CABNET PARLAMENTAR - ȘTEFAN-IULIAN LŐRINCZ

Alianța USR PLUS

CIRCUMSCRIPȚIA NR. 43 - Circumscripția electorală pentru cetățenii români cu

domiciliul în afara țării

ANALIZĂ PRELIMINARĂ A DATELOR

STATISTICE PRIVIND TRAFICUL DE PERSOANE

Perspective globale
Definiția traficului de ființe umane este prezentă în Protocolul privind Prevenirea,
Combaterea și Sancționarea Traficului de persoane în special al femeilor și copiilor
(2000), adițional la Convenția ONU împotriva crimei organizate transfrontaliere,
cunoscut și ca „Protocolul de la Palermo”: „Traficul de persoane înseamnă
recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea persoanelor prin
amenințare cu forța sau prin folosirea forței sau a altor forme de constrângere, prin
răpire, fraudă, înșelăciune, abuz de putere sau situație de vulnerabilitate, sau prin
oferirea sau acceptarea de plăți sau foloase pentru obținerea consimțământului unei
persoane care deține controlul asupra altei persoane în scop de exploatare” (Art.3, lit.
a).1 De aici rezultă că traficul implică transportarea unei persoane în scop de
exploatare. Această situație poate include munca forțată, căsătoria forțată,
prostituarea, sau prelevarea de organe. Fapt ce determină folosirea mai multor
concepte, precum „traficul de persoane”, „traficul de ființe umane”, sau „sclavie
modernă”, așa cum sunt ele definite în rapoartele Departamentului de Stat.2

Fiecare stat semnatar (117) al Protocolului își asumase să adopte măsurile legislative
necesare pentru a conferi traficului de persoane caracter infracțional. De altfel,

1 „PROTOCOLUL privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special al

femeilor și copiilor, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale
organizate”, Camera Deputaților [Online]. Disponibil la:
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=38603 (accesat la data de 13.02.2021).
2 “Modern Slavery Fact Sheet”, Anti-Slavery International [Online]. Disponibil la:

https://www.antislavery.org/wp-content/uploads/2016/11/Modern-slavery-fact-sheet.pdf (accesat la
data de 14.02.2021). / "2019 Trafficking in Persons. Report”, Departamentul de Stat al SUA [Online].
Disponibil la: https://www.state.gov/wp-content/uploads/2019/06/2019-Trafficking-in-Persons-
Report.pdf (accesat la data de 14.02.2021).

1
Protocolul de la Palermo a reprezentat primul instrument internațional care se referă
la fenomenul traficului de persoane, deoarece a elaborat prima definiție
internațională comprehensivă a traficului de ființe umane. Dar, pe de altă parte,
definiția este una destul de extinsă ca domeniu de aplicare și suprapune munca forțată
cu traficul în scop de exploatare sexuală.

O altă problemă, semnalată de experți, ține de consimțământul victimei traficate.

Avem situații când victima își dă inițial consimțământul, dar acest fapt nu înseamnă
că dreptul individului de a se apăra este restricționat și la prezumția nevinovăției.
Problema cea mai mare e că, multe instanțe interpretează Protocolul cu privire la
Trafic într-o manieră în care lasă dovada probelor pe seama victimei. Ori, aici e marea
problemă, deoarece consimțământul victimei nu trebuie să fie relevant într-un
proces atunci când au fost aplicate orice măsuri de constrângere prevăzute de
Protocol.3

De la adoptarea documentului internațional au trecut 20 de ani, iar acum traficul de

persoane e acum mai mult decât o simplă infracțiune prevăzută în Codul Penal.4
Acesta reprezintă un fenomen social complex, cu propriile caracteristici specifice, de
la cauzele care-l generează și până la condițiile care determină amplificarea
fenomenului.

La nivel internațional se estimează că numărul victimelor sclaviei moderne s-ar situa

undeva între 20-40 milioane de persoane. Dar evaluarea întregului spectru al acestui
fenomen rămâne destul de dificilă, mai ales că multe cazuri rămân neraportate. Motiv
pentru care rapoartele ONU se referă și la „fața ascunsă a criminalității”. 5 Estimările
sugerează că, la nivel internațional, sunt identificați doar 0,04% din victimele
traficului de ființe umane, ceea ce înseamnă că marea majoritate din cazuri rămân
nedescoperite.

Traficanții de persoane câștigă, la nivel global, profituri de aproximativ 150 miliarde

de dolari pe an, din care 99 miliarde (66%) provin din exploatarea sexuală a
victimelor.6 Tot la nivel global, 71% din victimele traficului îl reprezintă femeile și

3 „Traficul de ființe umane în scopul exploatării economice. Manual pentru traininguri”, International
Labour Office [Online]. Disponibil la:
https://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/@ed_norm/@declaration/documents/instructionalmaterial
/wcms_088507.pdf (accesat la data de 14.02.2021).
4 Articolele 210 și 211 din Codul Penal.

5 “Monitoring Target 16.2 of the United Nations Sustainable Development Goals”, Biroul ONU pentru

Droguri și Criminalitate [Online]. Disponibil la:

https://www.unodc.org/documents/research/UNODC-DNR_research_brief.pdf (accesat la data de
14.02.2021).
6 “Human Trafficking by the Numbers”, Human Rights First [Online]. Disponibil la:

https://www.humanrightsfirst.org/resource/human-trafficking-numbers (accesat la data de

15.02.2021).

2
fetele minore, în timp ce bărbații adulți și minori reprezintă o pondere de 29% din
totalul victimelor.7

Victime adulți și minori la nivel global

29%

71%

Feminin Masculin

Fig.1 Proporția victimelor traficului de persoane după gen la nivel global

Pandemia de COVID-19 a dus la o creștere uriașă a înșelătoriilor în mediul online,

care vizează grupurile vulnerabile – femei și copii, în contextul traficului de persoane
pe continentul european. În același timp, rețelele de criminalitate organizată s-au
adaptat măsurilor de izolare și carantină impuse de autoritățile naționale, iar Biroul
ONU pentru Droguri și Criminalitate avertizează că traficanții vor folosi în
continuare pandemia drept oportunitate de a-i exploata pe cei vulnerabili din punct
de vedere financiar sau economic. În aceste condiții, rețelele crimei organizate
urmăresc să-i exploateze și să profite de pe urma categoriile social-vulnerabile,
devenind tot mai creativi în eforturile lor ilicite.

Pandemia aduce cu sine și provocări la adresa coeziunii economice și sociale, cu

consecințe disproporționate pentru grupurile vulnerabile care se mai confruntă și cu
un risc ridicat de exploatare. Raportul Europol indică faptul că pandemia va schimba
diversele metode de exploatare și că ar trebui să ne așteptăm la o creștere a traficului
de ființe umane în scopul exploatării sexuale. Cel mai probabil, rețelele de traficanți
încă mai promovează online victime ale traficului de ființe umane, sau chiar există

7“Trafficking and Slavery Fact Sheet”, Free the Slaves [Online]. Disponibil la:
https://www.freetheslaves.net/wp-content/uploads/2018/04/Trafficking-ans-Slavery-Fact-Sheet-April-
2018.pdf (accesat la data de 15.02.2021).

3
situații în care victimele să fie abuzate în locații ascunse, cum ar fi apartamente private,
închiriate sau deținute de aceste rețele criminale.

Dincolo de asta, pentru a combate efectele crizei sanitare globale, statele sunt nevoite
să-și redirecționeze resursele destinate combaterii traficului de persoane, către
domenii ce țin de sănătate, devenite acum prioritare.

Perspective europene
La nivel european, combaterea traficului de persoane reprezintă o prioritate în cadrul
Comunicării Comisiei Europene referitoare la Strategia UE privind uniunea
securității: „Traficul de persoane este o infracțiune transnațională alimentată de cererile
ilegale din interiorul și din afara UE și afectează toate statele membre ale UE. Rezultatele
slabe în ceea ce privește identificarea, urmărirea penală și condamnarea acestor infracțiuni
arată că este nevoie de o nouă abordare în vederea intensificării acțiunilor”.8 Raportul
oferă o imagine de ansamblu a progreselor înregistrate în abordarea traficului de
persoane la nivelul UE, inclusiv date statistice și acțiuni întreprinse de la ultimul
raport de progres.

!În multe state europene, principala cauză a fenomenului traficului de ființe umane (a
femeilor, în general, și a copiilor, în particular) rămâne cererea internă de „servicii”
(trafic în scop de exploatare sexuală sau muncă forțată). Această „cerere” se
manifestă atât în interiorul țărilor de origine, dar cu precădere în țările de destinație.

Al doilea Raport de progres al Comisiei s-a referit, de asemenea, la Analiza Riscurilor

Frontex 2018,9 subliniind faptul că traficul de persoane reprezintă una dintre cele mai
profitabile forme de criminalitate organizată, generând miliarde de euro pentru
traficanți. „Europa, care cuprinde unele dintre cele mai bogate regiuni ale lumii, a fost și este
de mult timp una dintre cele mai importante piețe de exploatare a victimelor, în special prin
exploatare sexuală, muncă forțată, exploatarea activităților infracționale, cerșetorie și adopție
ilegală. Nivelurile ridicate de trafic din țările de origine, dimpreună cu cererea de forță de
muncă ieftină și servicii sexuale în țările de destinație, se numără printre cele mai frecvente
cauze principale ale traficului de persoane”.

Studiul ia în considerare și principalele trei costuri ale fenomenului de trafic de

persoane:

• utilizarea serviciilor (coordonare și prevenire, servicii specializate, aplicarea

legislației naționale, servicii de sănătate și asistență socială);

8COM(2020) 605 final, pag. 22.

9„Risk Analysis for 2018”, Frontex [Online]. Disponibil la: https://frontex.europa.eu/publications/risk-
analysis-for-2018-aJ5nJu (accesat la data de 15.02.2021).

4
 • pierderea producției economice;
• pierderea din nivelul calității vieții.

Din totalul de 14.145 de victime înregistrate la nivelul celor 27 de state ale UE în anii
2017-2018, cele mai multe proveneau din România, Ungaria, Franța, Olanda și
Bulgaria. 72% din aceste victime sunt reprezentate de femei și copii din Europa
Centrală și de Est.

Datele din UE 27 arată că 60% din victimele raportate au fost traficate în scopul
exploatării sexuale. Dar datele din Regatul Unit schimbă semnificativ întregul peisaj:
aproape jumătate (45%) din victimele raportate au fost traficate în scopul exploatării
sexuale (UE 28).

O pondere semnificativă din victimele raportate în UE 27 și Regatul Unit ține de

exploatare prin muncă forțată (22%). De altfel, 64% din victimele exploatării prin
muncă forțată au ca țară de destinație Marea Britanie. Alte forme de exploatare, cum
ar fi exploatarea activităților infracționale, cerșitoria, munca forțată, traficul de organe,
fraudele etc., au constituit partea rămasă (de 18% în UE 27 și 24% în UE 28).

Copiii au reprezentat aproape un sfert (22%) din totalul victimelor raportate la

nivelul UE 27. Dacă adăugăm și informațiile statistice din Marea Britanie, ponderea
copiilor crește la aproape o treime (32%), în condițiile în care majoritatea victimelor
minore sunt înregistrate în Regatul Unit (63%)!

