CORUPȚIA – DELIMITĂRI CONCEPTUALE

Corupție se numește un abuz, activ sau pasiv, al funcționarilor publici (fie numiți fie aleși), în scopul
obținerii de avantaje financiare private sau de alte beneficii.
Corupția în România (din latină corruptio, „putreziciune”) este un fenomen, perceput ca fiind
generalizat care cuprinde toate structurile și nivelurile societății românești. Cultura corupției are o
tradiție îndelungată în societatea din România și chiar dacă este cel mai adesea privită cu
respingere, este totuși folosită ca o strategie de rezolvare a problemelor sau ca o metodă de
realizare pe plan profesional sau financiar.
Acest lucru este cauzat de tradiție și favorizat de factori precum sărăcia, legislație instabilă,
neaplicarea legii, mentalitatea de îmbogățire a elitei politice și economice.
Una din instituțiile generatoare de corupție este Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților, ai cărei foști vicepreședinți și președinți au fost condamnați sau sunt urmăriți pentru
fapte de corupție.
În anul 2000, în contextul negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană, a fost adoptată
legea nr. 78/2000, pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. Parlamentul
României a adoptat prezenta lege, iar Capitolul I contine Dispozițiile generale, iar Articolul 1
stipuleaza faptul ca:
(1) Prezenta lege instituie măsuri de prevenire, descoperire și sancționare a faptelor de corupție și se
aplică următoarelor persoane:
a) care exercită o funcție publică, indiferent de modul în care au fost investite, în cadrul autorităților
publice sau instituțiilor publice;
b) care îndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o funcție sau o însărcinare, în măsura în
care participă la luarea deciziilor sau le pot influența, în cadrul serviciilor publice, regiilor autonome,
societăților comerciale, companiilor naționale, societăților naționale, unităților cooperatiste sau al altor
agenți economici;
c) care exercită atribuții de control, potrivit legii;
d) care acordă asistență specializată unităților prevăzute la lit. a) și b), în măsura în care participă la
luarea deciziilor sau le pot influența;
e) care, indiferent de calitatea lor, realizează, controlează sau acordă asistență specializată, în
măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influența, cu privire la: operațiuni care
antrenează circulația de capital, operațiuni de bancă, de schimb valutar sau de credit, operațiuni de
plasament, în burse, în asigurări, în plasament mutual ori privitor la conturile bancare și cele asimilate
acestora, tranzacții comerciale interne și internaționale;
f) care dețin o functie de conducere într-un partid sau într-o formațiune politică, într-un sindicat, într-o
organizație patronală ori într-o asociație fără scop lucrativ sau fundație;
g) alte persoane fizice decât cele prevăzute la lit. a)-f), în condițiile prevăzute de lege.
Persoanele prevăzute în Articolul 1 sunt obligate să îndeplinească îndatoririle ce le revin din
exercitarea funcţiilor, atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate, cu respectarea strictă a legilor şi a
normelor de conduită profesională, şi să asigure ocrotirea şi realizarea drepturilor şi intereselor
legitime ale cetăţenilor, fără să se folosească de funcţiile, atribuţiile ori însărcinările primite, pentru
dobândirea pentru ele sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.
Persoanele prevăzute la Articolul 1 precum şi persoanele care deţin o funcţie de conducere, de la
directori inclusiv, în sus, în cadrul regiilor autonome, companiilor naţionale, societăţilor naţionale,
societăţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar,
instituţiilor publice implicate în realizarea procesului de privatizare, Băncii Naţionale a României,
băncilor la care statul este acţionar majoritar, au obligaţia să îşi declare averea în condiţiile prevăzute
de Legea nr. 115/1996 privind declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, funcţionarilor
publici şi a unor persoane cu funcţii de conducere.
    Nedepunerea declaraţiilor de avere atrage declanşarea din oficiu a procedurii de control al averii.
