Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DEFINITIE
Cea mai simpla definitie pe care o putem da unui paradis fiscal este un loc unde anumite taxe
sunt percepute la un nivel foarte redus sau chiar nu se percep deloc. Acest fapt incurajeaza
indivizii bogati si / sau firme sa migreze spre aceste jurisdictii.
Incercarea de a define un anumit paradis fiscal ramane sub semnul incertitudinii intrucat
diferitele jurisdictii tind sa fie paradisuri pentru diferite tipuri de impozite sau pentru diferite
tipuri de activitati ,companii sau persoane. De asemenea harta mondiala a paradisurilor fiscale
cunoaste evolutii de la o perioada la alta , unele paradisuri dispar lasand loc aparitiei altora.
Adams (2003) considera paradisul fiscal „ un fel de sanctuar economic, un oras modern sau
un refugiu pentru cei asupriti de legile fiscale ale propriei tari”.
The Modern Dictionary for the Legal Professions considera paradisul fiscal ca un „adapost
(tax shelter) intr-o tara straina care este preferata altor tari datorita fortei de munca educate,
sistemului de comert modern, tehnologiei avansate, cailor moderne de transport si climatul
economic si politic favorabil”.
The Economist subliniaza ca un paradis fiscal se identifica ca fiind „ o zona cu o compozitie a
structurii fiscale stabilita deliberat pentru a exploata avantajele cererii mondiale de oportunitati
de evaziune fiscala”.
OECD(2001) identifica trei factori cheie in definirea unui paradis fiscal. Considera o
jurisdictie ca si paradis fiscal daca indeplineste urmatoarele criterii:
1. lipsa impozitelor sau doar impozite nominale, aceste jurisdictii oferindu-se ca un loc
pentru evadarea nerezidentiilor din calea fiscalitatii apasatoare a tarii de rezidenta
2. lipsa unui schimb efectiv de informatii. Paradisurile fiscale au in mod tipic legi si
practici administrative care le permit indivizilor si societatilor sa beneficieze de stricta
confidentialitate
3. lipsa transparentei in prevederile legislative si administrative.
Nicolae Hoanta (1997) afirma ca paradisurile fiscale sunt „centre financiare care ofera
conditii de impozitare mai favorabile”.
Carmen Corduneanu (1998) defineste paradisul fiscal ca „orice tara care este considerata ca
atare si care se vrea astfel sau orice teritoriu in care persoanele fizice sau societatile au impresia
de a fi impuse mai putin decat altundeva”.
[1]
Mai tarziu asemena politici au fost folosite cu succes in Anglia sau Flandra si multe alte state
medievale . intre secolele XVI-XVII Flandra a fost primul paradis fiscal. In anul 1989 Banca
Noua Scotie, a doua ca vechime din Canada deschide primul sau birou la Jamaica, pentru a
permite clientilor sai sa profite de avantajele fiscale de care beneficiau aici operatiile bancare si
de credit international. PF, ca si spalarea banilor, au o istorie indelungata, printre investitorii
acestei institutii numarandu-se si piratii ce actionau in zona Oceanului Atlantic, in sec. al XVII-
lea, si care aveau identificate localitati, locuri si chiar camatari, unde depozitau comorile sau
averile rezultate din jefuirea navelor comerciale.
Incepand cu anii 1920, companiile americane, britanice si scandinave au utilizat Panama si
Liberia pentru a-si inmatricula vasele. In conditiile schimbarii ”rezidentei” si ”domiciliului”,
firmele reuseau sa evite impozitul pe profitul activitatii lor, precum si retinerea la sursa a
dividendelor platite catre eventualii actionari nerezidenti. Din acel moment, offshore-ul a devenit
din ce in ce mai important.
Dupa al doliea Razboi Mondial importanta PF a crescut. Din punct de vedere istoric, tipul
practicilor de PF adoptate difera in functie de caracteristicile sistemului fiscal al unui stat la un
moment dat.
Daca pana la inceputul secolului XX, majoritatea paradisurilor fiscale erau orientate spre
oferirea unor scutiri de taxe vamale, odata cu introducerea impozitului pe venitul individual si
apoi si apoi a impozitului pe profit, s-au reorientat spre oferirea de scutiri legate de acestea. Desi
in anii ’80-90 statele dezvlotate au realizat o liberalizare financiara,totusi paradisurile fiscale au
rezistat acestei lovituri concurentiale, aruncand in lupta o serie de argumente suplimentare: regim
fiscal mult mai atragator, confidentialitate stricta a operatiunilor, infrastructura si personal bine
pregatit.
[3]
B. Notiunea de paradis fiscal secundar ar putea parea inexacta, dar in aceasta grupa se
includ atat tari mici cat si tari industrializate, in care nivelul de impunere a anumitor
forme de venit este ridicat, dar in care exista dispozitii legale cu caracter particular, care
pot fi utilizate intr-o operatiune de planificare fiscala de catre investitori.
