UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO-UMANE

PROGRAMUL DE STUDIU ASISTENȚĂ SOCIALĂ

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT I.F.

STAREA ȘI DINAMICA FENOMENULUI

TRAFICULUI DE FIINȚE UMANE

2018

1
 CUPRINS

Pagina
Introducere……………………………………………………………………………….…4
Obiectivele cercetării…..........................................................................................................5
Metodologia-metode de culegere a datelor............................................................................5
Capitolul I. Fenomenul traficului de fiinţe umane ...............................................................6
1.1. Traficul de fiinţe umane. Definire şi terminologie..........................................................7
1.2. Etapele traficului de fiinţe umane...................................................................................6
1.3. Principalele forme ale traficului de ființe umane..........................................…………..7
1.4.Profilul persoanei vulnerabile...........................................................................................8
1.5. Profilul recrutorului.........................................................................................................9
Capitolul II. Prevenirea și combaterea traficului de fiinţe umane......................................10
2.1.Prevenirea.......................................................................................................................11
2.2. Metode de prevenire a traficului de fiinţe umane.........................................................12
2.3. Rolul comunității în prevenirea traficului de fiinţe umane...........................................15
2.4. Autorităţi implicate în prevenirea și combaterea traficului de fiinţe
umane...................................................................................................................................19
Capitolul III. Cercetare sociologică....................................................................................22
Studiu de caz………………………………………………………………………………24
Recomandări………………………………………………………………………………28
Concluzii..............................................................................................................................30
Bibliografie………………………………………………………………………………..32

2
 INTRODUCERE

Traficul de fiinţe umane este un fenomen social extrem de grav

care aduce atingeri drepturilor omului. Fenomenul are un trecut istoric apreciabil în
ţările Africii, Asiei şi ale celor două Americi cuprinzând în ţările Europei cu precădere după
1990 în contextul dezagregării regimurilor comuniste şi al crizei din Balcani. Țările din
regiunea central şi sud-est europeană reprezintă atât ţări sursă cât şi ţări de tranzit
pentru traficul de fiinţe umane. Într-o perioadă relativ scurtă după 1990 această
regiune a ajuns să rivalizeze cu regiunile tradiţionale cum ar fi America Latină, Asia de sud-
est sau Africa constituind una dintre cele mai importante surse de femei şi copii traficaţi
pentru exploatare sexuală sau muncă forţată din Europa occidentală. Evoluţia contextului
social şi economic din România anilor 1990 a favorizat apariţia clivajelor sociale
şi implicit a unor pături de populaţie vulnerabile la traficare. La sfârşitul anilor
1990 şi începutul anilor 2000 apropierea geografică de zonele conflictuale din fostele ţări
iugoslave a determinat o incidenţă mai mare a fenomenului şi în România.
Problema traficului de ființe umane a fost conștientizată de autoritățile
naționale prin includerea în Codul Penal anterior a unei noi componente de infracțiuni
conform articolului 165 “Traficul de ființe umane”. Deci, cum a fost menționat, traficul de
ființe umane, fiind o activitate ilegală, constituie o izolare a numeroaselor legi atât
internaționale cât și naționale a drepturilor omului.
Starea de criză pe care s-au trezit obligate s-o suporte cu precădere ţările din
spaţiul ex-sovietic au împins societatea în faţa unor probleme practic neaşteptate, absolut noi
probleme la care soluţiile nu sunt deloc simple. Dintre acestea, traficul de fiinţe umane se
remarcă nu doar prin amploarea și ritmurile de extindere ci și prin consecințele care derivă
dintr-un fenomen cu largi implicații ale elementelor criminale. În unele rânduri și tocmai
acesta e cazul Republicii Moldova, problema se acutizează mult peste capacitățile de care
dispune o țară pentru a acționa mecanisme de protejare . În plus traficul de ființe umane are la
bază scheme, în care de obicei sunt implicate mai multe țări.

3
Obiectivele cercetări sunt:

 Identificarea și înțelegerea modului de recrutare, de subjugare a persoanelor

exploatate selectate pentru studiu.
 Diagnosticarea felului în care fenomenul este luat în considerație.
 Elaborarea instrumentelor ce vor servi în acțiuni de combatere a acestor fenomene.

Metodologie:

Metode de culegere a datelor :

 Interviuri pe teren cu persoane resursă din cartierele și grupurile țintă ale cercetării în
limba lor de origine.
 Interviuri cu actorii publici și asociativi care intervin direct pe lângă familii.
 Observație directă la fața locului.
 Mobilizarea contactelor existente.
 Studiu documentar: cercetare, articole de ziar, rapoarte.
 Interviuri telefonice cu anumiți actori.

Pentru culegerea datelor, principalele instrumente folosite au fost :

 Interviul semi-structurat (presupune existența unui ghid de interviu elaborat în funcție

de ipotezele de cercetare),
 Focus-grupuri (care au avut loc pe durata unei zile).

4
 CAPITOLUL I - Fenomenul traficului de fiinţe umane.

1.1. Traficul de fiinţe umane. Definire şi terminologie.

Definirea fenomenului
Acest fenomen social deţine din literatura de specialitae anumite modalităţi de exprimare
pentru numirea traficului de finţe umane,acestea fiind “traficul de carne vie” , “traficul de
personae” , “white slavery ( sclavie albă )” , forma modernă a fostului trafic de sclavi.(
Gavriş,2013 )
Fenomenul traficului de fiinţe umane , poate îmbrăca mai multe aspecte precum :
 Cu privire la dreptuile omului,traficul de fiinţe umane include agresiunea psihică şi
fizică a persoanei , abuzul de încredere , violenţa,munca forţată,sclavia,apreciindu-se
astfel faptul că traficul de personae este o reprezentare a sclaviei la începutul
mileniului.
 Din punct de vedere economic,traficul presupune interese financiare de unde rezultă
profituri mari,circulaţia ilegală a banilor,reţele regionale şi international.
 Factorii care au adus la aparaţi traficului de fiinţe umane sunt : neîncrederea în sine ,
eşecurile avute în viaţă , nivelul scăzut de educaţie al victimelor , sărăcia , migraţia
occidentalilor , etc .
 Victimele traficate sunt luate drept “marfă” , fiindu-le rănite sentimentele cele mai
profunde , aceste persoane având o trauma care îi vor marca toată viaţa.

Traficul de ființe umane reprezintă sclavia modernă. Ființe umane vândute în

scopul exploatării sexuale, naivitate, sărăcie, durere și violență.1 Acest lucru înseamnă a
păcăli sau a forţa oameni să muncească , să cerşească sau să se prostitueze . În Europa , anual
sunt traficate în jur de 500.000 de persoane , marea majoritate sunt fete şi femei care sunt
obligate să se prostitueze .
Societatea actuală românească trebuie să facă față atât efectelor puternice
distructive din plan social-economic cât și provocărilor legate de relansarea procesului de
dezvoltare în concordanță cu obiectivul comun al construcției europene.
1
Mateuţ, G. ş.a., Traficul de fiinţe umane. Infractor. Victimă. Infracţiune, Asociaţia Alternative Sociale, Iaşi,
2005

5
 Traficul de ființe umane este un fenomen social extrem de grav care atacă
drepturile omului.
Acesta reprezintă recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unei persoane
cu sau fără consimțământului acesteia în scop de exploatare sexuală comercială sau
necomercială, prin muncă sau prin servicii prestate forțat în sclavie sau în condiții similare
sclaviei.
Reprezintă abuzul de putere sau abuzul poziției de vulnerabilitate, dare sau primire de plăți
sau beneficii pentru obținerea consimțământului unei persoane care deține controlul asupra
unei alte persoane.
„Trafic de persoane” mai înseamnă și amenințarea sau aplicarea violenței fizice sau psihice,
răpirea sau confiscarea documentelor.
În multe cazuri, victimelor traficului de fiinţe umane le sunt promise locuri
de muncă avantajoase în străinătate. Ulterior, odată ajunşi la locul de destinaţie, adeseori pe
contul traficanţilor, acestea descoperă că sunt “îndatorate” traficanţilor şi prin urmare obligate
să muncească pe gratis sau pentru un salariu derizoriu. Femeile şi fetele sunt adesea recrutate
ca să lucreze în sectorul serviciilor sau domeniul hotelier, dar sfârşesc prin a se prostitua,
forţate de teamă, dependenţa de droguri sau violenţă.

1.2. Etapele traficului de fiinţe umane.

 Recrutarea – presupune atragerea persoanei în situaţie de trafic prin oferte de studii sau
locuri de muncă, prin încheierea căsătoriilor fictive.

 Transportare – presupune deplasarea persoanei peste hotare, pe jos sau prin utilizarea
diferitelor mijloace de transport, adeseori fiind utilizate căile ilegale.

 Transfer – reprezintă transmiterea victimei unei alte persoane prin vânzare-cumpărare,

schimb, arendă, transmiterea în contul unei datorii, dăruire sau prin alte tipuri de tranzacţii cu
sau fără răscumpărare.

 Adăpostire – presupune plasarea victimei intr-un loc ascuns pentru a nu fi descoperită de

reprezentanţii organelor de poliţie sau de o altă persoană terţă, capabilă să denunţe traficanţii.

 Ameninţare şi aplicarea violenţei fizice sau psihice.

6
 Confiscarea documentelor – presupune sustragerea de la victimă a actelor de identitate,
paşaportului, permisului de şedere.

 Ţinerea persoanei în stare de servitute în scopul achitării unei datorii prestabilite

nejustificat – presupune situaţia, în care victima este lipsită de liberate, inclusiv libertate de
circulaţie, este ţinută în stare de ostatic pană la momentul achitării de el sau de o persoană
terţă a unei datorii legale sau ilegale.

 Îngrădirea la libera circulaţie – victima este privată de libertatea circulaţiei sau limitată în a
se deplasa doar în perimetrul unei zone restrânse, adesea în scopul evitării contactelor cu alte
persoane sau în scopul obţinerii unui randament al muncii maximal.