În primul rand, am putea defini corupția ca fiind abuzul de putere în urma caruia se înregistrează
beneficii sau avantaje personale. Această putere se poate, dar nu este obligatoriu, să se regăsească
în domeniul public. În afară de bani, beneficiile pot lua forma protecției, a tratamentului preferențial, a
promovării etc. O abordare diferențiată arată o mare varietate de valori, de la cultură la cultură, după
care fenomenul este judecat. În unele culturi cadourile și favorurile personale reprezintă o parte a
codului nescris de conduită. În alta parte, o persoană care doreste să-și exprime recunoștința pentru
asistența profesională, poate ajunge repede în disgrație, trăgând după ea și beneficiarul. Dacă unele
țări permit deducerea mitelor din impozite sub denumirea de 'cheltuieli de funcționare' sau 'cheltuieli
speciale', altele, ca SUA, au legislatie anti-corupție.
Însumând, corupția încorporează patru caracteristici majore:
·         Abuzul de putere
·         Avantajele rezultante atât pentru participanții activi, cât și pasivi
·         Efecte indezirabile asupra terților
·         Secretul tranzacție
INFRACȚIUNI DE CORUPȚIE
Art. 289 Luarea de mită
(1) Fapta funcționarului public care, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori
primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în
legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale
de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu
închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică sau de a
exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârșită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2),
constituie infracțiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii
unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor
îndatoriri.
(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai
găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
Art. 290 Darea de mită
 (1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în condițiile arătate în art. 289, se
pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1) nu constituie infracțiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin
orice mijloace de către cel care a luat mita.
(3) Mituitorul nu se pedepsește dacă denunță fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi
fost sesizat cu privire la aceasta.
(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date se restituie persoanei care le-a dat, dacă acestea au fost
date în cazul prevăzut în alin. (2) sau date după denunțul prevăzut în alin. (3).
 (5) Banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date sunt supuse confiscării, iar când acestea nu
se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
Art.291 Traficul de influență
(1) Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect,
pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă
că are influență asupra unui funcționar public și care promite că îl va determina pe acesta să
îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în
îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu
închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai
găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
Art.292 Cumpărarea de influență
(1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care
are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public, pentru a-l
determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea
unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri,
se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Făptuitorul nu se pedepsește dacă denunță fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi
fost sesizat cu privire la aceasta.
(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, dacă au fost date după
denunțul prevăzut în alin. (2).
(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse confiscării, iar dacă acestea nu
se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
INFRACȚIUNI DE SERVICIU
Art.295 Delapidarea
(1) Însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar public, în interesul său ori pentru altul, de
bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepsește cu
închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.
(2) Tentativa se pedepsește.
Art. 296. Purtarea abuzivă
(1) Întrebuințarea de expresii jignitoare față de o persoană de către cel aflat în exercitarea atribuțiilor
de serviciu se pedepsește cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.
(2) Amenințarea ori lovirea sau alte violențe săvârșite în condițiile alin. (1) se sancționează cu
pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o
treime.

Art. 297. Abuzul în serviciu

(1) Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl
îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau
intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepsește cu
închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor
de serviciu, îngrădește exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situație
de inferioritate pe temei de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală,
apartenență politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA.
Art. 298 Neglijența în serviciu
Încălcarea din culpă de către un funcționar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea
acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o
vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane
juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
Art. 299 Folosirea abuzivă a funcției în scop sexual
(1) Fapta funcționarului public care, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, a urgenta ori a întârzia
îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar
acestor îndatoriri, pretinde ori obține favoruri de natură sexuală de la o persoană interesată direct sau
indirect de efectele acelui act de serviciu se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani și
interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică sau de a exercita profesia ori activitatea
în executarea căreia a săvârșit fapta.
(2) Pretinderea sau obținerea de favoruri de natură sexuală de către un funcționar public care se
prevalează sau profită de o situație de autoritate ori de superioritate asupra victimei, ce decurge din
funcția deținută, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă și interzicerea
exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică sau de a exercita profesia sau activitatea în
executarea căreia a săvârșit fapta.
Art. 300 Uzurparea funcției
 Fapta funcționarului public care, în timpul serviciului, îndeplinește un act ce nu intră în atribuțiile sale,
dacă prin aceasta s-a produs una dintre urmările prevăzute în art. 297, se pedepsește cu închisoare
de la unu la 5 ani sau cu amendă.
 Art. 301 Conflictul de interese
(1)  Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a
participat la luarea unei decizii prin care s-a obținut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru
sine, pentru soțul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă
persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a
beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani
și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.
