Paradisurile fiscale

Turcu Andrei
Grupa B6
Anul II

1
Cuvinte cheie: parafis fiscal, sistem de impozitare, companie offshore.

1. Conceptul de paradis fiscal

Rădăcinile istorice ale paradisului fiscal le identificăm în Grecia antică, unde, pentru a scăpa
de taxa de 2 % asupra importurilor şi exporturilor, comercianţii se mută în insulele învecinate marelui
oraş, aflate în exteriorul acestuia. În Evul Mediu, în urma negocierilor hanseatice, oraşul Londra este
scutit de toate impozitele. Între secolele XVI şi XVII, Flandra constituia un adevarat paradis fiscal,
deoarece în porturile sale comercianţii aveau un minim de restricţii. În 1889 a doua bancă ca marime din
Canada, Bank of Nova Scotia, şi-a dechis o agenţie în Caraibe şi în Jamaica pentru a permite clienţilor sa
beneficieze de avantajele fiscale şi financiare în operaţiuni de comerţ internaţional. După al doilea
Razboi Mondial importanţa paradisurilor fiscale a crescut. Printre alţii, americanii - specialişti în societăţi
multinaţionale - au avut cele mai mari motive. Ei aveau în vedere diminuarea preţului de transfer a
profitului între societăţile fiice străine şi societatea mamă prin mijloacele evaziunii fiscale. Beneficiile
astfel neimpozitate, au servit la reinvestirea şi înnoirea mijloacelor de producţie.
Termenul de „paradis fiscal” include toate acele state care au impozitul pe profit zero sau
nesemnificativ pentru activităţi comerciale sau bancare şi se referă la ţările în care există trusturi off
shore şi în care nivelul general al taxelor şi impozitelor este foarte redus. Practic acestea sunt ţări în care
îşi desfăşoară preponderent activitatea firme cu capital străin, iar sucursalele respective sunt conduse de
catre cetăţeni ai ţării “adoptive”. O firma off shore este înregistrată într-o ţară în care de fapt nu
desfăşoară nici un fel de activităţi economice, astfel încât toate veniturile fiind obţinute în întregime din
afara graniţelor.
Paradisul fiscal este un loc unde anumite taxe sunt fie percepute la un nivel scăzut, fie nu
sunt percepute deloc. Această politică încurajează indivizii şi firmele bogate să investească în zone, care
altfel ar fi trecute cu vederea.
Acestea pot oferi profitabilitate maximă pentru afacerile derulate de firme sau persoane pe
teritoriul acestora, avantaje fiscale, reducerea impozitelor, confidenţialitate, diversificarea investiţiilor,
impozite foarte mici sau deloc, pot acorda avantaje speciale în ceea ce priveşte impozitele pentru
anumite persoane sau tranzacţii, garanteaza împotriva exproprierii, asigura un tratament egal de catre
guvern şi un control guvernamental minim, stabilitate politica şi economică, libertatea importului.
La nivel european s-a observat că o piedică importantă în depistarea tranzacţiilor ilegale şi
un mijloc la care criminalitatea economico-financiară apelează cu succes pentru a împiedica verificările
organelor de control fiscal îl constituie sistemul bancar. Paradisurile fiscale şi regimurile fiscale
preferenţiale considerate nocive, erodează bazele impunerii în alte ţări şi încrederea cetăţeanului în
eficienţa sistemelor fiscale în general.
Datorită presiunii internaţionale, unele dintre ţările considerate paradisuri fiscale au făcut
modificări legislative de natură a înlătura sintagma de „paradis fiscal” aplicată statelor respective.
Utilizarea paradisurilor fiscale le-a oferit americanilor pe lângă o impozitare mica şi mijlocul
de a deveni competitivi, fiind acum pe picior de egalitate cu firmele concurente a căror legislaţie
naţională le oferea numeroase facilităţi fiscale.

