170 INFRAC IUNI DIN SFERA CRIMINALITA II ORGANIZATE

ne prive te, apreciem, contrar doctrinei[1], c , fa de modalitatea ele-

mentului material constând în „ inere în stare de sclavie” – ipotez
pentru care preexist ac iunea de reducere la sclavie, nu avem ten-
tativ . Actul material are caracter continuu, starea de sclavie pre-
lungindu-se în chip natural.
Consumarea infrac iunii are loc atunci când a fost comis elemen-
tul material în oricare dintre modalit ile sale. În ceea ce prive te mo-
dalitatea „ inerii în stare de sclavie”, fa de caracterul s u continuu,
identific m implicit i un moment al epuiz rii faptei, care coincide cu
redarea libert ii victimei.

Legiuitorul a prev zut o singur variant de comitere a faptei.

Asupra acestei asimetrii fa de incriminarea traficului de persoane,
respectiv a traficului de minori am mai atras aten ia pe parcursul
analizei infrac iunii i aici nu ne r mâne decât s reiter m criticile
noastre fa de lipsa de coeren a ansamblului acestui capitol i
neglijen a cu care nu s-a realizat armonizarea vechilor incrimin ri cu
cele noi, de vreme ce legiuitorul a optat pentru p strarea lor.

Articolul 210. Traficul de persoane

(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, ad postirea sau pri-
mirea unei persoane în scopul exploat rii acesteia, s vâr it :
a) prin constrângere, r pire, inducere în eroare sau abuz de
autoritate;
b) profitând de imposibilitatea de a se ap ra sau de a- i expri-
ma voin a ori de starea de v dit vulnerabilitate a acelei per-
soane;
c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de
alte foloase în schimbul consim mântului persoanei care are
autoritate asupra acelei persoane, se pedepse te cu închi-
soarea de la 3 la 10 ani i interzicerea exercit rii unor drepturi.
(2) Traficul de persoane s vâr it de un func ionar public în
exerci iul atribu iilor de serviciu se pedepse te cu închisoare de
la 5 la 12 ani.

[1] Idem, p. 301.

II. TRAFICUL I EXPLOATAREA PERSOANELOR VULNERABILE 171

(3) Consim mântul persoanei victim a traficului de persoane

nu constituie cauz justificativ .

„Traficul de persoane este un exemplu extrem de injusti ie social

perpetuat prin atitudinea dominant-subordonat ce îng duie violen a,
conducând la suferin semnificativ pentru indivizi i r u pentru
societ i. Traficul de persoane reune te traficul de femei, b rba i i
copii pentru exploatare sexual , în scopul muncii, al c s toriilor for-
ate i comer cu minori pentru adop ii. Perpetuat de s r cie, crize
politice i economice, inegalit i sociale i activit i criminale, traficul
de persoane este o problem ce necesit aten ie continu i ac iune
la nivel local i interna ional”[1].
Infrac iunea de trafic de persoane nu este un text de inspira ie
na ional , ci presupune transpunerea în norm a defini iei traficului
de persoane, a a cum aceasta apare în Conven ia de la Palermo
privind criminalitatea organizat transna ional , mai exact în Proto-
colul Anex II. În doctrin s-a ar tat c „în anul 2000, odat cu adop-
tarea Protocolului de la Palermo, se dorea un instrument de nivel
interna ional ce viza reprimarea unei infrac iuni, perceput ca fiind din
sfera criminalit ii organizate transna ionale”[2].

Întrucât doctrina sus ine puncte de vedere diferite vizavi de aceste

aspecte, consider m c , pentru a identifica obiectul juridic, trebuie s
identific m valoarea social protejat prin norma de incriminare i
apoi s în elegem rela iile sociale din jurul acestei valori.
În opinia noastr , este necesar ca demersul s porneasc de la
clarificarea rolului infrac iunii de trafic de persoane (cu varianta trafic
de minori) în contextul infrac ional specific acestei forme de manifes-
tare a criminalit ii organizate. Traficul de persoane incrimineaz fap-
ta prin care victimele sunt recrutate, transportate sau inute o vreme
de anumi i f ptuitori, în scopul exploat rii lor ulterioare. A adar, prin
traficul de persoane, legiuitorul a construit o infrac iune obstacol, care
se interpune între starea de libertate deplin a victimei i fapta ulte-
rioar de exploatare propriu-zis a acesteia prin supunerea victimei la