Din categoria micilor entitati teritoriale sunt relevante urmatoarele: Vatican,
Republica Malteza, Polinezia Franceza, Insulele Tonga, Haiti.
Caracterizate printr-o suprafata mica si o populatie redusa numeric, fara a indeplini
toate caracteristicile paradisurilor fiscale principale, acestea
- fie ca nu aplica nici un fel de impunere fiscala
- fie ca anumite venituri realizate de persoanele fizice sau societati nu sunt impuse
- fie ca acorda exonerari pentru activitatile desfasurate de anumite societati nu sunt
impuse
- fie cotele sunt mult mai reduse.
La randul lor tarile industrializate pot deveni un punct de atractie pentru activitatile
desfasurate de unele societati. Tari ca SUA, Franta, Italia, sunt doar cateva exemple care reflecta
faptul ca denuntarea PF ca instrumente eficiente de evaziune fiscala este uitata repede cand
interesul primeaza. Paradisurile fiscale pot fi clasificate in 3 categorii in functie de sistemul de
impunere al acestora:
a) tari in care veniturile realizate in strainatate sunt scutite total de impozit pe profit, in acest
caz se plateste o taxa anuala fixa, de exemplu in Insulele Virgine, Bahamas, Belize
b) tari in care baza de impozitare nu este profitul, ci valoarea capitalului social, de exemplu
Liechtenstein
c) impozitarea in sistem lunar, indiferent de valoarea profitului realizat se impune un venit
fix.
La prima vedere pare neimportanta tara in care s-ar infiinta o companie offshore, daca
pornim de
la premisa ca majoritatea acestora au un nivel de impozitare zero si o confidentialitate absoluta a
informatiei. Cu toate acestea, diferite tari dintre cele care ofera o legislatie de paradis fiscal au
dobandit specific propriu.
Astfel:
Panama, Gibraltar, Malta si Liberia s-au specializat pe industrie de shipping
Bahamas, Cayman si Luxemburg pe industira financiar-bancara
Monaco, Insula Man, Hong-Kong pe managementul valorilor mobiliare, imobiliare,
financiare.
O alta impartire a PF s-ar putea face pe zone geografice. Tarile din bazinul Caraibe isi fac
foarte mare reclama pe piata SUA si Canada, iar pe de alta parte Insulele Canalului Manecii si
Insula Man incearca sa recruteze cat mai multi clienti din Marea Britanie.
In fapt, fiecare om de afaceri sau companie se decide asupra locului de infiintare a unei firme
offshore bazandu-se pe elemente cum ar fi :
1. credibilitatea: o jurisdictie ca aceea din insula Nauru sau Vanuatu sunt binecunoscute ca
paradis fiscal folosit pentru escrocherii financiare
2. facilitati locale
3. analize juridico-economice complexe legate de scopul crearii companiei si piata in care
va actiona, analiza in care trebuie luati in calcul mai multi factori.
Orlov (2004) analizand PF din punct de vedere al dreptului international public evidentiaza
urmatoarele categorii de jurisdictii:
[4]
uniuni supranationale
state suverane
teritorii dependente cvasi suverane, precum teritoriile afiliate SUA- Insulele din Caraibe
unitati autonome cu suveranitate limitata precum regiuni in interiorul unei tari, de
exemplu Hong Kong
regiuni ale unor tari, de exemplu Campione din Italia
localitati cu regim de zone libere
Este important de identificat acest statut al paradisului fiscal intrucat se pot identifica si
interesele predominante in politica unui anume PF, aflat intr-o anumita zona de influenta.
De asemenea dupa clientii pe care ii tintesc paradisurile fiscale se pot clasifica:
paradisuri fiscale pentru indivizi ( ofera o rata de impozitare redusa pentru veniturile
personale, de ex. In Monaco)
paradisuri fiscale pentru societati (sunt marea majoritate)
Kudrle si Eden (2003) clasifica paradisurile fiscale, in 4 categorii, dupa functia principala pe
care o indeplinesc:
Production Heaven – paradisuri de productie: paradisuri care atrag o activitate de
productie efectiva spre deosebire de „centrele de hartie”, care au o activitate mult mai
fictiva, doar pentru inregistrarea tranzactiilor. Aceste paradisuri atrag investitii straine
concretizate in diverse activitati prin strategia de impozitare redusa, de ex. in Irlanda
Headquarters heaven- paradisuri pentru cartierele generale ale multinationalelor:
ofera impozite pe profit reduse, creand astfel avantaje fiscale firmelor incorporate, unele
paradisuri fiscale fiind dispuse sa negocieze chiar cu marile multinationale, exemple
Belgia si Singapore
Sham heavens- adapostesc activitati fictive, desfasurate in cu totul alte locatii. In aceasta
categorie intra paradisurile din Caraibe sau Pacific. Unele din acestea au deveni
headquarters heavens. Aceste paradisuri fiscale au facilitat dezvoltarea fenomenului de
„inversiune a societatii”, fenomen prin care societati din infernuri fiscale au ales sa isi
declare sediul in aceste paradisuri fiscale
Secrecy heavens- paradisuri specializate in confidentialitate si secret financiar privind
tranzactiile derulate, pe langa avantajele de natura fiscala, precum Elvetia sau
Luxemburg.