2
 Numim paradis fiscal un teritoriu în care personele fizice şi societăţile comerciale consideră
că sunt mai puţin punctionate fiscal decât în altă parte. 1

2. Avantajele oferite de paradisurile fiscale

a) beneficii oferite de paradisurile fiscale persoanelor fizice: impozitarea nulă sau scăzută.

b) beneficii oferite de paradisurile fiscale persoanelor juridice:

- în anumite ţări, beneficiile sunt impozitate în anul imediat următor realizarii lor, impozitul fiind calculat
pe ansamblul beneficiilor naţionale şi străine. Acest fapt permite întreprinderilor care au filiale în
străinătate să întâzie impozitarea care este subordonată repatrierii beneficiilor;

- aceste ţări sunt adesea folosite pentru a efectua tranzacţii de brevete, mărci şi procedee de fabricaţie,
care constituie bunuri incorporate;

- folosirea unui paradis fiscal facilitează elaborarea şi punerea în circulaţie a documentelor comerciale
justificând respectarea reglementărilor comerciale;

- investiţiile realizate nu mai antrenează impozite plus-valori în cazul cedării lor;

- conturile în monede convertibile şi secretul bancar pot uşura obligaţiile gestionarilor în perioada de
fluctuaţie a monedelor şi a impozitelor pe dobanzi;

- înfiinţarea unei filiale într-o asemenea ţară permite o mai mare supleţe şi o discreţie mărită în
gestiune;

- o filială înfiinţată într-o asemenea ţară poate fi utilizată de o întreprindere ca punct de cumpărare
pentru propriile sale mărfuri, care vor fi revândute uzinelor din străinătate, profitându-se de remizele
obţinute făra a pierde beneficiul vânzării;

- înfiinţarea unei filiale într-un paradis fiscal permite cumpărarea de material la preţul pieţei locale, fapt
care permite realizarea de beneficii neimpozabile;

- firmele mutinaţionale interesate să devină propriul lor asigurator, înfiinţeaza companii de asigurări
captive, datorită costurilor ridicate ale asigurărilor, precum şi datorita caracterului neasigurabil al unora
dintre activităţile lor.2

2. Sisteme de impozitare
In functie de sistemul de impunere practicat, paradisurile fiscale pot fi clasificate in trei categorii:

1
Caraiani Gheorghe, Cazacu Cornel, Zonele libere, Editura Economica, Bucureşti, 1995, pag 35-37
2
Idem., pag. 75

3
 - ţări în care veniturile realizate în străinătate sunt scutite total de impozitul pe profit. În această
situaţie se plăteşte o taxa anuală fixă. De exemplu Insulele Virgine, Belize etc.
- ţări în care baza de impozitare nu este profitul realizat ci valoarea capitalului social. De exemplu
Stiftungul din Liechtenstein datorează un impozit egal cu 0,1% din valoarea capitalului social, dar
nu mai putin de 1000 de franci elvetieni.
- ţări în care se impune un venit fix. Cel mai cunoscut paradis fiscal care utilizează acest sistem
este Cipru, unde firmele offshore plătesc un impozit de 4,25% din profitul realizat. 3

3. Compania offshore
Offshore - societate la limită - desemnează o companie care nu desfăşoară activitate comercială în ţara
în care a fost înmatriculată, ceea ce înseamnă că nu realizează venituri din ţara de rezidenţă. Teoretic,
companii offshore se pot înregistra în orice ţară din lume, dar nu peste tot se pot obţine şi avantaje
fiscale. Companiile offshore pot fi folosite în foarte multe domenii: domeniul bancar, imobiliar, transport
maritim, asigurări, proprietate intelectuală, investiţii, finanţe, servicii, comerţ, etc.