 Ameninţarea cu predarea către autorităţi – se aplică de regulă faţă de migraţii ilegali.

1.3. Principalele forme ale traficului de ființe umane.

 Traficarea tinerelor femei pentru prostituție.

Unele femei acceptă propunerile traficanților de a se prostitua datorită
instabilității sociale, sărăciei și șomajului de care au parte în țară.
Când acestea ajung în țările de destinație acestea sunt plasate de către traficanți pe străzi,
în baruri și bordeluri, fiind folosită forța asupra lor ori de câte ori patroni acestora
consideră că este necesar.
Fără bani, documente și supuse unei supravegheri stricte, este foarte greu să scape din
sclavie.
În perioada 2001-2004, trei proxeneți din județul Neamț au ademenit 17 fete, cărora li s-a
promis un loc de muncă bine plătit în Turcia, odată ajunse la Istanbul au fost duse la hotel
și obligate să presteze servicii de tip sexual contra unor sume de bani care reveneau
proxeneților.2
 Imigrație ilegală.
Conform Organizației pentru Coordonare și Dezvoltare Econimică numai în spațiul
UE , pătrund anual circa 500.000 de imigranți clandestini, iar potrivit autorităților
britanice 90% dintre aceștia sunt ajutați de către organizațiile criminale.

2
Blanda, P., Traficul de femei şi copii, Ed. Pildsor&Pildnen, Târgovişte, 2003

7
  Practicarea turismului sexual.
Excursiile ,,sexuale" au devenit o practică destul de frecventă pentru mulți occidentali, dar și
o afacere destul de profitabilă pentru organizatorii unui astfel de turism. Zonele de interes
pentru acest gen de plăceri sunt țări în general sărace, precum Thailanda, Cambodgia sau
Nepal, unde, la prețuri ieftine, se găsesc persoane flămânde, dispuse să facă orice daca li se
oferă mici sume de bani cu care să-și întretină familia.

 Copiii în atenția traficanților de ființe umane.

Cele mai crude forme ale traficului sunt legate de copiii, aceștia sunt răpiți sau vânduți de către
părinți și deseori devin sclavi sexuali în bordeluri. Statisticile arată că 10% dintre cei 900.000 de
copii care lucrau în industria producătoare din Nepal, erau răpiți. Uneori copiii răpiți sunt traficați în
scopul prelevării de organe pentru transplant.
3

1.4.Profilul persoanei vulnerabile.

Femei: Majoritatea provin din mediul rural. Sunt supuse în principal exploatării sexuale, dar
şi muncii forţate în agricultură și construcţii. Ţări de destinaţie: Italia, Spania, Germania,
Cehia.
Barbati: Recrutarea acestora se efectuează de regulă prin promiterea unui loc de muncă în
străinătate; majoritatea provin din judeţe precum: Timiș, Bihor, Satu Mare, Maramureş.
Ţări de destinaţie: Italia , Spania, Germania, Cehia, Grecia.
Minorii: Recrutarea se efectueazã de regulă prin intermediul cunoștiințelor, prin abordare
directă a victimei cu oferte pentru prostituție, oferte de muncă în străinătate sau în țară sau
pentru cerșetorie, călătorie. Exploatarea sexuală este în prezent forma predominantă ( se
realizeazã pe stradă, în locuințe, bordeluri, cluburi). Statisticile oficiale din România prezintă
faptul că la nivelul anului 2010 semestrul 1, numărul minorilor victime era în creștere atât
cantitativ cât si ca procent calculat din populația totală de victime. Din totalul de 379 de
victime identificate, 33% au fost minori (27 de băieți și 99 de fete). Provin în special din
județe precum Timiș, Dolj, Hunedoara, Brașov, Bistrița. Țări de destinatie: în special Italia si
Spania.

3
Manual for Rapid Assessment. Trafficking in Children for Labour and Sexual Exploitation in the Balkans and
Ukraine, International Labour Office – International Programme on the Elimination of Child Labour, 2003

8
 1.5. Profilul recrutorului.

Barbați cu vârsta cuprinsă între 20-35 de ani (uneori pot fi mai în vârsta); aceștia reprezintă
70% dintre recrutori.
Femei cu vârste cuprinse între 20 si 35 de ani (sau chiar mai mult).
Aspectul fizic este de natură să inspire încredere.
Situația materială a recrutorilor este cunoscută ca bună, chiar dacă nu este prezentată în mod
ostentativ.
Sunt cunoscuți, de asemenea, pentru legăturile pe care le au cu persoane din lumea interlopă.
Ocupațiile recrutorilor sunt de o mare diversitate:
-presupun în general contact cu publicul: vânzator, barman, taximetrist.
-se exercită: fie independent, recrutorii aparținând unei rețele de trafic; fie prin
intermediul unor firme (astfel cum sunt falsele agenții de impresariat artistic).

Modalitățile de recrutare:
-Propuneri directe realizate prin intermediul rudelor sau al cunoștințelor.
-False oferte de muncă în străinătate.

9
 Capitolul II. Prevenirea și combaterea traficului de fiinţe umane.

2.1.Prevenirea.

În cadrul prevenirii traficului de ființe umane Ministerul are următoarele atribuții :

 Asigură în comun cu Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, repatrierea

şi protecţia adulţilor victime ale traficului de fiinţe umane, traficului ilegal de migranţi
şi a migranţilor aflaţi în dificultate;
 Creează parteneriate sociale în vederea coordonării, în comun cu autorităţile publice
centrale şi locale, cu organizaţiile  neguvernamentale şi organismele internaţionale, în
scopul elaborării, realizării şi monitorizării politicilor în domeniile promovării
egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, prevenirii violenţei în familie şi în baza de
gen, traficului de fiinţe umane;
 Identifică necesitatea efectuării studiilor analitice în domeniile vizate,
 Monitorizează implementarea prevederilor legislaţiei în domeniile vizate, realizarea
programelor, măsurilor, activităţilor în vederea promovării egalităţii de şanse între
femei şi bărbaţi, prevenirii violenţei în familie şi în bază de gen, traficului de fiinţe
umane;
 Elaborează şi promovează standardele minime de calitate pentru toate tipurile de
servicii sociale adresate victimelor violenţei în familie, agresorilor şi victimelor
traficului de fiinţe umane;
 Acordă suport metodologic în crearea serviciilor adresate victimelor violenţei în
familie, agresorilor şi victimelor traficului de fiinţe umane în cadrul sistemului
integrat de servicii sociale;
 Elaborează şi perfecţionează cadrul normativ în domeniile egalităţii de şanse între
femei şi bărbaţi, prevenirii violenţei în familie şi în baza de gen, traficului de fiinţe
umane.

10
 2.2. Metode de prevenire a traficului de fiinţe umane.

Obiective de referinţă:4

− să fie descrise metodele de prevenire a traficului de fiinţe umane;

− să clasifice metodele de prevenire a traficului de fiinţe umane;
− să se stabilească importanţa metodelor de prevenire primară în cazul infracţiunii
de trafic de fiinţe umane;
− să se analizeze eficienţa cadrului juridic naţional cu privire la prevenirea traficului
de fiinţe umane;
− să elaboreze un plan de prevenire a traficului de fiinţe umane

Metodele de prevenţie a infracţionalităţii pot fi împărţite generic în tehnici de prevenţie

primară și tehnici de prevenţie secundară.
Prevenţia primară este îndreptată spre adresarea moti velor ce stau la baza acestei infracţiuni
la scară largă, în timp ce prevenţia secundară urmărește identificarea grupurilor specifice cu
riscul de a deveni fie infractori, fie victime ale anumitor categorii de infracţiuni.
Protocolul de la Palermo prevede ambele forme și constituie o premieră în includerea
măsurilor de prevenţie a traficului de fiinţe umane.
Astfel, conform art.9,
1) Statele Părţi stabilesc politici, programe și alte măsuri de ansamblu pentru:
a) prevenirea și combaterea traficului de persoane
b) protecţia victimelor traficului de persoane, în special a femeilor și copiilor,împotriva unei
noi acţiuni ale cărei victime ar putea fi .
2) Statele Părţi depun eforturi pentru a lua măsuri, precum cercetări, campanii de informare și
campanii prin mass-media, în același rînd iniţiative sociale și economice, în scopul prevenirii
și combaterii traficului de persoane.
3) Politicile, programele și alte măsuri includ, după cum este necesar, o cooperare cu
organizaţiile neguvernamentale, cu alte organizaţii competente și cu alte elemente ale
societăţii civile.

4
Ghid de prevenire a traficului de fiinţe umane. România 2004, AIDRom, Institutul pentru Cercetarea şi
Prevenirea Criminalităţii, Parteneri pentru Schimbare, UNICEF, Bucureşti, 2004

