Forme ale taxelor vamale si

impactul lor asupra relatiilor

economice internationale

Îndrumator: Student:
Asist. Univ. Drd. Adina Martin

-2009-
 Cuprins

Capitolul 1: Caracterizarea genrală a txelor vamale........................................pg.2

1.1 Scurt istoric............................................................................pg.2
1.2 Trăsăturile taxelor vamale.....................................................pg

2
 Cap.1 Caracterizarea generală a taxelor vamale

1.1 Scurt istoric

Numeroase documente istorice au atestat de-a lungul timpului existenţa şi dezvoltarea

impunerilor vamale precum şi apariţia unui regim vamal. Astfel, existau taxe care se încasau
la frontiere pentru orice fel de marfă, la trecerea mijloacelor de transport prin centrele urbane,
cu prilejul vânzării lor şi la ieşirea din ţară.
Într-o anumită perioadă de timp, taxele vamale au constituit aproape sursa principală
de venituri în bani şi mărfuri a domniilor, deoarece se aplicau pe toate mărfurile importate,
exportate şi în tranzit. Regimul taxelor vamale a fost fixat prin convenţii, tratate sau privilegii
comerciale încheiate de domnii ţărilor române cu şefii statelor cu care aveau relaţii comerciale
precum şi cu anumite centre comerciale străine sau asociaţii de negustori. Pentru unele
categorii de mărfuri, se acorda reducere de vămi, pentru altele se plătea mai mult. Până în a
doua jumătate a secolului XVI-lea, politica vamală s-a caracterizat prin existenţa unor taxe
uniforme.
Valoarea vamală nu coincidea cu cea reală, ci reprezenta o valoare stabilită uneori prin
cutumă, alteori prin convenţia ad-hoc intervenită între vameşi şi negustori.
Taxele vamale se plăteau fie în bani, fie în natură, o cotă parte din mărfurile supuse
vămuirii. Plata vămii nu constituia o obligaţie generală şi fără excepţii. De la impunerile
vamale existau derogări prevăzute în mod oficial.
Dreptul de a organiza şi percepe taxele vamale era exercitat direct de către rege,
voievod, principe sau concesionat în favoarea unor oraşe sau persoane fizice: nobili, negustori
indigeni ori străini.
Concesionarii plăteau arenda direct suveranului sau negustorilor care, avansând
fondurile de care acesta avea nevoie, le putea recupera direct de la concesionari.
În condiţiile diversificării fluxurilor internaţionale de materii prime, produse, servicii
economice, ale necesităţii racordării economiei naţionale la fluxurile economice mondiale,
taxele vamale nu constituiau o formă ideala de impunere. Utilizarea acestora în scopul
asigurării unei protecţii temoporare a producţiei industriale în recesiune, constituia o
necesitate, întrucât costurile de restructurare rapidă a economiei erau dificil de finanţat.

3
 Pentru a asigura timpul necesar, luării unor decizii structurale, care să contribuie la
redresarea agenţilor economici, se impunea protecţia economiei.
Demararea liberalizării preţurilor şi a schimburilor comerciale, alături de reforma
cursului de schimb, a necesitat reforma structurii diversificate a taxlor vamale. Acestea au
fost ajustate în mod progresiv. Politica vamala a trebuit să armonizeze trei restricţii
contradictorii. Acestea influenţau asupra tratamentului fiscal al schimburilor economice
externe şi aspura economiei româneşti.
Politica vamala a României a fost influenţată de protocolurile şi acordurile
internaţionale încheiate. În calitate de ţară semnatară a Acordului General pentru Tarife si
Comerţ, ajustarea taxelor vamale a avut în vedere evoluţia deciziilor ţărilor membre.
Susţinerea şi amplificarea schimburilor economice cu ţările Uniunii Europene ncesita
adaptarea permanentă la evoluţia politicii vamale comunitare.
Prin deciziile luate s-a acţionat în direcţia revizuirii licenţelor de import-export,
eliminării taxelor vamale de export pentru persoanele juridice, reducerii majorităţii cotelor de
impunere. Tariful vamal a fost ajustat în mai multe etape şi s-a instituit regimul vamal
drawback.
Din punct de vedere al plătitorilor legali taxele vamale prevazute în tariful vamal, au
fost stabilite diferenţiat pentru persoanele juridice respectiv presoanele fizice.
Pentru a se evita apariţia unor distorsiuni, s-a plecat de la principiul conform căruia toţi
agenţii economici, indiferent de forma de proprietate plătesc taxe vamale pentru toate
mărfurile importate. Totuşi s-au acordat anumite exceptări de la plată în mod temporar.
Acestea s-au acordat şi se acordă, în limita unor contingente valorice administrate prin licenţe
de import eliberate de Ministerul Comerţului cu avizul Ministerului Industriilor, generând
rectificarea fluxului fiscal care finaţează bugetul de stat.
Analiza informaţiilor statistice publicate în iunie 1995 scoate în evidenţă, tendinţa
generală de scădere a ratei aparente a taxelor vamale (încasări realizate din taxe
vamale/realizarea importurilor) în 1991 şi 1992, în condiţiile în care volumul valoric al
importurilor a crescut. Scăderea ratei aparente pe grupe de produse a fost puternică. Pentru
formarea unei imagini reale se impun câteva exemple concludente. Aceasta a scăzut de la 22,1
% la 4,7% la maşini şi aparate de uz casnic, de la 16,7% la 8,5% la produse alimenatre,
băuturi, tutun, de la 15% la 4,1 % la mijloace de transport.1