(2) Dispozițiile alin. (1) nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative.
Art.301 Violarea secretului corespondenței
(1) Deschiderea, sustragerea, distrugerea sau reținerea, fără drept, a unei corespondențe adresate
altuia, precum și divulgarea fără drept a conținutului unei asemenea corespondențe, chiar atunci
când aceasta a fost trimisă deschisă ori a fost deschisă din greșeală, se pedepsesc cu închisoare de
la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Interceptarea, fără drept, a unei convorbiri sau a unei comunicări efectuate prin telefon sau prin
orice mijloc electronic de comunicații se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă.
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) au fost săvârșite de un funcționar public care are
obligația legală de a respecta secretul profesional și confidențialitatea informațiilor la care are acces,
pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea unor drepturi.
(4) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, către o altă persoană sau către public, fără
drept, a conținutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, chiar în cazul în care făptuitorul a
luat cunoștință de aceasta din greșeală sau din întâmplare, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni
la 2 ani sau cu amendă.
(5) Nu constituie infracțiune fapta săvârșită:
a) dacă făptuitorul surprinde săvârșirea unei infracțiuni sau contribuie la dovedirea săvârșirii unei
infracțiuni;
b) dacă surprinde fapte de interes public, care au semnificație pentru viața comunității și a căror
divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vătămate.
(6) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Art 303 Divulgarea informațiilor secrete de stat
(1) Divulgarea, fără drept, a unor informații secrete de stat, de către cel care le cunoaște datorită
atribuțiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele unei persoane juridice dintre cele
prevăzute în art. 176, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor
drepturi.
(2) Deținerea, fără drept, în afara îndatoririlor de serviciu, a unui document ce conține informații
secrete de stat, dacă poate afecta activitatea uneia dintre persoanele juridice prevăzute în art. 176,
se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(3) Persoana care deține un document ce conține informații secrete de stat, care poate afecta
activitatea uneia dintre persoanele juridice prevăzute în art. 176, nu se pedepsește dacă predă de
îndată documentul la organul sau instituția emitentă.
Art.304 Divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice
(1) Divulgarea, fără drept, a unor informații secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicității,
de către cel care le cunoaște datorită atribuțiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate
interesele sau activitatea unei persoane, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu
amendă.
(2) Divulgarea, fără drept, a unor informații secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicității,
de către cel care ia cunoștință de acestea, se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu
amendă.
(3) Dacă, urmare a faptei prevăzute în alin. (1) și alin. (2), s-a săvârșit o infracțiune împotriva
investigatorului sub acoperire, a martorului protejat sau a persoanei incluse în Programul de protecție
a martorilor, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani, iar dacă s-a comis cu intenție o infracțiune
contra vieții, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani.
Art.305 Neglijența în păstrarea informațiilor
(1) Neglijența care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document
ce conține informații secrete de stat, precum și neglijența care a prilejuit altei persoane aflarea unei
asemenea informații se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează faptele prevăzute în art. 303 alin. (1) și art. 304, dacă au
fost săvârșite din culpă.
Art. 306 Obținerea ilegală de fonduri
(1) Folosirea ori prezentarea de documente sau date false, inexacte ori incomplete, pentru primirea
aprobărilor sau garanțiilor necesare acordării finanțărilor obținute sau garantate din fonduri publice,
dacă are ca rezultat obținerea pe nedrept a acestor fonduri, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la
7 ani.
(2) Tentativa se pedepsește.
Art. 307 Deturnarea de fonduri
(1) Schimbarea destinației fondurilor bănești ori a resurselor materiale alocate unei autorități publice
sau instituții publice, fără respectarea prevederilor legale, se pedepsește cu închisoarea de la unu la
5 ani.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a
destinației fondurilor provenite din finanțările obținute sau garantate din fonduri publice.
(3) Tentativa se pedepsește.
Art.308  Infracțiuni de corupție și de serviciu comise de alte persoane
(1) Dispozițiile art. 289-292 și ale art. 297-301 privitoare la funcționarii publici se aplică în mod
corespunzător și faptelor săvârșite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent
sau temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane
fizice dintre cele prevăzute în art. 175 alin. (2) sau în cadrul oricărei persoane juridice.
(2) În acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.
