FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE, JURIDICE ŞI ADMINISTRATIVE

ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ
ANUL II

Răspunder
ea
disciplinară
a
funcţionarul
ui public
 Răspunderea disciplinară a funcţionarului public

inistrarea probelor în acuzarea, apărarea şi ascultarea funcţionarului public;

a) Răspundera disciplinară se înfăptuieşte numai dacă nu există o cauză care să
împiedice aceasta (prescripţia, legitima apărare);
b) Răspunderea disciplinară a funcţionarului public se angajează pentru simpla
încălcare a competenţei funcţionarului public sau a interdicţiilor impuse de
legiuitor prin stabilirea incompatibilităţilor funcţiei, indiferent dacă se
1
cauzează prejudiciul material sau moral.

Abaterile disciplinare

Abaterea disciplinară reprezintă fapta săvârşită cu vinovăţie de către

funcţionarul public prin care acesta încalcă obligaţiile ce-i revin din raportul de
serviciu (de funcţie publică) sau în legătură cu acesta şi care afectează statutul său
socio-profesional şi moral.2
Prin alin.2 al art.77 sunt enumerate faptele care constituie abateri disciplinare,
acestea sunt:
a) întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;
b) neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor;
c) absenţe nemotivate de la serviciu;
d) nerespectarea în mod repetat a programului de lucru;
e) intervenţiile sau stăruinţele pentru soluţionarea unor cereri în afara cadrului
legal;
f) nerespectarea secretului profesional sau a confidenţialităţii lucrărilor cu acest
caracter;
g) manifestări care aduc atingere prestigiului autorităţii sau instituţiei publice în
care îşi desfăşoară activitatea;
h) desfăşurarea în timpul programului de lucru a unor activităţi cu caracter politic;
i) refuzul de a îndeplini atribuţiile de serviciu;
j) încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi, conflicte
de interese şi interdicţii stabilite prin lege pentru funcţionarii publici;
k) alte fapte prevăzute ca abateri disciplinare în actele normative din domeniul
funcţiei publice şi funcţionarilor publici.3

Sancțiunile disciplinare

Sunt stabilite un număr de 5 sancțiuni disciplinare, a căror analiză determină

gruparea lor în următoarele categorii:
a) Sancțiuni disciplinare cu caracter moral, în această categorie intrând
mustrarea scrisă.
1
A se vedea Valerică Dabu, Răspundera juridică a funcţionarului public, Global Lex, Bucureşti, pp.250-251
2
A se vedea Verginia Vedinaş, Drept administrativ, Ediţia a VII-a, Universal Juridic, Bucureşti, 2012, p. 525
3
A se vedea Legea 188 din 1999 privind Statutul funcţionarilor publici
 b) Sancțiuni cu caracter precumpănitor material, în această categorie intrând
diminuarea drepturilor salariale cu 5- 20% pe o perioadă de 1- 3 luni.
c) Sancțiuni care afectează cariera funcționarului public, având și consecințe de
ordin patrimonial. În această categorie se încadrează suspendarea dreptului la
avansare pe o perioadă de 1 la 3 ani și trecerea pe o treaptă inferioară pe o
perioadă de 6- 12 luni, cu diminuarea corespunzătoare a salariului. Practic,
aceste sancțiuni au un caracter complex, deoarece ele afectează nu doar
cariera funcționarului public, dar și drepturile materiale cuvenite acestuia, dat
fiind faptul că oricărei trepte, clasă, categorie îi corespunde un alt salariu,
superior celui cuvenit pentru treapta, clasa sau categoria precedentă.
d) Retrogradarea în treptele de salarizare sau retrogradarea în funcţia publică pe
o perioadă de până la un an.
e) Sancțiuni care determină încetarea raportului de funcție publică, în această
ultimă categorie intrând destituirea din funcție.