Trafic de persoane - UE 27

22%

78%

Adulți Minori

Fig. 2 Ponderea victimelor traficului de persoane la nivelul celor 27 de state membre ale UE după
vârstă (adulți/minori)

5
Din totalul minorilor traficați în cele 28 de state europene, 57% sunt cetățeni europeni
(din care 49% sunt traficați în propria țară).

În top 5 state de unde provin cele mai multe victime ale traficului la nivelul cetățenilor
UE 28 sunt Regatul Unit (12.123), Italia (1.988), Franța (2.146), Țările de Jos (1.624),
Germania (1.380) și România (1.159).

Fig. 3 Victimele traficului de ființe umane pe țări (UE 28)

România se mai află și în top state din Europa Centrală și de Est în ceea ce privește
numărul de victime raportat la populație, urmată de Ungaria, Bulgaria, Letonia și
Lituania. Tot autoritățile din România raportaseră în anii 2017-2018 o creștere a
numărului de fete traficate în scopuri de exploatare sexuală și pornografie infantilă.
De asemenea, societatea civilă din România a raportat și prezența copiilor printre
victimele traficului de persoane în scopuri sexuale, inclusiv ca victime ale abuzurilor.
În unele cazuri, traficanții folosesc camerelor de chat online pentru recrutare.

Potrivit unor rapoarte ale ONG-urilor occidentale, legalizarea prostituției poate

reprezenta un factor de risc semnificativ care poate încuraja „cererea” externă (cum
ar fi exemplul Spaniei).

Comunități identificate ca fiind vulnerabile în fața traficului: persoane social-

vulnerabile (mai ales copii și femei) și comunitățile marginalizate de romi sunt cele
mai expuse riscului de a fi traficați în scopul exploatării sexuale, exploatare prin
muncă, cerșetorie, activități infracționale, căsătorii forțate.

Vulnerabilitățile expun oamenii unor riscuri mai mari de a deveni victime ale
traficului de ființe umane, dar nu constituie în sine cauze ale traficului. Traficul are
6
loc deoarece există o cerere pentru servicii și bunuri furnizate prin exploatare și
pentru că este o formă extrem de profitabilă a crimei organizate.10

Fig. 4 Victime ale traficului de ființe umane distribuite pe țări la 1.000.000 de locuitori

Traficanții devin tot mai pricepuți în utilizarea abuzivă a noilor tehnologii și a

internetului, pentru a-și extinde activitățile infracționale și a exploata victimele în
online. Tehnologia creează noi oportunități pentru traficanți, inclusiv posibilitatea de
a folosi noi tipuri de „servicii”, cum ar fi transmiterea în direct a exploatării sexuale
către un public global, accesul facil către o „piață” de recrutare mai mare și reducerea
riscului de a fi depistați de oamenii legii și, ulterior, urmăriți penal.11

Majoritatea traficanților raportați de autoritățile din UE s-au ocupat de traficul de

persoane în scop de exploatare sexuală: 77% din suspecți, 58% din urmăriți penal, și
58% din condamnați.

Aproape trei sferturi din traficanții raportați în statele UE sunt bărbați: 73% din
suspecți, 69% din cercetați penal, 74% din cei condamnați.

10 “Mid-term report on the implementation of the EU strategy towards the eradication of trafficking in
human beings”, Prevention and demand reduction, European Commission, pag. 8
11 Biroul OSCE al Reprezentantului și coordonatorului special pentru combaterea traficului de ființe

umane și tehnici împotriva traficului, “Leveraging innovation to fight trafficking in human beings: A
comprehensive analysis of technology tools” (Vienna, May 2020).

7
În ceea ce privește contactul cu poliția sau cu sistemul penal de justiție, numărul de
suspecți privind traficul de persoane diferă de la stat la stat (UE 27). Cele cinci state
membre cu cel mai mare număr de suspecți arestați sau implicați în traficul de ființe
umane în anii 2017-2018 au fost Italia (4.104), Franța (2.786), Germania (1.359),
România (850) și Spania (573).

Fig. 5 Numărul de suspecți în trafic de persoane raportat în anii 2017-2018 la nivelul UE 27.

Dacă raportăm la numărul de traficanți trimiși în judecată în perioada 2017-2018,

clasamentul se schimbă semnificativ: Franța (2.907), Belgia (986), România (850),
Austria (294) și Bulgaria (156). De aici vedem cum în România numărul de suspecți
se suprapune cu cel al trimișilor în judecată, ceea ce indică o statistică falsă.12

În contextul extinderii fenomenului de migrație, traficul de persoane tinde să se

accentueze în următorii ani la nivelul statelor europene, deoarece rețelele de traficanți
continuă să abuzeze de vulnerabilitatea persoanelor care migrează ilegal în statele
europene, mai ales din cauza procedurilor birocratice ale solicitării de azil și obținerii
statutului de refugiat. Multe din aceste victime ajung pe mâna traficanților care doresc
să-i exploateze în scopuri sexuale. Cei mai expuși traficului de persoane sunt femeile
și copiii neînsoțiți.

12 COM(2020) 605 final, pp. 11-13.

8
 Traficul de persoane în România
Momentan, cele mai detaliate rapoarte despre traficul de persoane se află în posesia
Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane (ANITP). Rapoartele reflectă
rezultatele acțiunilor instituțiilor de aplicare a legii în combaterea traficului de
persoane, precum și ale autorităților publice care au responsabilități în domeniul
asistenței, protecției și reintegrării sociale a victimelor traficului de ființe umane.

Prezenta analiză se limitează doar la datele colectate și monitorizate de ANITP în

ultimii cinci ani (2015-2020), și se axează pe identificarea unor tendințe, profiluri de
victime ale traficului, și pattern-uri.

Anul 2015
În 2015, traficul de persoane a cunoscut o dinamică ale cărei principale caracteristici
nu schimbă fundamental situația anilor trecuți. Astfel, „motorul” traficului de
persoane, care permite recrutarea și exploatarea victimelor, rămâne „cererea” pentru
serviciile oferite, în mod forțat, de către victimele traficului de persoane. Autorii
raportului au mai ajuns la concluzia că pe parcursul mai multor ani s-a menținut o
anumită consecvență a caracteristicilor care definesc victimele traficului de
persoane, identificate și în 2014.

Cererea este prezentă atât în interiorul țării, dar și în țările de destinație

De ce există și au existat victime ale traficului de persoane? Complexitatea

fenomenului este dată și de numărul destul de divers al cauzelor:

Discriminarea de Degradarea/prăbușire
gen sau etnică a legăturilor sociale Sărăcie

Excluziune
Profituri uriașe
socială
generate de trafic

Trafic de persoane
Cerere
Familii
internă/externă de
dezorganizate
servicii de
(abandon)
exploatare

Lipsa oportunităților de Lipsa protecției din

Abandon școlar
îmbunătățire a calității vieții partea instituțiilor
responsabile

9
 Fig. 6 Câteva cauza ale traficului de persoane. Adaptare după datele oferite de rapoartele Europol
2015-2018

Europol a mai identificat câte nouă factori încurajatori (push factors) și factori de
atracție (pull factors) a cererii de „servicii” rezultate de pe urma traficului de
persoane:13

PUSH FACTORS PULL FACTORS

Rata mare a șomajului
Lipsa de oportunități pentru îmbunătățirea
calității vieții
Piața muncii închisă femeilor
Sărăcia
Dorința de a scăpa de persecutare, violență
sau abuz
Fuga de repetatele încălcări ale drepturilor
umane
Degradarea legăturilor sociale
Alte condiții legate de mediu, inclusiv
conflicte sau războaie
Discriminarea pe criterii etnice sau de gen
Îmbunătățirea standardelor calității vieții
Acces mai lejer la învățământul superior
Mai puține discriminări și abuzuri
Aplicarea standardelor minime și
drepturilor individuale
Oportunități mai bune pentru angajare
Cererea în creștere de forță de muncă
ieftină
Cererea de servicii sexuale
Salarii mai mari și condiții de muncă mai
bune
Comunități de imigranți/diaspora stabile

Tabel 1. Factorii încurajatori și de atracție ai traficului de persoane

Mai mult, traficul de ființe umane are o componentă profitabilă pe care diverși autori
din zona infracțională încearcă să o exploateze. De exemplu, în scopul finanțării altor
activități ai criminalității organizate. Prin urmare, nu numai factorii de încurajatori și
atracție sunt cei care determină potențiala victimizare a oamenilor, ci și logica pieței
cererii și ofertei în sine este motivul pentru care infractorii consideră traficul de ființe
umane drept o afacere profitabilă. Traficul de persoane ar putea fi combătut prin
măsuri de reducere a profitabilității și creșterii costurilor pentru infractori în
desfășurarea unor astfel de activități infracționale.

13Europol, “Study on prevention initiatives on trafficking in human beings. Final report”, European
Commission, 2015, p. 17 [Online]. Disponibil la: https://ec.europa.eu/anti-
trafficking/sites/default/files/study_on_prevention_initiatives_on_trafficking_in_human_beings_0.pdf
(accesat la data de 04.03.2015).

10
Raportul ANITP din 201514 avertiza că există o cerere importantă pentru „consumul”
serviciilor oferite de către copiii victime. Această „cerere” este prezentă cu precădere
în statele Europei de Vest, unde nivelul veniturilor este mai mare decât în statele de
origine (cu precădere din Estul Europei), și a zonelor cu șomaj ridicat. Statisticile de la
acea vreme arătau că, în România, numărul copiilor victime ale traficului intern
pentru exploatare sexuală a crescut în ultimii ani. Principalul factor al traficului de
minori în scop de exploatare sexuală ține de lipsa de control și sprijin în procesul de
dezvoltare al copiilor.

Rapoartele din alte state afirmă că legalizarea prostituției reprezintă în continuare

unul din factorii specifici care au contribuit la proliferarea traficului de copii
(Danemarca, Lituania, Olanda, Austria). Pe de altă parte, penalizarea mai severă a
„cumpărării” serviciilor sexuale, cum ar fi exemplul oferit de Norvegia, Irlanda,
Suedia, România, Marea Britanie, etc., ar putea contribui semnificativ la reducerea
cererii interne și la combaterea traficului de minori pentru exploatare sexuală.

Alte rapoarte internaționale sugerează că, în contextul crizelor economice, cum ar fi

cea provocată de pandemia COVID-19, statele dezvoltate sau în curs de dezvoltare
ar trebui să se aștepte la o creștere a cererii interne de forță de muncă ieftină în
activitățile economiei subterane, fie în alte sectoare ale economiei unde se întâlnesc
cazuri de exploatare. Asta reprezintă și un factor de risc pentru traficul de copii în
diferite scopuri.

Astfel, dinamica națională a numărului de victime este strâns corelată cu realitățile

europene. Tocmai de aceea, pentru „identificarea” actorilor naționali implicați în
traficul de persoane, e nevoie de o mai strânsă colaborare cu autoritățile și
organizațiile din țările de destinație.