Art.  309 Faptele care au produs consecințe deosebit de grave
 Dacă faptele prevăzute în art. 295, art. 297, art. 298, art. 300, art. 303, art. 304, art. 306 sau art. 307
au produs consecințe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se
majorează cu jumătate.
Înțelegerea implicațiilor corupției
ÎNȚELEGEREA IMPLICAȚIILOR CORUPȚIEI
„Fidelitatea câştigată prin mită se pierde la fel.” Seneca
Deşi nu există o accepţie unanimă a definiţiei corupţiei, putem afirma că aceasta reprezintă abuzul
de putere săvârşit în exercitarea funcţiei publice de un angajat al administraţiei publice, indiferent de
statut, structură sau poziţie ierarhică, în scopul obţinerii unui profit personal, direct sau indirect,
pentru sine sau pentru altul, persoană fizică ori persoană juridică.
De asemenea, corupţia mai poate fi definită ca fiind folosirea abuzivă a puterii încredinţate, fie în
sectorul public, fie în cel privat, în scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup . În sens
larg, corupţia este abaterea de la moralitate, de la cinste, de la datorie.
Ca expresie a relaţiei dintre autorităţi şi cetăţeni, corupţia reprezintă folosirea discreţionară a poziţiei
sau a funcţiei, prin recurgerea la mijloace ilicite, în scopul obţinerii unor interese personale sau de
grup. 
Aspectele prezentate în conţinutul acestei teme nu constituie decât cunoştinţe minimale cu privire la
fenomenul corupţiei. Pentru dobândirea unor informaţii mai aprofundate, este necesară participarea
întregului personal al Administrației Naționale a Penitenciarelor la activităţi de informare şi instruire
anticorupţie specializate, oferite la locul de muncă, pe teme privind: formele de manifestare a
corupţiei, situaţiile de risc identificate, măsurile de prevenire etc., în vederea creşterii gradului de
educaţie anticorupţie şi imprimării unei conduite de „toleranţă zero” faţă de această formă de
criminalitate ce afectează imaginea şi prestigiul instituţiei.
În general, corupţia generează sărăcie şi probleme sociale grave. Corupţia generează sărăcie, se
hrăneşte cu aceasta şi se dezvoltă pe seama acesteia. Corupţia are ca efect, paradoxal, nu numai
sărăcirea celor cu nivel de trai modest, ci şi îmbogăţirea celor cu nivel de trai ridicat. Cu cât anumite
persoane se îmbogăţesc prin intermediul corupţiei, cu atât mai mult ceilalţi cetăţeni vor avea un nivel
de trai mai scăzut.
Corupția subminează încrederea oamenilor în instituțiile statului. Încrederea este cel mai important
lucru. Oamenii nu au încredere în instituții corupte, pentru că acestea nu îi protejează și nici nu
lucrează pentru ei.
Corupţia costă bani
Corupţia subminează statul de drept şi încrederea oamenilor în instituţiile democratice, distruge
competiţia, scade nivelul investiţiilor, reduce fondurile publice, creşte sărăcia şi preţurile produselor şi
serviciilor către populaţie.  Corupţia reprezintă „o ameninţare la adresa securităţii interne.
Banca Mondială a identificat corupţia ca fiind cel mai mare obstacol în dezvoltarea economică şi
socială.Costurile financiare estimate ale corupţiei arată următoarele :
•Costul corupţiei depășește 5% din PIB-ul pe cap de locuitor, la nivel global;
•Corupţia constituie un cost suplimentar de 10% în derularea afacerilor la nivel global şi cu până la 25
% la costul contractelor de achiziţii publice în unele ţări în curs de dezvoltare.
•Afacerile care iau în considerare relocarea dintr-o ţară cu nivel scăzut de corupţie, într-o ţară cu un
nivel mediu sau ridicat al acesteia, trebuie să ţină cont de estimarea unei taxe de 20% pentru
afacerile străine, ca rezultat al corupţiei crescute.
•Un studiu efectuat de Şcoala de Guvernare Hertie din Berlin a avut ca rezultat un cost real al
corupţiei, în UE, de 323 miliarde de euro anual. 