Nu se poate afirma ca una sau alta din aceste clasificari este mai riguroasa.
De mentionat ca aceste clasificari au caracter pur teoretic si sunt prezentate doar pentru a
se reliefa anumite calificative sau caracteristici predominante ale paradisurilor fiscale cu
exemplificari.
In practica nu exista PF care sa se incadreze perfect dupa criteriile prezentate intr-o
anumita categorie. De asemenea caracterul relativ al clasificarii este dat si de factorul timp
sub influenta caruia pot aparea modificari prin schimbarea statutului de paradis care poate
inceta in orice moment, in functie de considerente politice sau economice. Avem in vedere in
acest caz de exemplu conditiile impuse de UE unor tari, precum Cipru, de a elimina treptat o
parte din facilitatile fiscale.
[5]
Primele paradisuri fiscale au foste cele europene, urmate fiind de cele de pe continentul
american iar cele mai recente sunt cele asiatice. Marea majoritate a PF sunt state mici, cu o
populatie sub un milion de locuitori. Anthony Johns le imparte in 3 tipuri de state:
◊ State enclave inchise precum Andora, Liechtenstein si Luxemburg
◊ Enclave de coasta ca Maroc sau Hong Kong
◊ State insula: Insulele Cayman, British Virgin Islands, Bermuda.
Paradisurile fiscale au cunoscut nu doar o specializare pe tipuri de impozite, activitati
sau companii, ci au dobandit si o specializare regionala, cu toate ca acum in conditiile
globalizarii barierele care tin de distanta si comunicatie nu mai reprezinta o problema. Distributia
pe continente a paradisurilor fiscale este prezentata in tabelul urmator.
Aceasta specializare regionala deriva in primul rand din sistemul legislativ practicat si
datorita inclinatiei manifestate de utilizatorii paradisurilor fiscale de a le alege pe cele aflate in
imediata proximitate. De exemplu, utilizatorii vesteuropeni prefera Channel Islands ori Monaco,
Luxemburg sau Liechtenstein, iar utilizatorii din sud-estul Europei se indreapta cu predilectie
spre Cipru. Contribuabilii americani incearca sa evite impozitele alegand paradisurile fiscale din
Caraibe sau din America Centrala, pe cand utilizatorii asiatici aleg Hong Kong sau Singapore, iar
contribuabilii din Australia se orienteaza spre Vanuatu.
[6]
Dar nu exista o regula in acest sens, ci este vorba mai degraba doar de o inclinatie a
utilizatorilor. In prezent exista din ce in ce mai multe tranzactii care trec prin cele mai
indepartate paradisuri fiscale, fara ca distanta sa reprezinte o problema.
Factorul geografic in alegerea unui paradis fiscal are din ce in ce mai putina importanta,
accentul cazand in principal pe specializarea serviciilor oferite de un paradis fiscal.
Ponderea PF in lume
Paradisuri fiscale Ne-paradisuri fiscale
Sursa:prelucrari dupa OECD(2000), Hines & Rice (1994), Diamond & Diamond (2002)
Ca si numar de tari paradisurile fiscal reprezinta aproximativ 21% din tarile globului, adica
49 de paradisuri (fie tari sau teritorii ) si 185 tari ne-paradis fiscal, deci a 5- a parte din tarile
globului au statutul de paradis fiscal.
Ponderea PF pe continente
Europa 31%
Asia 23%
America 46%
Sursa:prelucrari dupa OECD(2000), Hines & Rice (1994), Diamond & Diamond
(2002)
[7]
Se remarca faptul ca cea mai mare parte a paradisurilor fiscale se concentreaza pe continentul
american( aproape jumatate din totalul paradisurilor la nivel mondial), in special in zona
Caraibelor( Bahamas, Bermude, Belize etc.), urmand apoi continentul european iar in ultimul
timp paradisurile din Asia au cunoscut o evolutie spectaculoasa.
[8]
7. Volumul afacerilor: un factor important il constituie existenta unei piete locale care sa
constituie o baza sigura pentru dezvoltarea unor operatiuni in strainatate.