Destituirea din funcţia publică

Destituirea din funcţia publică intervine ca sancţiune disciplinară, deci numai

pentru motive imputabile funcţionarului, legea stabilind limitativ următoarele situaţii:
 a)săvârşirea repetată a unor abateri disciplinare sau a unei abateri disciplinare care
a avut consecinţe grave;
 b) dacă s-a ivit un motiv de incompatibilitate, iar funcţionarul public nu acţionează
pentru încetarea acestuia, într-un termen de 10 zile calendaristice de la data la care
a intervenit cazul de incompatibilitate.
Incompatibilităţile privind funcţionarii publici sunt reglementate la art.94–98 din
Legea nr.161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în
exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea
şi sancţionarea corupţiei.
Potrivit reglementărilor menţionate, calitatea de funcţionar public este
incompatibilă cu orice altă funcţie publică decât cea în care a fost numit, precum şi
cu funcţiile de demnitate publică.
Funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii şi nu pot desfăşura alte activităţi,
remunerate sau neremunerate, după cum urmează:
- în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice;
- în cadrul cabinetului demnitarului, cu excepţia cazului în care funcţionarul public
este suspendat din funcţia publică;
- în cadrul regiilor autonome, societăţilor comerciale ori în alte unităţi cu scop lucrativ,
din sectorul public; în calitate de membru a unui grup de interes economic.
De asemenea, funcţionarii publici nu pot fi mandatari ai unor personae în ceea
ce priveşte efectuarea unor acte în legătură cu funcţia publică pe care o exercită. Nu
sunt permise raporturile ierarhice directe în cazul în care funcţionarii publici respectivi
sunt soţi sau rude de gradul I. Interdicţia persistă şi în cazul în care şeful ierarhic
direct are calitatea de demnitar.
Funcţionarii publici pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al
cercetării ştiinţifice şi al creaţiei literar–artistice şi în alte domenii de activitate din
sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirect cu atribuţiile exercitate ca
funcţionar public potrivit fişei postului.
Condițiile răspunderii disciplinare a funcționarului public

Fundamentul răspunderii disciplinare a funcționarului public il constituie:

 Legea care reglementează resposabilitatea funcționarului public în baza
căreia se nasc și raporturi juridice de subordonare ierarhică în activitatea
de organizare a executării și executarea în concret a legii
 Abaterea disciplinară săvârșită de funcționarul public
 Actul de stabilire a răspunderii disciplinare a funcționarului public, emis de
autoritatea publică investită de legiuitor (autoritatea administrativă sau
judecătorească)
Pentru existența răspunderii disciplinare a funcționarului public sunt necesare
următoarele condiții:
a) Abaterea disciplinară a funcționarului public să îndeplinească toate
condițiile prevăzute de lege pentru răspunderea administrativă, referitoare
la subiect, obiect, latura obiectivă și latura subiectivă
b) Abaterea disciplinară trebuie să fie în cadrul raportului juridic de
subordonare ierarhică
c) Atât subiectul pasiv, cât și subiectul activ, sunt subiecte de drept
administrativ, cu excepțiile expres prevăzute de lege, când subiectul activ
poate să fie instanță de judecată. În mod obligatoriu, funcționarul trebuie
să fie funcționar public de drept, iar autoritatea care aplică sancțiunea
trebuie să fie împuternicită legal în acest sens
d) Sesizarea, constatarea, cercetarea, judecarea, aplicarea și radierea
sancţiunii disciplinare a funcţionarului public se face numai după o
procedură specială de drept administrativ, și numai în lipsa acestor
reglementări și a principiilor de drept administrativ se aplică prevederile
Codului de procedură civilă
e) Este necesar să existe intenţia de a sancţiona funcţionarului public vinovat
de săvârşirea unei abateri disciplinare. Prin acest element se face legătura
între comiterea abaterii disciplinare şi aplicarea sancţiunii disciplinare
prevăzute în normele juridice. În felul acesta vom deosebii situaţiile în care
intervin anumite măsuri care dezavantajează pe funcţionar în evoluţia
carierei sale, dar care nu au caracterul unor sancţiuni disciplinare. Astfel, în
cazul unei reorganizări a serviciului, trecerea funcţionarului dintr-o funcţie
superioară în una inferioară nu poatefi considerată o sancţiune
disciplinară, deşi formal s-ar putea interpreta în acest fel schimbarea
situaţiei juridice a funcţionarului. În toate celelalte cazuri, retrogradarea
constituie o sancţiune disciplinară, deci trebuie aplicată numai cu
respectarea întregii proceduri prevăzută de lege pentru aceasta. 4