Cele mai des folosite forme de societati offshore sunt:

- Compania nerezidentă (non-rezident)

- International Business Company (I.B.C.)
- Companiile exceptate (exempt)
- L.L.C. (Limited Liability Company)
- Trustul4

a) avantajele companiilor offshore:

- Fiscalitatea redusă. În toate paradisurile fiscale regimul uşor de impozitare al companiilor offshore este
garantat prin lege. Fiscalitatea este zero sau aproape zero. Profitul acumulat de companiile offshore se
impozitează în statul de rezidenţă, iar aceste state fie nu aplică nici un impozit pe profitul obţinut, fie
acest impozit este foarte mic (max. 5%).

- Birocratie scazuta. Companiile offshore sunt scutite de obligaţia de a ţine contabilitatea, registrele
comerciale şi nu sunt obligate la prezentarea bilanţului contabil.

- Anonimitate. Datele de identificare ale acţionarilor şi ale administratorilor nu sunt publice. Protecţia
patrimoniului. Legea garanteaza dreptul de dispoziţie absolută a acţionarului asupra intregului
patrimoniu al companiei. Profitul companiei offshore poate fi utilizat oricând după voinţa beneficiarului
firmei.

3
Idem., pag. 80
4
Caraiani Gheorghe, Managementul zonelor companiilor offshore din zonele libere, Editura Lumina Lex, Bucureşti,
2002, pag. 104

4
- Infrastructura bine dezvoltată. Paradisurile fiscale oferă servicii perfecte de telecomunicaţii, sistem
bancar bine dezvoltat şi stabil.5

b) infiintarea unor firme offshore:

Companiile offshore sunt supuse reglementărilor din jurisdicţia de origine.

Numele. În unele paradisuri fiscale există restricţii cu privire la numele unei companii offshore. Nu vor fi
acceptate nume care conţin cuvinte precum Crown, Royal, iar cuvinte precum International, European,
National sunt acceptate numai in anumite conditii. Cuvinte precum Bank, Asigurări, Investiţii, Fond
necesita o anumită procedura de acordare precum şi îndeplinirea unor condiţii materiale înainte de
acordare.

Capitalul social. În ceea ce priveşte capitalul social, trebuie facută distincţia între jurisdicţia bazată pe
sistemul juridic anglo-saxon şi cel continental. Sistemul juridic anglo-saxon este mult mai flexibil. Această
flexibilitate este cea mai pronunţată în Caraibe. În sistemul juridic continental, mărimea capitalului social
şi modul de punere la dispoziţia firmei este riguros reglementată. De exemplu, în Liechtenstein, acţiunile
firmei trebuie subscrise şi achitate.

Acţiunile companiei. Acestea pot fi inregistrate sau la purtător. Deţinătorii de acţiuni înregistrate sunt
înregistraţi în documentele companiei, precum şi în evidentele publice de la Registrul Comerţului.
Acţiunile la purtător nu sunt nominale.

Memorandumul de asociere. Acesta este un document semnat de către acţionarii firmei prin care sunt
stabilite domeniile în care aceasta işi va desfăşura activitatea. Compania va fi autorizată să desfăşoare
doar activităţile nominalizate în acest document. În unele paradisuri fiscale se permite inserarea în acest
document a unui paragraf general în care se stipulează că firma are dreptul să desfăşoare acele activităţi
care din punctul de vedere al directorilor pot aduce profituri insemnate.

Actionarii. Acţionarii companiei pot fi atât persoane fizice cât şi persoane juridice. Aceştia sunt
deţinătorii legali ai companiei.

Directorii. Aceştia răspund de întreaga activitate a companiei, atât în faţa acţionarilor cât şi în faţa
autorităţilor.

Secretarul. Poate fi o persoană fizică sau o persoană juridică. Acesta păstreaza toate documentele
companiei şi este responsabil de relaţiile companiei cu Registrul Comerţului şi cu organizaţiile
guvernamentale.