11
4) Statele Părţi consolidează, pe calea unei cooperări bilaterale sau multi - laterale, măsurile
pentru remedierea factorilor care fac persoanele, în special femeile și copiii, vulnerabile în
faţa traficului, precum sărăcia, subdezvoltarea și inegalitatea șanselor.
5) Statele Părţi adoptă sau întăresc, pe calea unei cooperări bilaterale ori multi - laterale,
măsurile legislative ori altele, precum măsuri de ordin educativ, social sau cultural pentru a
descuraja cererea care favorizează orice formă de exploatare a persoanelor, în special a
femeilor și a copiilor, care are ca scop traficul.
Acest articol face referire la așa metode, cum sunt campaniile de sensibilizare a
publicului, programele de dezvoltare menite să consolideze capacităţile organelor de drept.
Cele mai frecvente sunt programele de sensibilizare a publicului privitor la riscurile
traficului. O astfel de abordare poate fi eficientă dacă este făcută într-un mod informativ, fără
atitudini de superioritate și discriminare. Campaniile de informare au scopul de a oferi date
exacte persoanelor care doresc să imigreze, oferindu-le posibilitatea de a lua decizii informate
și înţelepte.
Îmbunătăţirea metodelor de diseminare a informaţiei referitoare la migraţia ilegală poate
contribui la prevenirea traficului.
Nu există valoare pozitivă în viaţa societăţii care să nu fie cultivată sau promovată de familie;
în același timp, se poate afirma că nu există valoare negativă antisocială pe care traficanţii să
nu o susţină. Dezvoltarea și existenţa acestui fenomen constituie una dintre cele mai perfide
și eficace strategii pentru a submina existenţa unui stat, a intereselor sale fundamentale.
Așadar, în scopuri educative se impune:
 introducerea în școli a programelor de educaţie sexuală, o atenţie deosebită acordîndu-
se egalităţii între femei și bărbaţi, respectării drepturilor omului și a demnităţii fiinţei
umane, protejării drepturilor copilului și ale părinţilor săi, ale tutorilor sau ale altor
persoane legal responsabile de copil;
 includerea în programele de educaţie școlară a informaţiilor privind atât riscurile la
care copiii sau tinerii pot fi supuși (exploatarea, abuzul sexual, traficul de persoane),
cât și mijloacele de apărare; difuzarea a acestor informaţii tinerilor care nu mai sunt
integraţi în sistemul școlar, părinţilor;
 oferirea unei educaţii băieţilor și fetelor care să evite stereotipurile sexuale;profesorii
și educatorii să includă în procesul de educaţie dimensiunea egalităţii între sexe;
 introducerea și/sau dezvoltarea unor programe de instruire a personalului poliţienesc
pentru a permite acestuia să câștige competenţe specializate în domeniu;

12
  organizarea unor instruiri specifice destinate personalului social, medical, didactic,
diplomatic, consular, juridic, vamal pentru ca acesta să poată realiza identificarea
cazurilor de trafic de persoane în scopul exploatării sexuale și să poată întreprinde
măsurile necesare.

Măsuri de prevenire a traficului de fiinţe umane :5

o sensibilizarea publicului larg privind pericolul traficului de fiinţe umane;

o creșterea sensibilizării grupurilor de risc privind pericolele asociate traficului
și migraţiei ilegale;
o organizarea sesiunilor de informare a copiilor, tinerilor, părinţilor și
personalului din școli cu tematica traficului și a altor forme de exploatare a
muncii copilului;
o organizarea campaniilor de sensibilizare pentru tineri, inclusiv activităţi
culturale pentru copii;
o crearea centrelor regionale de informare în domeniul migraţiei, implementarea
programelor de instruire premigrare;
o elaborarea și implementarea programelor de instruire a resurselor umane
implicate în activităţi de prevenire a traficului de fiinţe umane;
o consultanţă pentru potenţialii migranţi și victime ale traficului de persoane;
o reducerea vulnerabilităţii faţă de trafic și retraficare prin:
a) dezvoltarea sistemului informaţional al pieţei forţei de muncă, asigurarea accesului
la Internet a agenţiilor teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă;
b) orientarea, instruirea profesională și plasarea în câmpul muncii a copiilor, tinerilor
și adulţilor din grupurile marginalizate, a potenţialelor victime, precum și a victimelor
traficului;
c) asigurarea accesului victimelor traficului de fiinţe umane la programele de instruire
în domeniul antreprenorial și acordarea de microcredite pentru iniţierea afacerilor;
d) crearea și dotarea centrelor de reintegrare socială și a centrelor maternale;
e) crearea Centrului naţional de informare a populaţiei despre piaţa muncii în cadrul
Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă;
f) implementarea unui program monitoring pentru susţinerea tinerilor în dezvoltarea

5
Ghidul voluntarului în proiectului Reţeaua regională de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane,
Asociaţia Alternative Sociale, 2005

13
afacerilor proprii.
o diminuarea acti vităţilor nereglementate în sectorul angajării cetăţenilor la muncă
peste hotare.

2.3. Rolul comunităţii în prevenirea traficului de fiinţe umane

Răspunsurile la problema traficului de persoane care au la bază comunitatea pot juca un

rol cheie în dezvoltarea unor strategii de protecţie, strategii mai largi şi pe mai multe
nivele. 6Ele pot lucra în direcţia activării unor mecanisme de protecţie chiar în cadrul
comunităţilor în care persoanele trăiesc, merg la şcoală, muncesc sau în care îşi găsesc
refugiul temporar. Intervenţiile specifice bazate pe comunitate pot diferi foarte mult ca
dimensiune şi conţinut şi pot pleca de la proiecte de mică anvergură, de generare a unor
oportunităţi de câştigare a veniturilor, până la înfiinţarea unor centre de tineret, care să
ofere consiliere tinerilor, formare profesională şi/sau oportunităţi de recreere. Unul din
posibilele avantaje ale unei astfel de abordări este că ea angajează comunitatea vizată în
identificarea şi propunerea unor răspunsuri cu privire la factorii de risc implicaţi. De
asemenea, se pleacă de la resursele existente în comunitate şi, deci, se asigură relevanţa şi
durabilitatea intervenţiilor şi în acelaşi timp se consolidează capacitatea comunităţii de a
se proteja singură.
Activităţile de prevenire care au la bază comunitatea pot lucra în sensul
eliminării unuia sau mai multor factori de risc pentru copii şi familiile lor. Această
secţiune prezintă exemple de zone diferite de intervenţie cum ar fi:
- Sprijinirea familiei şi a celor care au copii în îngrijire în crearea unui mediu protector 7
O mare parte dintre victimele traficului de fiinţe umane au suferit forme de exploatare
sau abuz, inclusiv abuz sexual şi violenţă domestică. Cei mai expuşi sunt copiii şi tot ei
sunt cei care beneficiază de foarte puţin spijin sau nu au nici un sprijin din partea celor
care îi au în grijă. Aceştia sunt copiii separaţi, copiii plasaţi în instituţii, copiii din familii
cu dificultăţi sau copiii străzii.
Părinţii sau cei care au în îngrijire copii şi care au acces la un sistem de servicii sociale
consolidat, prin care se oferă sprijin familiei, care se ocupă de cazurile de violenţă

6
Raport al Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului către Consiliul Economic şi Social, principii
recomandate şi linii directoare cu privire la Drepturile Omului şi traficul cu fiinţe umane
7
Spânu, M., Introducere în asistenţa socială a familiei şi protecţia copilului, Ed. Tehnică, Chişinău, 1998

14
domestică şi abuz asupra copilului şi care prezintă alternative de locuit urmărind interesul
superior al copilului, au şanse mai mari de a oferi copiilor lor un mediu protector.

Strategiile de prevenire a traficului de persoane pot încerca să consolideze sistemele de

protecţie a copilului în interiorul familiei şi la nivelul comunităţii prin următoarele tipuri
de intervenţii:
 Sprijin de urgenţă, adăpost temporar şi centru de consiliere pentru
situaţii de criză
 Echipe mobile de intervenţie (lucrători sociali şi asistenţi medicali),
programe de vizite la domiciliu
 Consiliere familială, sprijin şi servicii de referire
 Îmbunătăţirea informării şi a serviciilor de referire între diverse
sectoare (şoli, spitale şi servicii sociale)
 Linii telefonice cu apelare gratuită
 Programe alternative de îngrijire (foster care)
Promovarea dezvoltării economice locale
Sărăcia este unul din factorii principali care contribuie la trafic, prin faptul că sporeşte
vulnerabilitatea copiilor şi a familiilor lor, ceea ce îi poate expune la riscuri mai mari de
exploatare şi abuz. Comunităţile marginalizate economic au mai puţin acces la serviciile
sociale, educaţie de calitate şi alte mecanisme de sprijin care pot servi drept mecanisme
de protecţie. Aici, sărăcia este înţeleasă în sens relativ şi nu absolut, şi ar trebui analizată
în contextul lipsei de oportunităţi de acasă, al inegalităţilor de gen, etnice şi rasiale şi al
discriminării, iar în cazul tineretului, trebuie ţinut cont de dorinţa firească a unui tânăr de
a pleca. Acest lucru nu înseamnă că toate persoanele pot fi traficate, dar trebuie să
recunoştem inegalităţile geo-politice, socio-economice şi structurale care induc
vulnerabilitatea şi care caracterizează o mare parte a fluxului de trafic ( de la rural la
urban, de la regiuni sau ţări subdezvoltate la unele mai dezvoltate).
Este mai puţin probabil ca adulţii care au acces la oportunităţi viabile de câştigarea
veniturilor să se bazeze pe contribuţia copiilor lor la venitul familiei. Ca urmare, copii şi
familiile din acest caz au un mai mare acces la mecanismele de protecţie.

15
 Strategiile de prevenire a traficului de persoane pot încerca să diminueze vulnerabilitatea
economică a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a familiilor acestora prin activităţi ca:
- Sprijinirea formării profesionale şi a angajării tinerilor şi adulţilor
într-un loc de muncă
- Oferirea unor condiţii de muncă corecte, sigure şi care respectă
normele de sănătate
- Sprijinirea dezvoltării unor mici afaceri locale
- Sprijinirea programelor de creditare şi economisire
- Oferirea de sprijin material de urgenţă, pe termen scurt, pentru
familii
Investiţia în educaţie
O mare parte din victimele traficului de fiinţe umane nu au absolvit ciclul secundar de
educaţie, iar multe dintre acestea nu au mers niciodată la şcoală. Fetele şi copiii care
provin din grupuri minoritare marginalizate sunt cu atât mai dezavantajaţi când vine
vorba despre accesul la o educaţie de calitate. Familiile nu văd ca şcoala să le ofere
copiilor lor anumite deprinderi folositoare (sau, în cazul minorităţilor, nu regăsesc în
această instituţie expresia propriei culturi), şi, ca atare, nu consideră şcoala o prioritate,
contribuind astfel la creşterea ratei abandonului, dar şi a factorilor de risc în rândul
acestora.
Oferindu-le tinerilor şi copiilor oportunităţi pentru a-şi dezvolta deprinderi de viaţă, fie
printr-o educaţie elementară, fie prin formare profesională, îi ajutăm să capete încrederea
în ei, le cresc şansele de a se angaja într-un loc de muncă sigur şi de a avea un viitor mai
bun. În plus, copiii care merg cu regularitate la şcoală au acces permanent la o reţea de
securitate socială la care nu ar putea ajunge altfel. 8În acest fel şansele lor de a fi
exploataţi ca urmare a traficului sunt reduse. Strategiile de prevenire axate pe educaţie pot
include sprijinirea unor activităţi de educaţie, formală sau non-formală cum sunt:
 Cursuri de alfabetizare şi educaţie elementară pentru copiii care nu
merg la şcoală