Procedura disciplinară

Aspectele particulare privind răspunderea disciplinară în cazul funcţionarilor

publici sunt conturate legislativ de prevederile Legii 188/1999 privind Statutul
funcţionarilor publici şi ale H.G.1344/2007.

4
A se vedea Valerică Dabu, Răspundera juridică a funcţionarului public, Global Lex, Bucureşti, pp. 271-272
 În cazul funcţionarilor publici, actul de sesizare a comisiei de disciplină poate fi
făcut de orice persoană care se consideră vătămată prin fapta unui funcţionar public,
indiferent dacă este sau nu salariat al angajatorului.
Potrivit art. 28 din H.G.1344/2007, sesizarea se formulează în scris şi trebuie
să cuprindă urmatoarele elemente:
a) numele, prenumele, domiciliul sau, dupa caz, locul de muncă şi funcţia detinută de
persoana care a formulat sesizarea ori denumirea şi sediul persoanei juridice,
precum şi numele şi funcţia reprezentantului legal;
b) numele si prenumele funcţionarului public a cărui faptă este sesizată ca abatere
disciplinară şi denumirea autorităţii sau a instituţiei publice în care îşi desfăşoară
activitatea;
c) descrierea faptei care constituie obiectul sesizării şi data săvârşirii acesteia;
d) prezentarea dovezilor pe care se sprijină sesizarea;
e) adresa de corespondenţă, dacă este alta decât cea prevazută la lit. a);
f) data;
g) semnătura.
În situaţia în care persoana care formulează sesizarea nu cunoaşte
informaţiile prevăzute la lit. b) de mai sus, sesizarea poate să cuprindă alte elemente
de identificare a funcţionarului public ale cărui fapte sunt sesizate ca abateri
disciplinare.
Termenul în care sesizarea poate fi depusă în termen de maxim 1 an şi 6 luni
de la data săvârşirii faptei sesizate ca abatere disciplinară, depunerea peste acest
termen fiind clasarea sesizarii, potrivit art. 29 alin.2 din H.G.1344/2007. 5

Principiile procedurii disciplinare

Principiile fundamentale care guvernează regimul răspunderii disciplinare a

funcţionarului public sunt prevăzute în art. 19 din H.G. 1344/2007 6, după cum
urmează7:
a) prezumţia de nevinovăţie, conform căruia funcţionarul public este
considerat nevinovat pentru fapta sesizată ca abatere disciplinară comisiei de
disciplină atâta timp cât vinovăţia sa nu a fost dovedită;
b) garantarea dreptului la apărare, conform căruia funcţionarul public are
dreptul de a fi audiat, de a prezenta dovezi în apărarea sa şi de a fi asistat sau
reprezentat pe parcursul procedurii de cercetare administrativă;
c) contradictorialitatea, conform căruia comisia de disciplină are obligaţia de a
asigura persoanelor aflate pe poziţii divergente posibilitatea de a se exprima cu
privire la orice act sau fapt care are legătură cu abaterea disciplinară pentru care a
fost sesizată comisia de disciplină;
d) proporţionalitatea, conform căruia trebuie respectat un raport corect între
gravitatea abaterii disciplinare, circumstanţele săvârşirii acesteia şi sancţiunea
disciplinară propusă să fie aplicată;
e) legalitatea sancţiunii, conform căruia comisia de disciplină nu poate
propune decât sancţiunile disciplinare prevăzute de lege;

