugă la prețul mărfurilor care
trec frontiera vamală a statului o anumită cotă, atunci când are loc o vânzare sau o cumpărare
pe plan intern. Taxele vamale sunt în final suportate de consumator. Acestea se instituie
asupra mărfurilor în momentul în care trec granițele statului cu ocazia importului, exportului
sau tranzitului.”5
În condițiile actuale ale economiei românești, taxele vamale sunt venituri ale
bugetului de stat, dar și un mijloc de stimulare a exportului, de lărgire a cooperării economice

4
Gheorghe Bistriceanu, Gheorghe Popescu, Bugetul de stat al României, Editura Universitară, București, 2007
5
Dan Moraru, Mihai Nedelescu, Cristina Stănescu, Oana Preda, Finanțe publice – sinteze, aplicații, teste grilă,
Editura Economică, București, 2007

6
cu alte țări, asigurând folosirea avantajelor participării României la diviziunea internațională a
muncii și intensificarea reciproc avantajoasă a schimburilor economice, culturale și științifice
cu alte state.
Principiile de funcționare a tarifelor vamale sunt definite în documentul internațional
Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT), astăzi fiind numit OMC (Organizația
Mondială de Comerț), a cărui filosofie se bazează pe folosirea taxelor vamale ca instrument
principal de reglare a schimburilor comerciale internaționale.

1.3.Funcțiile taxelor vamale

Tariful vamal de import al României a fost și este apreciat ca fiind unul dintre cele
mai importante instrumente de politică comercială, specific economiilor de piață. El va
acționa ca un instrument menit să sprijine procesul de reformă economică din țara noastră în
tranziția către economia de piață și îndeplinește mai multe funcții.
Din punct de vedere al autorilor Sută Nicolae, Sultana Sută-Selejan, Dumitru Miron
și Dan Voiculescu, în lucrarea intitulată „Comerț internațional și politici comerciale
contemporane”, tariful vamal îndeplinește patru funcții.
În primul rând, el este unul dintre instrumentele de politică comercială prin care
economia românească este racordată la economia mondială.
În al doilea rând, el este un instrument de protecție emis chiar de către GATT,
permițând statului român să protejeze anumite ramuri sau sectoare de importanță aconomică
sau strategică deosebită.
În al treilea rând, el îndeplienește și o funcție fiscală, taxele vamale încasate fiind o
sursă de venituri la bugetul statului.
În sfârșit, el este și un instrument de negociere bi sau multilaterală prin care se por
obține concesii de ordin tarifar care să favorizeze exporturile. Realizarea acestor funcții
depinde însă și de măiestria celor care vor fi chemați să-l foloseacă efectiv în practică.
Însă Sorin Mihăescu în „Control fiscal” atribuie tarifelor vamale doar trei funcții și
anume: funcția fiscală – sursă importantă de venituri pentru bugetul statului; funcția
protecționistă – ocrotește economia națională împotriva concurenței străine și funcția de
negociere – prin care se negociază concesiile vamale sau multilaterale, în sensul stimulării
schimburilor comerciale.

7
 1.4. Clasificarea taxelor vamale
Taxele vamale practicate la nivel internațional sunt diferite în funcție de anumite
criterii precum cele economice, financiare sau politice. Însă, sintetizând modul lor de grupare,
o clasificare a taxelor vamale se poate face în funcție de următoarele criterii:
a) În funcție de obiectul impunerii;
b) După scopul lor;
c) După modul de percepere;
d) În funcție de modul de stabilire.

a) Astfel, în funcție de obiectul impunerii, taxele vamale se împart în trei categorii,

și anume:

 taxe vamale de import

 taxe vamale de export
 taxe vamale de tranzit

„Taxele vamale de import au fost instituite în vederea folosirii din plin a avantajelor
participării la diviziunea internațională a muncii, în condițiile creșterii potențialului economic,
tehnic și științific al țării în scopul folosirii mai largi a instrumentelor economico-financiare
pentru perfecționarea activității de comerț exterior și de cooperare economică și tehnico-
științifică.
Instituirea taxelor vamale de import urmărește ca agenții economici să examineze cu
mai mult simț de răspundere necesitatea, oportunitatea și eficiența importurilor.
Cuantumul taxelor vamale de import este diferențiat în funcție de felul mărfurilor
importate: instalații, utilaje, mașini, materii prime, bunuri de consum.
Taxele vamale de import au un nivel diferit, în funcșie de natura mărfurilor care fac
obiectul taxării – mărfuri agroalimentare, industriale,m produse finite, materii prime,
semifabricate. În mod obișnuit, taxele vamale de import pentru produsele finite sunt mai
ridicate decât la materii prime și semifabricate. Dacă statul nu dispune de materii prime, el
poate reduce sau chiar desființa taxele vamale de import.
La propunerea motivată a Ministerului Industriei și Resurselor, Ministerul Finanțelor
poate stabili suprataxe de import cu caracter temporar, în cazurile în care anumite importuri
de mărfuri pot prejudicia grav producția internă a mărfurilor respective. Suprataxele vamale
de import se aplică până la elimibnarea influențelor negative rezultate din importuri avute în

8
vedre la instituirea lor. Instituirea acestor suorataxe se face la cererea temeinic fundamentată
a ministerelor, a agenților economici ori a asociațiilor de agenți economici interesate.
Taxe vamale de export se aplică de regulă la materii prime sau semifabricate. Există
țări care își procură principalele resurse valutare din exportul unor produse agricole, ale
industriei extractive sau ale celei producătoare, pentru care se folosesc taxele vamale de
export ca sursă de procurare a veniturilor bugetare. În alte situații, taxele vamale de export
sunt folosite ca mijloc de împiedicare a exportului de materii prime și ca instrument de
stimulare a prelucrării în țară și de valorificare a lor la export ca produse finite.
Taxele vamale de tranzit se încasează asupra mărfurilor care trec pe teritoriul unei
țări. Aceste taxe se folosec foarte rar, deoarece statele urmăresc dezvoltarea tranzitului de
mărfuri din care obțin încasări în valută (taxe pentru folosirea căilor feratem a șoselelor
naționale, a porturilor și depozitelor țării prin care tranzitează). Scopul perceperii taxelor
vamale de tranzit este pur fiscal.

b) După scopul lor, taxele vamale se împart în:

 taxe vamale fiscale
 taxe vamale protecționiste (prohibitive)
 taxe vamale preferențiale
 taxe vamale de retorsiune (de răspuns, sancționale)

Taxele vamale fiscale au un nivel mediu și se percep numai cu scopul de a aduce

venituri la bugetul statului.
Taxele vamale protecționiste au rol de a crea bariere vamale la unele mărfuri, care ar
putea concura produsele indigene. Se mai numesc prohibitive deoarece au și scopul de a
încuraja producția națională, fiind și un mijloc de concurență, prin stabilirea unui nivel
excesiv de ridicat a lor de către un stat pentru mărfurile care urmează a se importa.
Taxele vamale preferențiale sunt acelea prin care se acordă regim de favoare
(reduceri, scutiri) unor sau tuturor mărfurilor provenite din anumite țări. De asemenea, aceste
taxe se folosesc între țările care constituie o grupare vamală închisă sau între relațiile dintre
țări cu niveluri diferite de dezvoltare și cele care se află în curs de dezvoltare. Taxele vamale
preferențiale au un nivel mai redus decât cele folosite în condițiile clauzei națiunii celei mai
favorizate. Aplicarea acestui gen de taxe constă de fapt în reducerea sau chiar eliminarea

9
taxelor vamale pentru importul unei sau unor mărfuri, într-o anumită perioadă, în relații cu
unele state.
Taxele vamale de retorsiune se încasează suplimentar și sunt folosite de către un stat
ca mijloc de represalii și constituie un mijloc de răspuns față de măsurile discriminatorii
aplicate de alte state față de exporturile de mărfuri.”6 Aceste taxe sunt folosite „ca răspuns față
de țările care practică politica de dumping, de susținere a exporturilor prin subvenții sau de
discriminare a importurilor. Cele mai frecvente forme ale taxelor de retorsiune sunt: taxele
antidumping, egale sau mai mari decât scăderea artificială a prețurilor de export și taxele
compensatorii care urcă prețul cu o diferență ce compensează reducerea de preț permisă de
subvenții de export. Acest tip de taxe au caracter pretarifar. Ele se aplică peste nivelul taxelor
tarifare, și variază în mod arbitrar pe perioade, produse și țări.”7

c) După modul de percepere, taxele vamale se clasifică astfel:

 taxe vamale specifice
 taxe vamale ad-valorem
 taxe vamale alternative
 taxe vamale sezoniere
 taxe vamale compuse (mixte)