8
Răspuns la problema traficului de copii, Salvaţi Copiii România, 2003

16
  Cursuri de formare profesională pentru adolescenţii care nu merg la
şcoală
 Instruirea tinerilor în situaţie de risc, învăţându-i deprinderi pentru
viaţă şi abilităţi de lider
 Acţiuni şi programe de integrare pentru fetele şi copiii care provin
din grupuri minoritare dezavantajate
 Programe de monitorizare a frecvenţei şcolare.
Dezvoltarea unor resurse comunitare pentru tineret
Victimele traficului de fiinţe umane provin adesea din medii care nu le pot oferi protecţie
şi sprijin adecvat. Resursele din cadrul comunităţii lărgite sunt, de asemenea, limitate
pentru copiii şi tinerii aflaţi în situaţie de risc. Aceştia se pot trezi izolaţi, fără să aibă
modele pozitive sau persoane cărora să le ceară ajutor. Acest lucru poate spori şansele lor
de adopta un comportament de acceptare a riscurilor.9
Sprijinirea tinerilor în situaţii de risc se poate face prin oferirea unor servicii şi resurse
comunitare care să le ofere acestora ocazia de a socializa, de a-şi dezvolta anumite
deprinderi şi de a întâlni modele pozitive. Astfel de intervenţii pot include:
 Centre de tineret şi cluburi de tineret
 Programe de intervenţie adresate tinerilor aflaţi în situaţii de risc
 Sprijin şi consiliere din partea altor tineri ca ei, discuţii de grup
între tineri
 Legarea de prietenii între tineri
 Formarea deprinderilor de tineri
 Oportunităţi de a dezvolta iniţiative conduse de tineri
 Oportunităţi de recreere sănătoase.

9
Spânu, M., Introducere în asistenţa socială a familiei şi protecţia copilului, Ed. Tehnică, Chişinău, 1998

17
 2.4. Autorităţi implicate în prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane

Grupul interministerial de lucru pentru coordonarea şi evaluarea activităţii de

prevenire şi combatere a traficului de persoane este una dintre instituţiile care se
ocupă de conceperea, adoptarea şi evaluarea efectelor politicilor anti-trafic.
Conform regulamentului de aplicare a legii speciale (HG.299 din 2003), Grupul
interministerial are următoarele atribuţii principale:
a) analizează cauzele traficului de persoane şi condiţiile care favorizează
fenomenul traficului de persoane, precum şi structura, starea şi dinamica acestuia, pe
baza datelor oferite de instituţiile abilitate,
b) evaluează efectele măsurilor legislative şi ale altor măsuri luate în domeniul
prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane,
c) analizează datele şi informaţiile în domeniu pe baza cărora formulează
propuneri pentru modificarea şi completarea legislaţiei, precum şi propuneri pentru
elaborarea de noi acte normative în domeniul şi prevenirii şi combaterii traficului de
fiinţe umane,
d) elaborează strategii de prevenire împreună cu instituţiile implicate şi cu
reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale care desfăşoară activităţi în domeniu,
e) sprijină programele locale de prevenire şi combatere a traficului de
persoane,
f) urmăreşte îndeplinirea atribuţiilor stabilite în Planul naţional de acţiune şi
formulează propuneri pentru îndeplinirea acestor atribuţii,
g) întocmeşte materialul de informare care urmează să fie pus, de către
misiunile diplomatice şi consulare ale României în străinătate, la dispoziţia victimelor
traficului de persoane,
h) întocmeşte materiale de informare cuprinzând drepturile victimelor
traficului de persoane, care urmează să fie puse la dispoziţie acestora de autorităţile cu
atribuţii în acest sens,
i) elaborează trimestrial rapoarte de activitate pe care le supune atenţiei
instituţiilor interesate,
j) realizează trimestrial evaluări ale activităţii de prevenire şi combatere a
traficului de persoane, pe baza datelor puse la dispoziţie de instituţiile implicate şi de
asociaţiile şi fundaţiile ce desfăşoară activităţi în domeniu,
k) asigură o bună colaborare între instituţiile statului şi asociaţiile şi fundaţiile
cu activitate în domeniu,
l) elaborează şi prezintă periodic rapoarte de activitate Comitetului Naţional de
Prevenire a Crminalităţii.
Tot HG. 299 din 2003 stabileşte că în componenţa Grupului interministerial
intră reprezentanţi intră reprezentanţi ai Ministerului Justiţiei, Ministerului Muncii,
Solidarităţii Sociale şi Familiei, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului
Educaţiei şi Cercetării, Miniserului Sănătăţii, dar şi ai altor ministere.

18
 În anul 2004, reprezentanţii Ministerului Administraţiei şi Internelor au propus
dizolvarea Grupului interministerial şi înfiinţarea unei Agenţiei Naţionale care să
preia problematica traficului de persoane, fundamentând propunerea tocmai prin
faptul că grupul nu are putere decizională. Proiectul de înfiinţare a Agenţiei cuprinde
atribuţii de elaborare de strategii, politici, studii şi proiecte de standarde naţionale în
domeniu, atribuţii de comunicare de date, informaţii şi propuneri pentru modificarea
legislaţiei în domeniu.
În ceea ce priveşte eficacitatea noii Agenţii, există şi susţinere din partea
societăţii civile, dar există şi rezerve, unele opinii asociind crearea Agenţiei cu
centralizarea nedorită a activităţii din Grupul interministerial.

1. Ministerul Administraţiei şi Internelor (MAI) este principalul factor de

implementare a politicilor de prevenire şi combatere a traficului de persoane.
Conform regulamentului de aplicare a dispoziţiilor Legii nr.678/2001, MAI:
- realizează şi menţine în actualitate baza de date privind fenomenul traficului,
monitorizează şi evaluează periodic acest fenomen,
- realizează studii privind cauzele şi evoluţia traficului la nivel naţional pe care
le realizează instituţiile interesate,
- asigură, la cerere, pe teritoriul României protecţia fizică a persoanelor
victime ale traficului care sunt părţi în procesul penal, asigură la toate punctele de
trecere a frontierei personal instruit pentru identificarea şi preluarea victimelor, în
vederea referirii lor către instituţiile specializate,
- cercetarea cazurilor de trafic de persoane se efectuează de ofiţerii specializaţi
în audierea victimelor traficului (de regulă ofiţeri femei),
- organizează cursuri de formare şi de specializare a personalului propriu în
cercetarea cazurilor de trafic de persoane,
- informează populaţia în zonele de risc ridicat despre fenomenul traficului,
- identifică persoanele implicate în desfăşurarea de activităţi legate de migraţia
ilegală şi traficul de persoane, precum şi locul de desfăşurarea a acestor activităţi.
Structurile care asigură realizarea lor sunt:
- Direcţia Generală de Combatere a Crimei Organizate, prin brigăzile locale;
- Serviciul de combatere a traficului de persoane din cadrul Inspectoratului
General al Poliţiei de Frontieră;
- Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane.

2. Ministerul de Justiţiei (MJ) gestionează cadrul legal de combatere a

traficului de persoane şi de acordare de asistenţă şi protecţia victimelor acestei
infracţiuni.
Acest minister are următoarele atribuţii:
- asigură pregătirea şi perfecţionarea magistraţilor în domeniul combaterii
traficului,
- contribuie la realizarea de strategii naţionale şi locale de prevenire a
traficului,
- urmăreşte perfecţionarea cadrului legislativ intern în materie,

19
 - elaborează şi promovează proiecte de acte normative în materii conexe
prevenirii şi combaterii traficului,
- realizează periodic studii pentru evaluarea efectelor măsurilor legislative
asupra fenomenului traficului.

3. Ministerului Educaţiei şi Cercetării, prin cadrul legal, îi revin următoarele

atribuţii:
- realizează în cadrul orelor de cultură civică a unor recomandări cu referire
specială la problematica traficului de persoane,
- includerea la orele de dirigenţie a unor teme privind traficul de persoane,
- consilierea părinţilor şi profesorilor în cadrul unor seminarii menite să
limiteze riscul implicării copiilor şi tinerilor în traficul de persoane,
- dezvoltarea activităţilor extraşcolare şi oferirea de alternative educaţionale
elevilor şi tinerilor proveniţi din familii dezorganizate, predispuşi la abandon şcolar şi
familial,
- Orientarea profesională şi a carierei elevilor şi tinerilor, constând în
informare, documentare şi consultanţă vizând integrare şcolară şi profesională a
acestora.
Se poate spune că Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în colaborare cu
Inspectoratele Şcolare Judeţene, şi cu Inspectoratele Judeţene de Poliţie, dar mai ales
cu ONG-uri, realizează activităţi de prevenire pe problematica traficului de persoane.
Sunt chiar activităţi de succes în ceea ce priveşte informarea şi conştientizarea elevilor
în legătură cu problematica traficului, dar evaluările făcute ulterior prin chestionar
arată că aceste acţiuni nu determină o schimbare atitudinală faţă de migraţie.

4. Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale

Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă elaborează materiale de
informare asupra riscurilor pe care le prezintă traficul de persoane, ce vor fi prezentate
persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă,
- victimele traficului şi persoanele îndreptăţite la venitul minim garantat din zonele
defavorizate, precum şi alte persoane cu risc ridicat de a fi traficate se cuprind ca grup
ţintă în Programul naţional de ocupare a forţei de muncă şi în programul naţional de
formare profesională anuală,
- Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul Industriei şi Resurselor şi
Ministerul Finanţelor Publice studiază oportunitatea unor măsuri de stimulare a
agenţilor economici, care angajează atât persoane cu risc ridicat de a fi traficate, cât şi
victime ale traficului care au absolvit cursuri, formulând propuneri în acest sens.
Agenţii economici care angajează persoane defavorizate, cu risc ridicat de a fi
defavorizate beneficiază, conform Legii nr.116/2002, de prevederile contractului de
solidaritate, prin care Agenţiile Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă plătesc
angajatorilor cuantumuri băneşti substanţiale, în condiţiile în care aceştia angajează
tineri între 16 şi 25 ani aflaţi în dificultate, persoane cu handicap, tineri absolvenţi,
persoane de peste 45 de ani – unic întreţinător de familie şi persoane cu 3 ani până la
pensie.

20
 Capitolul III – Cercetare sociologică

Traficul de fiinţe umane reprezintă o formă modernă de sclavie. Fenomenul nu este unul
episodic, implicând un număr mare de persoane cunoscând profunde conotaţii de ordin social
şi economic, demonstrând încălcarea profundă a drepturilor fundamentale ale omului
devenind o problemă ce se agravează constant.10
Traficul extern de fiinţe umane presupune: recrutarea, ieşirea din România, vânzarea,
sechestrarea, fuga, întoarcerea în ţară.
Victimele sunt, de regulă, tinerii pe care îi caracterizează un grad mărit de vulnerabilitate.
Conform unui studiu realizat de Organizaţia Internaţională pentru Migraţie s-a demonstrat
existenţa unei serii de caracteristici ale posibilelor victime ale traficului de fiinţe umane,
printre care: locul de provenienţă, sentimentul scăzut de apartenenţă socială, nivelul de
educaţie care nu depăşeşte, de regulă, studiile liceale, tineri care au suferit abuzuri în mediile
de provenienţă, grupurile de prieteni în care trăiesc şi care valorizează în special banii,
legături slabe cu biserica, dorinţa intensă de independenţă financiară, situaţia economică
precară, lipsa de perspective, receptarea pozitivă a unor experienţe ale altora care au muncit
în străinătate, asumarea riscului pe care îl implică o eventuală plecare în străinătate.11
Nu toate persoanele care prezintă caracteristicile amintite mai sus devin victime ale traficului
de fiinţe umane, însă există anumite momente dificile, aparent fără ieşire pentru aceste
persoane, iar oferta de muncă în străinătate pare a fi o soluţie salvatoare.
Studiul de faţă doreşte să stabilească nivelul de informare a publicului despre fenomenul
traficului de fiinţe umane.

Ipotetezele cercetării

- Nivelul de informare în rândul copiilor şi a tinerilor cu vârsta

cuprinsă este scăzut
- Tinerii au o dorinţă intensă de a pleca in străinătate determinată de
lipsa resurselor financiare şi de dorinţa de independenţă financiară

10
Traficul de fiinţe umane. Aspecte generale, vulnerabilitate şi prevenire, Asociaţia Alternative Sociale, 2003
11
Chelcea, S., Mărginean, I., Clauc, I., Cercetarea sociologică. Metode şi Tehnici, Ed. Destin, 1998

21
Metodologia cercetării

Metodele şi tehnicile folosite

Metodologia cercetării pe tema reprezentării şi percepţiilor asupra fenomenului traficului de

fiinţe umane s-a bazat şi pe metode principale (culegerea datelor cu valoare de faptă) şi pe
metode secundare (culegerea datelor cu valoare de opinie, reflectări subiective). Ca metodă
principală am folosit documentarea şi ca metodă secundară am folosit ancheta pe bază de
chestionar. Chestionarul ca instrument de lucru este folosit în investigaţia fenomenelor
sociale şi „reprezintă o succesiune logică şi psihologică de întrebări scrise sau de imagini
grafice cu funcţie de stimuli în raport cu funcţiile cercetării, care prin administrarea de către
operatorii de anchetă sau prin autoadministrare determină din partea celui anchetat un
comportament verbal sau non-verbal ce urmează a fi înregistrat în scris” (Septimiu Chelcea).
Am folosit ca instrument de culegare a datelor chestionarul de opinie autoadministrat cu
întrebări mixte, adică şi deschise şi închise. Este foarte probabil ca nefiind în faţa unei
persoane străine, subiecţii să răspundă în proporţie mai mare la întrebările delicate şi să-şi
cântărească mult mai mult răspunsurile. Variabilele independente principale sunt sexul,
back-ground-ul familial, venitul familiei, numărul de fraţi, pe baza cărora s-au urmărit
aspectele semnificative ale următoarelor variabile dependente: cauzele, sursele şi gradul de
informare asupra fenomenului traficului de persoane, perspectivele asupra viitorului apropiat,
dorinţa de independenţă financiară şi suportul social perceput.

Documentarea a vizat strângerea de informaţii din documente statistice referitoare la

vulnerabilitatea tinerilor la traficul de fiinţe umane determinată de nivelul scăzut de informare
şi de dorinţa tinerilor de a pleca în străinătate determinată de lipsa resurselor financiare.

Limitele cercetării

În cercetarea de teren am investigat percepţia tinerilor asupra traficului de persoane în special

din perspectiva exploatării sexuale – în detrimentul celorlalte forme de exploatare – fiind cea
mai cunoscută formă a traficului de fiinţe umane. Lipsa unei informări complete asupra
formelor de exploatare (sexuala dar şi prin muncă) a opiniei publice a limitat aria de
cercetare.

22
 Studiu de caz

Cazul nr.1

Nume şi prenume :
Gen : feminin
Vârsta : 16 ani
Mediul de provenienţă : rural
Stare civilă : necăsătorită
Educaţie : şcoală gimnazială
Naţionalitate: romă
Acest caz a fost prezentat prin intermediul stiriilor . Ăn acest caz este prezentată o tânără de
16 ani din judeţul Bihor , care a fost obligată să se prostitueze de un traficant de sex masculin
în vârstă de 44 ani din Municipiul Oradea.
Acest bărbat a racolat fata în primăvara aului 2013 pe care a a postat-o în iposteze sexuale
diversificate.Fetei de 16 ani i s-a oferit cazare în Oradea în mai multe apartamente .
Aproximativ un an de zile fata a fost obligată să întreţină relaţii sexuale cu diverşi bărbaţi de
toate vârstele în schimbul unei sume de bani stabilite de bărbatul traficant,toţi banii fiind
încasaţi de individ.
Potrivit Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Oradea,Serviciul de Combatere a
Traficului de Persoane a cooperat cu Direcţia de Operaţiuni Speciale şi cu I.P.J. Bihor pentru
probarea tuturor activităţiilor de infracţiune a individului.În urma cercetărilor făcute de
D.I.I.C.O.T. au dispus să trimită în judecată traficantul cu arest preventiv pentru ca a săvârşit
infracţiunea de trafic de minori şi ornografie infantilă prin intermediul internetului.Dacă
suspectul va fi găsit vinovat , riscă o pedeapsă cu închisoarea între 3şi 10 ani şi interzicerea
unor drepturi.

Cazul nr.2

În articolul prezentat ,este vorba de 5 de români din Italia ,care formau o reţea prin care
exploatau români ,inclusiv minori şi persoane în vârstă ,în străinătate pentru un loc de muncă
şi pentru a li se oferi o viaţă mai bună.

23
După foarte multe certcetări Poliţia Italiană , au arestat 5 persoane pentru trafic de persoane
,mai exact în Sicilia.
Femei de toate vârstele erau obligate să se prostitueze , iar muncitorii,erau folosiţi în
agricultură,dormau în spaţii fără pic de confort,li se dădeau haine rupte şi murdare şi măncare
necomestibilă.
Acestor oameni muncitori şi femeilor li se promisese cu altceva , pentru a fi atraşi sa meargă
în Italia . Victimele au încercat să scape de traficanţi şi să riposteze ,incepuse să devină chiar
foarte revoltaţi, în schimb victimele au fost tratate foarte urât cum am menţionat anterior li s-
a dat măncare necomestibilă,haine rupte şi murdare,iar pe lângă acestea victimele au fost
supuse şi violenţei din partea traficanţilor.
După multe evenimente neplăcută la care au fost supuse victimele,unul din aceştia a reuşit să
sune la poliţie şi să sesizeze cele intamplate.
Cele 5 persoane implicate in recrutarea/exploatarea victimelor au fost arestaţi şi traşi la
răspundere pentru trafic de persoane , proxenetism şi exploatarea sexuală a minorilor.
În urma arestării a traficanţiilor s-a constatat de catre Poliţia Siciliană ca acestă operaţiune a
fost organizată între România şi Sicilia pentru traficul de fiinţe umane,care obligă bărbaţii şi
femeile să trăiască în condiţii de sclăvie modernă într-una din cele mai mari regiuni
producătoare de legume din Italia.
După arestări a urmat o anchetă efectuată de Observer în 2017 aupra muncii forţate şi
exploatării sexuale la scară largă a femeilor angajate ca lucrători agricoli în Raguna.
Antonio Ciavola,şeful poliţiei din Ragusa, a declarat că până la data sezisării unei victime şi
declaraţiei date de către acesta ,şeful poliţiei spune că un asemenea caz nu a fost depistate în
Italia.a constatat că atât femeile cât şi bărbaţii sunt recrutaţi din România şi le-au fost promise
oportunutăţi bune de muncă în Sicilia.Dar toţi au ajuns să fie sclavi.
În concluzie,dorim să scoatem în evidenţă aspectele din acest caz :
-rolul organelor de poliţie în depistarea neregulilor sociale,respectiv ale indiciilor ce ridică
suspiciune ale săvârşirii infracţiunilor de trafic de fiinţe umane
-activitatea centrelor regionale în intervenşia şi referirea victimelor pentru aistare în regim de
urgenţă şi implicarea instituţiilor publice ori private pentru ajutor şi susţinere în vederea
reintegrării sociale-activitate care are rezultate pozitive
-rolul organizaţiilor neguvernamentale ,ca parteneri sociale ,pentru salvarea şi reintegrarea
victimelor.