5
A se vedea Ioan Morariu, Cercetarea disciplinară prealabilă a angajaţilor, Revista ProLex nr. 17.
6
A se vedea H.G. nr. 1344/2007 privind normele privind organizarea şi funcţionarea comisiilor de disciplină,
publicată în M. Of. Nr. 768 din 13 noiembrie 2007, cu modificările şi completările aduse prin H.G. nr. 787/2008,
H.G. nr. 1268/2008, O.U.G. nr. 35/2009.
7
A se vedea Verginia Vedinaş, Drept administrativ, Ediţia a VII-a, Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 526.
 f) unicitatea sancţiunii, conform căruia pentru o abatere disciplinară nu se
poate aplica decât o singură sancţiune disciplinară;
g) celeritatea procedurii, conform căruia comisia de disciplină are obligaţia de
a proceda fără întarziere la soluţionarea cauzei, cu respectarea drepturilor
persoanelor implicate şi a procedurilor prevăzute de lege şi de prezenta hotărâre;
h) obligativitatea opiniei, conform căruia fiecare membru al comisiei de
disciplină are obligaţia de a se pronunţa pentru fiecare sesizare aflată pe rolul
comisiei de disciplină.

Comisia de disciplină

Pentru analizarea faptelor sesizate ca abateri disciplinare şi propunerea

sancţiunii disciplinare aplicabile funcţionarilor publici din autorităţile sau instituţiile
publice se constituie comisii de disciplină.
Din comisia de disciplină face parte şi un reprezentant al organizaţiei sindicale
reprezentative sau, după caz, un reprezentant desemnat prin votul majorităţii
funcţionarilor publici pentru care este organizată comisia de disciplină, în cazul în
care sindicatul nu este reprezentativ sau funcţionarii publici nu sunt organizaţi în
sindicat.
Comisia de disciplină poate desemna unul sau mai mulţi membri şi, după caz,
poate solicita compartimentelor de control din cadrul autorităţilor sau instituţiilor
publice să cerceteze faptele sesizate şi să prezinte rezultatele activităţii de
cercetare.8
Comisiile de disciplină ale funcţionarilor publici se constituie pe lângă fiecare
autoritate publică centrală, judeţeană, prefectură, consiliul judeţean ori al municipiului
Bucureşti, pentru funcţionarii publici proprii, precum şi pentru cei din toate instituţiile
publice şi regiile autonome din subordinea acestora. 9
Comisia de disciplină pentru înalţii funcţionari publici este compusă din 5 înalţi
funcţionari publici, numiţi prin decizia primului-ministru, la propunerea ministrului
internelor şi reformei administrative.
Modul de constituire, organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină,
precum şi componenţa, atribuţiile, modul de sesizare şi procedura de lucru ale
acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Agenţiei Naţionale a
Funcţionarilor Publici.10

Cazierul administrativ

Pentru evitarea situaţiilor disciplinare ale funcţionarilor publici, Agenţia

Naţională a Funcţionarilor Publici, dispune alin. (1) al art. 81 din Legea nr. 188/1999,
va elibera un cazier administrativ, conform bazei de date pe care o administrează.
Cazierul administrativ este un act care cuprinde sancţiunile disciplinare
aplicate funcţionarului public şi care nu au fost radiate, el fiind necesar în
următoarele cazuri:
a)desemnarea unui funcţionar public ca membru în comisia de concurs pentru
recrutarea funcţionarilor publici;
b)desemnarea unui funcţionar public în calitate de preşedinte şi membru în
comisia de disciplină;
8
A se vedea art. 79 alin( 1), ( 2), ( 3) din Legea 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
9
A se vedea Valerică Dabu, Răspunderea juridică a funcţionarului public, Globul Lex, Bucureşti, p.273
10
A se vedea art. 79 alin (4), ( 5) din Legea 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
 c)desemnarea unui funcţionar public ca membru în comisia paritară;
d)ocuparea unei funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari
publici sau categoriei funcţionarilor publici de conducere;
e)în orice alte situaţii prevăzute de lege.
Conform alin. (4), cazierul administrativ este eliberat la solicitarea:
a)funcţionarului public interesat;
b)conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară
activitatea;
c)preşedintelui comisiei de disciplină;
d)altor persoane prevăzute de lege. 11

