Conceptul şi noţiunea traficului de fiinţe umane

Fenomenul traficului de fiinţe umane nu este unul aparte, specific doar ţării noastre, ci are
un caracter internaţional şi transfrontalier, care face parte din ceea ce numim noi criminalitate
organizată.
Este necesar să menţionam că conceptul de trafic nu este unul nou, el a fost utilizat pentru
prima dată în secolul al XVI-lea, în calitate de sinonim pentru comerţ. Aşadar, acest termen nu
avea conotaţii negative. Totuşi, către secolul al XVII-lea, traficul a început a fi asociat cu
vînzarea ilicită şi/sau neloială a mărfurilor. Deși, la începuturi, prin trafic se înţelegea, în mare
parte, vînzarea de droguri și arme, către sec. XIX această noţiune mai includea și comerţul cu
fiinţe umane tratate ca bunuri și vîndute în sclavie. Acest comerţ „tradiţional” cu sclavi a fost
scos în afara legii spre finele sec. XIX.
La începutul sec. XX, termenul de trafic se referea, de obicei, la „comerţul de sclavi albi”,
care reprezenta circulaţia peste frontierele internaţionale a femeilor și copiilor în scopul
practicării prostituţiei. Doar spre finele anilor `90 traficul a fost asociat cu prostituţia și
exploatarea sexuală a femeilor și copiilor.
Odată cu adoptarea Protocolului pentru prevenirea, suprimarea și pedepsirea traficului de
persoane, adiţional Convenţiei ONU împotriva criminalităţii transnaţionale organizate
(Protocolul de la Palermo, 2000), în domeniul traficului au fost inserate două inovaţii.
În conformitate cu art.4 al Convenţiei Consiliului Europei privind lupta împotriva
traficului de fiinţe umane: (a) Expresia “trafic de fiinţe umane” desemnează recrutarea,
transportul, transferul, cazarea sau primirea persoanelor, prin ameninţarea cu sau utilizarea forţei
sau altor forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de autoritate sau de o
situaţie de vulnerabilitate, sau prin oferirea sau acceptarea de plăţi sau avantaje pentru obţinerea
consimţământului unei persoane având autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării.
Exploatarea cuprinde, cel puţin, exploatarea prostituţiei celorlalţi sau alte forme de exploatare
sexuală, munca sau serviciile forţate, sclavia sau practicile similare acesteia, aservirea sau
prelevarea de organe;1
Conform Codului Penal al RM art.165 Traficul de fiinţe umane reprezintă:
(1) Recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unei persoane, cu sau fără
consimţămîntul acesteia, în scop de exploatare sexuală comercială sau necomercială, prin muncă
sau servicii forţate, pentru cerşetorie, în sclavie sau în condiţii similare sclaviei, de folosire în
conflicte armate sau în activităţi criminale, de prelevare a organelor sau ţesuturilor, săvîrşită prin:
a) ameninţare cu aplicarea sau aplicarea violenţei fizice sau psihice nepericuloase pentru viaţa
1
şi sănătatea persoanei, inclusiv prin răpire, prin confiscare a documentelor şi prin servitute, în
scopul întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu este stabilită în mod rezonabil, precum şi prin
ameninţare cu divulgarea informaţiilor confidenţiale familiei victimei sau altor persoane atît
fizice, cît şi juridice;
b) înşelăciune;
c) abuz de poziţie de vulnerabilitate sau abuz de putere, dare sau primire a unor plăţi sau
beneficii pentru a obţine consimţămîntul unei persoane care deţine controlul asupra unei alte
persoane;
Apariţia şi evoluţia traficului de fiinţe umane în RM