1
Carmen Corduneanu - Sistemul fiscal în ştiinţa finanţelo, Editura Codex, Bucureşti, 1998, pg. 542-544

4
1.2Trăsăturile taxelor vamale

Taxele vamale fac parte din cea mai răspândită şi cunoscută categorie de venituri
bugetare, ele reprezentând un impozit indirect perceput de către stat asupra mărfurilor în
momentul trecerii graniţelor vamale ale ţării respective. Deci, taxele vamale se instituie
asupra bunurilor şi produselor care intră şi ies în/din tara sau/şi asupra celor care tranzitează
teritoriul naţional.
Impozitele se deosebesc de taxe care reprezintă o altă categorie de venituri bugetare ce
se realizează ca plăţi datorate de persoanele care beneficiază de anumite servicii sau activităţi
ale unor organe de stat.
Această deosebire din punctul de vedere al echivalentului este relativă deoarece în statul
nostru sunt reglementate şi taxe care se percep fără un echivalent direct şi imediat aşa cum sunt
şi alte taxe vamale.
Deci taxele vamale apar sub forma unui impozit indirect prelevat de organele fiscale ale
statului similar oarecum cu impozitul care adaugă la preţul mărfurilor o anumită cotă atunci
când are loc vânzare sau o cumpărare de mărfuri pe plan intern.
Spre deosebire de impozitul pe circulaţia mărfurilor, care se aplică sub forma unei
prelevări odată cu vânzarea sau cumpărarea unor mărfuri, indiferent dacă ele sunt produse pe
plan intern sau exportate taxa vamală se aplică numai în cazul tranzacţiilor cu produse care trec
frontiera vamală a statului.
Ca orice venit indirect, taxele vamale sunt suportate în final de consumatori.
Prin fixarea taxei vamale, statul percepe un impozit care va produce modificări ale
preţurilor produselor ce fac obiectul tranzacţiei comerciale.
Importatorul este primul afectat de taxa vamală, el fiind obligat să verse la autorităţile
fiscale o sumă de bani corespunzătoare nivelului taxei vamale din tariful vamal, însă această
sumă el o adaugă în preţul de vânzare al produsului, astfel încât ultimul care suportă taxa
vamală este consumatorul.
Este posibil ca taxa vamală într-o ţară să nu fie trecută pe deplin asupra produsului de
import, impunerea fiscală fiind suportată parţial de importator, care majorează preţul produsului
importat, parţial de exportator, care reduce preţul de vânzare al produsului sau de export, sau pe
deplin exportator, în funcţie de raportul dintre cerere şi ofertă, deci de poziţia pe care o deţine pe
piaţă exportatorul - respectiv importatorul.

5
 Din punct de vedere juridic, taxele vamale sunt obligaţii financiar-bugetare, adică
îndatoriri de a plăti în contul bugetului statului taxele vamale reglementate ca venituri ale
bugetului. Caracterul obligatoriu al acestor îndatoriri este prevăzut în formulare expresă, în
Codul vamal al României, articolul 6, unde se prevede că mărfurile care se importă sunt supuse
taxelor prevăzute în tariful vamal de import.
Obligaţia de a plăti taxele vamale este o obligaţie juridică prevăzută de normele
juridice în vigoare şi neîndeplinirea acestei obligaţii atrage executarea silită a plăţii taxelor
neachitate integral sau la termen legal. Această obligatie apare în cadrul raporturilor juridico-
financiare de venituri bugetare, beneficiarul exclusiv fiind statul, reprezentat prin organele
financiar-bancare cărora li s-a atribuit competenţa de a încasa taxele vamale.
Plata taxelor vamale alimentează fondul bugetar de stat.
Forma de concretizare a acestei obligaţii este forma bănească şi se individualizează
printr-un titlu de creanţă financiar bugetară, act juridic prin care se constată şi se
individualizează obligaţia banească a fiecărui subiect taxabil, titluri care sunt declarative de
drepturi şi obligaţii şi executorii fără vreo investire specială.
Taxa vamală îndeplineşte, fie o funcţie fiscală, fie o funcţie de protejare a ramurilor
economiei naţionale, fie o importantă funcţie în mecanismul de formare a preţurilor
produselor, precum şi la negocierea concesiilor vamale cu statele partenere.
Principalul document internaţional în care sunt definite principiile de funcţionare a
traifelor vamale este Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT). Întreaga filosofie a
GATT (azi- OMC-Organizaţia Mondială de Comerţ) se axează pe folosirea taxelor vamale ca
instrument principal de reglare a schimburilor comerciale internaţionale. În acest sens
articolul XI din GATT prevede că ‘nicio prohibiţie sau restrcţie , altele decât taxele vamale,
impozitele şi alte percepri, sub forma de contingente, licenţe de import sau export sau de alte
măsuri, nu vor fi instituite sau menţinute de oricare parte contractantă la importul oricărui
produs din teritoriul oricărei alte ţări, sau la exportul sau vânzarea pentru export a oricarui
produs destinat pentru teritoriul oricărei alte parţi contractante”. De la aceasta regulă se
exceptează folosirea restricţiilor cantitative pentru salvgardarea balanţei de plăţi externe, cu
condiţia ca astfel de ingrădiri să fie administrate în mod nediscriminatoriu (art XII şi XIII).2

1.3Clasificarea taxelor vamale

2
Octavian Gh. Botez - Politica comercială externă a României, Editura Fundatiei Romania de maine,
Bucuresti, 2002, pg.26-27

6
 Taxele vamale sunt stabilite sub forma unor cote procentuale proporţionale diferenţiate în
funcţie de bunurile importate sau sub forma unor sume fixe pe unitatea fizică de măsură a
mărfii. Aceste cote sau sume fixe, precum şi combinaţii ale lor sunt prevăzute în codul vamal.
Taxele vamale practicate pe plan mondial sunt foarte diferite şi diferenţiate în funcţie de
criterii economice, politice, financiare, etc. Sintetizând modul lor de grupare se pot prezenta
criteriile de clasificare şi felul taxelor vamale.
Astfel, o clasificare a taxelor vamale se poate realiza după următoarele criterii:
a) După scopul impunerii (sau nivelul impunerii)
b) După obiectul impunerii ( sau după felul operaţiei de comerţ exterior sau direcţia
circulaţiei mărfurilor în comerţ exterior)
c) După modul de percepere (sau de aşezare)
d) După modul de stabilire (sau de fixare de către stat)

a) După scopul impunerii, taxele vamale se împart în două categorii:

• taxe vamale cu caracter fiscal
• taxe vamale cu caracter protecţionist
Ele se deosebesc după nivelul impunerii. Cele cu caracter fiscal au în general un nivel
redus, singuul scop pentru care se percep fiind obţinerea de venituri pentru bugetul statului;
cele cu carcater protecţionist au în general un nivel ridicat, prin intermediul lor urmărindu-se,
în primul rând, reducerea forţei concurenţiale a mărfurilor imporate şi implicit protejarea
pieţei interne de concurenţa străină.
b) După obiectul impunerii, taxle vamale sunt de trei feluri : de import, export şi de
tranzit.
Taxele vamale de import se percep asupra mărfurilor importate atunci când acestea
trec graniţele vamale ale ţării importatoare. Ele constituie un principal mijloc de protejare a
produselor naţionale faţă de concurenţa străină contribuind direct la ridicarea preţului
mărfurilor importate şi făcându-le din acest punct de vedere mai puţin competitive în raport
cu cele indigene. Dacă, în principiu, ele sunt plătite de firma importatoare şi sunt suportate de
consumatorul final pentru că sunt incluse în preţul de desfacere pe piaţa interna a mărfurilor
importate, în practica, uneori, ele sunt suportate parţial , de către firma exportatoare care,
pentru a contracara efectul nefavorabil al taxei vamale asupra competitivităţii mărfurilor sale,

7
poate recurge la reduceri ale preţului de ofertare. Taxele vamale de import au o serie de
trăsături caracteristice:
- au cea mai largă răspândire pe plan internaţional;
- vizează cel mai larg nomenclator al produselor supuse impunerii vamale;
- se practică pe prioade lungi de timp;
- au în general un nivel mai ridicat decat cele de export şi de transit;
- fac obiectul într-un cadru bi sau multi lateral.
Taxele vamale de export se percep de către stat asupra mărfurilor indigene atunci când
acestea sunt exportate. Ele nu au o largă răspândire pe plan internaţional, comparativ cu cele
de import, se percep la un nomenclator redus de produse şi pe prioade limitate de timp. Prin
intermediul lor pe lângă scopul fiscal, se pot urmări, în general două obiective, şi anume:
●fie ridicarea preţului la produsele respective pe piaţa internaţională (cu condiţia ca
statul respectiv să fie un principal exportator şi furnizor pe piaţa internaţională a produselor
vizate);
●fie limitarea unor exporturi (de regulă, produse neprelucrate- materii prime
industriale sau agricole, care să fie prelucrate în ţara într-o cantitate tot mai mare şi exportate
apoi ca produse manufacturate) pentru a încuraja dezvoltarea anumitor ramuri industriale
pentru care ţările respective dispun de o bază corespunzătoare de materii prime.
Anumite ţări în curs de dezvoltare au recurs şi recurg destul de la impunerea unor taxe
vamale de export la unele materii prime (bumbac, lemn, minereuri, etc.) sau chiar
semifabricate pentru a încuraja prelucrarea în ţară a unei cantităţi mai mari de astfel de
produse şi de a mări exportul de produse manufacturate rezultate prin prelucrarea lor în
indutria naţională.
Taxele vamale de tranzit se percep de către stat asupra mărfurilor străine care
tranzitează (traversează) teritoriul vamal al ţării respective. Ele nu au o răspândire prea largă
pe plan internaţional şi, de regulă, atunci când se percep au un nivel scăzut întrucât statele
sunt interesate să încurajeze tranzitul pe teritoriul lor, aceasta fiind o importantă sursă de
venituri (ca urmare a utilizării căilor şi mijloacelor de trnsport, a porturilor, a depozitelor,
antrepozitelor, etc). Scopul perceperii taxelor vamale de tranzit este pur fiscal.

c) Dupa modul de percepere a taxelor vamale, acestea sunt de trei feluri: ad-valorem,
specifice si mixte.

8
 Taxele vamale ad-valorem se percep de către stat asupra valorii vamale a mărfurilor
importate (sau exportate) şi se stabilesc sub forma unor cote procentuale care se raportează la
valoare vamală a mărfurilor respective. Valoarea vamală este exprimată în moneda naţională
a ţării importatoare şi se calculează prin transformarea preţului mărfii importate, exprimat
într-o valută străină, în moneda naţională la un curs agreat de Fondul Monetar International.
Acestea sunt cele mai vechi taxe cunoscute în istoria comerţului internaţional şi cele
mai răspândite pe plan mondial. Ele prezintă avantajul că sunt mult mai uşor de stabilit (în
comparaţie cu cele specifice) întrucât presupun doar fixarea unei cote procentuale care se
raporteză la valoarea vamală a mărfurilor (pentru grupe întregi de produse) şi nu implică
elaborarea unui tarif vamal detaliat (ca în cazul perceprii taxelor vamale specifice).
Taxele vamale ad-valorem prezintă şi unele incoveniente datorate în special
sensibilităţii lor la oscilaţiile conjuncturale ale preţurilor pe pieţele internaţionale de mărfuri.
În cazul scăderii preţurilor la mărfurile importate, prin perceperea taxelor vamale ad-valorem
se reduce volumul încasărilor din taxele vamale percepute, iar efectul protecţionist al acestora
scade.
Taxele vamale specifice se percep de către stat pe unitatea de măsură fizică a
mărfurilor importate sau exportate (bucată, tonă, metru cub, metru pătrat, vagon) şi se
stabilesc sub forma unei cifre absolute în moneda ţării respective .
Practicarea taxelor vamale specifice este foarte greoaie şi complexă întrucât presupune
existenţa unui tarif vamal foarte detaliat, care trebuie să fie mereu completat şi revizuit pe
masură ce apar noi tipuri de produse ce intră în circuitul pieţei internaţionale (de exemplu.:
nu este suficient să se înscrie în tariful vamal poziţia “tractoare” pentru că impunerea vamală
specifică obligă la stabilirea unei taxe vamale diferite pentru fiecare tip de tractor.) Acesta
este dezavantajul principal pentru care acest gen de taxe vamale nu are o largă răspândire pe
plan internaţional.
Cu toate acestea taxele vamale specifice prezintă şi unele avantaje (în raport cu cele
ad-valorem), şi anume: ele înlătură posibilitatea frustării statului de drepturile legale de vamă
întrucât taxa vamală se raportează la unitatea de măsura fizică a mărfii importate; totodată,
volumul încasărilor la bugetul statului din perceprea acestor taxe nu este influenţat de
oscilaţiile conjuncturale ale preţurilor, ci numai de volumul fizic al importurilor.
Folosirea taxelor vamale specifică prezintă avantajul, fată de cele ad-valorem că au un
efect protecţionist mai ridcat când preţurile la produsele importate scad şi invers.
Taxele vamale mixte se percep atunci când taxele vamale ad-valorem nu sunt
destul de eficace ca mijloc de protecţie; în aceste cazuri, pe lângă taxa vamală ad-valorem se