În 2015 erau raportate 880 de persoane exploatate în diverse moduri, atât în interiorul
cât și în afara țării. Dar cifra reală se situează undeva la câteva mii, conform
estimărilor făcute de ONG-urile de profil, deoarece nu toate victimele raportează către
autorități traficul din varii motive.

Profilul socio-demografic al victimelor rămâne neschimbat, comparativ cu anii

precedenți (2008-2014). 34% (316) din totalul victimelor raportate în acel an erau
minori:

1) ponderea crescută a victimelor de gen feminin;

2) cele mai multe victime traficate în scop de exploatare sexuală;
3) destinația principală – traficul intern;

14ANITP, „Raport anual evoluție trafic – 2015” [Online]. Disponibil la:

https://anitp.mai.gov.ro/raport-anual-evolutie-trafic-2015/ (accesat la data de 04.03.2021).

11
 4) cea mai vulnerabilă categorie de vârstă: 18-40 de ani;
5) nivel de educație mediu (studii gimnaziale).

Nivelul de educație asociat cu o vârstă mai mică și nevoia de a găsi urgent un loc de
muncă reprezintă principalii factori care determină victima să manifeste o încredere
necondiționată în diverse „oferte de muncă” venite dinspre cunoștințe și chiar rude.

Traficanții români își mențin activitățile infracționale mai mult pe teritoriul României
(traficul intern), mai ales în sfera exploatării sexuale. Multe victime sunt exploatate în
interiorul județului de reședință. Top 5 județe după numărul de cazuri înregistrate
în 2015: București, Dolj, Timiș, Argeș, și Iași.

Datele Comisiei Europene mai arătau că 2 din 3 victime (66%) înregistrate în

România erau femei – fenomen determinat de discriminarea de gen și o piață a forței
de muncă mai puțin deschisă femeilor.

Aproximativ 57% din victimele înregistrate în 2015 în România proveneau din

mediul rural, și 46% urban (inclusiv Municipiul București). Plus câteva particularități
întâlnite la nivel de județe:

a) În județele Dolj, Cluj, Suceava, Iași, Vrancea, Ialomița, Prahova, Ilfov,

Giurgiu, Neamț cele mai multe victime proveneau din mediul rural.
b) Iar în județele Timiș, Bistrița-Năsăud, Hunedoara, și Constanța cele mai multe
victime ale traficului proveneau din mediile urbane.

Din totalul de 880 de persoane, ponderea victimelor exploatate sexual a fost de 56,6%
(304 victime). Numărul victimelor traficate pe teritoriul României a reprezentat 44%
(388 de persoane), în timp ce traficul extern a înregistrat o pondere de 56% (492 de
persoane).

Câteva aspecte importante despre traficul extern în 2015:

➢ cele mai multe victime exploatate în afara granițelor țării proveneau din mediul
rural;
➢ recrutorii foloseau anunțurile publicitare din presa scrisă sau intermediari;
➢ toate victimele recrutate prin agențiile de intermediere/plasare a forței de
muncă au fost exploatate în afara țării.

12
 Traficul de persoane în România (2015)

44%
56%

Trafic intern Trafic extern

Fig. 7 Diferența între traficul intern și cel extern – România (anul 2015)

Anul 2016
Raportul ANTIP din 201615 privind modul în care au fost recrutate și exploatate
victimele evidențiază că traficul de persoane funcționează după aceleași principii ale
„mecanismului de piață”. Astfel, cererea de forță de muncă și servicii sexuale, în
principal, este alimentată de ofertă și de particularitățile acesteia.

Limitarea și demontarea „ofertei” de forță de muncă și servicii sexuale ar trebui

făcută prin politici sociale operante, anti-sărăcie, anti-marginalizare, prin educație și
informare, în țările de origine – cum este cazul României, în timp ce reducerea
„cererii” este responsabilitatea statelor destinatare.

Întregul construct motivațional care determină plecarea și ancorarea românilor în

istoriile de trafic de ființe umane nu ține neapărat doar de pauperizarea unor zone
ale țării, ci și de factori motivaționali de ordin personal, cum ar fi: rudimentaritatea
afectivă, (auto)izolarea socială, alienarea socială, fuga și neîncrederea în autoritate, etc.
Adunate în constelații motivaționale, toate aceste pre-condiții netezesc terenul pentru
dorința oamenilor de a pleca din țară, în căutarea a ceea ce ei cred că ar putea fi
normalitate socială și economică.

Urmărind statisticile furnizate de Sistemul Integrat de Monitorizare și Evaluare a

Victimelor Traficului de Persoane (SIMEV) încă din 2007, se constată că în 2016
numărul victimelor înregistrate scade cu 14%, de la 880 victime identificate în 2015

15ANITP, „Raport privind evoluția traficul de persoane în anul 2016” [Online]. Disponibil la:
https://anitp.mai.gov.ro/raport-privind-evolutia-traficul-de-persoane-in-anul-2016/ (accesat la data de
04.03.2021).

13
la 756 de victime exploatate atât în interiorul, cât și în afara țării. Ponderea femeilor
reprezintă în continuare majoritatea victimelor – 77,5%, iar traficul exploatării în
scopuri sexuale reprezintă, de asemenea 77%.

Nivelul educației victimelor traficului de persoane rămâne scăzut și foarte scăzut -

74% dintre acestea având cel mult studii gimnaziale, la intrarea în trafic.

371
400
300
171
200 97
71
100 23 13
0
1-4 clase 5-8 clase 9-12 clase profesionala studii fara studii
superioare

Fig. 8 Nivelul educației în rândul victimelor identificate în 2016

La nivelul județelor de proveniență a victimelor, cele mai multe provin din

următoarele județe: Dolj (45), Galați (44), Bacău (41), Argeș (38), Brașov (38), Cluj
(35), Prahova (35), Bihor (29), Iași (29), Constanța (26), București (25), Vrancea (24),
Dâmbovița (23), Brăila (23) și Neamț (21). În total, toate aceste 15 județe reprezentau
în 2016 zone de proveniență pentru 63% din totalul victimelor din România.

Dacă împărțim România pe Regiuni de dezvoltare (NUTS-II), vom putea constata că,
la nivelul anului 2016, regiunile de dezvoltare Sud-Muntenia + București-Ilfov (190),
Sud-Est (136) și Nord-Est (129) au fost cele care au alimentat cel mai mare număr de
victime ale traficului de ființe umane.

14
 Fig. 9 Distribuția pe regiuni de dezvoltare ale României a provenienței victimelor traficului de
persoane (anul 2016)

Totuși, dacă raportăm numărul de victime la 100.000 de locuitori din fiecare regiune,
vom obține un indice mult mai relevant care va reordona acest clasament al regiunilor
de dezvoltare: Regiunea Sud-Est (indice 4,84 la 100.000 de locuitori), Regiunea Sud-
Vest Oltenia (4,32), și Regiunea Nord-Vest (3,68).

Intrarea minorilor în trafic este influențată și de vulnerabilitatea afectivă, relațională

și economică a minorilor față de adulți și față de promisiunile false sau de strategiile
folosite de recrutori. Statisticile anului 2016 mai arătau că 91% din minori au fost
recrutați de o persoană prin abordare directă, și doar 22% prin intermediul
internetului.

Exploatarea sexuală continuă să fie cea mai întâlnită formă de trafic de persoane –
70% din totalul celor 756 de victime înregistrate în 2016.

15
 16; 2%
6; 1%
4; 1%

68; 9%

132; 17%

530; 70%

exploatare sexuala exploatare prin munca cersetorie furturi tentativa alte situatii

Fig. 10 Tipuri de exploatare a victimelor înregistrate în 2016

La nivelul traficului intern, au fost înregistrate 435 de victime (57,5%), provenind în

proporții apropiate atât din mediul urban, cât și din cel rural. Peste 82 % dintre
victimele înregistrate în 2016 au fost exploatare în industria sexuală (oferirea de
servicii sexuale, pornografie sau tentative). Destinația exploatării se desfășoară, cu
preponderență, în același județ.

Dar, în cazul traficului extern, cele mai multe victime exploatate în afara granițelor
țării provin din mediul rural! Aici recrutorii recurg, mai cu seamă, la anunțurile
publicitare din presa scrisă sau intermediari (bine-cunoscuții „lover-boys”), așa că
exploatarea sexuală are o pondere mai ridicată.

Top 4 țări de destinație a traficului extern în 2016: Italia (83), Germania (76), Marea
Britanie (47), și Spania (35), urmând Franța și Grecia cu câte 18 victime fiecare.
Exploatarea a avut loc, cu preponderență, în industria serviciilor sexuale, urmată de
exploatare prin muncă.

În linii generale, tiparele infracționale și profilul socio-demografic al victimelor

rămân sensibil neschimbate față de anii anteriori:

1) pondere crescută a victimelor de gen feminin;

2) cele mai multe victime exploatate sexual;
3) destinație principală -traficul intern;
4) cea mai vulnerabilă categorie de vârstă la trafic: 18-40 de ani.

Dacă în 2015 numărul victimelor traficului de persoane repatriate în țară era de 127
persoane, în 2016 numărul acestora se reduce la doar 47 de persoane. Costurile

16
repatrierii acestor victime sunt suportate de către stat, organizații neguvernamentale,
organizații internaționale sau autorități străine, după caz. Procedura, în sine,
presupune preluarea victimelor de la aeroport, autogări sau din punctele de trecere
a frontierei de stat a României, de către specialiștii ANITP, evaluarea nevoilor
urgente de asistență (urgențe medicale, suport pentru starea psihică a victimei,
asigurarea securității fizice în fața potențialelor agresiuni, etc.), familiarizarea cu
drepturile pe care le au victimele, punerea în legătură cu furnizorul de servicii
sociale și reintegrare.

Anul 2017
În 2017 fenomenul traficului de persoane din România nu cunoaște o dinamică diferită
sau particularități distincte de anii precedenți.16 În mare măsură, se mențin clișeele
infracționale și profilul socio-demografic al victimelor.

În termeni statistici, numărul victimelor înregistrate se reduce cu 12%, comparativ

cu datele înregistrate în 2016, ajungând la 662 de persoane. Caracteristicile principale
ale victimelor tind să rămâne neschimbate față de anul trecut.

Totuși, putem identifica și un soi de paradox al traficului de persoane din România:

dacă numărul victimelor identificate a continuat să scadă, numărul persoanelor
cercetate pentru infracțiuni de trafic de persoane sau numărul persoanelor
condamnate a continuat să crească.

Și în acest an, populația de gen feminin predomină printre victimele traficului de

persoane, reprezentând 76,4% din totalul victimelor înregistrate. Minorii continuă să
reprezinte jumătate din victimele înregistrate – 51,3%. Practic, fiecare al doilea
cetățean român traficat în 2017 era minor!

Printre victimele identificate în 2017, nivelul educației rămâne scăzut și foarte scăzut
– 88% dintre acestea având cel mult studii gimnaziale la intrarea în trafic (maxim 5-
8 clase școlare absolvite), în timp ce segmentul de victime fără educație e de 8% din
total (față de 9% înregistrat în 2016). Se înregistrează același echilibru relativ în ceea
ce privește „mediul de locuire” al victimelor (urban – 46,9% și rural – 51,3%).