[1] C. GUNDERSON, Human Trafficking. The Trafficking of Women in Northern

Germany for the Purpose of Sexual Exploitation, Ed. LIT, Bremen, 2012, p. 3.
[2] K. PLOUFFE-MALETTE, Protection des victimes de traites des êtres

humaines. Approches internationales et européenne, Ed. Bruylant, Bruxelles,

2013, p. 178.
172 INFRAC IUNI DIN SFERA CRIMINALITA II ORGANIZATE

munc for at , supunerea victimei la practicarea prostitu iei, obligarea

persoanei de a cer i etc.
Totu i, contrar situa iilor cel mai des întâlnite în cazul construc iei
unei infrac iuni obstacol ca infrac iune formal , de pericol, observ m
c , în cazul de fa , traficul de persoane este o infrac iune de rezul-
tat, desprinzându-se în mod clar de infrac iunea prin raportare la care
a fost imaginat . Acest lucru deriv atât din valorile sociale protejate
efectiv prin incriminarea faptelor de exploatare i care se r sfrâng
oarecum în amonte i asupra infrac iunii de trafic de persoane, chiar
dac nu identic, dup cum vom detalia în cele ce urmeaz , cât i din
specificul faptei, care con ine conduite bine determinate în lan ul in-
frac ional inerent al acestei forme de manifestare a criminalit ii
organizate.
În mod tradi ional, doctrina a apreciat c obiectul juridic al acestei
infrac iuni este „libertatea individului, care este incompatibil cu
exploatarea sa de c tre alte persoane”[1].
În opinia noastr , aceast afirma ie p c tuie te prin surprinderea
doar par ial a dimensiunii personalit ii umane i deta eaz para-
doxal infrac iunea de trafic de persoane de faptele de exploatare la
care se refer . Totodat , pentru a putea identifica obiectul juridic,
trebuie s observ m c însu i legiuitorul a imaginat incriminarea ca o
construc ie complex prin raportare la modalit i faptice diferite de
comitere a sa, ceea ce atinge implicit i valorile sociale v t mate în
func ie de modalit ile de comitere.

În încercarea de a analiza opiniile din doctrin , potrivit c rora

obiectul juridic al infrac iunii este libertatea persoanei, observ m c
aceast afirma ie nu subzist prin raportare la comiterea infrac iunii
prin modalitatea „inducerii în eroare”, situa ie în care victima nu este
lipsit de libertate, ci doar în elat cu privire la adev ratul scop de la
cap tul unui itinerariu propus de autorul infrac iunii de trafic.
Un exemplu inspirat din practic are în vedere ipoteza în care
victima este recrutat prin intermediul unui anun privind plasarea de
for de munc în domeniul construc iilor în ara X, „angajatorul” i
angajatul agreând asupra unui anumit salariu i a unor condi ii
specifice de munc . Contrar celor agreate, când „angajatul” ajunge la
locul efectiv de prestare a muncii, în elege c este mai degrab victi-
m decât angajat, fiind obligat s munceasc mult peste programul

[1] G.-C. ZAHARIA, Traficul de persoane, Ed. CH Beck, Bucure ti, 2012,
p. 47.
II. TRAFICUL I EXPLOATAREA PERSOANELOR VULNERABILE 173