Raspunderea disciplinară a funcționarului public la nivel european

În toate statele Uniunii Europene, sistemul disciplinar presupune respectarea

unor principii fundamentale: dreptul la apărare, funcţionarul trebuind informat şi, dacă
doreşte, să fie asistat de un apărător, şi posibilitatea unui recurs în faţa unui tribunal
independent şi imparţial. Aplicarea răspunderii disciplinare presupune implicarea
unui organ colegial în procedura de tragere la răspundere a funcţionarului public.
Spre exemplu, în Franţa, Consiliul de Stat a decis încă din anul 1957 că toate
sancţiunile cu excepţia avertismentului şi a blamului (echivalentul mustrării din
sistemul românesc), vor fi pronunţate numai după emiterea avizului consiliului de
disciplină
În Germania a fost instituită o procedură disciplinară cu caracter jurisdicţional:
cu excepţia sancţiunilor minore, decise de autoritatea ierarhică, aceasta trebuie să
sesizeze o jurisdicţie disciplinară care presupune magistraţi profesionişti şi
reprezentanţi ai personalului, ce va stabili o sancţiune ca un adevărat tribunal; în
egală măsură, ea poate fi sesizată de un procuror disciplinar federal, care joacă în
acest caz acelaşi rol ca un procuror obişnuit în materie penală.
În Olanda, este la fel de greu să concediezi un salariat dintr-o întreprindere
privată aflată cu bunăstare economică sau un funcționar din administrație, în ambele
situații s-ar impune practic existența unei greșeli grave pentru revocarea sau
concedierea să aibă loc.
În ce privește problemele disciplinare, suspuse de funcționari sau superiorii
lor, acestea sunt rezolvate de un tribunal al funcționarilor, compus din judecatori
profesioniști care aplică reguli ale dreptului administrativ. Întotdeauna se poate
recurge, în egală masură, la judecătorul civil.12

Caz practic:

Funcţionar public. Răspundere disciplinară. Mutarea temporară dintr-o funcţie

publică de conducere într-una de execuţie pe durata cercetării disciplinare.
Legalitate.
Legea nr. 188/1999, art. 77 alin. (7)

11
A se vedea V.I. Prisăcaru, Funcţionarii public, Ed. All Beck, Bucureşti, 2004, p. 168
12
A se vedea Dana Apostol Tofan, Instituții administrative europene, C.H.Beck, București, 2006, pp. 185- 187
Cuprins pe materii: Dreptul funcţiei publice
Indice alfabetic: cercetare disciplinară
                     Concediu de boală
                     Funcţionar public.
Mutare temporară în cadrul altui compartiment al instituţiei publice
                     Raport de serviciu. Modificare

Este justificată aplicarea în cadrul procedurii atragerii răspunderii disciplinare

a funcţionarilor publici a măsurii prevăzute de art. 77 alin. (7) din Legea nr. 188/1999
republicată, constând în mutarea temporară în cadrul altui compartiment al instituţiei
publice, aplicată directorului executiv al instituţiei – în privinţa căruia se realiza
cercetarea administrativă – întrucât s-a apreciat în mod rezonabil că din funcţia
respectivă, acesta ar fi putut influenţa desfăşurarea cercetării referitoare la unele
disfuncţionalităţi în activitate, ce i se imputau. 
Faptul că după 2 zile de la data emiterii actului administrativ de mutare într-o
funcţie de execuţie, directorul executiv a fost internat într-un spital, nu atrage
incidenţa art. 36 din Legea nr. 188/1999, potrivit căruia, raportul de serviciu nu poate
fi modificat în perioada concediilor de boală, întrucât legalitatea unui act administrativ
trebuie apreciată prin raportarea la situaţia de fapt şi de drept existentă la momentul
emiterii sau adoptării sale, iar nu în funcţie de evenimente sau împrejurări ulterioare
şi imprevizibile.