Grupările infracționale se orientează spre traficul pentru exploatarea sexuală a

victimelor, mai ales în plan intern, fiind preferate tot victimele minore, ușor de
recrutat direct sau prin „intermediari”, inclusiv internet. În 2017 se remarcă o creștere

16ANITP, „Raport privind evoluția traficul de persoane în anul 2017” [Online]. Disponibil la:
https://anitp.mai.gov.ro/raport-privind-evolutia-traficul-de-persoane-in-anul-2017/ (accesat la data de
20.03.2021).

17
a numărului de victime care se încred în promisiunile celor din proximitatea socială
(rude, prieteni, cunoștințe).

Din punct de vedere sociologic, victima transferă capitalul de încredere în relația cu

prietenii sau cunoștințele, evaluând subiectiv ofertele recrutorilor, în funcție de
natura relațiilor interpersonale existente între cei doi.

Exploatarea sexuală continuă să rămână cea mai întâlnită formă de exploatare în

rândul a 69% din cazuri înregistrate în România.

În top 5 județe din România cu cele mai multe victime se află: Dolj (68), Iași (59), Sibiu
(57), Galați (46), urmând Prahova și Neamț cu câte 34 de victime fiecare.

Cele mai multe victime proveneau din următoarele Regiune de dezvoltare: Nord-Est
(132), Sud-Est (132) și Sud-Muntenia + București/Ilfov (123). Totuși, clasamentul se
schimbă dacă raportăm numărul de victime la 100.000 de locuitori, calculând
incidența victimizării la nivelul regiunilor de dezvoltare: Sud-Est (4,70 victime la
100.000 de locuitori), Sud-Vest Oltenia (4,14) și Centru (3,84), ultima regiune urcând
în clasament prin scăderea abruptă a regiunii Nord-Vest (de la 3,68 în 2016 la 1,47 în
2017).

Grupările criminale continuau să-și mențină mobilitatea și flexibilitatea, acționând

concomitent în mai multe țări, în special în acolo unde există o cerere crescută pe piața
serviciilor sexuale, dar și pe piața forței de muncă, precum și condiții favorabile
practicării cerșetoriei, de către minori. Tot în 2017 s-a constatat tendința grupărilor
infracționale de a se orienta spre exploatarea sexuală a victimelor în plan intern (401
persoane traficate), majoritatea dintre victime fiind în continuare minore, ușor de
recrutat.

Tipul relației victimei cu traficantul sau recrutorul nu se schimbă semnificativ,

distribuția victimelor în funcție de tipologiile acestor relații indică o pondere crescută
a persoanelor care aleg să aibă încredere în promisiunile celor din proximitatea socială
– la nivelul anului 2017, 45% din victime erau recrutate de către prieteni sau
cunoștințe. Multe victime s-au încrezut în promisiuni de locuri de muncă în țară sau
străinătate. Două din trei victime ale traficului de persoane (69%), identificate în
2017, au fost traficate în scopul exploatării sexuale. Exploatarea prin muncă a fost
raportată doar de către 79 de victime (12%), iar cerșetorie – 35 victime (5,3%).

În ceea ce privește traficului de persoane în afara granițelor țării, raportul ANITP

prezintă datele doar pentru top 10 țări de destinație, în ordinea frecvenței înregistrate.

Primele 5 țări de destinație din top: Italia (58), Franța (58), Germania (56) și Spania
(45), sunt și țări care găzduiesc cele mai mari comunități de români.

18
Anul 2018
La nivelul anului 2018, imaginea de ansamblu arată că, în bună măsură, caracteristicile
care definesc victimele identificate ale traficului de persoane, rămân neschimbate față
de anii anteriori.17

Mărimea populației de victime identificate scade în 2018 cu 25% (de la 662 victime,
identificate în anul 2017, la 497, în anul 2018). Dar, multe ONG-uri au sugerat că
această scădere e doar un rezultat al diminuării eforturilor autorităților implicate în
identificarea și combaterea fenomenului de trafic de persoane. Numărul real al
victimelor este estimat la mii de persoane, conform declarațiilor făcute de
reprezentanți ai societății civile.

În acest an, România continuă să fie o țară de origine pentru victimele traficului de
persoane, într-o condiție de vulnerabilitate crescută a unor segmente de populație în
căutare de oportunități mai bune de viață. În aceeași măsură, statele vest-europene
au continuat să fie principalele țări de exploatare a cetățenilor români atrași în
situații de trafic și exploatare – deoarece aici se menține „cererea” pentru forță de
muncă ieftină, pentru servicii sexuale, sau unde există contextul oportun pentru
tolerarea cerșetoriei.

Genul feminin continuă să predomine în rândul victimelor traficului de persoane

– 73%. Nivelul scăzut al educației este, iarăși, o situație importantă a intrării
victimelor în situații de trafic – 231 din victimele înregistrate în 2018 (46,5%) aveau cel
mult studii gimnaziale la momentul traficării. Numărul victimelor cu studii
superioare reprezenta 2% (10 victime). Practic, 369 de victime înregistrate (74,2%)
aveau cel mult 8 clase sau nu aveau deloc studii. Așadar, educația, când indică
nivelul scăzut de școlarizare, devine o variabilă semnificativă pentru condiția de
vulnerabilitate a viitoarelor victime.

Se menține același echilibru relativ (comparativ cu cel înregistrat în anii anteriori)

între numărul victimelor care domiciliază în mediul rural (53,9%) și al celor care
domiciliază în localități din mediul urban (42,5%). De cele mai multe ori, lipsa unor
oportunități de angajare în mediul de rezidență, ruperea legăturilor sociale cu
proximitatea socială, dorința de a scăpa de mediul abuziv și neglijent, se transformă
într-un risc de victimizare.

17ANITP, „Raport privind evoluția traficul de persoane în anul 2018”, [Online]. Disponibil la:
https://anitp.mai.gov.ro/raport-privind-evolutia-traficul-de-persoane-in-anul-2018/ (accesat la data de
21.03.2021).

19
Orientarea grupărilor infracționale spre exploatarea sexuală a victimelor, în interiorul
țării devine tot mai pregnantă, fiind preferate victimele minore, ușor de recrutat și
exploatat. Victimele sunt deseori ademenite de „oferte noi de muncă” în statele
occidentale, care se dovedesc într-un final ca fiind false. Așa au fost înșelate circa
30,4% din numărul total de victime ale traficului de persoane înregistrate în 2018.

88,5% din victime (440) au fost recrutate prin abordare directă de către recrutor sau
traficant. A crescut vizibil și ritmul incidenței recrutării prin intermediul noilor
dispozitive digitale în online (43 de victime au fost recrutate în acest mod,
reprezentând 8,7% din totalul victimelor înregistrate). Traficanții și asociații lor
folosesc diverse aplicații criptate pentru a-și asigura anonimatul online, iar
recrutarea victimelor are lor prin folosirea inclusiv de conturi false pe social media și
profiluri false pe mesagerii. În plus, criptomonedele le permit traficanților să
desfășoare tranzacții financiare anonime, înșelând procedurile penale. Prin noile
tehnologii, traficanții pot ajunge să profite de pe urma exploatării de noi oportunități
de racolare, noi piețe de victime, cum ar fi imigranții solicitanți de azil. De exemplu,
utilizarea internetului le permite traficanților să vină în întâmpinarea „cererii” prin
publicitatea victimei și accesarea unei piețe mai mari de utilizatori. Europol observă
că „reclama online a serviciilor sexuale este un fenomen din ce în ce mai evident în
cazurile de exploatare sexuală, copiii fiind prezentați ca adulți”.18

Se menține același număr crescut al victimelor care aleg să aibă încredere în

promisiunile celor din proximitatea socială (rude, cunoștințe, prieteni, vecini, etc.).

La nivelul indicatorului „relației cu recrutorul”, 376 de victime (75,65%) au declarat

că au fost recrutate de o persoană cunoscută, și 121 de un necunoscut (24,34%).

Exploatarea sexuală rămâne, în continuare, cea mai des întâlnit tip de trafic în
rândul victimelor înregistrate în 2018 (cu o pondere de 67,4% din numărul total de
victime). Dar, în ceea ce privește numărul de victime, acesta scade semnificativ, cu 119
persoane, dacă vom compara indicatorul cu datele înregistrate în 2017.

La fel ca în 2017, majoritatea victimelor adulte traficate provin din mediul rural – 58%.
Ponderea minorilor s-a situat la 42,7%, față de 51,4% în 2017, dar acest fapt rămâne
încă un factor destul de îngrijorător. Se păstrează vulnerabilitatea crescută a
minorilor cu vârstele peste 14 ani, ponderea acestora fiind de 78,77% din totalul
minorilor victime, înregistrate în 2018 (14-17 ani).

18EUROPOL. „Criminal Networks Involved in the Trafficking and Exploitation of Underage Victims
in the EU”, p. 7 [Online]. Disponibil la: https://www.europol.europa.eu/publications-
documents/criminal-networks-involved-in-trafficking-and-exploitation-of-underage-victims-in-eu
(accesat la data de 21.04.2021).

20
Primele zece județe sursă în care își au domiciliul/ rezidența cele mai multe dintre
victimele înregistrate au fost, în 2018: Bacău, Dolj, Galați, Călărași, Vrancea, Prahova,
Constanța, Sibiu, Bihor și București (între 3,6% - 6,4% din totalul victimelor). Nouă
dintre cele zece județe de proveniență (Dolj, Bacău, București, Galați, Vrancea,
Constanța, Călărași, Prahova și Bihor) ocupă primele locuri și în clasamentul județelor
în care victimele au fost recrutate (3,8% - 7,7%), aceleași județele fiind și cele în care
victimele au fost exploatate, în traficul intern.

În ceea ce privește cazurile de exploatare a victimelor în afara granițelor țării, în top 5

cele mai frecvente țări de destinație raportate de către victime se aflau: Marea
Britanie (114 victime), Germania (51), Italia (43), Spania (22) și Austria (14). Sunt
aceleași țări cu comunități numeroase de români.

Raportul privind traficul de persoane (2018)19 realizat Departamentul de Stat plasa

pentru prima dată România pe lista statelor UE care nu fac eforturi suficiente pentru
a combate traficul de persoane.

”Guvernul României nu îndeplinește în totalitate standardele minime în vederea

eliminării traficului de ființe umane […] drept urmare, România a rămas la Nivelul
2”, se spune în raport.

Totuși, raportul mai arată că „Procedurile birocratice au continua să blocheze accesul

victimelor la îngrijire medicală. Autoritățile au anchetat mai puține cazuri de trafic
de persoane, instanțele au condamnat un număr semnificativ mai mic de traficanți,
iar autoritățile au identificat un număr mai mic de victime. În continuare, judecătorii
nu au beneficiat de pregătire specializată pentru cazurile de trafic de persoane și
lucrul cu victimele, ceea ce a avut efecte negative asupra protecției martorilor,
returnării victimelor și condamnării traficanților”.