Taxele vamale specifice se calculează, se aplică și se încasează pe unități de măsură

naturale (greutate-tone, bucăți, cutii, volum sau capacitate). „Sunt practicate în mod curent de
un număr mic de țări, printre care se numără: Elveția – care aplică exclusiv numai taxe
specifice pentru toate produsele, Finlanda – în tariful căreia sunt frecvente acest gen de taxe.
Taxele specifice elimină riscul prețurilor de fracturare artificiale. Ele sunt însă insensibile,
față de oscilația prețurilor, așa încât, odată cu scumpirea mărfurilor importate, rata
procentuală a protecției scade , iar statul este lipsit de posibilitatea încasării unui cuantum
sporit de taxe fiscale. În schimb, reducerea prețului de import accentuează caracterul
protecționist al taxei specifice, al cărei procent, crește, iar prelevările fiscale nu se
diminuează.”8
6
Gheorghe Bistriceanu, Mihai Andochiței, Emil Negrea, Finanțele agenților economici, Editura Economică,
București, 2001
7
Pralea Spiridon, Politici și reglementări în comerțul internațional, Editura Fundației Academice “Gheorghe
Zane”, Iași, 1999
8
Pralea Spiridon, Politici și reglementări în comerțul internațional, Editura Fundației Academice “Gheorghe
Zane”, Iași, 1999

10
 Taxele vamale ad-valorem au cea mai largă utilizare. „Ele se stabilesc și sunt
percepute ca procent din valoarea mărfurilor importate. Efectul lor protecționist poate fi
erodat de reducerea prețurilor de import, odată cu care scade și cuantumul încasărilor fiscale
prelevate. Practicarea taxelor ad-valorem ridică problema determinării valorii mărfii în vamă.
Valoare vamală este prețul mărfii declarat în vamă , la care se calculează cuantumul taxei
fiscale, de achitat la trecerea frontierei. În princupiu, determinarea valorii vamale are la bază
prețul mărfii. Dar procedeele folosite diferă, pe țări și pe produse.”9
Taxele vamale alternative se stabilesc în funcție de prețul mărfii respective pe piața
internă.
Taxele vamale sezoniere se practică de către țările membre ale Uniunii Europene în
cadrul politicii agrare. În perioada de recoltare, aceste taxe sunt mai mari pentru a proteja
producția, iar în perioada de vârf aceste taxe au un nivel ami scăzut pentru a favoriza
importul.
Taxe vamale compuse sunt o combinație între o taxă ad-valorem și una specifică și se
aplică împreună prin însumare.

d) În funcție de modul de stabilire, taxele vamale se împart în:

 taxe vamale autonome
 taxe vamale convenționale

Taxele vamale autonome se stabilesc în așa fel încât să fie general opozabile față de
oricare stat , fiind fixate prin hotărârea autonomă a statului respectiv. Au un caracter
necontractual și sunt instituite pentru produsele care provin din țările cărora nu li s-a acordat
clauza națiunii celei mai favorizate sau, cu care nu s-a încheiat nici un acord sau convenție
comercială. Nivelul lor este cel mai ridicat, prin aceata exerctându-se un puternic efect de
discriminare. Deși aceste taxe sunt prezente în tarifele vamale ale multor state, numărul țărilor
față de care se aplică este în general restrâns.
Taxele vamale convenționale au un caracter contractual, fiind stabilte pe bază de
acorduri sau convenții comerciale bi sau multilaterale. Ele se aplică, în general, produselor
importate din țările beneficiare ale clauzei națiunii celei mai favorizate, stipulată în acordurile
în acordurile și convențiile încheiate între state. Taxele vamale conveționale au un nivel mult

9
Pralea Spiridon, Politici și reglementări în comerțul internațional, Editura Fundației Academice “Gheorghe
Zane”, Iași, 1999

11
mai redus, comparativ cu cele autonome. Între țările membre ale OMC, care își acordă
reciproc clauza națiunii celei mai favorizate, taxele convenționale au constituit periodic
obiectul negocierilor în scopul reducerii lor.

