RĂSPUNDEREA

INDIVIDUALĂ PENTRU
CORUPȚIE
TEMA: INFRACȚIUNEA PRIVIND DAREA ȘI LUAREA DE MITĂ

STREZA MĂDĂLINA GABRIELA

IPPA, ANUL 2

1
CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND INFRACȚIUNILE DE CORUPȚIE

În sens larg, corupția reprezintă o abatere de la moralitate, de la cinste, de la

datorie. Ca expresie a relației dintre autorități și cetățeni, corupția reprezintă
folosirea discreționară a poziției sau a funcției, prin recurgerea la mijloace ilicite
sau ilegale, în scopul obținerii unor interese personale sau de grup.
Pentru ca o faptă de corupție să constituie infracțiune și, prin urmare sa fie supusă
sancțiunilor penale, trebuie să întrunească elementele prevăzute de legea penală.
Legea penală română, sancționează infracțiuni clasice de corupție, precum:
luarea și darea de mită, traficul de influență, cumpărarea de influență. Alături de
acestea, legea penală prevede și alte infracțiuni considerate a fi asimilate
infracțiunilor de corupție.
Odată cu incriminarea ei, corupția a devenit si un fenomen juridic. Ca
urmare a incriminării sale, corupția trece limitele faptului exclusiv social devenind
si un fapt juridic, generator de consecinte juridice, de raspundere penală.Coruptia
este un fenomen juridic, fapt pentru care ea este și rămâne un fenomen social, ea
având loc in societate si producând urmări periculoase, daunatoare pentru
aceasta.Daca nu ar exista corupția în realitatea socială, nu ar produce urmări
antisociale periculoase,ea nu ar fi incriminată, nu ar fi devenit fapt juridic. Așadar,
corupția devine un fapt juridic, reglementat prin norme de drept penal, fiindcă în
prealabil ea este un fapt social, o realitate socială care nu poate fi și nici nu trebuie
ignorată și care creează urmări periculoase pentru ordinea socială.1

INFRACȚIUNEA DE LUARE DE MITĂ

Potrivit Noului cod penal, luarea de mită reprezintă (1) Fapta funcționarului
public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primește
bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de
foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea
îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu
îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la

1
H. Diaconescu, Infracţiunile de corupţie şi cele asimilate sau în legătură cu acestea, Ed. All Beck, Bucureşti,
2004, pag. 1

2
3 la 10 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică ori de
a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârșită de una dintre persoanele prevăzute în
art. 175 alin. (2), constituie infracțiune numai când este comisă în legătură cu
neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale
sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.
(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când
acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.2
Cinstea, corectitudinea, moralitatea funcționarului, al oricărui salariat în
exercitarea atribuțiilor de serviciu sunt conditii sine qua non, nu numai pentru
prestigiul, autoritatea acestuia, ori a instituției, organului de stat, unității sau
societății în cadrul cărora acționeaza,ci pentru insasi existenta, echilibrul si forta
societatii organizate.Coruptia, care in termeni generali inseamna abatere de la
moralitate, de la datorie, siin cadrul acesteia luarea de mita reprezinta cea mai
grava si periculoasa fapta de coruptie,subrezeste, dinamiteaza, putand chiar
distruge insasi existenta societatii organizate, a statului.Prevenirea si combaterea
coruptiei, in ansamblul ei, a luarii de mita, nu sunt numaideziderate, ele fiind mai
mult decat atat, o necesitate stringentă, de prim ordin al societății umane.

INFRACȚIUNEA PRIVIND DAREA DE MITĂ

Darea de mită este o infracţiune ce constă în primirea, oferirea sau darea de

bani ori alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de
foloase sau nu o respinge, în scopul de a determina un funcţionar să îndeplinească,
să nu îndeplinească sau să întârzie îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale
de serviciu sau în scopul de a-1 determina să facă un act contrar acestor îndatoriri,
se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Potrivit Codului Penal, nu constituie infracţiune de dare de mită, atunci când

mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de cel care a luat mita. Mituitorul nu
se pedepseşte dacă denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi
fost sesizat pentru acea infracţiune. Banii, valorile sau orice alte bunuri care au
făcut obiectul dării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul
este obligat la plata echivalentului lor în bani.