I.C.C.J. , Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 1210 din 21 martie 2008
 
Notă: Instanţa a avut în vedere dispoziţiile Legii nr. 188/1999, în forma republicată în
M.Of. nr. 65 din 29/05/2007
 
            Prin cererea formulată la Curtea de Apel Constanţa, reclamantul IB a solicitat
ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se anuleze decizia nr.274 din 20.06.2007
emisă de pârâta Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale,
precum şi plata cheltuielilor de judecată.
            În motivarea contestaţiei, acesta a arătat că până la data de 25.06.2007 a
deţinut funcţia publică de director executiv al Casei Judeţene de Pensii Constanţa.
Prin decizia atacată a fost mutat temporar, pe perioada cercetării administrative, pe
funcţia publică de execuţie de consilier clasa I, gradul profesional superior, treapta de
salarizare I, la Direcţia Economică şi Evidenţă Contribuabili – Serviciul evidenţă
contribuabili. Această măsură, în opinia reclamantului, reprezintă o modificare
nejustificată a raportului de serviciu în condiţiile în care, din cuprinsul deciziei nu
rezultă că mutarea s-a făcut în interesul instituţiei publice pe care a condus-o, aşa
cum prevăd dispoziţiile Legii nr.188/1999. Ulterior, a invocat ca motiv de nulitate a
deciziei, emiterea acesteia în perioada în care se afla internat în spital.
            Prin sentinţa civilă nr.750 din 8.11.2007, Curtea de Apel Constanţa – Secţia
comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ şi fiscal a admis contestaţia
formulată de către reclamantul IB, a anulat decizia nr.274/2007 emisă de pârâtă şi a
obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 8 lei, cu titlu de cheltuieli de
judecată.
            Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că decizia nr.274/2007 emisă
de pârâtă a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art.36 şi art.77 alin.7 din Legea
nr.188/1999. S-a arătat că la data de 22.06.2007 contestatorul a fost internat în
Spitalul Militar de Urgenţă Constanţa, fiind externat la 26.06.2007 şi în continuare s-a
aflat în concediu de boală. În aceste condiţii, a precizat totodată curtea de apel,
decizia a cărei anulare s-a solicitat a fost comunicată Casei Judeţene de Pensii
Constanţa la data de 22.06.2007, ora 10,30 dată la care contestatorul se afla deja
internat în spital, astfel că modificarea raportului de serviciu nu se putea face decât
din iniţiativa acestuia.
            Referitor la condiţiile prevăzute de art.77 alin. (7) din Legea nr.188/1999,
instanţa de fond a reţinut că acestea nu au fost întrunite întrucât, aşa cum rezultă
chiar din preambulul deciziei atacate, controlul de gestiune era deja finalizat, astfel
că s-a apreciat greşit că prin menţinerea în funcţie a reclamantului ca director
executiv, acesta mai putea influenţa controlul iniţiat de către pârâtă.
            Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Casa Naţională de Pensii şi alte
Drepturi de Asigurări Sociale, invocând motivul de modificare prevăzut de art.304
pct.9 Cod procedură civilă.
            Recurenta susţine că instanţa de fond a aplicat greşit legea, reţinând eronat
că dispoziţiile art.77 alin.(7) din Legea nr.188/1999 s-ar aplica numai în condiţiile
art.91 din aceeaşi lege. În realitate, consideră recurenta, art.77 se găseşte în
capitolul VIII „Sancţiunile disciplinare şi răspunderea funcţionarilor publici”, pe când
art.91 vizează „Modificarea, suspendarea şi încetarea raportului de serviciu al
funcţionarului public”.
            Într-o critică distinctă, recurenta combate analiza pe care curtea de apel a
făcut-o cu referire la condiţiile aplicării art.77 alin.(7) din lege. Arată că textul indicat
impune mutarea temporară a funcţionarului public atunci când prin natura funcţiei
exercitate acesta ar putea influenţa cercetarea administrativă. Faptul că la data
emiterii deciziei controlul de gestiune era finalizat este irelevant, câtă vreme
cercetarea administrativă era în curs de desfăşurare.
            Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului ca
nefondat.
            A arătat că dispoziţiile unui act normativ trebuie examinate sistemic iar nu
trunchiat, concluzia sa fiind că şi în cazul aplicării dispoziţiilor art.77 alin.(7) din lege
se produce o modificare a raporturilor de serviciu, modificare ce trebuie efectuată cu
respectarea principiului stabilităţii funcţionarului public, iar nu discreţionar. Mai indică
faptul că nu s-a probat de partea adversă că ar fi putut influenţa cursul cercetării
administrative.
            Referitor la incidenţa art.36 din Legea nr.188/1999, intimatul susţine că
instanţa de fond a reţinut corect că măsura dispusă este nelegală, fiind comunicată la
o dată la care el era internat în spital.
            În cadrul probei cu înscrisuri, conform art.305 Cod procedură civilă, părţile au