CAPITOLUL 2. Efecte ale taxelor vamale

2.1.Efecte generale ale aplicării taxelor vamale

„Guvernele folosesc taxele vamale în scopul de a proteja producția internă de
concurența străină. Într-o astfel de situație, prețul pe piața internă este superior prețului
mondial. Intrarea pe piața respectivă a produselor din import ar conduce la o reducere a
prețului pe piață. De obicei, guvernele urmăresc nu eliminarea importurilor, ci doar reducerea
acestora, situație în care mărimea taxei vamale trebuie să fie inferioară diferenței dintre prețul
pe piața respectivă înaninatea introducerii taxei vamale și prețul mondial.

C
O
PREȚ

A
B
P1

C
Pm
F E D

CANTITATE
Qn Qn1 Qt1 Qt

Grafic 1. Efecte ale taxelor vamale

Natațiile reprezintă:
 Pm – prețul mondial
 P1 – prețul după introducerea taxei vamale t
 Qn și Qn1 – cantitatea oferită de producătorii autohtoni înainte și respectiv,
după introducerea taxei vamale

12
  Qt și Qt1 – cantitatea vâdută pe piață înainte, respectiv, după introducerea
taxei vamale.

Introducerea taxei vamale determină creșterea prețului pe piață (P1 > Pm) și a
cantității oferite de producatorii naționali (Qn1 > Qn), concomitent cu reducerea cantitații
consumate (Qt1 > Qt) pe sema reducerii importurilor.
Cumpărătorii vor înregistra o reducere a surplusului coonsumatorului corespunzând
suprafeței PmP1BC, iar creșterea surplusului producătorului este dată de suprafața trapezului
PmP1AF. Veniturile din taxa vamală încasate la bugetul de stat sunt redate de aria
dreptunghiului ABDE. Se înregostrează o pierdre la nivelul bunăstării sociale reprezentată de
ariile tringhiurilor AFE și BDC, suportată de consumatori.
Guvernele pot influneța cantitățile importate nu numai prin intriducerea unei taxe
vamale, ci și prin folosirea instrumentelor netarifare, de genul contingentărilor la import.”10
Așadar, printre efecte ale introducerii taxelor vamale se numără:
 Un efect asupra veniturilor bugetare ale statului;
 Un efect de protejare a economiei naționale sau producșiei interne;
 Efect asupra raportului de schimb al țării;
 Efect asupra veniturilor diferitelor categorii sociale;
 Un efect asupra balanței de plăți;
 Efect asupra costurilor.

2.2. Efectul protecționist a taxelor vamale

„Scopurile în care se instituie taxele vamale sunt, în principal, de ordin fiscal și
protecționist. Scopul fiscal se concretizează îm procurarea de venituro pentru bugetul de stat.
Aceste venituri sunt cu atât mai mari, cu cât sunt mai ridicate nivelurile taxelor vamale și
cantitățile comercializate.
Scopul protecționist alș taxelor vamale prevalează ca importanță și se materializează
în protejarea economiei naționale sub diferite specte ca: sporirea competitivității unor ramuri
și sectoare de activitate, aflate în situație de inferioritate comparativă sub aspectul prețului,
față de străinătate; protecția unor categorii sociale prin redistribuirea veniturilor în favoarea
lor (pe calea bugetului prin acordarea unor ajutoare precum prime sau subvenții sau a
susținerii unor prețuri de vânzare mai ridicvate la produsele lor, la adăpostul taxelor vamale);