Raportul mai acuză guvernul român că guvernul nu a oferit suficient sprijin

financiar ONG-urilor care se ocupă de asistarea victimelor, nu se ocupă îndeajuns
de situația copiilor instituționalizați care se confruntă cu abuzuri și neglijență în
centrele de plasament, ceea ce îi poate determina să devină potențiale victime ale
traficului. La fel, finanțarea pentru serviciile de protecție a victimelor nu este
suficientă.

„România este țară de origine, tranzit și destinație pentru bărbați, femei și copii
traficați în scopul exploatării prin muncă, precum și pentru femei și copii traficați în
scopul exploatării sexuale. Un număr semnificativ de victime ale exploatării sexuale
sau prin muncă din Europa provin din România. Bărbați, femei și copii români sunt

19U.S. Mission Romania, „Raportul privind traficul de persoane (2018)” [Online]. Disponibil la:
https://ro.usembassy.gov/ro/traficul-de-persoane-2018/ (accesat la data de 21.03.2021).

21
traficați în scopul muncii forțate în agricultură, construcții, gospodării, hoteluri şi
industrie, precum și pentru cerșetorie forțată și furt în România și alte țări europene.
Femei și copii sunt victime ale traficului în scopuri de prostituție forțată în România
și alte țări europene”, se mai spunea în raportul din 2018.

Raportul Departamentului de Stat mai arăta că numărul de cazuri anchetate de

autoritățile române era în scădere (675 cazuri în 2018, față de 864 și 858 în 2016 și
respectiv 2015). La fel, și în cazul procurorilor, care au prelucrat mai puține dosare –
„481 de cazuri de acuzații de trafic de persoane în 2017, față de 552 în 2016”. Numărul
traficanților condamnați a scăzut și el. Raportul menționează că, dacă în 2017 au fost
condamnați 222 de traficanți de persoane, în 2016 numărul lor era mult mai mare –
472 de condamnați. În 2015 erau trași la răspundere penală un număr de 331 de
traficanți.

Anul 2019
În anul 2019, statul roman, prin autoritățile competente, împreună cu organizații ale
societății civile au înregistrat 698 de victime identificate formal, o valoare cu 40%
mai mare decât anul anterior (497 victime identificate în 2018).20 Comparativ cu rata
de victimizare din anii anteriori, anul 2019 marchează o curbă ascendență a acestui
indicator.

Nu există tendințe specifice anului 2019 observate la populația victimelor identificate

comparativ cu anii anteriori. Se păstrează orientarea interesului infracțional spre
exploatarea sexuală a victimelor de gen feminin, majoritatea victimelor fiind astfel
exploatate, atât în trafic intern cât și extern.

Dacă raportăm numărul de victime la 100.000 locuitori, vom obține un indice de 3,60,
ceea ce înseamnă că 4 români din 100.000 au devenit victime ale traficanților de
persoane în 2019.

În 2019 s-a putut constata o creștere ușoară a ponderii minorilor din total (47% în
total comparativ cu 43% în 2018) majoritatea de gen feminin, pondere de 55% din
victime traficate intern și creșterea numărului victimelor recrutate/exploatate prin
utilizarea noilor mijloace tehnologice de comunicare (sfera digitală).

Se constată din ce în ce mai mult că sunt „valorizate” anumite vârste ale victimelor.
Peste 70% din victime în 2019 au avut vârste cuprinse între 15-19 ani.

20ANITP, „ANALIZĂ SUCCINTĂ PRIVIND TRAFICUL DE PERSOANE ÎN ANUL 2019” [Online].

Disponibil la: https://anitp.mai.gov.ro/analiza-succinta-privind-traficul-de-persoane-in-2019/ (accesat
la data de 21.03.2021).

22
Vârsta și nivelul de educație sunt indicatori care se corelează cu destinația externă
versus internă a victimelor. Cu cât vârsta victimelor este mai mare, cu atât cresc
șansele ca acestea să fie traficate în afara graniței noastre.

Neobișnuit în 2019 a fost faptul că 12 victime dintre victimele înregistrate au avut

altă cetățenie decât cea română, 10 persoane au avut cetățenie germană, o victimă a
avut cetățenie letonă și o victimă a fost cetățean moldovean. România devine treptat
țară de destinați și tranzit a traficului de persoane, nu doar țară de origine.

În 2019, 26% din victime au fost recrutate cu promisiuni de muncă, în timp ce 29%
din victime au acceptat oferte de practicare a prostituției sau cerșetoriei.
Aproximativ 9% au fost înșelate cu promisiuni de producere de materiale
pornografice, iar 13% din victime au fost recrutate prin metoda loverboy, metodă
care, nu presupune neapărat din primul moment existența vreunei promisiuni anume
ci doar simularea unei relații de iubire de către traficant și câștigarea încrederii
victimei.

Crește în termeni procentuali și ponderea victimelor recrutate de către partenerii de

viață – 14% din totalul victimelor identificate în 2019 (comparativ cu 10% în 2018 și
respectiv 12% în 2017).

Există o corelație semnificativă între vârsta victimei și recrutor. Cu cât scade vârsta
victimei, cu atât crește probabilitatea ca aceasta să fie racolată de către o persoană
necunoscută. Oricum, 597 victime (85,5%) au declarat că au cunoscut recrutorul în
persoană, și doar 72 (10,3%) au declarat că i-au cunoscut pe traficanți prin internet,
comparativ cu 8,7% în 2018.

Traficul de persoane în scop de exploatare sexuală continuă să fie tipul predominant

de trafic în România – 518 (sau 74% din totalul victimelor înregistrate), comparativ
cu 67% înregistrată în 2018. Exploatarea sexuală e predominantă, mai cu seamă, la
nivelul traficului intern de persoane. Dacă victimele sunt traficate în interiorul țării
noastre atunci probabilitatea ca forma de exploatare să fie sexuală este mai mare.

Nu există în acest an nicio diferență între ponderea victimelor provenite din mediul
urban sau cel rural.

Top 5 județe cu cele mai multe victime ale traficului de persoane: Dolj (67 de victime
din care 38 minori), Iași (48 de victime din care 18 minori), Bacău (47 de victime din
care 30 minori), Galați (37 victime din care 16 minori), și Mureș (29 de victime din
care 20 minori).

Conform datelor de mai sus, principalele județe de proveniență ale minorilor victime
ale traficului de persoane au fost Dolj, Bacău, București, Mureș și Iași.

23
 Fig. 11 Harta cu județele de proveniență a victimelor traficului de persoane în 2019

Toate aceste date, defalcate pe regiunile de dezvoltare ale României, și raportate la

100.000 de locuitori schimbă substanțial clasamentul județelor. Astfel, Regiunea Sud-
Vest Oltenia urcă în top regiuni cu cel mai mare indice de victimizare – 5,03 la
100.000 de locuitori. Asta înseamnă că 5 români din 100.000 din regiune au fost
victime ale traficanților. Este și un record al acestui indice, dacă ne raportăm la anii
anteriori, unde acest indicator era de 4,32 în 2016 și 4,14 în 2017.

Pe locul doi, urcă Regiunea Nord-Est în frunte cu județele Iași și Bacău. Aici indicele
de victimizare este de 4,20 la 100.000 de locuitori, același cu cel înregistrat la nivel
național. Urmează Regiunea Sud-Est cu 3,70 victime la 100.000 de locuitori, având în
top două județe cu cele mai multe victime – Galați și Constanța.

Principalele state de destinație au fost Germania (86 victime), Regatul Unit al Marii
Britanii și al Irlandei de Nord (81 victime), Italia (52 victime), Spania (49 victime),
Elveția (31 victime) și Franța (23 victime). În acest an, traficul extern de victime din
România îl depășea pentru prima dată pe cel intern – 41,69% (291) victime traficate pe
teritoriul României versus 58,31% (407) victime traficare extern.

24
Raportul Departamentului de Stat privind traficul de persoane (2019)21 menține
România la Nivelul 2 pe lista de monitorizare. Guvernul României nu a îndeplinit în
totalitate standardele minime în vederea eliminării traficului de ființe umane.

Guvernul nu a depus eforturile necesare comparativ cu perioada anterioară de

raportare.

• instanțele au condamnat un număr mai mic de traficanți;

• autoritățile au identificat un număr considerabil mai mic de victime;
• judecătorii și polițiștii nu au beneficiat de o pregătire specializată pentru
cazurile de trafic de persoane;
• serviciile de asistență și protecție au fost în continuare subfinanțate, lăsând
majoritatea victimelor neprotejate.

În 2018, instanțele au condamnat 130 de traficanți, ceea ce reprezintă o scădere mare

a numărului de condamnări de la 222 (în 2017) și 472 în 2016. 37 traficanți condamnați
(29%) au primit pedepse cu suspendare, iar restul traficanților au primit pedepse între
1 și peste 10 ani privare de libertate.

De asemenea, România nu dispune de un număr suficient de anchetatori financiari

care să indisponibilizeze bunurile traficanților condamnați, „blocând culegerea de
dovezi în cazurile de trafic de persoane pentru a corobora declarațiile martorilor”.

În 2018, România nu a reușit să obțină extrădarea niciunui suspect de trafic de

persoane.

Ca urmare a pensionării anticipate circa 30% din polițiști, s-a produs o

suprasolicitare a polițiștilor rămași în sistem cu dosare nesoluționate ani de zile. În
plus, noua lege de reducere a pedepselor cu închisoarea pentru deținuții aflați în
condiții improprii a dus la eliberarea condiționată a peste 500 de traficanți
condamnați.

În general, judecătorii nu au tratat prostituția și traficul în scop de exploatare sexuală

ca infracțiuni diferite, ceea ce a avut efecte negative asupra pedepselor aplicate
infractorilor.

Guvernul român, la fel ca în anii precedenți, nu a depus eforturi suficiente pentru a

proteja victimele traficului de ființe umane”.

Funcționarii publici și ONG-urile au reușit să identifice un număr relativ mic de

victime – 497 (în 2018), spre deosebire de 662 de victime identificate în 2017 și 757

21U.S. Mission Romania, „Raportul privind traficul de persoane (2019)” [Online]. Disponibil la:
https://ro.usembassy.gov/ro/raportul-privind-traficul-de-persoane-2019/ (accesat la data de
22.03.2021).

25
în 2016. Este cel mai mic număr de victime identificate din ultimii 10 ani de
monitorizare.

Mai mult, autoritățile au plasat copiii victime ale traficului în instituții speciale pentru
copii sau în instituții destinate copiilor cu dezabilități. Acești minori nu au beneficiat
de asistență specializată și, de cele mai multe ori, au fost supuși unor traume din
partea serviciilor de protecție a copiilor. În aceste condiții, victimele minore din
centrele de plasament sunt în pericol de a deveni victime ale traficului de persoane.

În cazul victimelor din România aflate în afara granițelor țării (44% din totalul
victimelor identificate) statul român nu le decontează transportul în țară. Aceste
costuri au fost suportate de ONG-uri și organizații internaționale. Tot ONG-urile
sunt cele care au achitat în 2018 costurile tuturor serviciilor psihologice acordate
victimelor, ca urmare a refuzului guvernului de a-i plăti pe psihologi.