permis de cadrul legal al rii respective, munca nu îi este remunerat

sau remunerat cu sume derizorii, nu beneficiaz de protec ie social
sau alte forme specifice de protec ie oferite în mod legal unui
angajat. Mai mult decât orice, libertatea sa este îngr dit , aflându-se
la dispozi ia celor care îl exploateaz . Ace tia din urm fie î i p zesc
„angaja ii”, fie folosesc, în scopul prelungirii st rii de aservire, o gam
larg de metode de intimidare, de la violen a moral , pân la cea
fizic . În aceast ipotez , raportat la fapta de trafic de persoane,
victima i-a dat acordul de a pleca „la munc în str in tate” i, de i
consim mântul acesteia a fost ob inut prin mijloace dolosive, nu putem
s consider m c pe perioada c l toriei (când se comite efectiv infrac-
iunea de trafic de persoane) libertatea victimei a fost atins efectiv.
Într-adev r, exploatarea sa ulterioar sau, mai exact, men inerea în
starea de aservire necesar exploat rii sale prin munc se suprapu-
ne peste o lipsire de libertate aprioric , îns aceasta nu este inciden-
tal traficului de persoane comis când recrutarea, respectiv transpor-
tul victimei presupun inducerea victimei în eroare, ci apare exclusiv în
raport cu actele specifice de exploatare a victimei, când suntem deja
sub inciden a efectului unei incrimin ri diferite – cu privire la exemplul
imaginat, punem în discu ie comiterea infrac iunii de supunere la
munc for at sau obligatorie, prev zut în art. 212 C.pen.
În opinia noastr , a admite altfel ar echivala cu gre eala de a con-
tamina obiectul juridic al infrac iunii de trafic de persoane, ca infrac-
iune mijloc, cu obiectul juridic al infrac iunii scop. Dup cum se poate
observa, infrac iunea de trafic de persoane i-a câ tigat autonomia i
merit evaluat ca atare.

Un alt exemplu pe care îl putem construi în scopul de a demonstra

c infrac iunea de trafic de persoane nu aduce neap rat atingere
libert ii persoanei poate fi cel în care victima este determinat s î i
vând un organ contra unei sume de bani, prin profitarea de starea
de vulnerabilitate a victimei.
Ne imagin m un caz în care exist o clinic clandestin , care
efectueaz transplanturi de organe/ esuturi/celule de origine uman
prelevate în mod ilegal. În aceast ipotez , traficul de persoane poate
avea un caracter mult mai sofisticat, intermediarii recruteaz victimele
din rândul celor care au o v dit vulnerabilitate economic i care
sunt constrânse fizic/moral sau economic s î i vând un
organ/ esuturi/celule. În aceast ipotez cel sau cei care recruteaz
victima, profitând de starea sa material precar , în vederea vinderii
unui organ, esut sau celule, poate comite infrac iunea de trafic de
174 INFRAC IUNI DIN SFERA CRIMINALITA II ORGANIZATE

persoane. i în aceast ipotez , avem toate etapele traficului de

persoane [recrutare, în varianta art. 210 alin. (1) lit. b)] prin raportare la
infrac iunea de prelevare nelegal de organe ca scop al exploat rii
victimei aflate într-o stare de vulnerabilitate [art. 154 alin. (1) i/sau
art. 156 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul
s n t ii, republicat , coroborat cu dispozi iile art. 182 alin. (1) lit. e)
C.pen.].
În exemplul de mai sus, libertatea fizic a victimei nu este afectat
la momentul comiterii infrac iunii de trafic de persoane i nici ulterior,
f r ca acest aspect s ne împiedice s constat m c sunt întrunite
elementele constitutive ale infrac iunii de trafic de persoane – art. 210
C.pen, dar i cele ale unei infrac iuni specifice exploat rii victimei
enun ate mai sus. Într-adev r, odat ce începe procesul de exploa-
tare, prin supunerea victimei la munc for at , respectiv prin obliga-
rea sa s se prostitueze (în alte exemple), libertatea sa este limitat
la cadrul permis de cel care o exploateaz . Spre exemplu, dac un
func ionar al unui centru de protec ie pentru copiii orfani se folose te
de pozi ia sa profesional pentru a comite (indiferent de calitatea sa
de autor, complice sau instigator) fapte specifice traficului de per-
soane, în sarcina sa se poate re ine i comiterea unei infrac iuni de
abuz în serviciu, incriminat în cadrul general de la art. 297 alin. (1)
C.pen. De asemenea, dac preluarea minorului de c tre traficant s-a
realizat în schimbul unei remunera ii oferite func ionarului public, se
poate pune problema de a se re ine i infrac iunea de luare de mit ,
prev zut de art. 289 C.pen. Concret, pentru infrac iunea de trafic de
persoane, în varianta agravat , pedeapsa este închisoarea de la 5 la
12 ani. Al turi de aceast infrac iune este previzibil s se re in , în
concurs, i infrac iunea de luare de mit , dup cum neîndeplinirea
actului de serviciu (în spe , protec ia minorului) este sau nu con-
di ionat de ob inerea unui folos material.
În alte cazuri îns , într-adev r, putem remarca faptul c infrac iu-
nea de trafic de persoane presupune o constrângere prealabil a
victimei, împotriva c reia se exercit violen e fizice sau/ i violen e
psihice, iar libertatea sa este limitat înc de la momentul recrut rii
sale. Exemplul clasic – victima este r pit i obligat s munceasc
pentru cel care o r pe te sau pentru o alt persoan , victima este
obligat s se prostitueze etc.
Fa de aceste din urm ipoteze, care presupun comiterea infrac-
iunii de trafic de persoane fie prin r pirea victimei, fie prin constrân-
gerea acesteia de a urma traficantul, este lesne de observat c
II. TRAFICUL I EXPLOATAREA PERSOANELOR VULNERABILE 175

