= Deontologia funcionarului public =

Raspunderea disciplinara aplicabila

functionarilor publici (din perspectiva
incalcarilor normelor deontologice)

Grupa 4
Studente:
Gheorghe Ana-Maria
Gheorghe Florentina

Noiunea de disciplin reprezint un sistem de norme juridice care reglementeaz

comportamentul salariailor i funcionarilor publici n desfurarea procesului muncii.
Funcionarul public, la fel ca i salariaii, i desfoar activitatea ntr-un cadrul organizat i
disciplinat. Aa cum s-a subliniat n doctrina juridic, disciplina muncii, indiferent la care tip
de munc ne raportm, concretizeaz starea de ordine inerent ndeplinirii atribuiilor care
rezult dintr-un raport de munc sau dintr-un raport de serviciu. Ct privete ordinea, aceasta
vizeaz norme de conduit profesional ce au n vedere relaiile din cadrul colectivului n care
i desfoar activitatea funcionarul public, de relaiile cu alte colective ale aceleiai
instituii publice i nu n ultimul rnd cu terii.
In doctrina actuala au fost identificate urmatoarele trasaturi ale ale raspunderii
disciplinare: este o raspundere de drept public; intervine numai in cazul savarsirii unei abateri
disciplinare calificata ca atare prin norme ale dreptului public, deci in cadrul unor raporturi de
drept public; subiectul activ este un functionar public, iar subiectul pasiv este autoritatea sau
institutia publica la care acesta este incadrat; procedura de constatare, aplicare si constatare, a
sanctiunilor disciplinare sunt supuse unor norme speciale; abaterile si sanctiunile disciplinare
sunt prevazute prin norme cu putere de lege sau in baza acestora, prin statute speciale.
Constituie abateri disciplinare urmatoarele fapte : a) intarzierea sistematica in
efectuarea lucrarilor; b) absente nemotivate de la serviciu; c) interventiile sau staruintele
pentru solutionarea unor cereri in afara cadrului legal; d) atitudinile ireverentioase in timpul
exercitarii atributiilor de serviciu; e) nerespectarea secretului profesional sau a
confidentialitatii lucrarilor care au acest caracter; f) refuzul nejustificat de a indeplini sarcinile
si atributiile de serviciu; g) neglijenta repetata in rezolvarea lucrarilor; h) manifestari care
aduc atingere prestigiului autoritatii sau institutiei publice din care face parte; i) exprimarea
sau desfasurarea, in calitate de functionar public ori in timpul programului de lucru, a unor
opinii sau activitati publice cu caracter politic; j) incalcarea prevederilor legale referitoare la
incompatibilitati si interdictii privind functionarii publici.
Abaterea disciplinara a fost definita in doctrina actuala ca reprezentand fapta
savarsita cu vinovatie de catre functionarul public prin care acesta incalca obligatiile ce-i
revin din raportul de functie publica sau in legatura cu acesta si care afecteaza statutul sau
socio-profesional si moral.
In orice caz, abaterea disciplinara este intodeauna o fapta concreta, care trebuie
analizata sub toate elementele care-i constituie continutul: subiect, obiect, latura obiectiva,
latura subiectiva, sanctiune, iar normele juridice care o definesc trebuie sa determine cu
rigoarea necesara, toate aceste elemente.

Sanctiunile disciplinare sunt : a) avertismentul; b) mustrarea; c) diminuarea

drepturilor salariale cu 5 - 10% pe o perioada de 1 - 3 luni; d) suspendarea dreptului de
avansare pe o perioada de 1 - 3 ani; e) trecerea intr-o functie inferioara, pe o perioada de 6 12 luni, cu diminuarea corespunzatoare a salariului; f) destituirea din functie.
Pe langa o sanctiune cu caracter moral, legea reglementeaza sanctiuni cu caracter
precumpanitor material si sanctiuni cu caracter material, dar care, in primul rand, afecteaza
cariera functionarului public, cea mai grava atragand chiar incetarea raportului de functie
publica.
,,Sanctiunile disciplinare se radiaza de drept, dupa cum urmeaza: a) in termen de 6
luni de la aplicare, sanctiunea disciplinara prevazuta la art. 65 alin. (3) lit. a);b) in termen de
un an de la expirarea termenului pentru care au fost aplicate, sanctiunile disciplinare
prevazute la art. 65 alin. (3) lit. b)-d);c) in termen de 7 ani de la aplicare, sanctiunea prevazuta
la art. 65 alin. (3) lit. e).(2) Radierea sanctiunilor disciplinare prevazute la alin. (1) lit. a) si b)
se constata prin act administrativ al conducatorului autoritatii sau institutiei publice. conform
Legii nr 188/1999 privind statutul functionarilor publici.
Din continutul normei legale pot fi facute urmatoarele precizari cu privire la
sanctiunile disciplinare aplicabile functionarilor publici: se stabileste numai prin norme cu
putere de lege; nu sunt prevazute pentru fiecare abatere disciplinara, aplicarea uneia sau
alteiea fiind lasata la latitudinea autoritatii competente cu sanctionarea; sunt instituite intr-un
sistem ierarhic, ce are insa un caracter relativ, putand fi aplicata o sanctiune mai grava, chiar
daca, in prealabil, nu fusese aplicata alta mai usoara; au caracter personal, in sensul ca se
aplica functionarului public vinovat de savarsirea abaterii disciplinare.
In doctrina actuala unii autori au delimitat aceste sanctiuni disciplinare dupa cum se
regasesc si in sfera dreptului muncii in sanctiuni comune sanctiuni specifice.
Legea prevede astfel principiul individualizarii sanctiunii disciplinare, principiul
fundamental aplicabil regimului raspunderii disciplinare a functionarului public.
Cu alte cuvinte, aplicarea sanctiunii disciplinare de catre autoritatea competenta
trebuie sa se bazeze pe o apreciere obiectiva, realista, care sa asigure atat rolul preventiveducativ al sanctiunii cat si pe cel reparator.
Potrivit recentelor modificari aduse legii, sanctiunile disciplinare se aplica in termen
de cel mult sase luni de la data savarsirii abaterii. Se introduce astfel un termen de prescriptie
aplicarii sanctiunii functionarului public, de maxim sase luni.
,,Mustrarea scrisa se poate aplica direct de catre conducatorul autoritatii sau
institutiei publice, la propunerea conducatorului compartimentului in care functioneazacel in
cauza. Celelalte sanctiuni se aplica de conducatorul autoritatii sau institutiei publice, la
propunerea comisiei de discplina.