8. Controlul si timpul necesar crearii unei societati: pentru stimularea investitiilor straine
trebuie sa se asigure conditii competitive si costuri rezonabile, iar formalitatile legale
trebuie sa fie simple si usor de realizat
9. Regimul fiscal: alaturi de facilitatile fiscale acordate, prezinta importanta
10. Acordurile fiscale: investitorii solicita in mod expres garantii scrise pentru afacerile
initiale in scopul protejarii acestora impotriva aparitiei riscului unei atitutdini negative
fata de straini, asigurandu-se ca regimul fiscal favorabil va fi mentinut, ca se vor putea
repatria capitalurile si transfera profiturile in caz de nationalizare sau expropriere
11. Acordarea de garantii specifice- investitorii solicita in mod expres garantii scrise pt
afacerile initiate
B.Factori particulari care influenteaza alegerea unui paradis fiscal sunt determinati de motivatia
si situatia individuala a persoanei fizice si juridice si privesc:
1. Domiciliul sau rezidenta persoanei fizice si influenta schimbarii acesteia, deoarece in
lume intre interpretarea juridica si cea fiscala a conceptelor de rezidenta si domiciliu nu exista o
standardizare, statele stabilesc impunerea veniturilor persoanei fizice fie in functie de domiciliu
sau rezidenta, fie in functie de nationalitate . Obligatiile care revin contribuabililor, stabilite prin
legislatia fiscala depind de rezidenta sau domiciliul acestora in tarile de plecare. Persoanele care
doresc sa-si schimbe rezidenta sau domiciliul pot avea probleme fiscale atat in tara de unde
pleaca cat si-n tara unde se duc , probleme ce privesc in special impozitele pe avere, donatii,
succesiuni si venit
2. Sediul societatilor si transferul acestora
De asemenea trebuie evaluate riscurile pe care le comporta schimbarea sediului unei societati.
Astfel, transferarea sediului societatii, in tari precum Canada si Liechtenstein, trebuie aprobata
de guvern, in timp ce in Elvetia trebuie acceptul persoanelor creditoare. In multe tari se considera
ca transferarea fictiva a sediului societatii nu are nici un efect asupra impunerii profiturilor
societatii
3.Transferul capitalurilor
Presupune analiza modului de reglementare a schimburilor in tara de plecare. Astfel, unele tari
aproape au lichidat controlul schimburilor, dar exista si tari care nu permit transferul capitalurilor
spre paradisuri fiscale, decat dupa obtinerea unei declaratii de la autorul transferului si aprobarea
din partea administratiei fiscale
4. Accesibilitatea paradisului
Aici se au in vedere urmatoarele aspecte:
- Posibilitatea obtinerii vizei de intrare
- Posibilitatea de a cumpara sau a inchiria o locuinta
- Mijloace de transport convenabile
- Costul operatiunilor
- Mijloace de transport rapide la preturi care sa nu fie prohibitive
- Limba vorbita
Antilele Olandeze
Autorităţile care guvernează cele patru insule ale Antilelor Olandeze au adoptat legislaţia
„offshore" prin care reduc cu 90 de procente impozitul pentru unele venituri pasive derivate de
companiile locale competente. Din anul 1940, guvernul Antilelor Olandeze a creat un climat
favorabil pentru companiile „offshore". În fiecare an, aproximativ 3.600 de miliarde din banii
companiilor străine circula prin băncile din Antilele Olandeze şi din Olanda. Antilele Olandeze
sunt şi noua casă a Quantum Fund deţinut de investitorul de origine maghiară George Soroş, dar
şi a sucursalelor a mai mult de 50 de bănci internaţionale printre care ABN AMRO şi Deutsche
Bank.
Hong Kong
Fără impozit pe salariu, fără taxe pentru profiturile realizate din vanzarea investiţiilor capitale
şi multe deducţii de la plata contribuţiilor către stat pentru persoanele fizice. În Hong Kong însă
există o taxă pe venit standard de 16% şi o taxă pentru corporaţii de 17,5%. Guvernul Regiunii
Administrative Hong Kong s-a angajat să dezvolte într-atat legislaţia pentru taxe şi finanţe încat
această zonă să devină cel mai important paradis fiscal din Asia. În acest scop, autorităţile au
eliminat impozitele pe proprietăţi şi moşteniri. Şi este un mare pas înainte ţinand cont că pană
acum guvernul de la Hong Kong aduna anual din taxele pe moşteniri aproape 200 milioane de
dolari. Restul taxelor sunt atat de mici încat oraşul poate fi considerat un veritabil paradis fiscal.
Elveţia
Străinii care devin rezidenţi ai acestei ţări pot găsi aici paradisul fiscal pe care şi l-au dorit.