norma protejeaz implicit i libertatea persoanei. În aceste ipoteze,

victima este adus în starea de dependen fizic sau emo ional
fa de traficant. Corelativ acestei modalit i faptice, prin incriminarea
faptei este protejat , implicit, i libertatea persoanei, în care recu-
noa tem i obiectul juridic al infrac iunii.
Atunci când am început demonstra ia prezent , plecând de la afir-
ma ia c nu ne raliem opiniilor majoritare exprimate în doctrin , am
plecat de la premisa c obiectul juridic al unei infrac iuni presupune în
prealabil identificarea acelei valori sociale protejate in abstracto prin
norma de incriminare i care, implicit, este apt s fie v t mat în
oricare dintre modalit ile faptice prin care fapta poate fi comis .
Obiectul juridic este o no iune monolitic , ce nu poate fi divizat în
func ie de modalit ile concrete de comitere a infrac iunii.
Într-adev r, o tr s tur aparte a infrac iunii de trafic de persoane
este num rul mare de ipoteze imaginate de legiuitor ca modalit i
faptice de comitere a infrac iunii, chestiune care îngreuneaz implicit
analiza i ridic probleme de identificare a voin ei reale a legiui-
torului[1].
Fa de cele expuse mai sus i având în vedere i aceast obser-
va ie din legisla iile altor state, formul m o opinie contrar celei majo-
ritar exprimate în doctrin , întrucât apreciem c ceea ce se prote-
jeaz prin infrac iunea de trafic de persoane este siguran a persoa-
nei, concept care reune te integritatea fizic , libertatea sa fizic , dar
presupune mai mult decât atât. Ne referim în principal la protec ia pe
care autorit ile statului o ofer efectiv cet enilor s i, în scopul de a
preveni recrutarea victimelor.
Chestiunea privind valoarea social protejat prin aceast infrac-
iune a suscitat i în alte legisla ii probleme similare, derivând din ne-
cesitatea identific rii sale corecte. Criticile doctrinei str ine ilustreaz ,
ca un argument suplimentar, c legiuitorul na ional (a adar, nu doar
cel român) s-a limitat s transpun dispozi iile recomandate de Con-
ven ia de la Palermo, f r a mai face efortul inventarierii scrupuloase
a valorilor protejate, de i aceast clarificare constituie un element
esen ial în procesul incrimin rii.
Conceptul de „securitate personal ”, ca valoare protejat , exist în
legisla iile altor state, chiar i în raport cu o arie mai larg de infrac-
iuni. Astfel, potrivit dreptului francez, „infrac iunile aducând atingere

[1] Acesta este motivul pentru care anumite legisla ii nu s-au mul umit ca

procesul de armonizare legislativ fa de Conven ia de la Palermo s fie o

simpl traducere a dispozi iilor din Protocolul Anex II.
176 INFRAC IUNI DIN SFERA CRIMINALITA II ORGANIZATE

securit ii i libert ii persoanei au fost, în varianta ini ial , infrac iunile

privind r pirea, arestarea, de inerea i sechestrarea arbitrar de per-
soane, c rora odat cu Legea din 18 martie 2003 li s-a ad ugat o
nou infrac iune de atingere a securit ii persoanei – traficul de
persoane”[1].