9
mai percepe, temporar, şi o taxă vamală specifică atunci când preţurile înregistrează
importante scăderi.
d) După modul de stabilire sau fixare de către stat , taxele vamale se împart în
patru categorii: autonome (sau generale) , convenţionale(sau contractuale), preferenţiale (sau
de favoare), de retorsiune (sau de raspuns), acestea din urmă îmbrăcând două forme (taxe
antidumping şi taxe compensatorii).
Taxele vamale autonome sunt stabilite de către stat în mod independent şi nu pe baza
unor convenţii bi- sau multilaterale încehiate cu alte state. De regulă, aceste taxe se percep
asupra mărfurilor care provin din ţările cu care statul respectiv nu are încheiate acorduri
comerciale şi nu se aplica în relaţiile cu aceste state clauza naţiunii celei mai favorizate.
Altfel spus, aceste taxe se aplică în afara regimului clauzei naţiunii celei mai favorizate şi de
aici decurg două trăsături caracteristice ale acestora: au un nivel foarte ridicat (fiind deseori
prohibitive) şi nu fac obiectul negocierilor, constituind o bariera în calea schimburilor
comerciale dintre state.
Taxele vamale conventionale (contractuale) se stabilesc de către stat prin înţelegere
cu alte state, conform clauzelor convenite prin acordurile bi- sau multilaterale încheiate. Ca
regulă generală, aceste taxe se percep asupra mărfurilor provenind din alte ţări care işi acordă
reciproc clauza naţiunii cele mai favorizate. De aici decurg două trăsături caracteristice: sunt
mult mai reduse decât cele autonome şi, în general, fac obiectul negocierilor tarifare în cadrul
Acordului General pentru Tarife şi Comert (respectiv OMC).
Taxele vamale preferenţiale (de favoare) sunt taxe foarte reduse ca nivel (uneori
chiar zero) şi care se aplică tuturor sau numai anumitor mărfuri importate din anumite ţări şi
nu se extind asupra mărfurilor provenind din celelalte ţări. Ele reflectă un regim de favoare ce
se stabileşte între anumite ţări şi care nu se extinde asupra celorlalte state, fiind o derogare de
la clauza naţiunii celei mai favorizate. Aranjamentele prefernţiale (reciproce sau nereciproce)
au proliferat în perioada postbelica (exemplu.: grupările economice integraţioniste, SGP,
SGPC, protocoale preferenţiale, convenţii preferenţiale, etc.).
Taxe vamale de retorsiune (de raspuns) se aplică de către stat ca represalii şi ca
răspuns la politica comercială neloiala a altor state (politica de dumping şi politica de
subvenţionare a exporturilor). Aceste taxe îmbraca doua forme : taxe antidumping şi taxe
compensatorii şi se percep ca taxe vamale suplimentare, peste taxele vamale în vigoare. Ele
au un nivel prestabilit în sensul că nu pot depăşi un anumit nivel, respectiv taxele
antidumping nu pot depăşi marja de dumping (adică diferenţa dintre preţul intern de pe piaţa
ţării exportatoare şi preţul de dumping-mai redus- cu care s-a încercat penetrarea pe o

10
 anumită piaţă), iar cele compensatorii nu pot depăşi nivelul subvenţiei de export (sau al
primei directe la export).3

1.4 Taxele vamale practicate în România

În orice economie, taxele vamale au un rol complex, constituind în primul rând un

instrument prin care se asigură protecţia producţiei şi a producătorilor naţionali, lărgirea
cooperării economice şi, în al doilea rând, o sursă de venituri pentru bugetul de stat.
România utilzeaza numai taxe vamale de import care sunt stabilite şi percepute în
conformitate cu Tariful vamal de import.
În anul 1973, romania a adoptat, un tarif vamal, consecinţă a faptului că a devenit
membră a Acordului General pentru Tarife şi Comerţ (GATT). Tariful vamal al Romaniei a
suferit modificări succesive ca urmare a intrării în vigoare a acordurilor internaţionale în
materie, la care statul roman este parte. În această categorie se înscriu Acordul de asociere a
Romaniei la Comunităţile Europene, Acordul dintre Romania şi statele Asociaţiei Europene a
Liberului schimb privind comerţul cu produse agricole de bază, Acordul privind aderarea
Romaniei la Acordul central-european de comerţ liber (CEFTA) , percum şi Actul final al
Rundei Uruguay, încheiat la Marakesh, în 1994.
Aceste documente internaţionale urmăresc liberalizarea schimburilor comerciale şi
cuprind facilităţi vamale pe care părţile şi le acordă reciproc, a căror aplicare este eşalonată pe
mai mulţi ani.
Obiectul operaţiunilor de vămuire îl constituie mărfurile sosite în vama de destinaţie
sau la locul stabilit de autoritatea vamală. Reglementarea în vigoare * prevede procedura de
stabilire a regimului vamal, acre constituie totalitatea normelor care se aplică în cadrul
operatiunii de vămuire, în funcţie de scopul operaţiunii comerciale şi de destinaţia mărfii. Din

3
Nicolae Sută, Sultana Sută-Selejan -Comert international si politici comerciale contemporane, vol 1, Editura
Economică, Bucureşti, 2003, pg.99-104
*Codul vamal al României adoptat prin Legea nr. 141/1997, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.
180/1997

11
cadrul regimurilor vamale definitive, importul şi introducerea /sciaterea din ţară de bunuri,
peste anumite limite , aparţinând călătorilor sau altor persoane fizice, care nu au statut de
comercianţi, generează obligaţia de plată a taxelor vamale.
Taxa vamală de import se exprimă procentual şi este stabilită prin Tariful vamal de
import al României. Legea prevede posibilitatea acordării unui tratament vamal preferenţial
constând în reducerea sau execeptarea de drepturi vamale care poate fi aplicată în cadrul unui
contingent tarifar.
Analiza evoluţiei resurselor publice mobilizate în cadrul bugetului de stat al
României pune în evidenţă predilecţia guvernelor pentru impozitele indirecte şi reducerea
rolului impozitelor directe.
Caracteristică pentru evoluţia impozitelor indirecte în perioada 1991-2002 este
tendinţa de creştere continuă a acestora. Sporirea volumului încasărilor din impozitele
indirecte s-a realizat prin extinderea bazei de impunere, precum şi prin majorarea cotelor de
impozitare, în cadrul aplicării tipurilor de impozite indirecte compatibile cu sistemul
economiei de piaţă şi cu practica ţărilor dezvoltate, precum şi pe fondul procesului
inflaţionist.
Dacă se analizează structura veniturilor bugetului de stat, se constată că taxele
vamale aduc un aport foarte redus, situându-se de regulă, pe ultimul loc, ceea ce ilustrează ce
am menţionat despre rolul fiscal în scădere al taxelor vamale.
În tabelul următor este prezentată dinamica impozitelor indirecte în perioada 1991-
2004.