Asta, după ce anterior şi-au negociat venitul care va fi taxat în cantonul administrativ în care vor
[10]
locui. În general, venitul care urmează să fie taxat este egal cu de cinci ori suma plătită pentru
chiria unei locuinţe. Comisia Europeană luptă de ceva vreme împotriva regimului fiscal din
Elveţia motivand că scutirile de impozit acordate companiilor care-şi stabilesc cartierele centrale
aici sunt de fapt ajutoare de stat ilegale care trebuie eliminate. Potrivit oficialilor elveţieni,
această politică fiscală aplicată companiilor străine aduce anual economiei aproximativ 2,39
miliarde de dolari.
Liechtenstein
Micul principat apără cu îndarjire orice secret bancar încă din 1926. Liechtenstein este unul
dintre cele mai „bătrane" paradisuri fiscale din lume. Familiile regale ale Marii Britanii, Belgiei
şi Luxemburgului se numără printre cei care apreciază profesionalismul şi discreţia oferite de
instituţiile financiare din principat. Liechtenstein este guvernată de aceeaşi familie aristocratică
de 800 de ani încoace şi mica ţară este recunoscută pentru cele mai bune servicii de private
banking din lume. Aşa că principatul este un magnet pentru cei cu conturi grase. Oficialităţile de
aici nu percep taxe pentru majoritatea companiilor sau proprietăţilor deţinute de străini.
Insulele Cayman
Să faci snorkeling şi scuba diving cat este ziua de lungă? Unde altundeva decat în Insulele
Cayman, teritoriu dependent de Marea Britanie, unul dintre cele mai renumite paradisuri fiscale.
Aici chiar este raiul pe pămant. Zero taxe pentru companiile sau rezidenţii străini. Aici sunt
localizate 40 dintre cele mai mari bănci din lume. În iunie 2000, organizaţiile multilaterale au
catalogat oficial Insulele Cayman drept un paradis fiscal, dar şi ca un teritoriu necooperant în
lupta împotriva spălării banilor negri. Răspunsul autorităţilor de aici a fost limitarea
confidenţialităţii informaţiilor bancare. Mişcarea a ajutat Insulele Cayman să fie eliminate de pe
lista teritoriilor necooperante.
Singapore
Bahamas
[11]
Un paradis pentru iubitorii de golf şi unul pentru cei care vor să scape de impozitele mari
care trebuie plătite către stat. În Bahamas nu există taxe pe venit personal şi nici pentru
profiturile realizate din vanzarea investiţiilor capitale. Iar cei care au rude bogate pot dormi
liniştiţi. Statul nu le va înjumătăţi moştenirea. Rezidenţii temporari sunt nevoiţi însă să plătească
un procent din valoarea proprietăţii deţinute. Dar înotatul cu delfinii face toţi banii. Bahamas se
numără printre paradisurile fiscale care se transformă rapid în centre financiare proeminente care
pot rivaliza oricand cu oraşe industriale ca Los Angeles, Chicago, Londra, Tokyo şi New York.
Isle of Man
Regiunea are propriul guvern, dar este încă dependentă de Marea Britanie. Cu toate acestea
oficialii din Isle of Man administrează după bunul plac lucruri importante cum ar fi taxele.
Această jurisdicţie este de mulţi ani considerată un paradis fiscal, dar şi unul dintre cele mai
sigure şi mai atractive astfel de zone „offshore". Aici nu există taxe pentru profiturile realizate
din vanzarea investiţiilor capitale sau impozite pentru transferurile de capital şi nici taxe de
timbru. Există însă un TVA şi o taxă pe venit, dar care nu depăşesc 18%. În plus, guvernul
reduce constant acest procent, ajungand pană acum şi la nivelul de 10%. Autorităţile spară ca, în
următorii patru ani, corporaţiile nu vor mai fi taxate cu niciun impozit pe profit.
Panama
Unii o numesc „Elveţia Americii Latine", dar locuitorii republicii afirmă cu tărie că în ţara
lor se trăieşte mult mai bine decat acolo. Panama oferă o infrastructură financiară solidă, iar
rezidenţii străini, cat şi corporaţiile sunt scutiţi de taxe. În plus, costurile de trai şi cele
administrative sunt minime. Dar cum ţara este în plină dezvoltare tinde să devină neîncăpătoare
pentru numărul mare de străini care vor „să iasă la pensie" aici. Preţul unei proprietăţi pe plajă
ajunge la 140.000 de dolari. Celebrităţi ca actorii Angelina Jolie şi Brad Pitt, care, recent, şi-au
cumpărat un apartament în zonă pentru 10,2 milioane de dolari, Mick Jagger, solistul de la
Rolling Stones, şi actorul Mel Gibson s-au lăsat şi ei seduşi de mirajul Panama.