Obiectul material poate fi corpul persoanei i nu doar în m sura în

care admitem faptul c infrac iunea poate s se realizeze i prin acte
materiale care se r sfrâng asupra corpului victimei, întrucât siguran a
persoanei are însemn tate doar prin raportare la corpul victimei.
Facem din nou trimitere la faptul c infrac iunea de trafic de per-
soane are un profund caracter eteroclit, iar fa de unele dintre moda-
lit ile efective de comitere a faptei, putem g si exemple care s
ilustreze ipoteze pentru a identifica mai u or existen a unui obiect
material. Avem în vedere caracterul complex al faptei, referindu-ne
aici la ipoteza în care traficul de persoane presupune i exercitarea
unor acte de violen fizic pentru realizarea constrângerii victimei
sau ipoteza în care victima este recrutat prin r pire, cazuri în care
se ac ioneaz efectiv asupra corpului victimei, care devine implicit
obiectul material al protec iei legale.
De asemenea, în doctrin au fost enun ate opinii cu privire la
obiectul material al infrac iunii, derivând din analiza infrac iunii ca
infrac iune de pericol: „Fiind o infrac iune de pericol, îndreptat împo-
triva libert ii persoanei, traficul de persoane nu are întotdeauna un
obiect material, întrucât ac iunea care define te elementul material nu
este îndreptat i exercitat de fiecare dat împotriva unei existen e
corporale materiale”[2].

Subiectul activ
Subiectul activ al variantei tip a infrac iunii de trafic de persoane
nu este circumstan iat, putând fi a adar orice persoan . În mod
firesc, legea incrimineaz fapta indiferent de calitatea f ptuitorului.

[1] M. RASSAT, Droit pénal spécial. Infractions du Code pénal, Ed. Dalloz,

Paris, 2014, p. 473.

[2] I.G. OLTEI, p. 43, apud G.-C. ZAHARIA, op. cit., p. 48.
II. TRAFICUL I EXPLOATAREA PERSOANELOR VULNERABILE 177

Totu i, varianta agravat este construit prin raportare la un

subiect activ calificat, i anume dac infrac iunea este s vâr it de un
func ionar public. Prin aceast variant agravat , legiuitorul român a
dorit ca, pe calea preven iei, s împiedice s vâr irea acestei infrac-
iuni de c tre func ionarii publici, care ar putea s î i foloseasc
atribu iile specifice în scop infrac ional.
În primul rând, spectrul „func ionarului public” apt s devin f p-
tuitor nu este extrem de larg, pentru a raporta agravanta fa de toate
categoriile profesionale reunite în sfera în elesului penal al no iunii de
„func ionar public”. Afirm m aceasta nu doar prin referire la cate-
goriile de func ionari publici astfel enumerate la dispozi iile art. 175
C.pen. cu consecin asupra l rgirii sferei acestei categorii profesio-
nale dincolo de sensul no iunii din dreptul administrativ, ci referin-
du-ne cu prec dere la modalit ile efective de comitere a infrac iunii –
recrutarea, transportarea/transferarea victimei, dar i g zduirea sau
primirea sa.
Într-adev r, exist anumite categorii de func ionari publici mai
expuse s comit o astfel de infrac iune, prin exercitarea contrar legii
a atribu iilor specifice serviciului. Nu este greu s ne imagin m sce-
narii sumbre în care avem, pe de o parte, personalul care are ca
atribu ii de serviciu educarea, respectiv îngrijirea copiilor abandona i
sau orfani, i, de cealalt parte, minorii vulnerabili a deveni victime.
Într-un astfel de scenariu, func ionarul care nu este dedicat nevoilor
reale de protec ie i grij specifice minorilor pot fi implica i în traficul
de persoane. Chiar dac un astfel de scenariu se situeaz nu doar în
zona ilicitului penal, dar chiar aproape de limitele unui comportament
uman normal, nu putem s excludem c pot ap rea cazuri nefericite
în care func ionarul public al unei astfel de institu ii ofer , în schimbul
unor avantaje materiale sau nu, un minor/mai mul i minori afla i în
grij sa, trafican ilor de persoane. În mod evident, un astfel de f p-
tuitor se poate folosi de calitatea sa profesional , de natur nu doar
a-i facilita s vâr irea faptei, dar i de a-l înv lui într-o premis de
corectitudine care poate, într-o prim faz , s îndep rteze anchetato-
rii de circumstan ele reale de comitere a faptei.
O astfel de ipotez , în care un func ionar public va comite acte
specifice traficului de persoane, ridic întrebarea dac , al turi de
varianta agravat a infrac iunii, devin incidente i infrac iunile ce
deriv din obliga iile de serviciu ale func ionarului i pentru neînde-
plinirea c rora/îndeplinirea contrar legii, ace tia r spund penal.
În opinia noastr , prin raportare la infrac iunea de abuz în serviciu
(art. 297 C.pen. – norma ce fixeaz cadrul general în materie), pre-
178 INFRAC IUNI DIN SFERA CRIMINALITA II ORGANIZATE