„Mai mult, pentru a avea acces la îngrijire medicală, victimele din România au fost
nevoite să se întoarcă în localitatea de domiciliu pentru a obține documente de
identitate”, se menționează în raport. Iar asta a reprezentat un efort în plus nu numai
pentru victime, ci și pentru ONG-urile care și-au asumat să acopere și aceste costuri.

Din păcate, în 2018 Ministerul Justiției a continuat să publice numele tuturor

martorilor în procese, inclusiv a copiilor, pe pagina publică de internet, punând în
pericol victimele care doreau să depună mărturie. În plus, victimele nu-și permiteau
să plătească taxele necesare pentru a-i acționa în instanță pe traficanți, sau nu puteau
plăti costurile pentru recuperarea banilor de la traficanți prin intermediul executorilor
judecătorești. Desigur că se întâlnesc foarte multe cazuri când traficanții condamnați,
efectiv, nu mai plătesc despăgubirile.

România rămâne în continuare țară de origine pentru traficarea victimelor în scopul

exploatării sexuale și a exploatării prin muncă forțată în Europa.

Conform raportului, mai mulți experți au semnalat în 2018 și o creștere a numărului

de femei din România recrutate pentru căsătorii fictive în Europa, folosite de
traficanți ca pretext pentru a le forța pe femei să se prostitueze sau să muncească în
străinătate. Una din două victime identificate în România este minor. Dintre aceștia,
cei mai vulnerabili continue să fie copiii de etnie romă (de doar 11 ani) care sunt
traficați pentru cerșetorie sau chiar exploatare sexuală.

Anul 2020

26
Raportul ANITP pentru anul 202022 s-a redus doar la o analiză succintă a datelor
privind traficul de persoane în România și a fost publicat în martie 2021.

Pandemia de coronavirus a adus cu ea și o serie de particularități care au influențat

fenomenul global al traficului de persoane. Printre acestea putem aminti de:
reducerea călătoriilor, închiderea granițelor, presiuni economice și sociale, și creșterea
șomajului.

Prin folosirea aceluiași model de analiză din anii anteriori, ANITP a reușit să creioneze
un profil al victimelor traficului de persoane din România. Au fost folosiți următorii
indicatori: genul, vârsta, educația, arealul geografic, tipul de exploatare.

La nivelul anului 2020 au fost identificate 596 de victime – o scădere cu 15%

comparativ cu anul 2019. În continuare, 3 din 4 victime sunt femei (77,68%). În ceea
ce privește vârsta, raportul ANITP constată o ușoară scădere a numărului de minori –
255 minori exploatați în 2020 comparativ cu 328 de victime minore înregistrate în
2019. Ponderea victimelor minore raportate de ANITP scade la 42,7% (undeva la
nivelul anului 2018), dar rămâne în continuare un indicator destul de îngrijorător
pentru România, mai ales că mulți dintre acești minori au fost traficați în timp ce se
aflau în grija statului.

Nivelul de educație al victimelor traficului de persoane se menține în continuare

scăzut, 68,5% dintre acestea fiind neșcolarizate sau având cel mult studii
gimnaziale, 29,8% liceu/școală profesională și 1,5% studii superioare.

Mediul de proveniență al victimelor este aproape echilibrat – 52,52% din mediul rural
și 43,12% mediul urban (fără București – 4,36%).

În ceea ce privește proveniența victimelor traficului de persoane în România pe

parcursul anului 2020, se pot remarca așa-numitele „bazine de recrutare” la nivelul
județelor din zonele de sud și est ale României (Iași, Bacău, Galați, Dolj). Tot în
2020, se poate constata o dublare a numărului de victime înregistrate în județul
Timiș, doar dacă vom compara cu datele din 2019.

Dacă segmentăm datele colectate din județe pe cele 7 regiuni de dezvoltare ale
României, și raportăm numărul total la 100.000 de locuitori, vom obține un alt
clasament al regiunilor după un indice de victimizare.

22ANITP, „ANALIZĂ SUCCINTĂ PRIVIND TRAFICUL DE PERSOANE ÎN ANUL 2020” [Online].

Disponibil la: https://anitp.mai.gov.ro/analiza-succinta-privind-traficul-de-persoane-in-anul-2020/
(accesat la data de 04.04.2021).

27
Fig. 12 Harta regiunilor de dezvoltare ale României cu indicele de victimizare de trafic de persoane (la
100.000 de locuitori) în 2020

Comparativ cu datele obținute în 2019, Regiunea Sud-Est urcă în top regiuni cu cel
mai mare indice de victimizare – 4,06 la 100.000 locuitori. În topul județelor din
regiune cu cele mai multe victime se află Galați (45), Brăila (19) și Tulcea (19). Toate
cele trei județe, luate împreună, reprezintă 73% din numărul total de victime la nivel
regional.

Asta înseamnă că 4 români din 100.000 ai județelor sud-estice au fost victime ale
traficanților. De altfel, acest indice este peste media națională de 3,10 victime la
100.000 de locuitori.

Pe locurile 2 și 3 se află regiunile Centru și Sud-Vest Oltenia, cu indici de victimizare

de 2,93 și, respectiv, 2,94 la 100.000 de locuitori din fiecare regiune. De asemenea, se
poate constata o scădere a indicelui Regiunii Nord-Est, de la 4,20 (înregistrat în 2019)
la 2,34 (2020), și asta datorită reducerii semnificative a numărului de victime
înregistrate în județele Iași (34) și Bacău (33).

La nivelul anului 2020, la fel ca în anii anteriori, cele mai multe victime au fost
recrutate de traficanți în scopul practicării prostituției (158 persoane, ceea ce
reprezintă 27,1%), pentru oferte de muncă în străinătate (138 persoane sau 23,7% din
total), alte oferte (117 persoane sau 19,63%), și pornografie (66 persoane sau 11%).

28
 Condiții de recrutare 2020

0%
1%
2%1%
3% Prostituție
5%
27% Ofertă de muncă în străinătate
7% Altele
Pornografie
Oferte de muncă în țară
11% Cerșetorie
Căsătorie de coveniență
Nu se cunoaște
Călătorie
23%
20% Răpire
Ofertă de studii

Fig. 13 Datele înregistrate în anul 2020 de ANITP cu privire la condițiile de recrutare a victimelor
traficului de persoane

Exploatarea sexuală continuă să fie cea mai frecventă metodă folosită de traficanți: 426
de victime din totalul de 596, ceea ce reprezintă o pondere de 71,47%. Cu alte cuvinte,
5 din 7 victimele înregistrate în 2020 au fost traficate în scop de exploatare sexuală.

Principalele țări destinatare ale traficului extern de victime din România în 2020 au
fost Marea Britanie (75), Germania (57), Italia (42), Spania (33), Suedia (25), Franța
(18), Elveția (16), Austria (14), Irlanda (13), Belgia (10), etc. Traficul extern de victime
reprezintă 46,14% din totalul victimelor raportate în 2020. Acesta este oricum sub
traficul intern de 321 victime (53,86%).

Comparativ cu datele prezentate de ANITP în 2019 referitor la principalele țări de

destinație, se poate constata câteva tendințe principale ale anului 2020:

• Menținerea Marii Britanii, Germaniei, Italiei și Spaniei ca principalele țări de

destinație ale traficului de persoane. Tot aceste țări au și cele mai mari
comunități de români stabiliți în afara granițelor.
• Urcarea în top țări de destinație a traficului de persoane a Irlandei, Belgiei și
Suediei. Toate cele trei state reprezintă destinația pentru 17,45% din totalul
victimelor exploatate extern.
• Menținerea Elveției, Franței și Austriei ca țări de destinație pentru traficul de
persoane – 17,45% din totalul victimelor exploatate în afara țării.

29
 • Scăderea semnificativă a numărului de victime înregistrate în Grecia,
Germania, Danemarca și Spania.

Aproximativ 13% din victime au fost traficate în 2020 în mai multe destinații
externe.

Conform raportului ANITP pe 2020, este de așteptat ca efectele pandemiei, inclusiv

în plan economic, să conducă la modificări ale dinamicii traficului de persoane, în
perioada următoare.

Potrivit răspunsului primit la întrebarea trimisă către Ministerul Afacerilor Interne23,

numărul total din victimele traficului de persoane care au beneficiat în 2020 de
asistență este de 289 (48,48%), dintre care:

a) asistență acordată de instituții publice – 175 victime;

b) asistență acordată de ONG-uri – 79 victime;
c) asistență acordată în parteneriat public-privat – 35 victime;

comparativ cu 49% (339) în 2019 și 48% în 2018.

În 2020, structurile specializate în combaterea traficului de persoane au deschis 1491

de dosare (total existente + înregistrate în 2020), dintre care 459 (30,78%) au fost
înregistrate doar în anul 2020 (vizând exploatarea sexuală, prin muncă, cerșetorie ori
comitere infracțiuni). Un număr în scădere față de 695 în 2018, 675 în 2017 și 532 în
2019.

Tot la nivelul anului 2020, din totalul de 1491 de dosare penale, 523 (35%) de dosare
au fost soluționate de către procurorul de caz din cadrul DIICOT.

O statistică îngrijorătoare este și cea a sesizărilor de natură penală înregistrate la

nivelul Poliției Române, în perioada 2015-2020:

23Întrebarea nr. 432A/24-02-2021, Date statistice privind traficul de persoane, Camera Deputaților
[Online]. Disponibil la: http://www.cdep.ro/pls/parlam/interpelari2015.detalii?idi=61738&idl=1
(accesat la data de 04.04.2021).

30
 INFRACȚIUNI SESIZATE LA POLIȚIE 2015-2020
300

250

200

150

100

50

0
2015 2016 2017 2018 2019 2020

Traficul de persoane (art.210 NCP) Traficul de minori (art. 211 NCP)

Fig. 14 Situația sesizărilor de natură penală înregistrate la nivelul Poliției Române, în perioada 2015-
2020. Sursa: MAI

Așa cum se poate observa, cea mai abruptă scădere o înregistrăm la sesizărilor privind
traficul de minori, de la 209 la 133 de sesizări în 2020 (o scădere de -36%), iar per total,
numărul sesizărilor din 2015 și până în 2020 s-a redus de la 476 la 316 (-33,6%), cu o
scădere bruscă înregistrată în 2018.

INFRACȚIUNI SESIZATE LA POLIȚIE 2015-2020 (TOTAL)

500
450
400
350
300
250
200
150
100
50
0
2015 2016 2017 2018 2019 2020

Fig. 15 Numărul total de sesizări de natură penală înregistrate la nivelul Poliției Române privind
traficul de persoane (adulți și minori), în perioada 2015-2020. Sursa: MAI

31
Și în 2020, Raportul Departamentului de Stat privind traficul de persoane (2020)24
menține România la Nivelul 2 Listă de monitorizare deoarece Guvernul nu
îndeplinise „standardele minime în vederea eliminării traficului de ființe umane”.
Numărul de traficanți anchetați, puși sub acuzare și condamnați în 2019 rămânea
destul de mic. Nemaivorbind de existența unor presupuse complicități a
funcționarilor publici care exploatau minori aflați în centrele de plasament.