Traficul de fiinţe umane a căpătat amploare în Republica Moldova începînd cu anii 1994-
1995 cînd migraţia ilegală, provocată de criza economică şi recesiunea în producţie, inflaţia,
creşterea numărului de şomeri, reducerea cheltuielilor în sfera socială a avut un impact
dezastruos asupra dezvoltării situaţiei de migraţiune în RM, iar migraţia ilegală a devenit un
fenomen obişnuit şi tolerat, considerat uneori drept unica soluţie de lichidare a sărăciei.
Pînă în anul 2003 sub incidenţa infracţiunii de trafic de fiinţe umane cadeau mai mult
femeile şi copii, însă din acest an sau atestat şi cazuri de trafic şi de bărbaţi, n scopuri de muncă,
cerşetorie şi delicvenţă.
Având un caracter transfrontalier, traficul de persoane este organizat şi realizat, în cele
mai multe cazuri, de persoane care activează, ramificat, în două-trei şi mai multe ţări. Deci, şi
desfăşurarea urmăririi penale, precum şi tragerea la răspundere a persoanelor vinovate devine tot
mai dificilă.
O tendinţă, în continuă dezvoltare, a fenomenului este exploatarea prin muncă a
victimelor, care rămîne a fi la fel de periculoasă ca şi exploatarea sexuală.
Problemele investigării cazurilor de trafic de fiinţe umane rezidă şi din statutul victimei
(care are o poziţie specifică în cadrul procedurii penale).
De regulă, victima traficului nu acceptă colaborarea cu organele de drept, în plus, pot face
declaraţii denaturate, incomplete sau contradictorii. Adesea, după depunerea declaraţiilor,
victima pleacă din nou peste hotare sau, sub influenţa traficanţilor, se ascunde de organul de
urmărire penală, îşi schimbă declaraţiile, întreprinde alte acţiuni ce complică desfăşurarea
urmăririi penale.
Trăsăturile şi formele traficului de fiinţe umane

Fenomenul traficului de fiinţe umane poate avea mai multe trăsături, după cum
urmează:

2
1. Privit din punctul de vedere al drepturilor omului, traficul de persoane include sclavia,
munca forţată, violenţa, abuzul de încredere, agresiunea fizică și psihică a persoanei, fiind pe
deplin justificată aprecierea că traficul de fiinţe umane este o formă a sclaviei la început de
mileniu.
2. Sub aspect economic, traficul presupune: interese financiare (profituri uriașe), reţele
regionale și internaţionale, circulaţia ilicită a banilor (spălarea banilor care provin din trafic și pe
baza cărora se realizează activitatea de traficare).
3. Din punctul de vedere al originii fenomenului, factorii care generează și susţin traficul sînt
sărăcia accentuată a victimelor, nivelul educaţional scăzut, neîncrederea în sine, eșecurile în
viaţă, migraţia occidentalilor, amatori de experienţe sexuale, către Est, unde piaţa prosti tuţiei
este mai tentantă.
4. Din perspectiva valorilor sociale lezate, persoanele traficate sînt reduse la condiţia de
„marfă”, sînt dezumanizate treptat, fi indu-le lezate sentimentele cele mai profunde, trauma
suferită marcîndu-le întreaga evoluţie viitoare.
5. Din perspectiva implicaţiilor sociale, datorită creșterii alarmante din ultimii ani, traficul de
persoane devine un fenomen naţional și transnaţional, fiind favorizat de procesul general al
globalizării și de utilizarea tehnologiilor moderne.
6. Prin prisma scopului vizat, traficul presupune profituri uriașe pentru traficanţi, care
reinvestesc veniturile obţinute în derularea în conti nuare a acti vităţilor ilicite.
Prostituţia (în general, exploatarea sexuală a femeilor și copiilor) constituie principalul
scop al traficului și modalitatea de obţinere a celor mai mari cîștiguri. De asemenea, traficul de
fiinţe umane se realizează în scopul folosirii la munci forţate, comiterii de infracţiuni prin
constrîngere, de către victimele traficului și prelevării de organe (victimele sînt bărbaţi, femei,
copii).
Din punctul de vedere al complexităţii fenomenului traficului de fi inţe umane,
putem evidenţia următoarele trăsături ale acestuia:
 Este o formă de manifestare a crimei organizate și, în această calitate, posedă trăsăturile
caracteristice acestui tip de criminalitate, are o esenţă identică și se supune legilor de
existenţă proprii fenomenului din care face parte. Traficul de persoane este organizat de
grupuri criminale clandestine care sînt adesea implicate și în alte tipuri de criminalitate
organizată. Structurile acestor grupuri sînt foarte variate, pornind de la grupuri amatoare
izolate, pînă la organizaţii structurate la nivel internaţional.
 Este o formă de violenţă, deoarece victimele traficului sînt supuse adesea unor forme de
violenţă care le afectează foarte grav.