vederile art. 210 alin. (2) C.pen. au caracterul unei norme speciale.
Aplicând regulile interpret rii normelor, potrivit principiului specialibus
generalibus derogant, rezult c norma special se va aplica prioritar.
Astfel, dac un func ionar al unui centru de protec ie pentru copiii
orfani se folose te de pozi ia sa profesional pentru a comite (indi-
ferent de calitatea sa de autor, complice sau instigator) fapte de trafic
de persoane, în sarcina sa se poate re ine comiterea unei infrac iuni
de abuz în serviciu, în varianta special prev zut de art. 210 alin. (2)
C.pen., f r a se mai re ine i infrac iunea de abuz în serviciu,
prev zut în cadrul general de la art. 297 alin. (1) C.pen.
Totodat , dac preluarea minorului de c tre traficant s-a realizat în
schimbul unei remunera ii oferite func ionarului public, se poate pune
problema de a se re ine i infrac iunea de luare de mit , prev zut de
art. 289 C.pen., iar dac pentru a justifica dispari ia minorului, func io-
narul întocme te acte ce consemneaz o realitate inventat , se va
re ine i un fals intelectual.

Subiectul pasiv
Subiectul pasiv nu este circumstan iat, putând fi orice persoan .
Totu i, putem s consider m c , fa de dispozi iile art. 211 C.pen.,
asist m la o circumstan iere negativ – în sensul c textul nu este
aplicabil victimei minore, deoarece fa de aceasta avem o dispozi ie
special – pentru ipoteza în care victima traficului de persoane este
un minor, legiuitorul a ales s construiasc un text diferit, a c rui
arhitectur este profund criticabil , aspecte asupra c rora ne vom
aplica la analiza dispozi iilor art. 211 C.pen. i la care facem trimitere.
În practic au existat solu ii contradictorii fa de urm toarea
ipotez de fapt – comiterea de acte materiale specifice traficului de
persoane cu privire la mai multe victime, în acelea i condi ii de loc i
timp. În raport cu aceast ipotez , unele instan e au apreciat c este
vorba despre o pluralitate de infrac iuni, sub forma concursului real
(sic)[1], apreciind c fa de fiecare victim s-a comis o infrac iune
unic , autonom , în timp ce alte instan e, din contr , au re inut o
infrac iune unic , comis în form continuat .
Pe cale de consecin , a fost promovat un recurs în interesul legii,
solu ionat prin Decizia nr. 49/2007, prin care instan a suprem a
concluzionat c traficul de persoane comis asupra mai multor subiec i

[1] Instan ele au re inut concurs real, de i în realitate era vorba despre un

concurs ideal, întrucât vorbim de acte materiale comise în acelea i condi ii de

loc i timp – exemplul tipic – transportul concomitent al mai multor victime.
II. TRAFICUL I EXPLOATAREA PERSOANELOR VULNERABILE 179

pasivi, în acelea i condi ii de loc i timp, constituie o infrac iune unic ,

în form continuat , iar nu mai multe infrac iuni aflate în concurs[1].
În doctrin s-a apreciat c , odat cu aducerea incrimin rilor în
Codul penal, valoarea social protejat prin norma de incriminare
este diferit fa de cea a faptelor incriminate în Legea nr. 678/2001
privind prevenirea i combaterea traficului de persoane, ceea ce
pune în discu ie relevan a deciziei amintite anterior[2].