24
Cazul nr.3

În acest caz este vorba de Oana o tânără de 27 ani. Ea povesteşte cu lacrimi în ochi şi durere
în suflet cele întâmplate .
Pentru început o sa începem cu o mică prezentare a ei şi a familiei ei.
Avea un tată alcoolic,violent care mereu o bătea pe mama lor şi de multe ori ajungeau sub
cerul liber impreună cu mama şi cei doi fraţi.Ambii părinţi muncea din greu şi Oana mereu
rămânea singură acasă şi ii îngrijea pe fraţii ei . Cu povestea pe scurt ţin să menţionez că ea a
declarat că „În copilărie mi-a lipsit dragostea şi atenţia de care avea nevoie de la părinţii ei „.
Din păcate Oana a fost abuzată sexual,avea 7 ani când s-a întamplat asta prima oară,de către
un vecin în jur de 18 ani,care a răpito din faţa imobilului unde locuia şi a dus-o într-un imobil
vechi părăsit la marginea oraşului .Din fericire fata scăpase nevătămată graţie mamei sale
care plecase în căutarea fiicei sale şi în urma căutărilor mama a ajuns la locul faptei în timp
util. După cele întamplate atât mama cât şi fiica Oana nu au depus plângere pentru faptele
vecinului lor.
La vârsta de 15 ani ,Oana, a întâlnit un băiat mai mare decât ea.După multe întâlniri au
format un cuplu.Fata era fericită şi împlinită ,dar nu pentru mult timp deoarece băiatul a
profitat de naivitatea ei şi i-a propus să facă videochat.A fost obligată de aşa zisul prieten să
întreţină relaţii sexuale în faţa camerelor video timp de un an de zile. Şi după această
întâmplare fata nu a făcut nimic a mers mai departe în tăcere .
La vârsta de 21 de ani a plecat în Germania să muncească într-un restaurant ca ospătăriţă.Deşi
aici în loc să muncească unde ştia că trebuia să muncească a fost victima prostituţia timp de
aproximativ 2 ani de zile.Dupa întoarcerea ei din Germania ,Oana tot nu a declarat nimic la
poliţie. Oana deja era distrusă şi dependentă de droguri .
După toate experienţele neplăcute şi dupa aproximativ 4 ani ,treptat Oana a reuşit să işi
găsească un loc de muncă cinstit ,a reuşit să renunţe la droguri şi ulterior s-a căsătorit.
În urma analizei a acestui caz,putem constata că în România în proporţie de 30% atât femei în
vârstă cât şi tinere sau minore cad victime traficului de persoane.
În general victimele trăiesc în tăcere şi de teamă nu apelează la autorităţi.
Aceste victime a traficului de fiinţe umane pot fi ajutate altfel :
-consiliere psihilogică permanentă
-încercarea de a aduce cât mai multe informaţii din cele în care a fost implicată victima
pentru a nu şi alte persoane în situaşia în care au fost victimele implicate

25
-martorii,doveziile,mărturiile,declaraţiile sunt cele mai bune arme pentru prinderea
eventualilor traficanţi de fiinţe umane
-atât poliţia cât şi autorităţiile locale se implică la rezolvarea cazurilor asemănătoare
-pentru a evita un eveniment asemănător ar fi necesar ca fiecare şcoală,liceu,universitate să
organizeze cel puţin un seminar pentru a nu fi victimele traficanţilor de fiinţe umane.

Caz nr.4

Roxana: „ Eu am avut clipe foarte grele alături de părinţi, am trăit foarte greu,iar necesităţile
m-au împins la ideea de a pleca din ţară. O prietenă mi-a spus că pot să plec peste hotare, să
lucrez la un market. Mi-a perfectat documentele şi am plecat prin Comrat, prin Ucraina şi
astfel am ajuns în Turcia.
Am intrat într-un apartament în care erau mai multe fete, conversau în rusă şi română. Le-am
întrebat:
Ce faceţi aici? Ele m-au întrebat: Nu ştii la ce ai venit? Le-am spus că nu, că am venit să vând
haine la un market. Apoi a venit un om necunoscut şi m-a luat cu maşina. Era turc, dar
cunoştea româna. Mi-a explicat că dacă nu vreau s-o fac, ei mă vând în altă parte. M-am
speriat şi am început să plâng. Mi-a spus că acasă nu pot să mă trimită pentru că au plătit
pentru mine 3 mii de euro. Ne-am întors la acel apartament, fata care m-a adus nu mai era.
Nu am văzut-o nici până în ziua de azi.Am stat acolo nouă luni de zile. Am fost de trei ori
vândută, nu am văzut bani pe mâna mea deloc.Am plecat la vârsta de 18 ani. Acolo clienţii au
început să bată fetele cu cuţitele, foloseau droguri.Peste o lună şi jumătate, când le-am întors
datoria, m-au vândut la alt patron cu 4 mii de euro. A treia oară m-au vândut unei femei din
Azerbaidjan. Am fost închisă într-un subsol. Aveam câte 15 clienţi pe zi, au fost zile când
primeam şi câte 20 de clienţi. Eu am leşinat de câteva ori, nu vroiam să mă duc, dar ei mă
băteau, mă stropeau cu apă, şi mă trimeteau înapoi la lucru. Nu puteai să faci nimic pentru că
erau bodyguarzi care se uitau după tine să nu pleci nicăieri. Veneau clienţi în vârstă, începeau
să ne bată, nu vroiam să ne ducem cu ei pentru că miroseau urât. Stăpâna-proxeneta avea un
soţ curd, ei sunt ca lupii, nu au suflet. Nu vezi nici lumina, nici soarele, îşi bat joc de tine, îţi
dau să mănânci nişte măsline şi atât. Dacă mă îngrăşam puţin, mă impuneau să ţin o dietă,
numai cu ţigară şi cafea. Fetele îmi aduceau pe ascuns să mănânc. Apă îmi dădeau doar câte

26
două căni pe zi. Îşi băteau joc de fetele noastre. Femeia care pleacă acolo se gândeşte că,cu
traficul o să facă bani. Acolo nu-i de făcut bani.
Turcii sunt foarte mincinoşi, îşi bat joc de noi pentru că suntem străine, îşi bat joc ca de o
pisică de pe drum, mai ales când nu ştii limba. Ca să te duci să te culci cu un bărbat acolo e
foarte grozav, ce vor aceea fac din tine. Acolo nu poţi să ai încredere nici în clienţi, te
întreabă de ce plângi, le explici, dar nu trebuie să ai încredere în ei. Printre ei sunt şi poliţişti
plătiţi de proxeneţi ca să spună tot, astfel poţi avea foarte mari probleme şi nimeni nu va şti
de tine. Ei poartă arme, nu poţi face un pas fără ştirea lor,până şi taximetristul care era cu noi
vroia să ne ajute, dar nu putea. Într-o zi calvarul s-a încheiat datorită unui client care venea
des şi vedea că eu plâng,el plătea zilnic contravaloarea unei partide de sex doar pentru a sta
de vorbă cu mine. Le-a plătit foarte mulţi bani ca să-mi permită să ies cu el afară să mănânc.
Între timp a sunat la poliţia din alt oraş. Poliţiştii m-au luat la întrebări, mi-au arătat nişte
fotografii în care eram eu cu nişte clienţi. Am rămas şocată, le-am povestit tot adevărul. Mai
mulţi poliţişti au mers în acel loc şi i-au arestat pe toţi şi astfel au scăpat toate fetele.Mi-a luat
haine de strada,bilet de călătorie şi m-a urcat în avion spre casă. L-am sunat când am intrat în
ţară şi i-am spus că am ajuns cu bine. A fost ultima dată când acel cetăţean turc a mai fost de
găsit la acel numar de telefon. În clipa următoare şi l-a schimbat de teama proxeneţilor care
urmau să-l caute.”
Aceasta a fost drama Roxanei, o tânara de 21 de ani din sudul României. După ceva timp de
la terminarea calvarului,Roxana are curajul să spună propria-i poveste, detaşat, ca pe un film,
un film de groază în opinia mea.

Cazul nr. 5

Nume şi prenume : T.C.

Gen : masculin
Vârsta : 28 ani
Mediul de provenienţă : rural
Stare civilă : căsătorit
Educţie : Liceu
Naţionalitate : Română

În acest caz victima este un bărbat de 28 de ani , căsătorit , care locuieşte impreuna cu soţoa
sa.Acesta nu este angajat şi făcea instalaţii sanitare la negru pentru diferite familii.
27
Într-o zi o cunoştiinţă de-a lui i-a propus să meargă în Belgia să facă impreună instalaţia
sanitară la un hotel nou construit,fără contract legal de muncă,deşi i s-a oferit cazare şi un
salar destul de bun.Acesta a acceptat să meargă chiar dacă aceasta era sub formă ilegală.
Victima a povestit ca în prima lună a fost detul de bine plătit , iar apoi când trebuia să îi dea
salariul a doua lună,patronul,care era tot român,l-a tot amânat până când a fost gata instalaţia
sanitară.După terminarea muncii ,patronul,le-a comunicat că nu a fost plătit de către hotelul
în care au muncit,victima impreună cu persoana cu care a fost plecat în Belgia au fost trimişi
acasă ,fără bani, urmând ca după două săptămâni aceştia sa fie contactaţi ,de acelaşi patron ,
pentru o altă lucrare.
Acestia au revenit în România şi au aşteptat telefonul de la patron,dar care nu i-a mai
contactat şi nici victimele nu au reuşit ca să ia legătura cu individul. După toate astea
întămplate şi-au dat seama ca au fost minţiţi şi traficaţi în scopul muncii.
Victima nu a făcut plăngere de teamă să nu fie el amendat pentru că a acceptat să muncească
în Belgia cu forme ilegale.