[12]
Cu alte cuvinte este vorba despre companii care nu desfasoara care nu desfasoara activitati
comerciale in tara in care au fost inregistrate si care, din punct de vedere al actelor comerciale
savarsite, sunt considerate ca fiind firme straine. O companie offshore nu realizeaza venituri in
tara in care a fost inmatriculata. Teoretic, companiile offshore se pot infiinta in orice tara din
lume, dar nu peste tot se pot obtine si avantaje fiscale.
Industria offshore aduce venituri considerabile bugetului statelor considerate paradisuri
fiscale. Pe langa aceasta se creeaza locuri de munca in diferitele birouri de consultanta, in
institutiile care opereaza inmatricularea companiilor, in sediile pe care aceste societati sunt
obligate sa le infiinteze. O companie offshore poate functiona sub conditii de impozitare
favorabile, numai daca este inregistrata intr-un paradis fiscal. In concordanta cu principiul
afirmat mai sus, compania trebuie bineinteles sa functioneze in afara teritoriului de inregistrare.
In paradisurile fiscale traditionale, functionarea companiilor este mentinuta de un mecanism
legislativ extrem de bine organizat, aceasta insemnand ca, in tara respectiva, legea asigura
conditii de impozitare favorabile companiilor offshore. Trebuie subliniat faptul ca prin neplata
impozitului, compania nu incalca legea, din contra, conform legii este scutita, partial sau tottal de
plata impozitelor.
Scopul pentru care se decide infiintarea unei companii offshore este in principal minimizarea
taxarii si reducerea poverii fiscale, dar prin intermediul unei companii offshore se realizeaza si
un management mai performant al riscului cat si o importanta reducere a costurilor. Companiile
offshore pe langa regimul de impozitare lejer beneficiaza si de mult dorita si apreciata
confidentialitate in fata unui control valutar, a interventiei guvernamentale si a schimbarilor
politice exterioare.
Compania offshore inregistrata intr-un paradis fiscal este o entitate economica cu o gama
larga de utilizari care sunt stabilite in mod concret de catre proprietari si directori, a caror
responsabilitate consta in evaluarea avantajelor si dezavantajelor companiei offshore.
Confidentialitate
Aportul la capital poate fi in bani sau in natura, prin transferul altor active
Capitalul social standard este de 1000 CYP.
[17]
TIP DE COMPANIE PENTRU COMERT INTERNATIONAL SI INVESTITII
Aktiengesellschaft (AG) – Companie pe actiuni
Gesellschaft mit beshränkter Haftung (GmbH) – Companie cu raspundere limitata
SEDIU REGISTRAT
Da, obligatoriu in Cantonul in care firma este inmatriculata.
DIRECTORI
Minim unul care trebuie sa fie resident in Elvetia.
SECRETAR REGISTRAT
Nu este necesar.
ACTIONARI
AG: minim trei actionari.
GmbH: minim doi fondatori.
TAXARE
Elvetia ofera concesii speciale fiscale companiilor de tip Holding sau Domiciliary.
In anumite cantoane, companiile pot fi scutite aproape total de taxa pe profit.
Elvetia are numeroase tratate pentru evitarea dublei impuneri.
A. Inmatriculare
Costurile de inmatriculare includ:
1. Formarea unei companii GMBH;
[18]
2. Redactarea contractului si statutului societatii, traducere si
arhivare;
3. Deschiderea unui cont bancar in Elvetia;
4. Director/actionar nominal;
5. Sediu registrat;
6. Inregistrare in scopuri fiscale;
7. Stampila;
8. Taxe curier.
TOTAL: 6800 EUR
B. Taxe anuale (incepand cu al doilea an)
Sediu registrat
Director/actionar nominalizat
TOTAL: 3900 EUR
[19]
proasta reputatie unor centre financiare “insulare”, este nu este atit politica lor fiscala, cit secretul
operatiunilor financiare desfasurate pe teritoriul lor, si refuzul de a coopera cu orice institutie nationala
sau internationala de control financiar, asa cum este de exemplu cel situat in arhipelagul Vanuatu din
Pacific.
Trebuie mentionat totusi ca in multe cazuri, acest secret nu este absolut, statele sub a caror
jurisdictie se afla centrele in cauza, detinind anumite drepturi de control si supervizare asupra lor, (cazul
centrului financiar de pe insula Man aflat sub jurisdictie irlandeza)
O alta caracteristica importanta a acestor paradise sau “adaposturi” fiscale este specializarea lor la
nivel mondial in anumite servicii si facilitati oferite clientilor internationali. Monaco si Andorra de
exemplu nu impun impozit pe venitul personal, in Bahamas aceasta este valabil si pentru firme sau
mosteniri.
Importanta paradiselor fiscale in sistemul financiar descentralizat de astazi rezida in volumul urias al
fondurilor adapostite sau tranzitate prin institutiile localizate pe teritoriul lor. Desi informatii precise nu
sint disponibile, dupa unele evaluari el s-ar ridica la aproximativ 6 trilioane de dolari, reprezentind o
treime din PNB al intregii planete.