Tabelul nr.1-Dinamica impozitelor indirecte

în România în perioada 1991-2004 - miliarde lei -

Total impozite din care

indirecte
TVA Accize Taxe vamale
Anii
valoare % valoare % valoare %
valoare %
1991 200,5 100 - 182,5 91,0 16,6 8,3
1992 502,5 100 - 418,5 83,3 78,8 15,7
1993 1773,9 100 726,0 40,9 743,9 41,9 269,2 15,2
1994 3768,4 100 2267,7 60,2 774,5 20,6 562,7 14,9
1995 6113,9 100 3778,3 61,8 1054,0 17,2 1042,9 17,1
1996 8990,3 100 5359,4 59,6 1485,4 16,5 1673,6 18,6
1997 19534,2 100 11681,3 59,8 4288,7 22,0 3352,7 17,2

12
 1998 3796,6 100 22493,2 59,2 8431,3 22,2 5741,3 15,1
1999 58458,2 100 32471,2 55,5 16167,9 27,7 7847,7 13,4
2000 82922,0 100 50438,7 60,8 20636,3 24,8 8702,3 10,5
2001 118594,0 100 71844,0 60,6 29555,0 24,9 8697,0 7,3
2002 153541,8 100 93382,0 60,8 38252,0 24,9 9506,0 6,2
2003 173082,6 100 90221,0 52,1 45880,0 26,5 12350,0 7,1
2004 210889,8 100 110150,8 52,2 68915,0 32,7 13824,0 6,6
Sursa: Anuarele Statistice ale României şi Legile bugetare vamale pentru anii 2003 şi 2004.

100
90
80
70
60
TVA
50 Accize
40 Taxe vamale
30
20
10
0
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
1991

Figura nr.1 – Dinamica impozitelor indirecte în România în perioada 1991-2004

Se constată că ponderea taxelor vamale în impozitele indirecte s-a situat între 4,7 % în
anul 2003 (cel mai scăzut nivel) şi 18,6 % în anul 1996 (cel mai ridicat nivel). O creştere
deosebită s-a înregistrat în anul 1992 comparativ cu anul precedent, respectiv de la 8,3 % în
anul 1991 la 15,7 % în anul 1992, datorat creşterii importurilor de la începutul perioadei de
tranziţie.
După anul 2000, scăderea ponderii taxelor vamale în impozitele indirecte este mai
accentuată, datorită în principal creşterii activităţii de comerţ exterior cu ţările UE coroborat
cu obligaţiile asumate de România prin acordul de asociere cu UE privind diminuarea treptată

13
a taxelor vamale percepute în comerţul cu statele membre, până la desfiinţarea lor la
1.01.2007.4

Cap.2 Efecte ale practicării taxelor vamale în relaţiile economice

internaţionale

2.1 Efecte generale ale aplicării taxelor vamale

Taxele vamale produc efecte complexe care se înscriu în sfera pur financiară, dar şi
efecte economice şi comerciale. Astfel, taxele vamale pot avea:
• un efect asupra veniturilor bugetare ale statului;
• un efect de protejare a economiei naţionale sau producţiei interne;
• un efcet de redistribuire a veniturilor dintre diferite cetegorii de participanţi la
activitatea economică (producători, consumatori, stat);
• efect asupra raportulzui de schimb al ţării;
• efecte asupra veniturilor diferitelor categorii sociale;
• efect asupra balanţei de plăţi;
• efecte asupra costurilor;
Figura nr.2 – Efectele aplicării taxelor vamale

Efectele asupra consumului – reducerea consumului de la OK la OJ, ca urmare a

creşterii preţului datorită aplicării taxei vamale.
Faptul că protecţia vamală permite industriei respective să-şi extindă producţia de la
OG la OH, este denumit efectul asupra producţiei.
4
Felicia Alexandru - Fiscalitate şi preţuri în economia de piaţă, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pg. 100-
103

14
 Prin efect asupra venitului se întelege modificarea încasărilor statului din taxele
vamale. În starea de autarhie neexistând taxe vamale, nu se înregistrau nici încasări ale
statului în acest domeniu, taxa vamală RPm, multiplicată cu cantitatea importată AB, statul
încasează o sumă egală cu ABED. În continuare are loc o redistribuire în favoarea
producătorilor. Ca urmare a creşterii preţului intern, renta consumatorilor scade cu suma
corespunzătoare ariei RACPm, care înainte era o parte a rentei consumatorilor,
corespunzătoare ariei BEF se pierde în mod absolut (dead weight loss). În fine, apar costuri de
producţie marginale corespunzătoare ariei ADC, ca urmare a scăderii eficienţei producţiei.
Aceste ultime două efecte reprezintă pierderile de bunăstare, apărute ca urmare a introducerii
taxei vamale.
Amplitudinea fiecărui efect al taxelor vamale depinde de nivelul taxei vamale şi de
elasticitatea faţă de preţ a curbelor ofertei şi cererii.