Concluziile cercetăriilor

În urma cercetărilor făcute , am desprins următoarele lucruri :

 În ceea ce priveşte cauzele care genereză fenomenul de trafic de fiinţe umane , din
cercetările făcute am observat că cea mai întâlnită cauză ar fi lipsa de
educaţi,probleme financiare şi astfel acest fenomen este favorizat.
 În ceea ce priveşte identificarea cunoştinţelor despre traficul de fiinţe umane,am aflta
că majoritatea victimelor nu au fost informate despre acest fenomen,astfel lipsa de
informare şi socializare slabă în familia a favorizat acest fenomen.
 Modalităţile de exploatare utilizate de traficanţi,din aceste informaţii culese,reiese că
atât exploatarea sexuală,cât şi exploatarea prin muncă sunt la fel de utilizate de
traficanţi.
 Referitor la relaţiile dintre victimele traficului de persoane şi familiile acestora,am
constatat că există comunicare , înţelegere şi sprijin din partea familiei.

28
 Recomandări

Numărul victimelor provenite din România sunt din ce în ce mai mari, de la un an la altul. O
altă explicaţie pentru această creştere ar putea fi faptul că metodele de prevenire şi combatere
a acestui fenomen sunt din ce în ce mai eficiente. Totuşi, în ceea ce priveşte această
problematică, la nivel internaţional, România este cunoscută în primul rând ca fiind o ţară de
origine pentru victimele traficului de fiinţe umane, dar şi de tranziţie şi chiar de destinaţie,
asemenea este cunoscut faptul că foarte mulţi români au emigrat spre ţările mai dezvoltate şi
mică parte din aceştia s-au întors, neputându-se vorbi de o exactitate a cifrelor în acest caz.
Deci traficul de fiinţe umane este o problemă destul de îngrijorătoare pentru ţara noastră, însă
puţini sunt cei care recunosc acest lucru.12

Tipuri de intervenţie recomandate pentru rezolvarea problemei:

 intervenţia structurală ce presupune acţiunea asupra structurii căruia îi aparţine

beneficiarul. Caracteristica dominantă a persoanelor în pericol de a deveni victime
ale traficului de fiinţe umane este aceea că se găsesc în poziţii sociale defavorizate.
Intervenţia structurală urmăreşte modificarea acestor structuri prin crearea condiţiilor
de acces la poziţii mai bine apreciate social;
 intervenţia participativă ce urmăreşte diminuarea distanţelor sociale prin
construirea/reconstituirea unor noi relaţii sociale bazate pe participare. Se urmăreşte
motivarea reprezentanţilor instituţiilor cu atribuţii în prevenirea şi combaterea
traficului de finţe umane, în a participa la noi relaţii sociale care se construiesc în
cadrul întâlnirilor de lucru;
 intervenţia oportunistă duce la construirea de către beneficiari a unei imagini reale,
adecvate asupra resurselor pe care aceştia le deţin. Se urmăreşte crearea cadrului
pentru creşterea accesibilităţii informaţiilor sau chiar pentru maximizarea acesteia;

12
Poverty and Trafficking in Human Beings: A Strategy for Combating Trafficking in Human Beings through
Swedish International Development Cooperation, Ed. Vastra Aros, 2003

29
  intervenţia apreciativă urmăreşte modificarea modului în care beneficiarii proiectului
îşi definesc propria situaţie/implicare, punând accent pe descoperirea, înţelegerea şi
amplificarea situaţiilor de succes.
Una din soluţiile posibile pentru prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, propusă
şi de acest proiect, este crearea unui model de lucru interinstituţional eficient, bazat pe o mai
bună colaborare şi comunicare între instituţiile şi organismele cu atribuţii în acest domeniu. O
ală soluţie, oarecum subordonată celei anterioare, este creşterea gradului de conştientizare a
populaţiei asupra riscurilor de a deveni victime.
Efectele pozitive în vederea prevenirii traficului de fiinţe umane ar putea avea educarea
populaţiei, în special a tinerilor, în vederea găsirii unui loc de muncă sigur atât în ţară cât şi în
străinătate.
Eu cred că ar fi bine să se facă diferite seminarii în şcoli pentru a preveni acest fenomen.De
asemenea cred că ar fi bine să fie mai implicate în combaterea acestui fenomen şcoala şi
familia.
Pentru a preveni acest fenomen de asemenea ar fi bine ca instituşiile statului să aibă o
colaborare mult mai strânsă între ele,şi cred că trebuie să se pună mai mult accent pe
integrarea victimei în societate,în mediul familial şi de asemenea pe piaţa muncii sau în
şcoală.De asemenea traficanţii ar trebui să primească pedepse mult mai dure pentru
infracţiunile pe care le săvârşesc.Ar fi utile crearea unor centre de informare în care să se ţină
periodic seminarii cu privire la acest fenomen.

30
 Concluzii

Fenomenul traficului de fiinţe umane a început să se manifeste şi pe teritoriul României,după

1989,odată cu redeschiderea graniţelor ţării,cu redobândirea drepturilor şi libertăţilor
individuale,de alegere a localităţîî de domiciliu , a felului muncii pentru care omul
opta,momente în care numeroşi cetăţeni români ,cetaţeni străini sau chiar apatrizi au căzut în
plasele trafianţilor,atât în ţară cât şi în străinătate.
Obscuritatea,subteranitatea şi gravitatea traficului de fiinţe umane a determinat reacţia
comunităţii naţionale şi internaţionale ,şi luarea de măsuri pentru stoparea fenomenului
,măsuri care au generat şi la nivel intern,pentru numeroase state,ample proces de
implementare a dispoziţiilor antitrafic.
Ca urmare a elaborării prezentei lucrări am desprins numeroase aspecte în legătură cu traficul
de fiinţt umane,intern şi internaţiona,pe care le expunem.Existenţa i manifestarea
fenomenului pentru teritoriul României sunt generate de nivelul de trai scăzut,lipsa locurilor
de muncă sau proasta lor remunerare,perspectivele descurajante pentru tineri,lipsa educaţiei
ori a pregătirii profesionale,educaţia precară,dorinţă intensă de realizare din punct de vedere
material ţi dorinţă intensă de a pleca din ţară,de a munci în străinătate ,cu orice preţ,în special
în statele cu nivel de trai mai ridicat,dezechilibrele familiale şi dezinformarea asupra
riscurilor la care ne putem expune.
Un alt aspect sesizat este creşterea numărului de victime ale traficului ,relevăm faptul ca
există şi cazuri în care infractorii nu mai agresează victmele,acestea acceptând din diferite
motive exploatarea,existând chiar un beneficiu al ambelor părţi,ne întălnim şi cu situaţii în
care se practică prostituţia în apartamente închiriate ori,mascat,în saloanele de masaj,fără a se
sesiza aspectul traficului.
În urma crizei mondiale economice şi financiare,tot mai multe persoane cad pradă exploatării
prin muncă,considerând că sunt supuşi infracţiunii de înşelăciune,când defapt ei se află într-
un contract/proces de exploatare prin muncă,astfel sesizarea autorităţiilor este de cele mai
multe ori abandonată,descoperirea faptelor având loc întâmplător în baza informaţiilor propii
ale organelor de investigaţie.

31
România reprezintă un model în luptă cu traficul de fiinţe umane,activitatea specialiştilor
fiind notabilă şi dorim ca să existe o susţinere publică a activităţii specifice ,pe care însă
sectorul neguvernamental o comletează şi le îndeplineşte într-o măsură considerabilă.

Lipsa stimei de sine,lipsa unui trai decent,nivelul educaţional scăzut,discriminarea pe piaţa

muncii,lipsa comunicării suficiente în familie şi a dezintegrării sociale,corupţia
autorităţilor,lipsa de informare a societăţii cu privire la situaţiile traumatizante prin care trec
persoanele traficate şi riscurile la care sunt supuse acestea,lipsa de încredere faţă de
autorităţi,toate acestea duc la dezvoltarea fenomenului traficului de fiinţe umane.

Traficul de persoane este o infracţiune gravă care este pedepsită conform legii.Cele mai
afectate sunt tinerele fete care sunt vulnerabile acestui fenomen,iar cele mai folosite forme de
trafic sunt exploatarea sexuală şi exploatarea prin muncă.

32
 Bibliografie

1. Blanda, P., Traficul de femei şi copii, Ed. Pildsor&Pildnen, Târgovişte, 2003

2. Chelcea, S., Mărginean, I., Clauc, I., Cercetarea sociologică. Metode şi
Tehnici, Ed. Destin, 1998
3. Child trafficking in Central, South Eastern Europe and Baltic Countries –
Regional Report 2003, Salvaţi Copiii România, 2004
4. Cojocaru, Ş., Elaborarea proiectelor, Ed. Expert Projects, 2003
5. Ghid de educaţie pentru prevenirea traficului cu femei, Centrul Parteneriat
pentru Egalitate, Ed. Nemira, 2003
6. Ghid de prevenire a traficului de fiinţe umane. România 2004, AIDRom,
Institutul pentru Cercetarea şi Prevenirea Criminalităţii, Parteneri pentru Schimbare,
UNICEF, Bucureşti, 2004
7. Ghidul voluntarului în proiectului Reţeaua regională de prevenire şi
combatere a traficului de fiinţe umane, Asociaţia Alternative Sociale, 2005
8. Ichim, I. C., Minorul - în reglementările europene, Ed. Timpul, Iaşi, 2003
9. Manual for Rapid Assessment. Trafficking in Children for Labour and
Sexual Exploitation in the Balkans and Ukraine, International Labour Office – International
Programme on the Elimination of Child Labour, 2003
10. Martiniuc, I., Traficul de femei: fenomen şi crimă, Organizaţia de femei din
Republica Moldova “Iniţiativa civică”, Chişinău, 2000
11. Mateuţ, G. ş.a., Traficul de fiinţe umane. Infractor. Victimă. Infracţiune,
Asociaţia Alternative Sociale, Iaşi, 2005
12. Miftode, V., Tratat de metodologie sociologică, Ed. Lumen, Iaşi, 2003
13. Poverty and Trafficking in Human Beings: A Strategy for Combating
Trafficking in Human Beings through Swedish International Development Cooperation, Ed.
Vastra Aros, 2003
14. Raport Evaluarea politicilor privind traficul fiinţelor umane din România,
UNICEF, 2006
15. Raport al Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului către Consiliul
Economic şi Social, principii recomandate şi linii directoare cu privire la Drepturile Omului
şi traficul cu fiinţe umane