10
Felicia Alexandru, Fiscalitate și prețuri în economia de piață, Editura Economică, București

13
creșterea gardului de utilizare a forței de muncă și apărarea nivelului înalt al salariilor;
îmbunătățirea raportului de schimb și a situației balanței comerciale și de plăți.
Efectul protecționist al taxei vamale se propagă în economie prin mecanismul
prețurilor. În măsura în care, taxa vamală majorează prețul produsului comercializat,
importurile sunt descurajate și frânate. Dacă majorarea de preț este atât de mare, încât să
atragă scăderea cererii și, dacă exportatorul este interesat să-și păstreze poziția pe piață, acesta
va accepta o anumită reducere a prețului său de export. El preia astfel o parte din povara
fiscală.
Cuantumul taxei nepreluat în sarcina exportatoruluimajorează prețul interb al
produsului importat. Acest fapt mărește competitivitatea prodiselor autohtone similare,
pernițând desfășurarea sau chiar lărgirea activității economice în ramira respectivă. Efectele
de lărgire a producției și de creștere a grdului de utilizare a forței de muncă sunt cu atât mai
intense, cu cât scumpirea prețului intern de import este suficient de mare pentru a permite în
condiții de competitivitate urcarea și a prețului autohton. Acest fapt antrenează producția
internă a ramurii respective, ca și a sectoarelor cu care se află în realții în amonte.
Efectul negativ pe care consumatorul îl suportă inițial prin scumpirea prețurilor
interne poate di mai mult decât compensat, prin procurarea unor noi locuri de muncă,
respectiv a unor noi surse de venit.
Pentru ca taxele vamale să-și îndeplinească rolul de instrument de protecție și
dezvoltare a economiei naționale este necesară o diferențiere judicioasă a nivelului lor, în
timp, pe mărfuri și grupe de mărfuri. Produsele pentru care aplicarea de taxe vamale se
justifică sunt acelea a căror productivitate efectivă sau potențială se situează peste nivelul
mediu al productivității sociale.
În ce privește nivelul taxei vamale, acesta trebuie să compenseze decalajul dintre
prețul intern mai ridicat al produsului indigen și cel mai scăzut al produsului importat. În
timp, mărimea taxei se va diminua pe măsură ce activitatea respctivă îți va spori
competitivitatea sub aspectul prețului, al calității.
De remarcat însă, că realizarea efectului protecționist este în mare măsură
condiționată și de comportamentul cumpărătorului, respectiv de elasticitatea – preț a cererii,
pentru produsele autohtone și dim import. Dacă din motive extraeconomice (obișnuință,
gusturi, publicitate, snobism) consumatorul manifestă reținere față de produsele autohtone,
preferându-le pe cele străine, sistemul de protecție este neeficient, chiar dacă el compensează
handicapul de preț al mărfii indigene.

14
 În aprecierea efectului protecționist al taxelor vamale, agenții de comerț exterior
trebuie să ia în considerare nu numai rata nominală, ci și rata efectivă a protecției. Rta
nominală a protecției este cea înscrisă în tariful vamal. Rta efectivă a protecției diferă de cea
nominală, întrucât ea se referă numai la valoarea adăugată pe plan intern. Valoarea adăugată
include de regulă valoarea cea nou creată, resoectiv manopera și amortizările.
Formula de calcul a ratei protecției efective este:

R *10C, unde:

 Re – rata protecției efective

 Rf – taxa vamală nominală asupra produslui finit (în procente)
 Rm – taxa vamală asupra materiei prime importate și/sau a importurilor de
completare
 Pf – prețul produsului finit
 Pm – suma prețurilor materiei prime și/sau a semiproduselor importate.

Nivelul protecției efectiove este cu atât mai ridicat, cu cât taxa vamașă nominală
asupra produsului finit este mai ridicată, iar cea asupra materiilor prime și a semifabricatelro
din import tinde spre zero.”11

2.3.Taxele vamale în contextul integrării României în Uniunea

Europeană
„Obiectivele fundamentale ale Uniunii Europene sunt în concordanță cu obiectivele
fiecărui stat membru, concretinzandu-se în elaborarea unor politici comerciale comune.
Aceste politici comerciale comune sunt guvernate de patru libertăți fundamentale așezate la
baza pieței comune: libera circulație a mărfurilor, libera circulație a persoanelor, libera
circulație a capitalurilor și a plăților și libera circulație a serviciilor.
În contextul discuțiilor despre taxele vamale din zona Uniunii Europene prezintă
interes prima din aceste patru libertăți fundamnetale și anume, libera circulație a mărfurilor.
Aceasta înseamnă realizarea unei uniuni vamale care să cuprindă toate categoriile de mărfuri
11
Pralea Spiridon, Politici și reglementări în comerțul internațional, Editura Fundației Academice “Gheorghe
Zane”, Iași, 1999