Pentru infiintarea unei firme offshore este necesar:

- sediu social în ţara/teritoriul respectiv;

- contabilitatea firmei să se ţină în ţara/teritoriul respectiv (Andora, Hong Kong);

5
Idem., pag. 110

5
 - proprietarul să fie non-rezident pentru a beneficia de avantajele fiscale oferite (Bahamas, Jersey,
Bermude);
- ţinerea unei adunări generale în fiecare an (Irlanda, Hong Kong, Nauru, Bermude);
- un reprezentant în ţara/teritoriul respectiv (Insulele Virgine Britanice);
- instalarea administraţiei şi a conducerii în ţara/teritoriul respectiv (Uruguay);
- desfăşurarea celei mai mari părţi din activitate în străinătate;
- dovada referinţelor bancare ale acţionarilor (Gibraltar);
- cel puţin un secretar rezident (Cook).

Înmatricularea companiei se poate face foarte rapid (24 ore) fără a fi necesară prezenţa proprietarului.
Totuşi, pentru a putea fi înfiinţate şi pentru a putea funcţiona, aceste companii trebuie să respecte
condiţii suplimentare legate de extrateritorialitatea activităţilor lor şi de domiciliere. 6

c) contabilitatea:

Din punctul de vedere al obligativităţii ţinerii contabilităţii, în funcţie de locul unde işi au sediul social
firmele offshore se impart în:

- firme care nu trebuie să ţina nici un fel de contabilitate, fiind obligate doar la plata unei taxe fixe
(Bahamas, Belize etc.);
- firme care sunt obligate la ţinerea contabilităţii. De exemplu Irlanda, Cipru, Uruguai, etc.

d) organizarea companiilor offshore:

Deşi, în majoritatea paradisurilor fiscale nu există nici îngrădire legală cu privire la

proprietarii sau directorii companiilor offshore, există şi unele jurisdicţii care impun anumite condiţii pe
care trebuie să le îndeplinească proprietarii sau managerii acestor companii. Astfel, în anumite ţări care
reprezintă paradisuri fiscale se stabileşte prin lege numărul proprietarilor/directorilor (de exemplu: în
Panama, companiile trebuie să aibă cel puţin trei directori).
Alte ţări impun condiţii cu privire la naţionalitatea directorilor, urmărindu-se să se asigure
locuri de muncă cetăţenilor statului în care firma este înmatriculată (în Liechtenstein de exemplu, cel
puţin unul din directori trebuie să fie cetăţean al acestui stat). 7

e) publicitatea datelor directorilor/proprietarilor:

De cele mai multe ori proprietarii companiilor offshore folosesc directori şi acţionari
imputerniciţi pentru a păstra anonimatul şi confidenţialitatea. Datele privind identitatea
directorilor/proprietarilor nu trebuie comunicate autorităţilor (de exemplu, Bahamas, Belize, Insulele
Virgine).
În Panama, de exemplu în registrul Comerţului se înregistrează numai datele de identitate
ale directorilor, dar nu şi ale proprietarilor. Atât directorii, cât şi proprietarii sunt trecuţi în registre
publice (de exemplu Cipru). Atunci când adevăraţii proprietari nu doresc ca numele lor să apară în actele
6
Paul Diaconu, Cum fac banii contabilii? Evaziune fiscală. Paradisuri fiscale. Contablitate creativă, Editura
Economică, Bucureşti, 2004, pag. 204
7
Manailă Adrian, Companiile offshore sau evaziunea fiscală legală, Editura Tribuna Econimică, 1997, pag. 163

6
constitutive ale societăţii se recurge la utilizarea proprietarilor/directorilor nominalizaţi. Astfel, contra
cost, una sau mai multe persoane acceptă să fie trecute în actele constitutive. De obicei funcţionarii
nominalizaţi apar numai în actele constitutive. Toate aceste operaţii se execută contra cost. 8

Exemple de ţări/teritorii considerate paradisuri fiscale

Antilele Olandeze
Autorităţile care guvernează cele patru insule ale Antilelor Olandeze au adoptat legislaţia
„offshore” prin care reduc cu 90 de procente impozitul pentru unele venituri pasive derivate de
companiile locale competente. Din anul 1940, guvernul Antilelor Olandeze a creat un climat favorabil
pentru companiile „offshore”. În fiecare an, aproximativ 3.600 de miliarde din banii companiilor străine
circulă prin băncile din Antilele Olandeze şi din Olanda. Antilele Olandeze sunt şi noua casă a Quantum
Fund deţinut de investitorul de origine maghiară George Soros, dar şi a sucursalelor a mai mult de 50 de
bănci internaţionale printre care ABN AMRO si Deutsche Bank.