depus la dosarul cauzei acte aflate în dosarul comisiei de disciplină constituite în
cadrul C.N.P.A.S. care cercetează aspectele sesizate de Preşedintele C.N.P.A.S.
(nr.1 din 20.06.2007), precum şi Decizia nr.575/ 19.12.2007 prin care Preşedintele
C.N.P.A.S. l-a sancţionat pe intimat cu retrogradarea în funcţia publică de execuţie
de consilier, clasa I, gradul profesional superior, treapta de salarizare I, pe o
perioadă de 1 an, cu menţinerea drepturilor salariale, exclusiv indemnizaţia de
conducere în procent de 50%.
            Recursul este fondat.
            Actul administrativ dedus controlului de legalitate de către intimatul-reclamant
IB este Decizia nr.274 din 20.06.2007 emisă de Preşedintele Casei Naţionale de
Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale.
            Prin această decizie intimatul-reclamant, care deţinea funcţia publică de
conducere de director executiv al Casei Judeţene de Pensii Constanţa, a fost mutat
temporar, pe perioada cercetării administrative, în conformitate cu prevederile art.77
alin.(7) din Legea nr.188/1999 republicată, în funcţia publică de execuţie de consilier,
clasa I, gradul profesional superior, treapta de salarizare I, la Direcţia Economică şi
Evidenţă Contribuabili – Serviciul evidenţă contribuabili, cu menţinerea drepturilor
salariale avute, mai puţin indemnizaţia de conducere în procent de 50%.
            Motivele de nelegalitate reţinute de instanţa de fond, astfel cum au fost
expuse în cele ce preced, vizează, pe de o parte, încălcarea prevederilor art.36 din
Legea nr.188/1999 şi, pe de altă parte, greşita aplicare a dispoziţiilor art.77 alin.(7)
din aceeaşi lege, în condiţiile în care controlul de gestiune era finalizat.
            Din această perspectivă, critica referitoare la corelaţia dintre art.77 alin.(7) şi
art.91 din Legea nr.188/1999 apare ca fiind nepertinentă, întrucât instanţa de fond nu
s-a raportat în cuprinsul argumentaţiei soluţiei adoptate la acest din urmă text, care
stabileşte condiţiile în care se poate dispune mutarea definitivă ori temporară a unui
funcţionar public în cadrul altui compartiment al autorităţii. Este adevărat că în
cererea de chemare în judecată reclamantul invocase şi încălcarea dispoziţiilor art.91
alin.(3) din lege, dar instanţa de fond nu a considerat necesar să se raporteze la
acest text legal, în considerarea naturii speciale a mutării temporare la care se referă
art.77 alin.(7) din Legea nr.188/1999 republicată, dispusă în cadrul procedurii de
atragere a răspunderii disciplinare a funcţionarilor publici.
            Cât priveşte incidenţa dispoziţiilor art.36 din Legea nr.188/1999 republicată,
Înalta Curte reţine că potrivit acestui text raportul de serviciu nu poate fi modificat „în
perioada concediilor de boală”.
            Necontestat, actul administrativ atacat a fost emis la data de 20.06.2007.
            Din biletul de internare nr.1591 întocmit de Spitalul Militar de Urgenţă
Constanţa rezultă că intimatul-reclamant a fost internat în această instituţie
spitalicească în perioada 22 – 26.06.2007 iar ulterior a beneficiat de concediu
medical.
            Prin urmare nu se poate considera că raportul de serviciu a fost modificat „în
perioada” în care intimatul-reclamant s-a aflat în incapacitate temporară de muncă
din motive medicale, ci anterior acestui moment.
            Legalitatea unui act administrativ se apreciază prin raportare la situaţia de
fapt şi de drept existentă la momentul emiterii ori adoptării sale iar nu în funcţie de
evenimente ori împrejurări ulterioare şi imprevizibile.
            Analiza pe care o face recurenta în cuprinsul celui de-al doilea motiv de
recurs, referitoare la condiţiile aplicării art.77 alin.(7) din Legea privind Statutul
funcţionarilor publici, este corectă.
            Potrivit acestui text de lege:
            „Pe perioada cercetării administrative, în situaţia în care funcţionarul public
care a săvârşit o abatere disciplinară poate influenţa cercetarea administrativă,
conducătorul autorităţii sau instituţiei publice are obligaţia de a interzice accesul
acestuia la documentele care pot influenţa cercetarea sau, după caz, de a dispune
mutarea temporară a funcţionarului public în cadrul altui compartiment sau altei
structuri a autorităţii ori instituţiei publice”.
            Faptul că la data emiterii deciziei examinate era deja întocmit procesul-verbal
de control înregistrat la Registratura Generală a Casei Judeţene de Pensii Constanţa
cu nr.4072/ 16.06.2007 este, într-adevăr, irelevant, câtă vreme cercetarea
administrativă era în curs iar intimatul-reclamant îndeplinea funcţia de director
executiv al instituţiei publice, putându-se prezuma în mod rezonabil că „ar putea
influenţa” această cercetare referitoare la unele disfuncţionalităţi economico-
financiare care i se imputau.
            Recursul a fost admis. 13