Alte statistici aratau ca firme si persoane fizice din SUA au depus peste 800 miliarde de dolari in
Insulele Cayman, ceea ce reprezinta aproximativ 20% din rezervele bancare americane. Aproape 25% din
primele 500 de firme americane nu au platit taxe in 1998. In 2001 Barbados primea peste 6% din totalul
volumului de investitii straine devansind cu mult Japonia, China sau Franta. Luxemburg se afla in 2005 pe
locul al treilea in lume ca destinatie pentru investitiile straine.
O retea de organizatii si specialisti in finante, “Tax Justice Network” a publicat in 2005 un raport
documentat despre paradisele fiscale. Dupa studii amanuntite, investigatorii TJN au calculat ca 11.5
trilioane de dolari sint plasati in “raiurile” fiscale risipite in colturi discrete din lume. In fiecare an, 860 de
miliarde de dolari sint “cistigati” de personaje si firme care stiu sa profite de pe urma avantajelor oferite
de bancile aflate la adapost de institutiile fiscale din tarile de unde provin, desi guvernele lumii ar putea
sa stopeze acesta practica.
John Christensen, unul din coordonatorii TJN declara:”una din schimbarile fundamentale in
societatile noastre in ultimii ani, este felul in care banii si cei bogati au devenit din ce in ce mai mobili. De
remarcat tendinta celor bogati de a se detasa de societatea in care traiesc, si de a nu avea nici o
obligatie de a-si plati taxele.
Aceste “gauri negre” ale globalizarii sint locul de intilnire a banilor albi sau negri fara discriminare,
tranzitati non stop prin firmele gazduite de ele. In special dupa atacul terorist din New York din 2001, a
iesit la iveala rolul dezastruos pe care conturile secrete le pot avea in anumite situatii, desi in
majoritatea cazurilor, efectele negative asupra statelor si cetatenilor nu sint totdeauna atit de evidente.
Agentiile de presa relateaza deseori despre membrii ai elitelor politice amestecati in diverse afaceri
mai mult sau mai putin dubioase avind ca obiect transferuri de fonduri catre conturile offshore. De la
dictatori africani sau asiatici, la ministri si prim ministri, inclusiv din Occident(cazul Berlusconi e cel mai
recent), seria unora din cei aflati la cirma statelor, unde propovaduiesc lupta anticoruptie si disciplina
fiscala, este suficient de lunga, pentru a arunca o umbra asupra intentiilor “patriotice” ale politicienilor,
cu atit mai mult cu cit multe din aceste cazuri ramin nerezolvate de justitie.
Uneori politicul nu ezita sa “binecuvinteze” paradisele fiscale prin legi care sa evite dubla impozitare,
asa cum a fost cazul acordurilor bilaterale semnate de Canada si Barbados in 1991.
Paradisele fiscale au devenit insa populare printre cetateni dispunind de un venit superior mediei, atrasi
de discretia evaziunii fiscale oferita de centrele offshore. Daca de exemplu statul canadian nu impune
limite la iesirile de capital, in schimb el cere ca sumele depuse offshore sa fie declarate la capitolul
venituri al declaratiei de impozit.
[20]
Tinind cont de secretul garantat de aceste centre, si stiind ca tergiversarile legale si birocratice ale
unor eventuale anchete descurajeaza statele de a ancheta, este putin probabil beneficiarii lor se abtin
sa-si dezvaluie buna voie depunerile.
Firmele transnationale au devenit clientii obisnuiti ai adposturilor fiscale, mai ales datorita
transferurilor de fonduri si operatiunilor comerciale desfasurate intre dintre filialele lor. Scurtcircuitarea
traseelor financiare prin intermediul paradiselor fiscale aduce economii uriase acestor firme. Dar nu
intotdeauna aceste activitati sint acoperite de secret. Scandalurile financiare survenite in SUA in ultimii
ani in care erau implicate mari firme precum Enron, WorldCom,Tyco au scos la iveala legaturile strinse
dintre acestea si paradisele fiscale.
Un raport intocmit in 2004 de organizatia neguvernamentala americana Tax Analysts arata ca din
1999 pina in 2002 profiturile filialelor marilor firme americane aflate in paradise fiscale crescusera de la
88 miliarde la 149 de miliarde de dolari. In domeniul bancar asa cum arata un raport al organizatiei
Friedrich-Ebert-Stiftung, “in sectorul financiar aproape fiecare banca americana are o sucursala ori relatii
cu o banca aflata in Caraibe sau in alt paradis fiscal; acelasi lucru este valabil pentru majoritatea bancilor
europene care intrein legaturi cu acestea datind din epoca coloniala”
Firme precum Philip Morris sau RJ Reynolds si-au mutat sediile in Elvetia pentru a profita de
avantajele oferite de sceretul bancar, iar inregistrarea de firme in aceste paradise a devenit un loc
comun.