33
16. Raport privind traficul de copii, Salvaţi Copiii România, 2004
17. Răspuns la problema traficului de copii, Salvaţi Copiii România, 2003
18. Spânu, M., Introducere în asistenţa socială a familiei şi protecţia copilului,
Ed. Tehnică, Chişinău, 1998
19. Traficul de fiinţe umane. Aspecte generale, vulnerabilitate şi prevenire,
Asociaţia Alternative Sociale, 2003
20. http://www.editura.ubbcluj.ro/bd/ebooks/pdf/1765.pdf
21. http://www.fsjsp.ugal.ro/assets/documente/concurs_eseuri/2010/HERTA%20ALINA.pdf
22. http://evz.ro/romani-italia-arestati-trafic-persoane.html
23. http://www.antitrafic.gov.md/libview.php?l=ro&idc=94&id=1035&t=/Presa/Stiri-si-
Evenimente/Seminar-Rolul-Comisiilor-teritoriale-i-altor-actori-ai-comunitatii-antitrafic-in-
prevenirea-traficului-de-fiinte-umane/
24. http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=30767
25.http://www.academiadepolitie.ro/root/studii/iosud/rezumate_teze/2017/simus/rezumat%20
teza%20Simus.pdf

34
 Anexe

Luând în considerare lucrarea cu tema „STAREA ȘI DINAMICA

FENOMENULUI TRAFICULUI DE FIINȚE UMANE” , am aborbat o serie de
întrebări cu privire la Traficul de Fiinţe Umane ,şi le-am adresat elevilor din
Liceul Teoretic „Aurel Lazăr” Oradea ,elevi aflaţi în clasele XII A-D ,cu un
număr total de 87 de elevi.

GHID DE ÎNVĂŢARE

1.Cunoaşteţi termenul de „trafic de fiinţe umane”?

 da
 nu
 nu ştiu/nu am auzit

Clasa XII (A-D)-87 elevi

40 37

30 27
23
20

10

0
da nu nu ştiu/nu am auzit
1. 2. 3.

Clasa XII (A-D)-87 elevi

3. nu ştiu/nu
am auzit
26% 1. da
31%

2. nu
43%

35
2. Unde a-ţi mai auzit despre această singtagmă ?

 la televizor
 pe internet
 din societate
 din liceu

30
25
20
15 27
22 23
10 15
5
0
la pe din din liceu
televizor internet societate
1. 2. 3. 4.

25%
31%
1. la televizor
2. pe internet
3. din societate
4. din liceu

17% 27%

3.Care credeţi că sunt factorii care duc la apariţia fenomenului de trafic

de persoane?
 Sărăcia
 Lipsa de educaţie
 Familii despărţite
 Nu ştiu

36
 40
35
30
25
20 37
30
15
10
5 5 3
0
Sărăcia Lipsa de Familii Nu ştiu
educaţie despărţite
1. 2. 3. 4.

4%
7%

1. Sărăcia
2. Lipsa de educaţie
49%
3. Familii despărţite
40% 4. Nu ştiu

4.Care credeţi că sunt urmările traficului asupra victimei?

 Câştig de bani
 Plăcere/Satisfacţie
 Necunoştiinţă de cauză
 Nu ştiu să răspund la această întrebare

37
 30
25
20 30
15 23 17
10 10
5
0

Plăcere/Satisfacţie
Câştig de bani

Nu ştiu să răspund la
Necunoştiinţă de cauză

această întrebare
1. 2. 3. 4.

21% 1. Câştig de bani

37% 2. Plăcere/Satisfacţie

3. Necunoştiinţă de cauză

29% 4. Nu ştiu să răspund la

această întrebare
13%

5.Cine credeţi că este responsabil/vinovat de existenţa acestui fenomen?

 Statul
 Poliţia
 Cadrele didactice
 Părinţi

38
 40
35
30
25
20 36
15
20
10 14
10
5
0
Statul Poliţia Cadrele Părinţi
didactice
1. 2. 3. 4.

13%
25%
1. Statul
2. Poliţia
3. Cadrele didactice
4. Părinţi
45% 17%

6.Care credeţi că sunt tacticile folosite de recrutători pentru relocarea

victimelor ?
 Răpire
 Promisiuni de locuri de muncă
 Cumpărarea victimei/Oferirea unei sume de bani victimei
 Ademenirea cu diferite bunuri

39
 35
30
25
20 35
15 20
10 15
10
5
0
Răpire Promisiuni de Cumpărarea Ademenirea cu
locuri de muncă victimei/Oferirea diferite bunuri
unei sume de
bani victimei
1. 2. 3. 4.

1. Răpire
12%
25%
2. Promisiuni de locuri de
muncă
19%

3. Cumpărarea
victimei/Oferirea unei
sume de bani victimei
4. Ademenirea cu diferite
44% bunuri

7.Dacă o victimă a traficului s-ar adresa către dumneavoatră să o ajutaţi

să scape,a-ţi face-o?
 Da,cu mare drag
 Poate,nu vreau să fiu şi eu victimă
 Nu ,în nici un caz

40
 40
35
30
25
20 36
15 24 27
10
5
0
Da,cu mare drag Poate,nu vreau să Nu ,în nici un caz
fiu şi eu victimă
1. 2. 3.

31% 1. Da,cu mare drag

41%
2. Poate,nu vreau să fiu şi
eu victimă
3. Nu ,în nici un caz

28%

8.Prin ce modalităţi a-ţi ajuta victima respectivă?

 A-şi „răpi” victima şi a-şi duce-o într-un loc sigur
 A-şi suna/a-şi merge la poliţie pentru a declara
 Nu a-şi ajuta victima cu nimic

41
 40
35
30
25
20 37
32
15
10 18
5
0
A-şi „răpi” victima şi A-şi suna/a-şi merge Nu a-şi ajuta victima
a-şi duce-o într-un la poliţie pentru a cu nimic
loc sigur declara
1. 2. 3.

21%
1. A-şi „răpi” victima şi a-
37% şi duce-o într-un loc sigur
2. A-şi suna/a-şi merge la
poliţie pentru a declara
3. Nu a-şi ajuta victima cu
nimic

42%

9.Dacă însuşi dumneavostră a-ţi deveni vreodată victimă,ce a-ţi face?

 A-şi încerca să scap
 A-şi anunţa autorităţiile
 A-şi cere ajutor
 Nu m-am gandit niciodată la asta

42
 30
25
20
15 25 27
20
10 15
5
0
A-şi încerca să A-şi anunţa A-şi cere ajutor Nu m-am gandit
scap autorităţiile niciodată la asta
1. 2. 3. 4.

23% 1. A-şi încerca să scap

31%
2. A-şi anunţa autorităţiile

3. A-şi cere ajutor

17%
4. Nu m-am gandit
niciodată la asta
29%

10.Ce soluţii a-ţi da pentru diminuarea traficului de persoane ?

 A-şi introduce o disciplină obligatorie pentru prevenire în şcoli
 A-şi organiza cursuri pentru cunoaştere/prevenire
 A-şi oferi ajutor familiilor nevoiaşe
 Nimic

43
 30
25
20 27
15 25 20
10 15
5
0

Nimic
disciplină obligatorie

cunoaştere/prevenire

familiilor nevoiaşe
pentru prevenire în

A-şi organiza cursuri

A-şi oferi ajutor

A-şi introduce o

pentru
şcoli

1. 2. 3. 4.

1. A-şi introduce o
disciplină obligatorie
17% pentru prevenire în şcoli
31% 2. A-şi organiza cursuri
pentru
cunoaştere/prevenire
3. A-şi oferi ajutor
23%
familiilor nevoiaşe

4. Nimic
29%

În urma întrebărilor adresate elevilor de clasa a XII-a ,am constat că :

-elevi nu au ştiut despre acest fenomenom,asta rezultă că lipsa de comunicare în

familie,societate,lipsa de informare de acest fenomen sau chiar organizarea
şedinţelor de comunicare în şcoli sau în alte locaţii nu este prezentă;

-din analiza rezultatelor primite am mai constatat că existenţa acestui fenomen

este destul de mult frecventat de traficanţi deşi statul şi autorităţiile nu se
implică suficient ;

-am constat că victimele ajung să fie victime crezându-se în spusele

traficanţilor,se lasă păcăliţi cu ofertele avantajoase pe care traficantul le pune la
dispoziţie,mai devin victime din cauza problemelor financiare,lipsei de
educaţie,s-au problemele pe care le întimpină în sânul familiei;

44
-am observat că elevi nu sunt delăsători şi ar sări în ajutorul unei victime,dar în
mare parte se lasă intimidaţi de frica de a nu deveni şi ei însăşi victime;

-iar pentru diminuarea traficului de fiinţe umane , elevi au venit cu propuneri

foarte atractive care a-r ajuta oamenii din toate categoriile de vârstă să cunoască
acest fenomen ,să prevină şi în cazul în care ajung victime să ştie cum să
acţioneze indiferent în care categorie de trafic este victimă.

În final doresc să adaug şi răspunsurile negative pe care le-am primit , acestea

arată că ,în această societate sunt elevi care nu ar face nimic pentru a diminua
sau a preveni traficul de persoane,ar fi nepăsători dacă o victimă le cere
ajutorul,nu se gândesc deloc dacă acest fenomen le-ar afecta sau le-ar ajuta cu
ceva.În urma analizei a tuturor răspunsurilor primite de către elevi arată că,elevi
se plâng ,că ,cadrele didactice nu poartă discuţii deschise depre traficul de fiinţe
umane ,iar asta arată că elevii nici nu ştiau ce să răspundă la întrebările pe care
eu l-am adresat lor.

45