Bibliografie:

13
A se vedea www.scj.ro - Secția de contencios administrativ și fiscal
1. Verginia Vedinaş, Drept administrativ, Ediţia a-VII-a Revăzută şi adăugită, Editura
Universul Juridic, Bucureşti, 2012

2. Valerică Dabu, Răspundera juridică a funcţionarului public, Global Lex, Bucureşti

3. Legea 188 din 1999 privind statutul funcţionarilor publici

4. Verginia Verdinaș, Drept administrativ și instituții politico-administrative, Editura

Luminalex, București, 2002

5. Liviu Coman-Kund, Deontologia şi statutul funcţionarilor publici, Galaţi, 2011

6. Ioan Morariu, Cercetarea disciplinară prealabilă a angajaţilor, Revista ProLex

nr.17

7. H.G. nr. 1344/2007 privind normele privind organizarea şi funcţionarea comisiilor

de disciplină, publicată în M. Of. Nr. 768 din 13 noiembrie 2007, cu modificările şi
completările aduse prin H.G. nr. 787/2008, H.G. nr. 1268/2008, O.U.G. nr. 35/2009

8. V.I. Prisăcaru, Funcţionarii public, Ed. All Beck, Bucureşti, 2004

9. www.scj.ro - Secția de contencios administrativ și fiscal

10. Dana Apostol Tofan, Instituții administrative europene, C.H.Beck, București, 2006