2.2 Utilizarea taxelor vamale pe plan internaţional

Taxa vamală apare iniţial sub forma unui instrument simplu de politică fiscală în
scopul formării veniturilor de stat. Din punt de vedere al politicii fiscale, taxa vamală este
acordata în special în calitatea sa de impozit perceput asupra tranzacţiilor cu produse care trec
forntiera (export, import sau tranzit), perceperea ei fiind avantajoasă pentru stat, întrucât, ca
impozit fiscal, taxa vamală majorează veniturile bugetare.
Taxa vamală devine pe parcursul evoluţiei sale, dintr-un instrument fiscal , un mijloc
complex de politică comercială , unul dintre cele mai utilizate instrumente pentru protejarea
economiei naţionale. În condiţiile în care introducerea taxelor fusese generalizată la aria
tuturor ţărilor, ţărilr indutrializate promovează ideea comerţului cu taxe mici sau a unui
comerţ liber, pentru a putea fi competitiv în orice şară datorită costurilor de producţie mici şi
în lipsa taxelor vamale. Deşi politica de comerţ liber este formal susţinută de state,
evidentiindu-se meritele acesteia pentru maximizarea producţiei mondiale, statele găsesc
permanent motivaţii suficiente pentru introducerea taxelor vamale, pentru punerea în
funcţiune a unei politici tarifare proprii, manifestată şi prin funcţionarea unui tarif vamal
naţional.
În aplicarea taxelor vamale ca instrument de protecţie al statului, în perioada
postebelică se conturază unele tendinţe majore:

15
 • Tendinţa de utilizare a taxelor vamale pentru punerea în practică a principiului
nediscriminării, exprimat prin clauza naţiunii celei mai favorizate, principiu ce
se aplică în practică în mod necondiţionat şi care cunoaşte o largă utilizare o
dată cu apariţia GATT (astăzi OMC);
• Tendinţa de reducere a niveluli taxelor vamale în condiţiile clauzei naţiunii
cele mia favorizate între ţările membre ale GATT ca urmare a desfăşurării unui
sir de negocieri tarifare multilaterale în cadrul acestiu acord;
• Tendinţa de reducere în general a semnificaţiei nivelului taxei vamale, ţinând
seama de faptul că trecere generalizată în ţările cu economie de piaţă la
sistemul cursurilor valutare fluctuante este de natură să reducă sau să urce
nivelul impunerii prin intermediul taxei vamale la importul produselor în ţara
respectivă în funcţie de situaţia de dezvolatre sau de devalorizare a monedei
ţărilor în cauză.
În pofida reducerilor repetate ale nivelului taxelor vamale care au avut loc în cadrul
GATT, prin intermediul negocierilor tarifare multilaterale, taxele vamale rămân încă un
important instrument de protecţie a economiilor naţionale. Ele continuă să deţină un rol
însemnat în domeniul concurenţei internaţionale pe pieţele de mărfuri, astfel încât încadrarea
la importul unui produs dintro anumită grupă de taxe vamale este de natură să hotărască
adesea realizarea sau nerealizarea tranzacţiei comerciale sau să constituie un element
important al contabilităţii acesteia.5

2.3 Efectul protecţionist al taxelor vamale

Scopurile în care se instituie taxele vamale sunt, în principal, de ordin fiscal şi

protecţionist. Scopul fiscal se concretizaeyă în procurarea de venituri pentru bugetul de stat.
Aceste venituri sunt cu atât mai mari cu cât sunt mai ridicate nivelurile taxelor vamale şi
cantităţile comercializate.
Scopul proetcţionist al taxelor prevalează ca importanţă şi se materializează în
protejarea economiei naţionale sub diferite aspecte ca:
- sporirea competitivităţii unir ramuri şi sectoare de activitate, aflate în situaţie de
inferioaritate comparativă sub aspectul preţului, faţă de străinătate;
5
Mihaela Belu, Cosmin Joldeş, Laura Marinaş- Sitemul vamal, Editura Economică, Bucureşti, 2003, pg. 18-21

16
 - protecţia unor categorii sociale, prin redistribuirea veniturilor în favoarea lor (pe calea
bugetulii prin acordarea de prime, subvenţii, etc. sau a susţinerii unor preţuri de
vânzare mai ridiate la produsele lor, la adăpostul taxelor vamale);
- cerşterea gradului de utilizare a forţei de muncă şi apărarea nivelului ridicat al
salariilor ;
- îmbunătăţirea raportului de schimb şi a situaţiei balanţei comerciale şi de plăţi;
Efectul protecţionist al taxei vamale se propagă în economie prin mecanismul
preţurilor. În măsura în care taxa vamală majorează preţul produsului comercializat,
omporturile sunt decsurajate şi frânate. Dacă majorarea de preţ este atât de mare, încât să
atragă scăderea cererii şi, dacă exportatorul este interesat să-şi păstreze poziţia pe piaţă, acesta
va accepta o anumită reducere a preţului său de export. El preia astfel o parte din povara
fiscală.
Cuantumul taxei nepreluat în sarcina xeportatorului majorează perţul intern al
produsului importat. Acest fapta măreşte competitivitatea produselor autohtine similare,
permiţând desfăşurarea sau chiar lărgirea activităţii economice în ramura respectiva. Efectele
de lărgire a producţiei şi de creştere a gradului de utilizare a forţei de muncă sunt cu atât mai
intense, cu cât scumpirea preţului intern de import este suficinet de mare pentru a permite în
condiţii de copetitivitate urcarea şi a preţului autohton. Acest fapt antrenează producţia
internă a ramurii respective, ca şi a sectoarelor cu carae ea se află în relaţii în amonte.
Efectul negativ pe care consumatorul îl suportă iniţial prin scumpirea preţurilor interne
poate fi mai mult decât compensat, prin procurarea unor noi locuri de muncă, respectiv a
unor noi surse de venit.
Pentru ca taxele vamale să-şi îndeplinească rolul de instrument de protecţie şi
dezvoltare a economiei naţionale este necesară o diferenţiere judicioasă anivelului lor, în
timp, pe mărfuri şi grupe de mărfuri. Produsele pentru care aplicarea de taxe vamale se
justifică sunt acelea a căror productivitate efectivă sau potenţială se situează peste nivelul
mediu al productivităţii sociale.
Realizarea efectului protecţionist este în mare măsură condiţionată şi de
comportanmentul cumpărătorului, respectiv de elasticitatea – preţ a cererii, pentru produsele
autohtone şi din import.
În aprecierea efectului protecţionist al taxelor vamale, agenţii de comerţ exterior
trebuie să ia în consideraţie nu numai rata nominală ci şi rata fectivă a protectiei. Rata
nominală a protecţiei este cea înscrisă în tariful vamal. Rata efectivă a protecţiei diferă de cea