Autorii raportului au venit și cu o serie de recomandări prioritare, printre care putem

aminti de:

a) fermitatea în anchetarea și punerea în urmărire penală a cazurilor de trafic de

persoane;
b) modificarea legislației pentru a permite oferirea de sprijin financiar direct
ONG-urilor pentru servicii pentru victime (celebrul PL-x nr. 575/2018 aflat în
dezbatere la Camera Deputaților);
c) creșterea numărului de polițiști care anchetează infracțiunile de trafic de
persoane;
d) creșterea competențelor polițiștilor în lucrul cu victimele, strângerea de dovezi
ale traficului de persoane și înțelegerea constrângerii psihologice;
e) ajustarea necesară a legislației pentru a permite autorităților să sancționeze
agențiile de recrutare pentru infracțiuni legate de traficul de persoane, ș.a.m.d.

În 2019 instanțele din România au condamnat 120 de traficanți de persoane,

continuând scăderea anuală de la 130 de traficanți în 2018, și de la 222 în 2017.

Tot în 2019 o instanță din România a achitat 25 de presupuși traficanți în cunoscutul

caz de trafic de copii „Țăndărei” unde presupușii traficanți au fost judecați în baza
unei legi care a prevăzut pedepse mai mici și o perioadă de prescriere mai scurtă.25

Raportul Departamentului de Stat mai constată și o complicitate extinsă și

necondamnarea funcționarilor publici implicați în traficul de persoane. De
exemplu, în 2019 DIICOT a instrumentalizat un dosar penal al fostului șef de poliție
dintr-un oraș din sud-estul României pentru „presupusa protejare a unei rețele de
trafic de persoane în timp ce se afla la conducerea inspectoratului local de poliție”.

În presa din România se mai menționa cazuri despre negocieri făcute de traficanți
pentru funcții și transferuri în cadrul forțelor de poliție, în scopul de obținere de

24 U.S. Mission Romania, „Raportul privind traficul de persoane (2020)” [Online]. Disponibil la:
https://ro.usembassy.gov/ro/raportul-privind-traficul-de-persoane-2020/ (accesat la data de
11.04.2021).
25 Vezi mai multe detalii despre acest caz pe: https://ziare.com/stiri/diicot/cum-s-a-ales-praful-de-

dosarul-tandarei-megadosarul-de-trafic-de-minori-25-de-inculpati-achitati-pentru-ca-procurorii-
diicot-au-facut-treaba-de-mantuiala-1596770.

32
avantaje, inclusiv față de grupările rivale de traficanți. De asemenea, mai multe ONG-
uri au semnalat suspiciunea că unii din membrii personalului care lucrează în centrele
de plasament pentru minori și centrele pentru persoanele cu dizabilități au facilitat
traficul de persoane în calitate de intermediari.

Multe din acuzațiile aduse suspecților de trafic de persoane au fost pentru

infracțiuni de proxenetism, mult mai laxe comparativ cu pedepsele prevăzute de art.
210 și 211 din NCP.

Numărul de angajați ai Direcției de Combatere a Criminalității Organizate (DCCO)

continuă să funcționeze cu un număr limitat de angajați. Asta ca urmare a prevederilor
privind pensionarea anticipată a polițiștilor, adoptate de guvernul anterior.

Mai mult, autoritățile au raportat și lipsa instrumentelor necesare pentru ancheta

cazurilor de trafic de persoane, inclusiv a programelor de software care să le permită
să desfășoare anchete online mult mai rapid și eficient.

Anchetele financiare și confiscările de active sunt extrem de reduse, și asta din cauza
existenței unui număr limitat de anchetatori financiari (opt în întreaga țară). Iar ONG-
urile au mai raportat și o lipsă a pregătirii specializate și a sensibilității necesare din
partea unor polițiști și judecători atunci când operează cu cazuri de trafic de persoane
sau exploatare.

În 2019, 49% (339) dintre victimele identificate au primit asistență din partea
instituțiilor publice, a parteneriatelor public-private și a ONG-urilor, comparativ
cu 48% în 2018 și 46% în 2017.

Observatorii au mai raportat că autoritățile naționale din România nu identifică

victimele în așa-numitele „locuri cheie”, cum ar fi centrele de plasament, prin urmare
și numărul de victime este mult mai mare decât cel raportat de ANITP.

Guvernul deține trei adăposturi de stat destinate victimelor traficului de persoane, cu

o capacitate de 18 persoane, iar acolo sunt cazate inclusiv victimele violenței
domestice. Problema cea mai mare e că autoritățile plasează în continuare victimele
minore ale traficului de persoane în instituții pentru copii cu dizabilități, fără a furniza
asistența specializată, supunând copiii unor traume. Copiii instituționalizați în
centrele de plasament continuă să se afle sub pericolul de a fi traficați.

Chiar dacă autoritățile nu au identificat prea multe cazuri de victime ale traficului de
persoane provenite din rândul refugiaților și solicitanților de azil, observatorii din
societatea civilă menționează faptul că ar fi zeci de cazuri.

Guvernul nu achită, în continuare, costurile de transport din țara de destinație în

România ale victimelor, această sarcină revenind din nou ONG-urilor. Acestea din

33
urmă se confruntă în continuare de lipsa de fonduri guvernamentale suficiente, mai
ales că tot ONG-urile sunt cele care achită costurilor tuturor serviciilor psihologice și
serviciile medicale de urgență acordate victimelor. Guvernul refuză să acopere aceste
costuri.

Apoi, victimele sunt nevoite să-și acopere singure costurile de transport acasă
pentru a-și perfecta/obține actele de identitate. Altfel, nu pot beneficia de acces la
îngrijirea medicală.

Chiar dacă Guvernul și-a crescut în mică măsură eforturile de prevenție, alocările de
resurse necesare întârzie.

Deși România are un Cod Penal ajustat care să interzică firmelor de recrutare cu sediul
în România să faciliteze traficul de persoane și exploatarea de orice tip, Guvernul nu
are puterea de a pedepsi companiile care se implică în aceste tip de activitate
infracțională.

Foarte puține din victime apelează la linia telefonică gratuită, chiar dacă sunt oferite
servicii în limbile română și engleză. În 2019, doar șapte apeluri au fost efectuate pe
această linie, privind potențiale cazuri de trafic de persoane, față de 13 în 2018

Traficanții de ființe umane urmăresc să exploateze în continuare români și străini în

România, și români în străinătate. România rămâne principala sursă pentru traficarea
victimelor în scopul exploatării sexuale și a exploatării prin muncă forțată în statele
din Europa.

Experții în combaterea traficului de persoane au semnalat și o creștere a numărului de

femei din România recrutate pentru căsătorii fictive în țările din Europa Occidentală.
Minorii în continuare constituie 50% din numărul total de victime ale traficului de
persoane.

Unele rapoarte menționează faptul că traficanții și-au extins operațiunile de

recrutare și în Republica Moldova, exploatând femei din Moldova și fete din
România în state din Europa. Chiar dacă, din punct de vedere statistic, România nu
este o țară de destinație pentru trafic de persoane.

Totuși, unii observatori au remarcat și o tendință a posibilelor exploatări a imigranților

din Asia, Africa și Orientul Mijlociu în industria construcțiilor, hotelieră și alimentară.

Repere generale privind fenomenul traficului de persoane în România

(2016-2020)

34
Agenda de lucru a instituțiilor și organizațiilor din România specializate în
combaterea fenomenului de trafic de persoane pe toată perioada anilor 2016-2020 a
fost una ocupată. Astfel, în cursul anului 2020 Direcția de Combatere a Criminalității
Organizate (DCCO) din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române a semnat
un protocol de colaborare cu Fundația americană International Justice Mission (IJM),
ca în următorii trei ani să participe ca partener în Proiectul „Strenghtening Proactive
Criminal Justice Response to Trafficking in Persons in Romania” alături de ANITP și
DIICOT, activitățile preconizate fiind focusate în principal pe instruirea polițiștilor,
procurorilor și altor profesioniști implicați activ în combaterea traficului de persoane.

Activitățile investigative împreună cu rapoartele organizațiilor și observatorilor au

condus la înregistrarea de către sistemul românesc a unui număr total de 3.209
victime identificate în perioada anilor 2016-2020, cu 1.413 victime mai puține (-
30,6%) comparativ cu numărul total de victime identificate în perioada 2011-2015
(4.662 persoane).

Astfel, 3.209 de victime femei și bărbați, majoritatea cetățeni români, au fost victime
ale exploatării de orice tip, atât în România cât și pe teritoriul altor state, mai cu
seamă cele europene.

Perioada anilor 2016-2020 s-a suprapus cu sporirea nevoii cetățenilor români de

angajare în activități cu risc ridicat, inclusiv cu scăderea încrederii cetățenilor în
sistemul socio-politic din România și capacitatea instituțiilor statului de a furniza
bunăstare și siguranță a zilei de mâine. Perioada anilor 2016-2020 nu este neapărat
caracterizată de schimbări geo-politice sau economice marcante, dar e perioada în care
evoluțiile politice interne au schimbat semnificativ profilul emigranților români, dând
naștere așa-numitor „comunități emergente” mari din alte state europene.

Continua activitate în domeniul traficului de persoane și menținerea unui număr

destul de semnificativ de victime ale acestei infracțiuni au fost determinate în special
de condițiile socio-economice scăzute, veniturile salariale reduse comparativ cu alte
state europene, intercalate cu alți factori de risc demografic sau cultural.

Un fenomen marcant al acestui cincinal îl reprezintă extinderea în toate sferele

activității umane a noilor tehnologii de comunicare și transmiterea informațiilor – rata
destul de ridicată la accesarea internetului, utilizarea pe scară largă a noilor gadget-
uri (smartphone-uri, tablete, laptop-uri, etc.). Toate acestea au ajuns, din păcate, să fie
utilizate și de traficanții de persoane în susținerea și dezvoltarea rețelelor
infracționale.

Metodele de racolare a viitoarelor victime au devenit și ele din ce în ce mai

diversificate și din ce în ce mai complexe, dacă luăm în calcul și creșterea influenței
rețelelor de socializare și platformele de mesagerie criptate, din ce în ce mai greu de

35
abordat și conceptualizat de către autoritățile judiciare. Toți acești factori aduc în prim
plan nevoia de reacție anticipativă, flexibilitate în acțiune, și adaptarea serviciilor
acordate victimelor.

Statele europene se confruntă noi provocări ale secolului XXI – gestionarea crizei
imigranților și refugiaților din alte state sub-dezvoltate, combaterea terorismului și a
radicalizării unor segmente din populație, precum și combaterea pandemiei globale
de coronavirus. Toate acestea aduc în prim-plan capacitatea statelor europene de a
construi societăți deschise care să sprijine și să includă imigranții și refugiații în
programe de incluziune socială și azil, dar și de prevenire a radicalizării și a actelor
infracționale în taberele și centrele de plasare din regiunile europene puternic
populate de refugiați.