2
Art. 289. - Luarea de mită Infracțiuni de corupție Infracțiuni de corupție și de serviciu PARTEA SPECIALĂ Codul Penal din 2009

3
 De asemenea, darea de mită este o infracţiune prevăzută de art. 255 din
Codul penal, care constă în fapta de a promite, de a oferi sau de a da bani ori alte
foloase ce nu i se cuvin unui funcţionar sau unui alt angajat, în scopul de a
îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle
sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri. Darea de
mită nu constituie infracţiune dacă mi-tuitorul a fost constrâns, prin orice mijloace,
de către cel care a luat mita. Nu se pedepseşte dacă făptuitorul denunţă fapta mai
înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea infracţiune. O
reglementare specială în domeniu, care recunoaşte expres infracţiunea de dare de
mită ca fiind infracţiune de corupție o reprezintă Legea nr. 78/2000.3

SUBIECȚII INFRACȚIUNII

Luarea de mită este o infracțiune cu subiect activ calificat, autor al acestei

infracțiuni poate fi doar un „funcționar public” sau un alt „funcționar” in
accepțiunea dată acestora prin art. 147 din Codul penal.

"Funcționar public" este orice persoană care exercită permanent sau

temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o insărcinare de orice
natură, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145 din Codul
penal. Prin "funcționar" se ințelege persoana mentionata la alin. 1 precum si orice
salariat care exercită o însărcinare in serviciul unei alte persoane juridice decât cele
prevăzute la acel alineat.

Prin termenul „public” se înțelege tot ce privește autoritățile publice,

institutiile publice sau alte persoane juridice de interes public, administrarea,
folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public,
precum și bunurile de orice fel care, potrivit legii sunt de interes public. Potrivit
art. 147 alin.2 din Codul penal pentru ca o persoana sa poată fi socotită funcționar
in sensul legii penale române se cere ca ea :

 să fie incadrată in muncă (salariată);

 să exercite „permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent dacă și
cum a fost investită, o insărcinare”;
 insărcinarea să fie exercitată în serviciul unui organ sau instituții de
stat ori unei întreprinderi sau organizații economice de stat.
3
LEGEA AZ, Darea de mită | Dictionar juridic (dex) (legeaz.net), accesat la data de 04.06.2021

4
 Prin urmare, pentru ca o persoană să poată fi considerată funcționar în sensul
legii penale, nu este necesar să existe un contract de muncă, sau o numire în
funcție, fiind suficientă exercitarea în fapt a atribuțiilor funcției.4

Subiectul pasiv general  este statul ale cărui interese privind desfășurarea

activitatii organizatiilor de stat si publice, prestigiul acestor organizații în
indeplinirea serviciului de către funcționarii publici si alti functionari in sensul
legii penale, in conditii de probitate si la adăpost de orice suspiciune sunt grav
lezate de savarsirea faptelor.

Subiectul pasiv special este autoritatea publică, instituția publică sau o altă

persoană juridică (de interes public sau privat) în serviciul căreia se află
funcționarul incorect. Uneori subiect pasiv special poate fi si o persoană fizică dacă
obținerea mitei este rezultatul constrângerii exercitate de funcționar asupra
acesteia. Acest subiect pasiv special este insă un subiect secundar si adiacent.

Legea nr. 78/2000, in secțiunea a cincea, prevede că banii, valorile sau orice
alte bunuri care au fost date pentru a determina săvârșirea infractiunii sau pentru a 
răsplati pe infractor ori cele dobândite prin săvârșirea infracțiunii dacă nu sunt
restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea
acesteia, se confiscă, iar daca bunurile, nu se gasesc,
condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani. În cazul săvârșirii
infracțiunii, luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie.5

LATURA OBIECTIVĂ A INFRACȚIUNILOR DE LUARE ȘI DARE DE MITĂ

Prima modalitate normativă de săvârșire a elementului material al laturii

obiective a infracțiunii, constă în fapta (acțiunea) de a pretinde bani sau alte
foloase necuvenite. A pretinde înseamnă a cere, a formula o pretenție. Pretinderea,
ca modalitate de realizare a elementului material al laturii obiective a luării de
mită, inseamnă pretenția, cererea formulată de către subiectul activ de a i se da
bani sau alte foloase necuvenite, în împrejurările și scopurile prevăzute de lege.

4
V. Dongoroz şi autorii, Explicaţii teoretice ale Codului penal român . Partea generală, vol II, Ed. Academiei,
București, 1970, pag 441
5
Ibidem.

5
 Ea poate fi realizată prin cuvinte, scrisori, prin orice mijloc de comunicare,
gesturi, semne, comportare de așa natură incât să fie neechivocă, ințeleasă de cel
căruia îi este adresată, putând fi așadar expresă, ocolitoare, aluzivă, insidioasă.