17
nominală întrucât es se referă numai la valoare adăugată pe plan intern. Valoarea daăugată
include de regulă valoarea nou creată, respectiv manopera şi amortizările6.
Formula de calcul a ratei protecţiei efective este:
Re= RfPf-RmPm *10c
Pf-Pm

Re- rata protecţiei efective;

Rf- taxa vamală nominală aspura produsului finit(în procente);
Rm- taxa vamală asupra materiei prime importate şi/sau a mărfurrilor importate;
Pf- preţul produsului finit;
Pm- preţul asupra materiei prime şi/sau a semiproduselor importate;

Cap.3 Efecte ale aplicării taxelor vamale în relaţiile economice

internaţionale

3.1 Relaţiile României cu ţările membre AELS

România întreţine relaţii comerciale tradiţionale cu statele membre ale AELS,

favorizate de apropierea geografică, de complementaritatea economiilor lor şi de avantajele
reciproce ce decurg din acestea. La finele anului 1992, statele AELS şi România, au semnat
un acord vizând constituirea graduală, în curs de 10 ani, a unei zone de comerţ liber.
Obiectivele acestui Acord sunt următoarele:
• promovarea prin expansiunea comerţului reciproc, a dezvoltării armonioase a relaţiilor
dintre statele AELS şi România şi susţinerea, prin aceasta, a dezvoltării economice,
îmbunătăţirea nivelului de trai şi a condiţiilor de muncă şi creşterea productivităţii şi
stabilităţii financiare în statele părţi la Acord;
• asigurarea de condiţii corecte de concurenţă în domeniul comerţului între părţi;
• de a contribui în acest mod, prin înlăturarea barierelor din calea comerţului, la
dezvoltarea armonioasă şi expansiunea comerţului mondial.

6
Spiridon Pralea- Politici şi reglementări în comerţul internaţional, Editura Fundaţiei Academice ”Ghe. Zane”,
Iaşi, 1999, pg. 111-115

18
 La data intrării în vigoare a Acordului, părţile au convenit să desfiinţeze toate taxele
vamale de import şi orice taxe având efect echivalent cu excepţia produselor pentru care
taxele vamale de import şi taxele având efect echivalent vor fi eliminate progresiv în cursul
perioadei de tranziţie. Aceste angajamente vizează şi taxele vamale de natură fiscală cu
anumite excepţii. Astfel, Islanda, Elveţia şi Liechtenstein vor menţine taxele vamale de natură
fiscală la unele produse pe care nu le fabrică. În momentul în care ţările respective vor
produce produse de gen similar, taxele în cauză urmează să fie eliminate. Islanda va menţine
sistemul de taxe la exportul de produse din peşte, iar România va reduce treptat taxa de 0,5%
ad valorem pentru formalităţile vamale, până la completa ei eliminare, la finele anului 1997.

250
214
201 205
200 182 187
166
159
146
150 127
108
Export
101 99 101
100 Import
66

50

0
1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002

Figura nr.3– Relaţiile internaţionale ale României cu ţările

membre AELS în perioada 1996-2002

Din datele prezentate mai sus privind relaţiile comerciale ale României cu ţările
membre AELS se constată că s-a înregistrat o scădere a importurilor, şi a exporturilor în anul
1999, după care volumul acestor operaţiuni a crescut ajungând în anul 2001 la 127 milioane
USD exporturi şi 201 milioane USD importuri, iar în anul 2002, 187 milioane USD exporturi
şi 205 milioane USD importuri. Dintre ţările membre AELS, România efectuează cele mai
mari exporturi cu Elveţia. Astfel, cel mai mare volum al exporturilor cu această ţară s-a
înregistrat în anul 2000 de 58 milioane USD; în anul 2002 volumul a fost de 71 milioane
USD.

19
 Cele mai mari importuri provenite din ţările membre ale AELS s-au realizat din
Elveţia. Pe ansamblu, în perioada 1996-2002, cel mai mare volum al importurilor s-a realizat
în anul 1996, 214 milioane USD şi apoi în anul 2002, 205 milioane USD. Creşterea
importurilor în anul 2002 comparativ cu anul 2001 este cu 3 milioane USD ceea ce reprezintă
o creştere de 1,5 puncte procentuale (a se vedea tabelul nr.10 şi figura nr.13).
Tabelul nr.3 – Evoluţia importurilor României cu ţările membre
ale AELS în perioada 1996-2002 - milioane USD -
Nr crt Exporturi
Ţări 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002
1 Norvegia 19 16 21 17 27 31 45
2 Lichtenstein 2 1 3 1 1 1 4
3 Islanda 0 0 0 1 1 1 1
4 Elveţia 193 149 135 127 153 169 155
Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Anuarele Statistice pentru anii 1996, 1007 şi 2003,
Buletinele de comerţ exterior ale Institutului Naţional de Statistică.

Pe locul doi se situează importurile din Norvegia, volumul operaţiunilor crescând de la an la

an cu excepţia anului 1997 când s-a înregistrat o scădere de la 19 milioane USD în anul 1996
la 16 milioane USD în 1997 şi a anului 1999 când s-a înregistrat o scădere de la 21 milioane
USD în anul 1998 la 17 milioane USD.

3.2 Taxele vamale în contextul integrării României în U.E

În anul 1975, ca urmare a rezultatelor încurajatoare din comerţul bilateral (cu toate
neajunsurile cauzate de existenţa planului unic de export-import), s-a întremat un dialog de
lucru între CEE şi România. În urma acestui dialog, fără precedent în zona ţărilor socialiste, în
anul 1980 s-a semnat Acordul cu privire la produsele industriale care a însemnat în plan
politic o primă recunoaştere a CEE, din partea unei ţări din blocul estic, şi care, din punct de
vedere economic a avut o importanţă majoră în dezvoltarea schimburilor şi a produs o
anumită modernizare a industriei româneşti.
Posibilitatea încheierii unui acord de comerţ liber a apărut imediat după intrarea în
vigoare a Acordului de Comerţ. Acordul de comerţ liber s-a semnat la 1 februarie 1993 şi a
intrat în vigoare la 1 mai 1993.