Fara a fi paradise fiscale, unele tari au devenit centre ale tranzactiilor dubioase, dintre acestea,
Letonia este considerata un centru de spalare al banilor. Depozitele bancare din Letonia sint estimate la
3.9 miliarde de dolari, jumatate din aceasta suma provenind din Rusia si fostele state sovietice.
Confruntat cu o situatie intolerabila denuntata si de guvernele statelor dezvoltate, indeosebi a SUA,
parlamentul leton emitea in 2005 o lege indreptata asupra activitatilor bancare ilicite.
Pe un alt continent, in 2004 iesea la iveala ca Banca Riggs din Washington ajutase pe fostul dictator
chilian Pinochet sa ascunda 8 milioane de dolari. Printre alti clienti importanti ai bancii se aflau Mikhail
Khodorkovsky fostul rege al pterolului rus, in prezent in inchisoare.
Efecte In multe cazuri, paradisele fiscale adapostesc capitaluri speculative a caror miscare de flux reflux
catre zone de investitie creeaza atit oportunitati dar si riscuri pentru stabilitatea economiilor-gazda. In
lipsa unor mecanisme de planificare, control si regularizare, volumul si viteza de deplasare a acestor
fluxuri monetare creeaza fluctuatii periculoase atit pe pietele financiare.
Efectele negative ale unor paradise fiscale se manifesta atit in tarile dezvoltate cit si in cele in curs de
dezvoltare sau in tranzitie catre o economie de piata. In cazul acestora din urma, pagubele sint inca si
mai considerabile datorita transferurilor ilicite de bani rezultati din coruptia elitelor politice si economice
nationale.
Organizatia Oxfam estima pierderile suferite de tarile in curs de dezvoltare la 50 de miliarde de dolari
annual. Paradisele fiscale adincesc inegalitatile dintre bogati si saraci, dintre firmele multinationale si
cele mici, contribuind la o polarizare a bogatiei deopotriva in tari bogate sau sarace si la incurajarea
evaziunii fiscale. Partizanii lor sustin ca rolul lor este esential in mentinerea “sanatatii” si “flexibilitatii”
financiare a firmelor, care la rindul lor creeaza investitii si locuri de munca.
Dar chiar daca o parte din capitalurile transferate in adaposturile fiscale se reintorc in tara unde au
fost generate, pierderile se ridica la sume importante. Dupa un raport al Bancii Centrale a Braziliei, din
6,5 miliarde de dolari care au luat drumul Insulelor Cayman in 2001, doar 3 miliarde au revenit in
Brazilia. Un control Incercari de limitare a puterilor adaposturilor fiscale au fost facute de OECD.
Desi in 2001 SUA a blocat initiativele acesteia de a restringe si controla dreptul acestor adaposturi,
organizatia a initiat un proiect care isi propune sa combata evaziunea fiscala prin sprijinirea tarilor care
doresc sa instituie legislatii anti-evaziune. Periodic ea publica o lista cu tarile care se opun acestor
masuri. In 2002, printre ele se numarau: Andorra, Liechtenstein, Liberia, Monaco, Insulele Marshall,
Nauru si Vanuatu.
[21]
Lipsa unei vointe politice de a pune capat acestor gauri negre ale globalizarii financiare face ca ele sa
prospere si sa atraga din ce in ce mai multi bani si totodata punind in pericol stabilitatea financiara
globala. Deocamdata statele dezvoltate tolereaza existenta paradiselor fiscale pentru ca ele asigura
competitivitatea si profitabilitatea “campionilor” lor nationali fara a implica subventii guvernamentale si
pentru a nu intra in conflict cu conglomeratele financiare multinationale.
Bibliografie:
„Competitia fiscala; infernul si paradisul fiscal” , autor: Eugenia Ramona Nandra,
editura Sfera Juridica
„Statele Unite –paradis fiscal” , autor Kiss Laszlo, editura Offshore.ro
http://md.altermedia.info/noua-ordine-mondiala/paradisele-fiscale-factori-cheie-ai-
globalizarii_234.html
http://facultate.regielive.ro/referate/finante/paradisurile_fiscale_si_evaziunea_fiscala-
30344.html
http://www.pk-offshore.ro/?Jurisdictii
http://www.pk-offshore.ro/?Jurisdictii:Cipru:Informatii
http://stiri.acasa.ro/articole/extern/cele-mai-prietenoase-regimuri-fiscale-din-lume
http://md.altermedia.info/noua-ordine-mondiala/paradisele-fiscale-factori-cheie-ai-
globalizarii_234.html
[22]
[23]