3
 Din definiţia traficului de persoane cuprinsă în Protocolul privind prevenirea, reprimarea și
pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor, adiţional la Convenţia
Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, rezultă și formele în care se
concretizează această infracţiune, în raport de caracteristicile persoanelor traficate și traficante,
de scopul urmărit și interesul vizat, de natura cauzelor ce au generat fenomenul, de implicaţiile
sociale, dar și de specificul valorilor sociale lezate (drepturile omului).
Formele traficului variază în funcţie de: numărul persoanelor implicate, tipul de traficanţi,
de victime sau de „clienţi” ori „consumatori”, de gradul de organizare pe care se bazează
extinderea traficului și în raport de care traficul rămîne naţional sau se extinde peste graniţe. În
traficul de fiinţe umane pot fi implicate persoanele fizice (agenţi de recrutare, contrabandiști ,
complici care au abuzat de poziţia lor din cadrul autorităţilor administrative ale statelor
implicate), dar și persoane juridice (companii hoteliere, de spectacol, agenţii de turism, societăţi
de transport, firme de producţie și distribuţie de casete video, edituri, sex-shop-uri, companii care
oferă spectacole de strip-tease etc.).

Metode prin care traficanții își recrutează victima

1. Metoda de recrutare Loverboy – traficantul investește timp în relația cu victima pentru se
apropia de ea și a deveni prietenul ei. Îi inspiră încredere și cere dragoste condiționată – „Dacă
mă iubești – vei face asta”. Dorește controlul și iubește banii. Este imprecis (nu oferă informații
specifice) și se mișcă repede o dată ce a atras încrederea și afecțiunea victimei.

Cum putem preveni această situație:

– Prin informarea tuturor membrilor comunității asupra acestei metode de recrutare. Organizare
de activități de prevenire pentru conștientizarea pericolelor (adică training-uri, seminarii, mese
rotunde);
– prevenirea violenței în familie și necesitatea unor programe de dezvoltare comunitarムcu toți
actorii importanți din comunitatea respectivム(păƒrinți, tineri, preoți, medici etc.). Din păcate se
ajunge la trafic datorită anumitor vulnerabilități (foarte des lipsă de dragoste în familie, lipsă
stimei de sine, lipsa aprecierii și încurajării tinerilor).

2. Metoda recrutare pentru locuri de muncă false. E nevoie de prevenire prin informarea
oamenilor, să își ia niște măsuri obligatorii de precauție atunci când pleacă în străinătate sau
chiar în țară pentru un loc de muncă.
De exemplu: – Să știe clar cine este angajatorul, adresa lui, existența lui (website, prezența pe
net).

– Necesitatea unui contract de muncă în limba română unde sunt stipulate toate condițiile
(salariul, drepturile, obligațiile, durata contractuală) și să fie studiat cu mare atenție.

4
Mare atenție la ce se semnează, să fie totuna cu ce vi s-a propus, același document, aceleași
condiții.

3. Metoda de recrutare pentru prostituție. Prostituția este exploatare sexuală și poate însemna
trafic de persoane chiar și în țări unde aceasta este legalizată. Chiar dacă e legalizată, aceasta nu
înseamnă că în spatele ei nu se întâmplă o serie de activități ilegale, abuzuri, că persoanele nu
sunt plătite.. De multe ori fetelor li se confiscă actele de identitate și sunt obligate să lucreze în
condiții inumane.

Cum putem preveni eventualele victime? Prin campanii de informare despre prostituție, despre
victime, prin vizionare de filme cu mărturii despre experiențele prin care au trecut acestea.
4. Recrutare pentru videochat inițial, pentru ca apoi persoanele să fie forțate să realizeze
materiale pornografice sau prostituție. De multe ori se începe cu videochat, apoi persoanele
recrutate sunt forțate să facă materiale pornografice sau să se prostitueze sub amenințarea ca
filmulețe din arhivă de videochat vor ajunge la familiile lor.

Mare atenție. În spatele ofertelor atrăgătoare pentru videochat, se ascunde o întreagă mafie a
traficului de persoane.