FERICIRE

Fericirea este plcerea ce nu se repet Lev Tolstoi E greu s defineti fericirea. Cnd te gndeti la ea, ii imaginezi o stare de beatitudine i de euforie, o magie fizic i psihologic, o armonie cu tine insui i cu ceilali. n schimb, e foarte greu s gseti cuvinte potrivite ca s descrie n ansamblu aceast stare, pe care cel mai adesea o trim fragmentat. Niciun alt sentiment nu este la fel de cuprinztor ca fericirea: ea poate, in acelai timp, s te remonteze i s te darme la propriu. Denis de Rougemont spune c fericirea nu ine de a avea, ci de a fi, ea nu poate fi achiziionat, simit, deoarece este o stare de care trebuie s te lai cuprins. Fericirea vine din suflet, din interior. Poi fi fericit n mai multe feluri i din mai multe motive. Poi fi fericit, mulumindu-te cu puin, poi avea o fericire ameitoare i dulce n ochii altora, iar tu s nu sa te crezi venic nedreptit; Sau poi fi numai mulumit, dar n sufletul tu s fii fericit. Filosofii, in marinimia lor, au intors conceptul pe toate prile i au ncercat o explicaie. Bineneles, subiectul e vast. Din lecturile mele, totusi, pot contura o concluzie. La Niesche, lucrurile sunt clare: el reduce fericirea la fondul dionisiac al existentei, in care Fiinta este viata, iar viata este vointa de putere cu consecintele sale imediate: geniul si supraomul. Pretentios cum il stim, Nietzsche-filosoful imbinarii extaticului cu aparenta-a acceptat ca fericirea nu ignora suferinta devenirii. Aici am fost de acord cu el, l-am simtit lipsit de frustrari cioraniene. La Aristotel, fericirea este activitate rationala, demna de dorit in sine. Ideea aceasta mi se pare cea mai apropiata de conceptia mea. John Stuart Mill conchide ca fericirea este armonia cantitatii si calitatii placerilor, iar Kant o spune sofisticat si complicat (ca toata opera lui!) ca fericirea este o speranta irealizabila pentru oameni, acestia putand fi insa demni de fericire, prin autodeterminare rationala. La Sf. Augustin , ideea de fericire este strans legata de Dumnezeu. El a descris fericirea ca evadare din timp, ca dobandire a bunului permanent. Singura cale de salvare din efemeritatea lucrurilor sensibile este de a-L avea pe Dumnezeu prin credinta. Totodata, filosoful se apleaca asupra sufletului, pentru ca ipsum esse (fiinta insasi) salasluieste in inter intimo meo (in interioritatea mea). Si aici subscriu. Daca-ar fi sa-l amintesc pe Cioran si sa-i prezint parerile, mi-ar trebui un intreg eseu. La

el, nefericirea este doar o posibilitate de percepere a existentei. Daca in relatia cu Nietzsche ne apare ca un titan infrant, Cioran pare mai apropiat de Heidegger, fara a avea solemnitatea impresionanta a acestuia. In fine poate cel mai convingator a fost Sofocle conform caruia fericirea este un sentiment, o emotie constienta; Este fericit cel ce stie ca e fericit! Psihologii, insa, mai pragmatici si mai intelegatori, in cercetarile lor au adunat niste ingrediente uitate care ar putea parfuma in mod special visul nostru de fericire. Dupa cum subliniaza psihologul american Robert Misrahi, autorul cartii 100 de cuvinte pentru a-ti construi fericirea, esential este sa ajungem la sentimentul ca viata noastra are un sens axat cu preponderenta pe bucurie. Fericirea inseamna implinirea de sine, accesul la acordul cu tine insuti si la bucuria de-a exista, adica placerea de a trai si a te fi nascut pe aceasta lume. O psiholoaga americana, Marion Rudnitcki, considera ca fericirea este tesuta din momente microscopice de care trebuie sa devenim [Link] acele momente in care simtim ca traim mai intens ca de obicei. Trebuie sa stim sa privim, sa simtim, sa fim prezenti. Pentru mine personal, fericirea este o stare de relaxare, de armonie si de comuniune cu lumea si cu mine insami, in care toate tracasarile cotidiene (nici eu nu duc lipsa de ele!), sunt puse-provizoriu- intre paranteze. Acasa la mine sunt cel mai fericita. In universul meu, care poarta amprenta personalitatii mele, execut o adevarata ritualistica a fericirii. Ascult UB40 pentru a scapa mai usor de rutina gesturilor, rasfoiesc revistele mele preferate, ma bucur de soarele care-mi inunda camera in timp ce-mi beau cafeaua (neaparat Illy!), ma bucur de succesele copilului meu, de cuvintele dintr-o carte, de nazdravaniile catelusului Snoopy (Beagle autentic!), de tihna unei zile de duminica. Sunt fericita cand citesc e-mailurile de la prietenele mele, cand scriu cu stiloul pretentios daruit de sora mea, cand ajut si cand ma intalnesc cu fostele colege de facultate, asa ca fetele. Stiu sa-mi costruiesc fericirea din intamplari mici si pot sa-i ajut si pe altii sa o faca!