Hong Kong
Fără impozit pe salariu, fără taxe pentru profiturile realizate din vânzarea investiţiilor
capitale şi multe deducţii de la plata contribuţiilor către stat pentru persoanele fizice. În Hong Kong însă
există o taxă pe venit standard de 16% şi o taxa pentru corporaţii de 17,5%. Guvernul Regiunii
Administrative Hong Kong s-a angajat să dezvolte într-atât legislaţia pentru taxe şi finanţe încât această
zonă să devină cel mai important paradis fiscal din Asia. În acest scop, autorităţile au eliminat impozitele
pe proprietăţi şi moşteniri. Şi este un mare pas înainte ţinând cont că până acum guvernul de la Hong
Kong aduna anual din taxele pe moşteniri aproape 200 milioane de dolari. Restul taxelor sunt atât de
mici încat oraşul poate fi considerat un veritabil paradis fiscal.

Elvetia
Străinii care devin rezidenţi ai acestei ţări pot găsi aici paradisul fiscal pe care şi l-au dorit.
Asta, după ce anterior şi-au negociat venitul care va fi taxat în cantonul administrativ în care vor locui. În
general, venitul care urmează să fie taxat este egal cu de cinci ori suma plătită pentru chiria unei
locuinţe. Comisia Europeană lupta de ceva vreme împotriva regimului fiscal din Elveţia motivând că
scutirile de impozit acordate companiilor care-şi stabilesc cartierele centrale aici sunt de fapt ajutoare de
stat ilegale care trebuie eliminate. Potrivit oficialilor elveţieni, această politică fiscală aplicată
companiilor străine aduce anual economiei aproximativ 2,39 miliarde de dolari.

Liechtenstein
Micul principat apară cu îndârjire orice secret bancar încă din 1926. Liechtenstein este unul
dintre cele mai „bătrâne” paradisuri fiscale din lume. Familiile regale ale Marii Britanii, Belgiei şi
Luxemburgului se numără printre cei care apreciază profesionalismul şi discreţia oferite de instituţiile
financiare din principat. Liechtenstein este guvernată de aceeaşi familie aristocratică de 800 de ani şi
mica ţară este recunoscuta pentru cele mai bune servicii de private banking din lume. Aşa că principatul
8
Idem., pag. 205

7
este un magnet pentru cei cu conturi semnificative. Oficialităţile de aici nu percep taxe pentru
majoritatea companiilor sau proprietăţilor deţinute de străini.

Insulele Cayman
Insulele Cayman sunt teritoriu dependent de Marea Britanie, unul dintre cele mai renumite
paradisuri fiscale. Zero taxe pentru companiile sau rezidenţii străini. Aici sunt localizate 40 dintre cele
mai mari bănci din lume. În iunie 2000, organizaţiile multilaterale au catalogat oficial Insulele Cayman
drept un paradis fiscal, dar şi ca un teritoriu necooperant în lupta împotriva spălării banilor negri.
Răspunsul autorităţilor de aici a fost limitarea confidenţialitătii informaţiilor bancare. Mişcarea a ajutat
Insulele Cayman să fie eliminate de pe lista teritoriilor necooperante.