Elementul material
Legiuitorul a ales s incrimineze traficul de persoane prin trans-
punerea (cu modific ri) în dreptul intern a defini iei oferite de Organi-
za ia Na iunilor Unite în Conven ia de la Palermo privind criminali-
tatea organizat transna ional . Mai exact, Anexa II – Protocolul
privind prevenirea, suprimarea i pedepsirea traficului de persoane în
special femei i copii con ine textul surs [3] prev zut în art. 3 parag. 1
al protocolului amintit.
Pentru a în elege construc ia infrac iunii, trebuie s urm rim în-
treaga sa arhitectur i s în elegem fiecare dintre palierele pe care
aceasta este edificat , întrucât elementul material este dublat de
anumite cerin e esen iale care complic mult în elegerea incrimin rii.
În doctrina str in s-a ar tat c „traficul de persoane poate fi îm-
p r it în trei segmente – ac iunea – recrutarea, transportul etc., – me-
toda – constrângerea, folosirea for ei etc., i scopul – exploatarea –
aceasta din urm este descris într-o list neexhaustiv de exemple

[1] I.C.C.J., Sec iile Unite, Decizia nr. XLIX (49) din 4 iunie 2007 pentru

examinarea recursului în interesul legii privind încadrarea juridic a faptei de

trafic de persoane, comis asupra mai multor persoane, în acelea i condi ii de
loc i de timp, publicat în M. Of. nr. 775 din 15 noiembrie 2007.
[2] A se vedea, pentru mai multe detalii, S. BOGDAN, D.A. ERBAN, op. cit.,

p. 209.
[3]
Potrivit art. 3 parag. 1: „Trafficking in person „shall mean the recruitment,
transportation, transfer, harboring or receipt of a person by means of the threat
or use of force or other forms of coercion, of abduction, of fraud, of deception,
of the abuse of power or of a position of vulnerability or of giving or receiving of
payment or benefits to achieve the consent of a person having control over
another person for the purpose of exploitation. Exploitation shall include at a
minimum the exploitation of the prostitution of others or other forms of sexual
exploitation, forced labour or services, slavery or practices similar to slavery,
servitude or the removal of organs”.
180 INFRAC IUNI DIN SFERA CRIMINALITA II ORGANIZATE

de exploatare. A adar, traficul este, prin defini ie, un proces tripartit i

toate elementele trebuie îndeplinite pentru ca scopul defini iei s fie
atins”[1].
Concret, infrac iunea de trafic de persoane are mai multe modali-
t i alternative prin care se poate comite – recrutarea, transportarea,
transferarea, ad postirea i primirea unei persoane (elementul
ac iune).
Pentru ca infrac iunea s fie considerat a îndeplini toate condi iile
de tipicitate este necesar ca actele materiale s fie comise în anumite
circumstan e imaginate în prealabil de lege. Aceste ipoteze pot repre-
zenta, la rândul lor, anumite infrac iuni sau pot descrie doar un anumit
mod de operare, tipic traficului de persoane (elementul metod ).
În fine, ultimul palier al arhitecturii infrac iunii întrege te latura
obiectiv i indic scopul urm rit de f ptuitor – cel al exploat rii
victimei (elementul scop).
Revenind la modalit ile alternative ale elementului material, ob-
serv m c acestea indic foarte precis segmentul temporal în raport
cu care infrac iunea se comite. Dup cum am ar tat în partea intro-
ductiv a lucr rii, ra iunea pentru care legiuitorul a ales s incrimine-
ze traficul de persoane este aceea de a preveni exploatarea, oferind
autorit ilor posibilitatea de a interveni înainte ca victima s fie su-
pus oric rora dintre formele de exploatare.
În cele ce urmeaz , încerc m s creion m în elesul fiec reia
dintre modalit ile alternative ale elementului material.
Recrutarea unei persoane presupune ac iunea pe care o între-
prinde autorul faptei de a alege victima din rândul persoanelor ce
întrunesc „cerin ele” pe care pia a traficului de persoane o cere.
Trebuie s preciz m c traficantul de persoane este cel mai ade-
sea intermediarul care face leg tura dintre re elele de criminalitate
organizat care exploateaz victimele i victimele recrutate, a adar,
el trebuie s î i foloseasc cuno tin ele despre victime i teritoriile
unde acestea pot fi g site, indiferent dac vorbim despre traficul in-
tern sau interna ional de persoane.
Recrutarea este o activitate ce presupune g sirea victimelor, iar
abilitatea f ptuitorilor este extrem de important pentru „reu ita afa-
cerii”. Mai mult, dincolo de profitul efectiv c utat de infractori, ace tia
trebuie s împiedice, totodat , i descoperirea acestei „afaceri” de
c tre autorit i.