20
 Comparativ cu angajamentele de deschidere a pieţei din partea UE, România a abordat
liberalizarea importurilor de produse industriale din Comunitate pe 4 niveluri şi într-o
perioadă de zece ani, perioadă de tranziţie cuprinsă în Acord.
Cele patru niveluri se referă la patru grupări de produse industriale pentru care se
aplică calendare diferite de eliminare a taxelor vamale.
Prima grupare este formată din produse nesensibile sau care nu se produc în România.
Din verificarea atentă a listei se poate concluziona că nu se prea produc nici în UE. Pentru
acestea, taxele vamale se elimină de la intrarea în vigoare a Acordului.
A doua grupare este formată din produse complementare, la care taxele vamale se
elimină în 5 ani de la intrarea în vigoare a Acordului, începând cu o reducere de 20 % în
primul an, 40 % în al doilea an, 60 % după trei ani, 80 % după patru ani şi 100 % după cinci
ani.
A treia grupare include produse sensibile, a căror liberalizare începe la trei ani de la
intrarea în vigoare a Acordului şi se termină în 9 ani, reducerea cu 50 % a taxelor vamale
producându-se la finele anului cinci.
A patra grupare de produse extrem de sensibile, include autoturismele şi produse
similare a căror taxe vamale s-au eliminat complet în 2003.
Ţinând cont de faptul că marea majoritate a importurilor din UE se cantonează în
gruparea a treia, precum şi de faptul că, la importul în România, nivelul taxelor vamale pentru
aceste produse, este de 15-35 %, caracterul de acord preferenţial este evident.
Aria de cuprindere a acestui sistem preferenţial este generoasă, mai ales în condiţiile
în care peste 65 % din exporturile României au ca destinaţie Uniunea Europeană.
Dacă, din punct de vedere al eligibilităţii mărfurilor industriale româneşti, practic nu
mai există nici un fel de problemă, regulile de origine convenite reflectă preocupările UE de a
asigura că beneficiile tarifare vor fi acordate numai produselor originare în România. Ţinând
cont de faptul că UE are Acorduri de Asociere din aceeaşi perioadă cu alte 6 state din Europa
Centrală şi de Est, precum şi datorită faptului că Acordul de Comerţ Liber cu statele AELS
este foarte asemănător în ceea ce priveşte regulile de origine şi că acestea au fost prelute şi în
Acordurile CEFTA, în anii 1995 şi 1996 s-a desfăşurat un amplu proces de armonizare a
regulilor de origine din acordurile europene şi includerea în acestea a cumulului de origine în
diagonală.

România şi Uniunea Europeană au convenit să aplice, începând cu 1 aprilie 2003,

contingente tarifare cu taxă vamală zero pentru o serie de produse agroalimentare. Printr-un

21
protocol încheiat cu Uniunea Europeană, România poate exporta în ţările comunitare, fără
taxe vamale, în cadrul unor cote anuale, 230.000 tone de grâu, 150.000 tone de porumb, 3000
tone de făină, 2600 tone de brânzeturi şi 3900 tone de carne de pasăre. De asemenea, Uniunea
Europeană poate exporta în România, fără taxe vamale, 125.000 tone de grâu, 50.000 tone de
porumb, 3000 tone de faină, 3900 tone de carne de pasăre şi 2600 tone de brânzeturi. 7

Concluzii
Din cele prezentate anterior reiese că taxele vamale fac parte din categoria
impozitelor indirecte. Ele sunt prelevate de oraganele fiscale ale şi se aplică numai în cazul
tranzacţiilor cu produse care trec frontiera vamală a statului.

Taxele vamale sunt stabilite sub forma unor cote procentuale proporţionale diferenţiate
în funcţie de bunurile importate sau sub forma unor sume fixe pe unitatea fizică de măsură a
mărfii.

În orice economie, taxele vamale au un rol complex, constituind în primul rând un

instrument prin care se asigură protecţia producţiei şi a producătorilor naţionali, lărgirea
cooperării economice şi, în al doilea rând, o sursă de venituri pentru bugetul de stat.
România utilzeaza numai taxe vamale de import care sunt stabilite şi percepute în
conformitate cu Tariful vamal de import.
Taxele vamale aduc un aport foarte redus, situându-se de regulă, pe ultimul loc in
cadrul impozitelor indirecte din punctul de veder al aporturilor. După anul 2000, scăderea
ponderii taxelor vamale în impozitele indirecte este mai accentuată, datorită în principal
creşterii activităţii de comerţ exterior cu ţările UE coroborat cu obligaţiile asumate de
România prin acordul de asociere cu UE privind diminuarea treptată a taxelor vamale
percepute în comerţul cu statele membre, până la desfiinţarea lor la
Taxele vamale rămân încă un important instrument de protecţie a economiilor
naţionale. Ele continuă să deţină un rol însemnat în domeniul concurenţei internaţionale pe
pieţele de mărfuri, astfel încât încadrarea la importul unui produs dintr-o anumită grupă de
taxe vamale este de natură să hotărască adesea realizarea sau nerealizarea tranzacţiei
comerciale sau să constituie un element important al contabilităţii acesteia

Bibliografie

7
Octavian Ghe. Botez - Politica comercială externă a României, , Editura Fundatiei Romania de maine,
Bucuresti, 2002, pg 161-165

22
1. Alexandru, Felicia- „Fiscalitate şi preţ în economia de piaţă”, Editura Economică,
Bucureşti, 2002

2. Botez, Octavia Gheorghe- „Politica comercială externă a României”, Editura

Fundaţiei România de mâine, Bucureşti, 2002

3. Belu, Mihaela, Cosmin Joldeş, Laura Marinaş- „Sistemul vamal”, Editura Economică,
Bucureşti, 2003

4. Corduneanu, Carmen- „Sistemul fiscal în ştiinţa finanţelor”, Editura Codecs,

Bucureşti, 1998

5. Pralea, Spiridon- „Politici şi reglementări în comerţul internaţional”, Editura Fundaţiei

Academice „Gheorghe Zane”, Iaşi, 1999

6. Sută, Nicolae, Sultana Sută- Selejan- „Comerţ internaţional şi politici comerciale

contemporane”, Editura Eficient, Bucureşti, 2003

www.mfinante.ro

23