Migranții proveniți din regiunile sus-menționate reprezintă un segment vulnerabil de

potențiale victime ale traficanților, cu riscul de a fi exploatați în diferite moduri:
exploatare sexuală, cerșetorie, muncă silnică, etc. În aceste condiții, autoritățile
române trebuie să fie mult mai atente la concentrările de refugiați din țară (cum ar fi
cazul refugiaților din Timișoara), și să aibă o atitudine mai pro-activă de gestionare a
situațiilor de racolare a acestor persoane vulnerabile.

De aceea, identificarea particularităților socio-demografice ale populației victimelor

pot reprezenta repere pentru viitoare politici publice anti-trafic și îmbunătățire a
cunoștințelor privind riscul la trafic de persoane, mai ales când acestea sunt plasate în
contextul național specific.

Rata de victimizare la nivel național și pe top județe

Victimizarea prin trafic de persoane trebuie înțeleasă prin luarea în considerare a

contextului local și comunitar, individual și familial. Pentru redirecționarea eficientă
a resurselor anti-trafic, și așa limitate, e nevoie de o raportare a datelor victimologice
la populație.

Astfel, pentru perioada anilor 2016-2020, media ratei de victimizare a populației26 în

ceea ce privește traficul de persoane la nivel național a fost de 3,29, 27 altfel spus: „În
fiecare an, 3 din 100.000 de locuitori ai României au fost victime ale traficului de
persoane”.

26 Rata de victimizare a fost calculată prin raportarea numărului de victime la 100.000 de locuitori,
luând în considerare populația României din fiecare an în parte conform datelor oferite de
Worldometer: 19796285 locuitori în 2016, 19653969 locuitori în 2017, 19506114 locuitori în 2018,
19364557 locuitori în 2019 și 19237691 locuitori în 2020.
27 Pentru un număr total de victime de 3.209 victime.

36
Rata de victimizare devine importantă deoarece, spre deosebire de valorile numerice
pe fiecare județ, aceasta raportează fenomenul social la populație (per județe sau
regiuni de dezvoltare), reușind să schimbe percepția dimensiunii naționale, dar și
locale a acestei probleme.

De aceea, cu cât rata de victimizare este mai mare, cu atât crește și vulnerabilitatea
sau probabilitatea ca populația să se confrunte cu condiții și factori de favorizare a
traficului de persoane.

Indice Regiuni de dezvoltare 2016 2017 2018 2019 2020

Regiunea Nord-Vest 3,68 1,47 0,00 2,13 2,13
Regiunea Centru 2,65 3,84 0,75 2,77 2,93
Regiunea Nord-Est 3,47 3,61 0,86 4,20 2,34
Regiunea Sud-Est 4,84 4,70 1,74 3,70 4,06
Regiunea Sud-Muntenia/București-
Ilfov 3,44 2,22 0,87 2,46 2,32
Regiunea Sud-Vest Oltenia 4,32 4,14 1,42 5,03 2,94
Regiunea Vest 1,79 2,04 0,00 2,08 2,38

Tab. 2 Indicele de victimizare la 100.000 de locuitori din fiecare regiune de dezvoltare a României
(2016-2020)

Gen și vârstă

La nivelul victimelor traficului de persoane înregistrate pe parcursul celor cinci ani

analizați (2016-2020), se poate constata dimensiunea preponderent de gen feminin –
76,5% și riscul crescut de exploatare în trafic. Aceste date sunt confirmate și de indicii
de victimizare relativ ridicați în rândul populației rezidente de gen feminin de 4,71,
comparativ cu 1,49 – rata de victimizare în rândul populației de gen masculin. Altfel
spus, în fiecare an, la fiecare 100.000 de rezidenți de gen feminin, 4 femei au fost
victime ale traficului de persoane și la fiecare 100.000 de rezidenți de gen masculin,
1 bărbat a fost victimă a traficului de persoane.

37
 2016-2020

46%
54%

Adulți Minori

Fig. 16 Distribuția victimelor traficului de persoane pe vârste (2016-2020)

Ponderea victimelor minore în contextul traficului de persoane reprezintă un

indicator relevant în ceea ce privește imaginea riscului de exploatare al acestui
segment din populația României. În perioada celor 5 ani analizați, numărul victimelor
minore traficate și exploatate în diferite scopuri ajunge la 1489 de persoane (46%), în
timp ce victimele adulte reprezintă un segment de 54% (1720 de persoane).

Deși numărul victimelor adulte este mai mare, rata de victimizare pe categorii de
vârstă schimbă definitiv distribuția și datele privind victimele. Astfel, pentru fiecare
an analizat, media ratei de victimizare în rândul minorilor a fost de 7,31, comparativ
cu 2,22 în rândul adulților. Cu alte cuvinte, în fiecare an, la fiecare 100.000 de copii
rezidenți în România, 7 copii au fost victime ale traficului de minori; și la fiecare
100.000 de rezidenți adulți din România, 2 persoane adulte au fost victime ale
traficului de persoane.

Forme de exploatare

În toată perioada monitorizată (2016-2020), am identificat o pondere covârșitoare de

victime – 71% (2.263) ale traficului de persoane exploatate în scopuri sexuale în
străinătate sau în țară. Practic, în toți cei 5 ani monitorizați 5 din 7 victime ale
traficului de persoane identificate în perioada anilor 2016-2020 au fost exploatate în
scop sexual, cu toate formele sale inclusiv cu actele pornografice. Tendința acestei
forme de exploatare este una de creștere, deoarece comparativ cu anii 2011-2015,
ponderea exploatării sexuale a victimelor era de 56%.

38
 FORME DE EXPLOATARE 2016-2020
exploatare sexuală exploatare prin muncă cerșetorie furturi tentativă alte situații

5% 0%
2%
6%

16%

71%

Fig. 17 Tiparele formelor de exploatare în trafic de persoane pentru perioada 2016-2020

Se înregistrează și o dimensiune crescută a minorelor exploatate intern, în paralel cu

dimensiunea crescută a victimelor femei adulte (tinere cu vârste cuprinse între 18-25
ani) exploatate extern. Asta se poate explica și printr-un mod de operare specific, în
care exploatarea internă este folosită ca perioadă de pregătire a victimelor care, după
împlinirea vârstei de 18 ani, sunt obligate să practice prostituția în afara țării.

Evoluția traficului intern vs traficul extern (2016-2020)

500
450
400
350
300
250
200
150
100
50
0
2016 2017 2018 2019 2020

Trafic intern Trafic extern

Fig. 18 Evoluția traficului intern și cel extern în perioada anilor 2016-2020. Sursa: ANITP

39
Din graficul de mai sus se poate observa pentru anii 2016 și 2017 o tendință de
descreștere a numărului de victime înregistrate ale traficului de persoane. Apoi, în
2019 numărul de victime traficate în extern crește spontan – tendință însoțită în paralel
cu creșterea traficului de persoane pe plan intern.

De asemenea, anul 2020 marchează o tendință de descreștere a traficului extern

(determinată și de închidere granițelor principalelor destinații ale traficului în urma
pandemiei de coronavirus), dar o creștere a numărului de victime traficate pe
teritoriul țării.

Trafic intern Trafic extern

47%
53%

Fig. 19 Destinație externă/internă în rândul victimelor identificate în perioada anilor 2016-2020.

Sursa: ANITP

Traficul intern, în toți cei 5 ani monitorizați, are o pondere de 53% din totalul de 3.209
victime, având un minim de 41,69% (291 victime) înregistrat în 2019 și un maxim de
60,57% (401) înregistrat în 2017. Ponderea traficului extern în toți cei 5 ani e de 47%,
cu un minim 39,43% (261) înregistrat în anul 2017 și un maxim de 58,31% (407)
înregistrat în anul 2019.

Primele 10 destinații externe ale traficului de persoane cu proveniență română, în

ordinea frecvenței înregistrate, au fost:

Țări Nr. victime

Marea Britanie 358
Germania 326
Italia 278
Spania 184
Franța 126
Elveția 94

40
 Austria 84
Irlanda 47
Belgia 46
Suedia 44

State precum Marea Britanie, Germania, și Italia au înregistrat un flux cumulat de

54,7% din totalul victimelor traficate în afara României, și 16-20% fiecare din totalul
victimelor traficului de persoane înregistrate de autoritățile române în perioada 2016-
2020.

Cetățeni străini

Și în această perioadă de 5 ani monitorizați, România nu se remarcă drept un stat de

destinație pentru victime ale traficului de persoane – cetățeni de altă origine decât cea
română. Totuși, ultimul raport al Departamentului de Stat cu privire la traficul de
persoane în România subliniază faptul că „unele rapoarte indică faptul că traficanții
acționează în România și Moldova, exploatând femei din Moldova și fete din România
în operațiuni desfășurate în Europa”.28

Totodată, orașul Timișoara a devenit punct de tranzit pentru imigranții și refugiații

care doresc să ajungă în statele Europei Occidentale, iar odată cu instituirea carantinei
pentru toți cei care sosesc din Serbia a complicat și mai mult lucrurile, deoarece mulți
migranți au ales să-și petreacă nopțile în afara centrelor pentru refugiați.

Conform datelor prezentate de Inspectoratul General pentru Imigrări din România,

cererile de azil au crescut în 2020. Peste 6.100 de cereri au fost înregistrate în țară, o
creștere de 137% față de anul precedent. Cele două puncte principale de trecere din
regiune, cel dintre Serbia și Ungaria și dintre Serbia și Croația, s-au închis treptat,
forțând refugiații să-și schimbe ruta spre frontiera română. Acest lucru adaugă un pas
călătoriei către spațiul Schengen, din care România nu face parte, dar ajută la ocolirea
violenței poliției maghiare și croate de-a lungul frontierei sârbe.

Rapoartele ONG-urile din țară și străinătate trag un semnal de alarmă asupra

vulnerabilității migranților29 și solicitanților de azil în fața rețelelor infracționale de

28 U.S. Mission Romania, „Raportul privind traficul de persoane (2020)” [Online]. Disponibil la:
https://ro.usembassy.gov/ro/raportul-privind-traficul-de-persoane-2020/ (accesat la data de
12.04.2021).
29 Pentru mai multe detalii despre situația imigranților și refugiaților de la Timișoara, vezi aici:

https://adevarul.ro/locale/timisoara/tratament-inuman-fatade-imigrantii-ajunsi-timisoara-zeci-afgani-
pakistanezi-dormi-strada-temperaturi-negative-1_5fbfb8e15163ec4271442782/index.html

41
trafic de persoane, care le pot racola destul de ușor prin promisiunea angajării sau a
transportului clandestin spre statele occidentale.

Principalele acte normative naționale în combaterea traficului de persoane

• Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu

modificările și completările ulterioare.
• Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în
străinătate, cu modificările și completările ulterioare.
• Legea nr. 286/2009 privind Codul penal al României, cu modificările și
completările ulterioare.
• Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și
completările ulterioare.
• Hotărârea Guvernului nr. 299/2003 pentru aprobarea Regulamentului de
aplicare a dispozițiilor Legii nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea
traficului de persoane.
• Hotărârea Guvernului nr. 1238/2007 pentru aprobarea Standardelor naționale
specifice pentru serviciile specializate de asistență și protecție a victimelor
traficului de persoane.
• Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului și
lupta împotriva oricărei forme de exploatare a copiilor.

42