Corupția în perioada comunistă și post-comunistă

Dacă recurgem la mijloace ilegale pentru a obține beneficii private, atunci putem
spune că am recurs la acte de corupție. Așadar, corupția este o abatere de la moralitate, acest
fapt este o infracțiune, și prin urmare persoanele pot fi sancționate penal. „În România
corupţia are rădăcini vechi, aşa cum se ştie în secolele XVI – XVIII, în Ţara Românească şi
Moldova, domnii dădeau „peşcheş” demnitarilor otomani, respectiv cadouri în bani şi
obiecte, iar cei care lucrau în administraţie primeau „ciubuc” sau bacşiş dată cuiva pentru
plata cuvenită pentru un serviciu.” (LĂPĂDUŞI, 2016).

Acest fenomen infracțional există încă din cele mai vechi timpuri. Într-adevăr, nivelul
de corupție este diferit, însă oamenii au tendința de a fi imorali și de a alege calea mai ușoară
și favorabilă lor, chiar dacă este ilegală. În România, corupția a luat amploare dupa revoluția
din 1989.

În perioada comunistă corupția era diferită față de ceea ce a urmat dupa căderea
regimului totalitar. Un lucru ce se dezvoltase în România în această perioadă, și care era
controlat chiar de Securitate era piața neagră, sau cum mai era cunoscută „pe sub mână”. Cele
mai vândute produse pe această piață ilegală erau cele aduse din străinătate, astfel încă de
atunci s-a amplificat acest fenomen al șpăgii și al mitei. Șpaga din acea perioadă nu este la fel
cu cea pe care noi o cunoaștem acum, eveniment în care sume mari de bani se află la mijloc.
În Republica Comunistă România oamenii mituiau cu pachete de țigări Kent, sau își atingeau
scopul pe care îl aveau cu ajutorul „cunoștințelor” de la serviciu. Cel mai întâlnit tip de
corupție în acea perioadă era mica corupție. Ce se înțelege prin această denumire „mica
corupție‘‘? Cel puțin o persoană din familia fiecărui om a decurs la acest act de corupție, care
este întâlnit, spre exemplu atunci când dăm mită medicilor sau asistenților medicali, deoarece
ne este teamă de faptul că o persoană dragă nouă nu o să fie tratată așa cum trebuie și va fi
ignorată; sau în alte situații în care dorim să beneficiem de servicii sau produse, ce ne sunt
necesare la momentul respectiv.

O cauză a corupției în România a fost privatizarea. Lipsa unui statut clar al proprietății
a contribuit la extinderea corupției în condițiile în care România se afla în plin proces de
tranziție. După 1989, în România actele de corupție s-au intensificat și au afectat toate
domeniile de activitate: economic, social, politic, administrativ. Privatizarea masivă a
economiei românești a fost cea mai importantă sursă de corupție. Corupția degradează
proprietatea publică, limitează accesul la investiții, afectează consumul, piețele, producția și
are efecte negative asupra bunăstării populației, a instituțiilor statului și a agenților
economici. Fenomenul corupției amplifică vulnerabilitățile și factorii de risc din punct de
vedere al securității naționale

Trecerea de la totalitarism la democrație s-a bazat pe „trecerea de la economia bazată

pe planificare la economia de piaț㬠‘‘ (CAPCELEA, 2013). În perioada post-comunistă
România a înregistrat dimensiuni alarmante ale corupției. Noi forme de corupție și
criminalitate au apărut, acestea astfel afectând domeniile vieții sociale. Deși numeroase
măsuri legislative au fost luate, corupția în România este un fenomen ce evoluează, chiar
devine greu de controlat. „Liberalizarea preţurilor, nesiguranţa unui loc de muncă, concurenţa
din mediul de afaceri privat etc., pe de o parte, şi dorinţa de îmbogăţire rapidă a unor
persoane aflate în funcţii publice, pe de altă parte, au fost cauze care au determinat adoptarea
de către indivizi a unor metode ilegale pentru a-şi îndeplini aceste obiective.‘‘
(SLĂNICEANU, STANCEA, 2013). Funcționarii erau în general subiecții actelor de
corupție, deoarece datorită legii li se acordă fie permanent, fie temporar, anumite drepturi, dar
și obligații pentru exercitarea funcțiilor pe care le au. Deși din 1996 până în perioada
2000/2003 au existat legi cu privire la practicarea actelor de corupție, până în anul 2000 nu au
fost înregistrate progrese cu privire la combaterea acestui fenomen. „Anul 2000 este marcat
de startul marii privatizări prin lichidare, proces care începe să pună pe butuci industria și
economia românească. Corupția atinge cote uriașe. La guvernare este partidul condus de
Adrian Năstase‘‘ (preluat știrile ProTv). Programul Naţional de Prevenire a Corupţiei şi
Planul Naţional de Acţiune împotriva Corupţiei a fost lansat d-abia în anul 2001 de către
guvernul Năstase, iar în cadrul Guvernului s-a înființat Departamentul de Control şi
Anticorupţie. Din păcate aceste alegeri nu au fost luate pentru binele țării sau pentru a se
putea stopa acest fenomen al corupției, ci doar pentru imaginea noastră ca stat european, și
pentru a ne integra totodată în structurile occidentului.

