Traficul de persoane

Conceptul de trafic nu este unul nou şi a fost pentru

prima dată utilizat în secolul XVI, în calitate de sinonim
pentru comerţ. Astfel, acest termen nu avea conotaţii
negative. Totuşi, către secolul XVII, traficul a început a
fi asociat cu vânzarea ilicită şi/sau neloială a mărfurilor.
Deşi la începuturi, prin trafic se înţelegea, în mare
parte, vânzarea de droguri şi arme, către secolul XIX
această noţiune mai includea şi comerţul cu fiinţe
umane tratate ca bunuri şi vândute în sclavie. Acest
comerţ „tradiţional” cu sclavi a fost scos în afara legii
spre finele secolului XIX. La începutul secolului XX,
termenul de trafic, de cele mai multe ori, se referea la
„comerţul de sclavi albi”, care reprezenta circulaţia
peste frontierele internaţionale a femeilor şi copiiilor în
scopul prostituţiei. Doar spre finele anilor 1990, traficul
a fost asociat cu prostituţia şi exploatarea sexuală a
femeilor şi copiiilor.

RECRUTAREA
Circulaţia persoanelor în scopul muncii forţate şi a
prestării serviciilor, de obicei, implică un agent sau un
recrutor, un transportator şi, în final, un angajator, care
va beneficia de un anumit profit de pe urma exploatării
persoanei traficate. În unele cazuri, una şi aceeaşi
persoană îndeplineşte aceeaşi funcţie. Majoritatea
recrutorilor sunt bărbaţi cu vârsta cuprinsă între 20 şi
30 de ani, uneori mai în vârstă. Femeile recrutoare
reprezintă un procent mai mic şi au vârsta cuprinsă
între 18 şi 35 de ani. Există, uneori, chiar familii în care
atât soţul, cât şi soţia şi copiii acestora se ocupă de
recrutarea şi transportul victimelor. De regulă,
recrutorii sunt persoane cunoscute de către victimă,
uneori chiar rude care inspiră încredere, prin poveşti
de succes personale sau a altor persoane pe care le-au
„ajutat”, ţinută îngrijită şi o atitudine ce indică o stare
de prosperitate. Recrutorii le atrag pe victime cu
promisiuni de slujbe uşoare şi bine plătite în
străinătate. Există o mare diversitate de modalităţi de
recrutare a victimelor, cele mai importante fiind însă:
ofertele de false locuri de muncă în străinătate
(chelneriţă, bucătăreasă pe vasele de croazieră,
menajeră, baby-sitter etc.). Datorită posibilităţilor de
călătorie şi tehnologiilor informaţionale, a cererii
crescânde pentru muncă ieftină din statele
industrializate, precum şi a restricţiilor la obţinerea
vizei, căile legale de emigrare s-au diminuat
considerabil. De cele mai multe ori, traficanții,
intermediarii şi agențiile private de recrutare
transformă această situaţie într-un avantaj personal şi
ademenesc potenţialii migranţi în condiţii de
exploatare.
CAUZELE ECONOMICE ALE TRAFICULUI
Cauzele economice ale traficului de persoane constau
în vulnerabilitatea victimelor, generată la rândul ei de
sărăcie, de inegalitățile de gen și de violența împotriva
femeilor și copiilor, de situațiile de conflict și post-
conflict, de lipsa integrării sociale, a oportunităților, a
locurilor de muncă, a accesului la educație al copiilor.
Traficanții profită de aceste situații de vulnerabilitate
pentru a dezvolta un tip de activități lucrative
infracționale complexe și extrem de profitabile.
Pandemia a agravat vulnerabilitatea economică și
socială și a îngreunat accesul la justiție și pedepsirea
infracțiunilor. În paralel, s-a dezvoltat un nou tip de
activități lucrative de recrutare și exploatare a
victimelor prin intermediul internetului.
Vedem cu ochii noștri, auzim sau citim diverse relatări,
așadar nu putem ignora că traficul de persoane le
provoacă suferințe enorme victimelor, le afectează
demnitatea, le privează de libertate, le distruge viețile.
Comitetul Economic şi Social European și toți membrii
săi, precum și toți cetățenii Uniunii Europene, sunt
profund conștienți de îngrozitoarea realitate a
traficului de persoane și de consecințele dăunătoare
pentru victime și se declară solidari cu ele, sprijinind
toate măsurile pentru a-l combate și a-l elimina.
Comitetul Economic şi Social European atrage atenția
în special asupra faptului că succesul eforturilor de
dezmembrare a modelului infracțional și de stopare a
exploatării victimelor traficului de persoane depinde în
mare măsură de implicarea activă a întregii societăți și
în special de implicarea cetățenilor, a autorităților
locale, a sistemului de învățământ, a sistemului de
sănătate, a partenerilor sociali, a organizațiilor
societății civile și de mesajele difuzate de mass-media
și de rețelele sociale. Există o responsabilitate comună
a societății în ceea ce privește combaterea infracțiunii
de trafic de persoane. Comitetul Economic şi Social
European propune ca strategia să ia în considerare
programe specifice de informare și formare destinate
acestor actori instituționali și sociali, deoarece
eficacitatea strategiei este direct legată de implicarea și
eficiența fiecăruia dintre ei.

STATISTICI
La nivel global, se estimează ca 43% dintre victime sunt
traficate în scopul exploatării sexuale, față de 32% care
sunt traficate în scopul exploatării economice.
CIFRELE SUNT EXTRASE DIN SITUA

ȚIA
STATISTICĂ A VICTIMELOR TRAFICULUI DE PERSOANE
IDENTIFICATE ÎN ANUL 2019, REALIZATĂ DE

*Cifrele sunt extrase din situația statistică a victimelor traficului de persoane

identificate în anul 2019 de A.N.I.P.T

Ajută sistemul legislativ penal în vreun fel?

Traficul de persoane pentru exploatare prin muncă
este o infracţiune. Toate statele membre incriminează
traficul de persoane pentru exploatare prin muncă. Cu
acordul și voința victimelor, cazurile pot fi reclamate
poliţiei. Procesele penale se concentrează în principal
pe pedepsirea făptaşilor. Sistemul legislativ penal
poate ajuta în cazuri care sunt bine susţinute de dovezi
dar există o serie de limitări. Deseori, cazurile nu ajung
în faţa instanţelor datorită temerii victimelor sau
instanţele sunt foarte reticente în a le prelua. De multe
ori, pedepsele sunt dezamăgitoare.