15
și să implice interzicerea între statele membre a taxelor vamale asupra importurilor și
exporturilor, ori a altor taxe având efect echivalent, adopatrea unui tarif vamal comun în
relațiișe cu țările terțe și eliminarea restricțiilor cantitative sau a măsurilor cu efect echivalent
între statele membre.”12
În anul 1975, între România și CEE s-a stabilit un dialog în urma căruia în anul 1980
a fost semnat un Acord cu privire la produsele industriale, aceasta având o importanță majoră
asupra dezvoltării schimburilor, rezultând și o modernizare a industriei româneșri. Acordul de
comerț liber s-a încheiat la 1 februarie 1993 și a intrat în vigoare pe data de 1 mai același an.
Liberalizarea importurilor de produse industriale din Comunitate a fost abordata de
către România pe patru niveluri și pe o perioadă de 10 ani(aceasta fiin perioada de tranziție
cuprinsă în Acord), aceste niveluri referindu-se la patru categorii de bunuri industriale pentru
care se aplică calendare diferite de eliminare a taxelor vamale.
Produsele nesensibile sau care nu se produc în România fac parte din prima grupare,
pentru acestea taxele vamele eliminându-se încă de l intrarea în vigoare a Acordului.
Produsele complementare fac parte din a doua grupare, oentru aceste atxele vamale
eliminandu-se în 5 ani de la intrarea în vigoare a Acordului, începând cu p reducere de 20% în
primul an, 40% în al doilea an, 60% după cel de al treilea an, 80% după al patrulea și în cele
din urmă 100% după 5 ani.
Din a treia grupare fac parte produsele sensibile, liberarlizarea cestora începând după
trei ani de la intarea în vigoare a Acordului și terminându-se în 9 ani.
În a patra grupare sunt incluse produsele extrem de sensibile precum autoturisme și
produse similare a căror taxe vamale s-au eliminat în anul 2003.
Preocupările Uniunii Europene sunt de a asigura că beneficiile tarifare vor fi acordate
numai produselor originare din România.
Începând cu 1 aprilie 2003, România împreună cu Uniunea Europenă au convenit
asupra deciziei de a aplica pentru o serie de produse agroalimentare contingente tarifare cu
taxă vamală zero. Astfel, printr-un protocol încheiat cu Uniunea Europenă, România poate
exporta în țările comunitare, fără taxe vamale 3000 tone făină, 230 000 tone grâu, 2600 tone
de brânzeturi, 150 000 tone de porumb, 3900 tone carne de pasăre. În același timp, Uniunea
Europenă poate exporta, fără taxe vamale, în România 3000 tone făină, 125 000 tone grâu,
3900 tone carne de pasăre, 50 000 tone porumb, 2600 tone branzeturi.

12
Ana-Maria Tatoiu, Armonizarea sistemelor fiscale în contextul integrării în Uniunea Europeană, Editura Casa
Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2008

16
 2.4. Utilizarea taxelor vamale pe plan internațional
Pe parcursul evoluției sale, taxa vamală devine dintr-un simplu instrument fiscal,
unul dintre cele mai folosite instrumente pentru protejarea economiei naționale. Cu toate că
taxele vamale erau utilizate de toate țările, cele industrializate promovează ideea comerțului
cu taxe mici sau a unui comerț liber. Cu toate că politica comerțului liber duce la maximizarea
producției mondiale, statele găsesc mereu motive pentru a introduce taxe vamale și pentru a
pune în funcțiune o politică tarifară proprie.
Cu toate acestea există și anumite facilități în materie de taxe vamale.
Una dintre acestea este regimul vamal „drawback” care constă în „restituirea totală
sau parțială a taxelor vamale de import percepute cu ocazia introducerii în țară a unor mărfuri,
dacă acestea se reexportă în aceeși stare sau după ce au fost prelucrate.
Potrivit principiului „cumului pan-european” de origine a mărfurilor‚ țările
Uniunii Europene, țările membre ale Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS) și țările
asociate la Uniunea Europeană au convenit să unifice regulile de origine aplicabile în
comerțul dintre ele. Una dintre aceste regli impune ca toate țările participante să renunțe de
bunăvoie la aplicarea bilaterală a principiului „drawback”, acesta urmând să rămână valabil
numai în relațiile comerciale cu alte țări.
În lume există zone libere, în care nu se percep taxe vamale, agenții economici
care acționează în aceste zone beneficiind și de alte facilități fiscale sau economice.
Înființarea acestor zone libere urmărește promovarea schimburilor internaționale, atragerea de
capital străin, ocuparea forței de muncă, precum și sporirea posibilităților de folosire a
resurselor naturale naționale. Astfel de zone libere se creează în porturi, aeroporturi și în
anumite localități cu condiții speciale. Aici se desfașoară, de obicei, activități de manipulare,
depozitare, sortare, ambalare, prelucrare, vânzare-cumpărare, transbordare, fără ca mărfurilor
să li se efectueze prelucri suplimentare.”13
Însă fenomenul globalizării, care a condus și la liberalizarea schimburilor
internaționale, a redus semnificativ rolul taxelor vamale, atât economic, cât și financiar.