[1]
J. ELLIOT, The Role of Consent in Human Trafficking, Ed. Routledge,
London and New Yok, 2016, p. 48.
II. TRAFICUL I EXPLOATAREA PERSOANELOR VULNERABILE 181

Întrucât plasarea ulterioar a victimelor pe pia a neagr este sco-

pul principal urm rit de trafican i, recrutarea presupune ca alegerea
victimelor s urm reasc s r spund corect „cererii”. În mod evi-
dent, victima exploat rii sexuale nu va avea acela i profil fizic i/sau
psihic, precum victima care va fi exploatat prin munc for at (în
construc ii, spre exemplu) sau victima recrutat pentru prelevarea de
organe (chiar dac aceast din urm infrac iune se comite mai rar –
sau informa iile nu sunt foarte numeroase, cu siguran , cel pu in un
aspect este extrem de important – starea de s n tate care s permit
prelevarea de organe s n toase). În fine, de vreme ce atât faptele de
exploatare, cât i profilul victimei sunt diferite, rezult c i modalita-
tea efectiv de abordare a victimei este diferit .
Potrivit Ghidului legislativ al Protocolului pentru prevenirea, supri-
marea i pedepsirea traficului de persoane, în special femei i copii,
ce suplimenteaz Conven ia Na iunilor Unite privind criminalitatea
organizat transna ional , recrutarea trebuie s fie în eleas într-un
sens larg, presupunând „ac iunea de a atrage o persoan în procesul
acesta i poate implica o multitudine de metode, inclusiv pe cale
oral , reclame sau online prin internet. În cazurile de trafic transna i-
onal, recrutarea cuprinde activit ile din ara de origine, de tranzit sau
de destina ie, spre exemplu, prin implicarea agen iilor de recrutare
legale sau semilegale”[1].
De asemenea, în doctrin s-a ar tat c „victimele sunt recrutate
cel mai adesea prin reclame în el toare pentru locuri de munc ori
promisiuni mincinoase din partea unui cunoscut”[2].
Transportul este a doua modalitate alternativ din care este for-
mat elementul material i presupune deplasarea victimei, astfel încât
aceasta s ajung la locul unde se va derula activitatea de exploa-
tare. Transportul victimei se realizeaz , în general, de persoane impli-
cate în activit ile anterioare exploat rii, situându-se, la fel ca i în
cazul recrut rii, în amonte în raport cu actele de exploatare.
Ar fi interesant de aflat, folosindu-ne de datele existente la dispozi-
ia autorit ilor implicate în anchetarea faptelor de trafic, în ce m sur
actele de recrutare i actele de transport sunt comise de aceia i au-
tori, altfel spus, dac în lan ul infrac ional specific asist m sau nu la o
„diviziune a muncii” între recrutor i transportator sau faptele sunt
comise de acelea i persoane.

[1] file:///C:/Users/RI/Downloads/TiP_LegislativGuide_Final.pdf, p. 29.

[2] J. ELLIOT, op. cit., p. 54.