Atunci când auzim termenul „corupție” avem obiceiul de a ne gândi la tot ceea ce ține
de mită, sau acest termen ne duce cu gândul la politicieni. De ce la politicieni? Pentru că sunt
indivizii care în prezent, în România, fac cele mai grave acte de corupție, dar totodată și
vizibile și despre care populația află prin intermediul mass-media. Totuși ceea ce nu tpți
oamenii nu conștientizează suntconsecințele pe termen mediu sau lung ale acestei fapte.
Aceste efecte pot fi, fie la nivel economic, fie se pot întâmpla evenimente triste, ca cel pe care
toată lumea îl știe și despre care s-a făcut un documentar, incendiul de la Colectiv. În spatele
acestei tragedii sunt mulți oameni din politică, care dacă ar fi respectat legea ar fi putut evita
acest trist eveniment. Tragedia de la 30 octombrie 2015 s-a soldat cu 64 de morți. „Ceea ce
se poate observa sunt efectele juridice ale tragediei de la clubul Colectiv, care și-au găsit
materializarea în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2015 pentru modificarea și
completarea Legii nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, fiind publicată pe 5
noiembrie 2015 Monitorul Oficial. Proiectul de lege pentru aprobarea OUG nr. 52/2015 a
trecut de Camera Deputaților și prevede ca toate construcțiile și amenajările care funcționează
fără a deține o autorizație de securitate la incendiu vor avea obligația obținerii acestui
document până la 31 decembrie 2016‘‘(GRECU, 2016).

La sfârșitul anului 2004, opoziția promite dreptate, astfel se înființează din PNA, DNA,
Direcția Națională Anticorupție, la presiunea Uniunii Europene. Între anii 2005-2012,
conform stirilor ProTv, peste 1500 de persoane ajung după gratii pentru fapte de corupție.
După o perioadă în care oamenii aveau foarte multă încredere în DNA, perioadă în care Laura
Codruța Kovesi este șef, aceasta este înlăturată din funcție, și desi ne-am gândi că este o
perioadă liniștită, defapt atunci corupția este la înalta sa „putere”. Dupa înlăturarea șefului
DNA, sunt modificate legi, în urma cărora 20.000 de condamnați sunt eliberați din pușcării.
Printre aceștia, desigur, majoritatea politicieni. UE rămâne alături de România, cerând
populației să lupte în continuare împotriva corupției.

Corupția a fost, și încă este principala problemă a României de 30 de ani. „În cei 30
de ani scurși de la Revoluție, corupția a fost și este principala problemă a României. Din
cauza ei, a celor care fură, avem instituții slabe, excesiv politizate, și nu avem autostrăzi,
spitale, infrastructură.‘‘ (știrile ProTv).

Dacă aș compara corupția din perioada comunistă cu cea din perioada post-comunistă,
aș putea observa faptul că cea din perioada post-comunistă este la un nivel mult mai ridicat
față de cea din perioada totalitară. Deși înainte de 1989 au avut loc mult mai multe tragedii
care au lăsat în urmă victime, tragedii care au pornit de la politică și corupție, cum ar fi chiar
Revoluția de la 1989, din 1990 a început defapt adevărata tragedie. Deși oamenii au fost
fericiți de această tranziție, de la un stat comunist la unul democratic, totodată ei au fost
mințiți de cei ce erau la putere, guvernul Iliescu. „În intervalul 24-28 septembrie 1991,
Bucureștiul s-a aflat sub asaltul minerilor care au venit din Valea Jiului cu
revendicări economice, sociale, dar și politice (demisia Guvernului Roman), determinate
de refuzul premierului de a se deplasa în Valea Jiului, să poarte discuții cu el.”
(Gavril, 2019).

Așadar, corupția a existat dintotdeauna, însă în diferite forme si diferit grad de

gravitate. Corupție a fost, este și va fi, niciodată nu va dispărea în totalitate, însă pentru a fi
diminuată singurul lucru ce trebuie făcut este ca legea să fie aplicată pentru toți.

Bibliografie

1. Florin Grecu. "Efectele politice ale cazului „Colectiv“: Guvernare prin tehnocrați". Sfera
Politicii 187 (1):3-18., 2016

2. Ion Popescu-Slaniceanu, Isabela Stancea. "Corupţia, fenomen care afectează drepturile

omului". Drepturile omului 1:19-23., 2013

3. Valeriu Capcelea. "Paradoxul statului în condiţiile tranziţiei postcomuniste (cazul

Republicii Moldova)". Anuarul Institutului de Istorie »George Baritiu« din Cluj-Napoca -
Seria HUMANISTICA 11:343-350., 2013

4. Revista de Crminologie, Criminalistica si Penologie, Vasile LAPADUSI, UNELE

ASPECTE DESPRE FENOMENUL CORUPŢIE, 2016

5. Ionela Gavril. "Participarea protestatară și democrația reprezentativă în România

postcomunistă". Sfera Politicii 201-202:144-149., 2019

Vasielscu Ana-maria, Grupa 6, sociologie

….