A doua modalitate alternativă de săvârșire a elementului material al laturii

obiective a luarii de mita constă în acțiunea de primire de bani sau alte foloase.
Primirea inseamnă luarea in posesie, în stăpânire, căpătarea de către subiectul
activ, a banilor sau foloaselor necuvenite, care i se oferă, i se dau, i se remit. Spre
deosebire de pretindere, primirea implică o predare efectivă a banilor sau bunurilor
care nu este realizată din inițiativa funcționarului, ci a corupătorului sau a altuia.6

SANCȚIUNI PRIVIND INFRACȚIUNILE DE DARE ȘI LUARE DE MITĂ

Infractiunea de dare de mită este sancționată cu închisoarea de la 6 luni la 5

ani. Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi se poate aplica de către
instanța de judecată dacă pedeapsa principală stabilită este inchisoarea de cel putin
2 ani și dacă instanța apreciază că este necesară.

Persoana juridica se sanctioneaza cu amenda cuprinsa intre 5.000 si 600.000

lei, potrivit art. 711 alin. (2) din Codul penal. Potrivit art. 255 alin. (4) C.pen.,
banii, valorile sau orice alte bunuri care au facut obiectul dării de mită se confiscă,
chiar dacă oferta nu a fost urmată de acceptare, iar dacă acestea nu se gasesc,
condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani.

Prin urmare, confiscarea specială operează, în cazul dării de mită, numai

atunci când infracțiunea se comite prin oferire si prin darea de bani sau alte
foloase, nu și în varianta săvârsirii faptei prin promisiunea unor asemenea foloase.
În situația când mita a fost primită, oferită sau dată ca urmare a contrangerii, nu se
va proceda la aplicarea masurii de siguranta a confiscarii speciale, ci, in baza art.
225 alin. Ultim din Codul penal, bunurile care au facut obiectul dării de mita vor fi
restituite persoanei care le-a dat.

Potrivit Codului Penal, infracțiunea de luare de mită se pedepseste cu

inchisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o

6
O. Loghin, T. Toader, Drept penal roman. Partea specială , Ed. Şansa, București, 1994, pag 3

6
funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea in executarea căreia a
săvârșit fapta.

CAUZA DE NEPEDEPSIRE

Potrivit art. 255 alin. (3), mituitorul nu se pedepsește dacă denunță autorității fapta
mai inainte ca organul de urmarire sa fi fost sesizat pentru acea infracțiune. Cauza
specială de nepedepsire este aplicabilă daca sunt îndeplinite, in mod cumulativ,
următoarele condiții:

 mituitorul trebuie să denunțe fapta. Fapta se consideră denunțată, de

exemplu, si in cazul in care mituitorul, fiind urmărit pentru o altă infracțiune,
face o declaratie prin carea duce la cunoștință organului de urmărire penală
fapta sa de dare de mita, precum si fapta funcționarului care a primit mita;
 denunțarea trebuie făcută unei autorități. In lipsa unei precizari a legii,
denuntarea poate fi făcută și unei autoritati necompetente a efectua
urmarirea penala in aceasta materie, dar intr-un asemenea caz, autoritatea
care a primit denuntul trebuie să anunțe de indată organul de urmărire
competent;
 denunțarea trebuie făcută mai inainte ca organul de urmărire să fi fost
sesizat. În literatura de specialitate s-a aratat ca dispozitiile art. 255 alin. (3)
C.pen. au menirea de a preveni săvârșirea infracțiunii de luare de mită prin
crearea pentru cel care ar fi ispitit să ia mită a temerii că va fi denunțat.7

CONCLUZII

7
Academia Edu, (2) (DOC) Luare de Mita | Otilia Uriasu - Academia.edu, accesat la data de 05.06.2021

7
  Corupția vizează un ansamblu de activități imorale, ilicite, ilegale realizate
nu numai de indivizi cu funcții de conducere sau care exercită un rol public,
ci și de diverse grupuri și organizații, publice sau private, în scopul obținerii
unor avantaje materiale sau morale sau unui statut social superior prin
utilizarea unor forme de constrângere, șantaj, înșelăciune, mituire,
cumpărare, intimidare.

 Printre cauzele care favorizează apariția corupției se regăsesc și: slăbirea

autorității statului datorită ineficienței instituțiilor acestuia, degradarea
nivelului de trai al indivizilor, lipsa unor valori sociale însoțită de alterarea
respectării principiilor morale, lipsa unei reforme la nivelul instituțional
și legislativ care să fie în concordanță cu condițiile socio-economice.

 Fenomenul corupției nu poate fi definit ca fiind propriu doar anumitor forme

de guvernare. Corupția este întâlnită atât în societățile democratice cât și în
cele totalitare. Deși există o oarecare tendință de a considera un regim
autoritar ca fiind capabil să elimine corupția, realitatea este că într-un astfel
de regim corupția este parțial limitată, ea regăsindu-se în anumite cercuri
privilegiate, fiind accesibilă anumitor grupuri de indivizi.8

8
Liviu RADU, CORUPŢIA ÎN ROMÂNIA, O PROBLEMĂ DE NEREZOLVAT?, p.105-112