Banca Mondială a estimat că aproximativ 1,5 mii de miliarde de dolari rezultă din atribuirea
contractelor publice care sunt, de obicei, influenţate de corupţie şi s-a estimat că volumul mitei în
achiziţiile publice însumează, singur, 200 miliarde de dolari anual. 
 La nivel instituțional corupția poate genera afectarea imaginii instituției în care lucrăm, determină
stigmatizarea categoriei profesionale din care facem parte, cea de polițiști de penitenciare. Nu de
puține ori opinia publică, pentru fapte de corupție izolate a generalizat ideea de angajați corupți,
aspect care este în detrimentul tuturor polițiștilor de penitenciare, indiferent din ce corp profesional
fac parte.
La nivel individual, corupţia poate avea următoarele consecinţe:
 •Corupţia aduce atingere reputaţiei oamenilor care lucrează pentru instituţie.
•Corupţia nu este o infracţiune banală - atrage răspunderea penală.
•Corupţia te face vulnerabil la şantaj.
•Corupţia te poate costa libertatea.
•Corupţia te poate costa slujba. 
Prin urmare, toţi angajaţii trebuie să-şi îndeplinească îndatoririle de serviciu într-o manieră imparţială
şi corectă. Comportamentul corupt intră în contradicţie cu astfel de îndatoriri şi aduce atingere atât
reputaţiei serviciului public, cât și instituției. Distruge încrederea în imparţialitatea şi obiectivitatea
administraţiei publice şi, prin urmare, baza pentru a trăi împreună ca o comunitate. Din acest motiv,
fiecare angajat are sarcina de a acţiona   într-un mod care să ofere un exemplu pentru colegi,
manageri şi public.
Corupţia poate fi prevenită şi combătută numai în cazul în care toată lumea îşi asumă
responsabilitatea şi toţi au ca obiectiv comun un loc de muncă fără corupţie. Acest lucru înseamnă că
trebuie să ne asigurăm că terţii nu au nicio posibilitate de influenţare necinstită în procesul de luare a
deciziilor. 
Aceasta presupune, de asemenea, că nu ar trebui să se acopere colegii corupţi dintr-un sentiment
greşit de solidaritate sau loialitate. Toată lumea este obligată să participe la descoperirea activităţilor
ilegale şi trebuie să contribuie la formarea unei imagini instituţionale pozitive.
Pentru personalul Administrației Naționale a Penitenciarelor și ai unităților teritoriale, sesizarea
faptelor de corupţie se poate face astfel:
·         apeluri Telverde: 0800.806.806
·         audienţe consilier de integritate;
·         prin lucrătorii BPCT/CPCT.
Direcția Prevenirea Criminalității și Terorismului conform O.M.J. nr 160/C/2018 este „structura de
specialitate a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, prin care se asigură organizarea şi
coordonarea activităţilor de prevenire a criminalităţii, criminalităţii organizate, corupţiei şi terorismului.
Direcţia Prevenirea Criminalităţii şi Terorismului identifică, cunoaşte şi previne, în limitele
competenţelor sale, situaţiile şi împrejurările care pot favoriza ori genera evenimente grave, de
natură să pună în pericol siguranţa locului de deţinere, acte de corupţie, criminalitate organizată,
terorism, atât în rândul persoanelor private de libertate, cât şi în rândul funcţionarilor publici cu statut
special din sistemul administraţiei penitenciare.”
IMPORTANT!
În situaţia în care funcţionarul public ia cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu
serviciul în cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile şi omite sesizarea de îndată a procurorului sau a
organului de urmărire penală, acesta săvârşeşte infracţiunea prevăzută de art. 267 din Codul penal,
respectiv omisiunea sesizării, care se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu
amendă, iar când fapta este săvârşită din culpă, cu închisoarea de la 3 luni la un an sau amendă.
 
Corupţia ameninţă pe toată lumea onestă, amplifică nesiguranța, îngreunează dezvoltarea personală
și profesională, subminează autoritatea la locul de muncă şi periclitează grav securitatea
instituțională.
Corupţia determină apariţia unui proces de mituire competitivă, ceea ce dăunează dezvoltării tuturor
laturilor vieţii personale și profesionale. Apare ca evidentă necesitatea prevenirii și a combaterii
corupției ca o prioritate pentru instituție în scopul de a elimina orice posibil risc care ne poate afecta
cariera profesională și viața personală.