13
Gabriela Anghelache, Pavel Belean, Finanțele publice ale României, Editura Economică, București, 2003

17
 Concluzii
Taxele vamale sunt prezente încă din cele mai vechi timpuri chiar dacă ele s-au
manifestat diferit de-a lungul anilor. De aici rezultă faptul că taxele vamale reprezintă unul
dintre cele mai vechi instrumente de politică economică, fiind folosite de obicei de către
guverne pentru a proteja produsele autohtone de concurența produselor străine. Însă în același
timp ele reprezintă pentru guvernanți o sursă importantă de venituri bugetare.
În ceea ce privește stabilirea taxelor vamale, aceasta se face în cote procentuale
proporționale diferite în funcție de mărfurile importate sau sub forma unor sume fixe pe
unitatea fizică de măsură a mărfii.
Cu toate ca există mai multe forme ale taxelor vamale, pe teritoriul României se
practică numai taxele vamale de import, acestea fiind stabilite și percepute în conformitate cu
Tariful vamal de import. Aceste taxe vamale au o pondere tot mai mică în cadrul resurselor
financiare publice și au un rol economic nesemnificativ odată cu integrarea României în
Uniunea Europenaă și dependenței tot mai mari a țării noastre de schimburile comerciale cu
statele comunitare.
Cu toate acestea, pe plan internațional taxele vamale rămân în continuare un
important instrument de protecție a economiile naționale, continuând să dețină un rol
însemnat în domeniul concurenței internaționale pe piețele de mărfuri.

18
 Bibligrafie
1) Alexandru, Felicia, Fiscalitate și prețuri în economia de piață, Editura
Economică, București
2) Anghelache, Gabriela; Belean, Pavel, Finanțele publiec ale României,
Editura Economică, București, 2003
3) Bistriceanu, Gheorghe; Andochiței, N. Mihai; Negrea, Emil, Finanțele
agenților economici, Editura Economică, București, 2001
4) Brașoveanu, Iulian, Viorel, Analize ale politicii fiscale în România și în
statele membre ale UE, Editura ASE, București, 2009
5) Corduneanu, Carmen, Sistemul fiscal în știința finanțelor, Editura Codecs,
București, 1998
6) Filip, Gheorghe; Voinea, Gheorghe; Mihăescu, Sorin; Lungu, Nicolae;
Zugravu, Bogdan, Finanțe, Editura Sedcom Libris, Isți, 2001
7) Lefter, Chirică; Bănuț, Alexandru, Finanțe publice, contabilitatea
bugetară și de trezorerie – VOL 1, Editura Economică, București, 2002
8) Mihăescu, Sorin, Controlul fiscal, Editura Sedcom Libris, Iași, 2002
9) Moraru, Dan; Nedelescu, Mihai; Stănescu, Cristina; Preda, Oana, Finanțe
publice – sinteze, aplicații, teste grilă, Editura Economică, București,
2007
10) Olah, Gheorghe, Repere de politică economică, Editura Economică,
București, 2001
11) Pralea, Spiridon, Politici și reglementări în comerțul internațional,
Editura Fundației Academice Gheorghe Zane, Iași, 1999
12) Tatoiu, Ana-Maria, Armonizarea sistemelor fiscale în contextul
integrarii în Uniunea Europeană, Editura Casa Cărții de Țtiință, Cluj-
Napoca, 2008

19