Pentru încălcarea îndatoririlor de serviciu, a normelor de conduită, pentru pagubele materiale

pricinuite, contravenţiile sau infracţiunile săvîrşite în timpul serviciului sau în legătură cu

exercitarea atribuţiilor funcţiei, funcţionarul public poartă răspundere disciplinară, civilă,
administrativă, penală, după caz.

Potrivit Legii Nr.158 art.58 funcționarilor publici le sunt aplicate următoarele sancţiuni disciplinare:
avertismentul; mustrare; mustrare aspră; suspendarea dreptului de a fi promovat în funcţie în
decursul a doi ani; destituirea din funcţia publică; retrogradarea în funcție și/sau în grad de
calificare.

Cu excepţia avertismentului, sancţiunea disciplinară nu poate fi aplicată de conducătorul instituției

publice decît după cercetarea prealabilă a faptei imputate de către Comisia de disciplină. Cercetarea
se efectuază în termen de cel mult o lună de la data constatării abaterii.

Conform prevederilor Regulamentului cu privire la comisia de disciplină, anexa nr.7 la Hotărîrea

Guvernului nr.201/2009, această comisie este o structură deliberativă, fără personalitate juridică,
independentă în exercitarea atribuţiilor ce îi revin, care are competenţa de a asigura cercetarea,
atunci cînd este sesizată, a faptelor funcţionarilor publici considerate ca abateri disciplinare şi de a
propune sancţiunea disciplinară aplicabilă sau clasarea cauzei.

Comisia de disciplină este compusă din 5 membri, inclusiv un preşedinte şi un secretar, iar cea din
cadrul primăriilor – din cel puţin 3 membri, inclusiv un preşedinte şi un secretar.  Preşedintele
comisiei este, de regulă, adjunctul conducătorului autorităţii publice, iar secretarul este funcţionar
din subdiviziunea resurse umane sau, după caz, persoana cu atribuţii în domeniul gestionării
resurselor umane ori funcţionar din serviciul juridic din cadrul autorităţii publice respective. Din
Comisia de disciplină face parte în mod obligatoriu și un reprezentant al organizaţiei sindicale
reprezentative sau, în cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau funcţionarii publici nu sînt
organizaţi în sindicat, un reprezentant desemnat prin votul majorităţii funcţionarilor publici pentru
care este organizată comisia de disciplină.

Comisia de disciplină are un dublu rol, și anume: în primul rînd apreciază dacă fapta imputată unui
funcționar public constituie o abatere de natură să conducă la aplicarea unei sancțiuni disciplinare,
iar dacă răspunsul este afirmativ, în al doilea rînd, stabilește care este sancțiunea aplicabilă.

Comisia de disciplină este obligată să ceară funcţionarului public o explicaţie scrisă privind fapta
comisă. La individualizarea sancţiunii disciplinare se va ţine seama de cauzele şi gravitatea abaterii
disciplinare, de circumstanţele în care aceasta a fost săvîrşită, de comportamentul funcţionarului
public în timpul serviciului, precum şi de existenţa altor sancţiuni disciplinare al căror termen nu a
expirat. După cercetarea cazului, Comisia de disciplină propune autorităţii publice respective
sancţiunea aplicabilă funcţionarului public vinovat. Sancţiunea disciplinară se aplică de către
conducătorul instituției, iar actul administrativ cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare se aduce
la cunoştinţa funcţionarului public în termen de 5 zile de la emitere, sub semnătură.

În cazul în care fapta funcţionarului public conţine componentele unei abateri disciplinare şi ale unei
infracţiuni, procedura cercetării de către comisia de disciplină, se suspendă pînă la dispunerea
neînceperii urmăririi penale, scoaterii de sub urmărire penală ori încetării urmăririi penale sau pînă
la data la care instanţa de judecată dispune achitarea sau încetarea procesului penal. Sancţiuni penale
(art.62 CPRM, amenda, privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită
activitate, închisoarea) se aplică următoarelor categorii de infracţiuni comise de funcționarii publici:
1. Coruperea pasivă. Fapta persoanei cu funcţie de răspundere care pretinde ori primeşte oferte,
bani, titluri de valoare, alte bunuri sau avantaje patrimoniale, fie acceptă servicii, privilegii sau
avantaje, ce nu i se cuvin, pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întîrzia sau grăbi îndeplinirea unei
acţiuni ce ţin de obligaţiile ei de serviciu ori, pentru a îndeplini o acţiune contrar acestor obligaţii,
precum şi pentru a obţine de la autorităţi distincţii, funcţii, pieţe de desfacere sau o oarecare decizie
favorabilă.

2. Abuzul de putere sau abuzul de serviciu. Folosirea intenţionată de către o persoană cu funcţie

de răspundere a situaţiei de serviciu, în interes material ori în alte interese personale, dacă aceasta a
cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor publice
ocrotite de lege ale perosanelor fizice sau juridice

3. Excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu. Săvârşirea de către o persoană cu

funcţie de răspundere a unor acţiuni care depăşesc în mod vădit limitele drepturilor şi atribuţiilor
acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau
drpeturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice.

4. Neglijenţa în serviciu Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către o persoană cu

funcţie de răspundere a obligaţiilor de serviciu ca rezultat al unei atitudini neglijente sau
neconştiincioase faţă de ele, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari intereselor publice sau
drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice.

5. Primirea de către un funcţionar a recompensei ilicite. Primirea de către un funcţionar al

autorităţii publice, al altei instituţii, întreprinderi sau organizaţii de stat, care nu este persoană cu
funcţie de răspundere a unei recompense ilicite sau a unor avantaje patrimoniale pentru îndeplinirea
unor acţiuni sau acordarea de servicii ce ţin de obligaţiile lui de serviciu.

6. Refuzul de a îndeplini legea. Refuzul persoanei cu funcţie de răspundere de a îndeplini legea,

dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari intereselor publice sau drepturilor şi intereselor
ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice.

7. Falsul în acte publice. Înscrierea de către o persoană cu funcţie de răspundere, precum şi de către

un funcţionar al autorităţii publice care nu este o persoană cu funcţie de răspundere în documentele
oficiale a unor date vădit false, precum şi falsificarea unor astfel de documente dacă aceste acţiuni
au fost săvârşite din interes material sau alte interese personale.

8. Îmbogăţirea ilicită. Deţinerea de către o persoană cu funcţie de răspundere sau de către o

persoană publică, personal sau prin intermediul unor terţi, a bunurilor în cazul în care valoarea
acestora depăşeşte substanţial mijloacele dobîndite şi s-a constatat, în baza probelor, că acestea nu
aveau cum să fie obţinute licit.