Singapore
Localizat strategic, Republica Singapore are reputaţia de a fi un centru financiar atractiv
pentru fondurile „offshore”. Cu toate acestea, aceasta „Elveţie a Asiei” nu este căutată pentru taxele
foarte mici pentru că în majoritatea ţărilor din această zonă impozitele sunt nesemnificative. Singapore
atrage bogaţii Asiei mai degrabă pentru politicile bancare care protejeaza informaţiile legate de situaţia
financiară a clienţilor. Legislatia legată de confidenţialitatea informaţiilor bancare a intrat în vigoare în
anul 2001 şi de atunci republica este recunoscută prin stricteţea cu care este pusă în aplicare aceasta
lege. Iar Singapore nu renunţă la aceste reguli în ciuda presiunilor venite din partea guvernelor străine.

Bahamas
În Bahamas nu există taxe pe venit personal şi nici pentru profiturile realizate din vânzarea
investiţiilor capitale. Rezidenţii temporari sunt nevoiţi însă să platească un procent din valoarea
proprietăţii deţinute. Bahamas se numără printre paradisurile fiscale care se transformă rapid în centre
financiare proeminente care pot rivaliza oricând cu oraşe industriale ca Los Angeles, Chicago, Londra,
Tokyo şi New York.

Isle of Man
Regiunea are propriul guvern, dar este încă dependentă de Marea Britanie. Cu toate
acestea oficialii din Isle of Man administrează dupa bunul plac lucruri importante cum ar fi taxele.
Această jurisdicţie este de mulţi ani considerată un paradis fiscal, dar şi unul dintre cele mai sigure şi mai
atractive astfel de zone „offshore”. Aici nu există taxe pentru profiturile realizate din vânzarea
investiţiilor capitale sau impozite pentru transferurile de capital şi nici taxe de timbru. Există însa un TVA
şi o taxa pe venit, dar care nu depasesc 18%. În plus, guvernul reduce constant acest procent, ajungând
până acum şi la nivelul de 10%. Autorităţile speră ca, în următorii patru ani, corporaţiile nu vor mai fi
taxate cu niciun impozit pe profit.

Panama

8
 Numită şi „Elvetia Americii Latine”, Panama oferă o infrastructură financiară solidă, iar
rezidenţii străini, cât şi corporaţiile sunt scutiţi de taxe. În plus, costurile de trai şi cele administrative
sunt minime. Dar cum ţara este în plină dezvoltare tinde să devină neîncăpătoare pentru numărul mare
de străini care apelează la serviciile financiare de aici.

Gibraltar
Pentru a deveni rezident permanent al Gibraltarului este nevoie de doua scrisori de
recomandare prin care guvernul te caracterizeaza ca fiind demn de noul statut. Persoanele fizice plătesc
taxe doar pentru primii 90.000 de dolari din venitul total, ceea ce reprezintă un maximum de 56.000 de
dolari, indiferent de suma din cont. În Gibraltar, companiile sunt practic scutite de plata contribuţiilor
către stat atât timp cât nu desfăşoară activităţi aici. Ele contribuie la bugetul local cu 200 de milioane de
dolari anual. Aici există totuşi taxe de timbru, pentru proprietăţile deţinute şi taxe de import. Deşi
Gibraltarul este practic localizat în Spania, regiunea este de fapt un paradis fiscal britanic independent. 9

Bibliografie

9
Dan Drosu Şaguna, Tratat de drept financiar şi fiscal, Editura All Beck, Bucureşti, 2001, pag. 659-663

9
1. Caraiani G., Managementul zonelor companiilor offshore din zonele libere, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 2002
2. Caraiani G., Cazacu C., Zonele libere, Editura Economica, Bucureşti, 1995
3. Diaconu P., Cum fac banii contabilii? Evaziune fiscală. Paradisuri fiscale. Contablitate creativă,
Editura Economică, Bucureşti, 2004
4. Manailă A., Companiile offshore sau evaziunea fiscală legală, Editura Tribuna Econimică, 1997
5. Şaguna D. D., Tratat de drept financiar şi fiscal, Editura All Beck, Bucureşti, 2001

10