,,Sanctiunile disciplinare pentru inaltii functionari publici se aplica prin decizie a

primului-ministru, prin ordin al ministrului ori, dupa caz, al conducatorului autoritatii sau
institutiei publice centrale, pentru cei prevazuti la art. 11 lit. g) din Statut, la propunerea
comisiei de disciplina.
Sanctiunile disciplinare nu pot fi aplicate decat dupa cercetarea prealabila a faptei
savarsite si dupa audierea functionarului public. Audierea functionarului public trebuie
consemnata in scris, sub sanctiunea nulitatii. Refuzul functionarului public de a se prezenta la
audieri sau de a semna o declaratie privitoare la abaterile disciplinare care i se imputa se
consemneaza intr-un proces-verbal.
Prin aceste ultime dispozitii se consacra regula cercetarii prealabile foarte important
fiind modul in care se face audierea aceasta trebuind sa fie facuta in scris sub sanctiunea
nulitatii, fiind transpuse in practica, principiile constitutionale privind dreptul la aparare si
prezumtia de nevinovatie.
Intr-un articol distinct, Statutul reglementeaza in detaliu procedura de constituire in
cadrul autoritatilor sau a institutiilor publice a consiliilor de disciplina. Acestea sunt structuri
competente sa cerceteze faptele sesizate ca abateri disciplinare si sa propuna sanctiunea
aplicabila functionarilor publici din autoritatile sau institutiile publice respective.
Fiind o propunere, comisia de disciplina va intocmi un act pregatitor, pe baza caruia,
cel in drept, conducatorul compartimentului ori serviciului public, dupa caz va emite ordinul
sau dispozitia (act administrativ de autoritate) de aplicare a sanctiunii disciplinare.
,,Comisia de disciplina pentru inaltii functionari publici este compusa din 7 inalti
functionari publici.
In tacerea legii, s-a apreciat in doctrina, nu poate fi exclusa nici situatia ca in urma
cercetarii, sa fie propusa nesanctionarea celui care a savarsit abaterea disciplinara, dupa cum
si conducatorul institutiei sau autoritatii poate aplica o sanctiune mai usoara sau mai severa
decat cea propusa de comisia de disciplina, situatie in care insa, sanctonarea diferita trebuie
motivata.
Fata de prevederile Statutului, in doctrina s-a apreciat ca, in absenta altor dispozitii
procedurale speciale, aceste litigii urmeza sa fie solutionate de catre instanta judecatoreasca
potrivit Legii contenciosului administrativ. Exista insa o derogare de la procedura comuna,
Statutul adaugand la solutiile pe care le poate pronunta instanta de judecata si pe aceea a
modificarii ordinului sau dispozitiei de sanctionare.
Daca instanta judecatoreasca apreciaza ca actul de sanctionare este nelegal, ea va
dispune anularea actului si poate, cel mult sa indice sanctiunea cea mai severa care ar putea fi
aplicata functionarului public, dar nu mai aspra decat cea initial dispusa.
Raspunderea disciplinara a functionarilor publici

Potrivit art. 77 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcionarilor public,
nclcarea cu vinovie de ctre funcionarii publici a ndatoririlor corespunztoare funciei
publice pe care o dein i a normelor de conduit profesional i civic prevzute de lege
constituie abatere disciplinar i atrage rspunderea disciplinar a acestora.
Prin abatere disciplinara se intelege abaterea savarsita, in general, de la indatoririle
de serviciu, din culpa functionarului si care nu constituie o infractiune, fiind sanctionata de
regula, de catre organele administrative, iar nu de catre instantele judecatoresti.
Astfel, in primul rand, abaterea disciplinara este o incalcare a obligatiilor pe care le
are functionarul in cadrul raportului de functiune.
Daca asemenea obligatii sunt, in marea lor majoritate, obligatii generale ale
functionarilor in exercitarea functiei, unele din ele revin numai anumitor categorii de
functionari publici.
Astfel de obligatii revin, mai ales, functionarilor ce fac parte din anumite categorii
speciale, carora li se pretinde o disciplina mai stricta, din care cauza au si statute disciplinare
speciale.
Un alt element constitutiv al abaterii disciplinare este vinovatia functionarului,
indiferent ca aceasta imbraca forma intentiei sau a culpei.
Abaterea disciplinara prezinta un pericol social mai redus decat infractiunea. De
aceea abaterile disciplinare nu sunt sanctionate de catre instantele judecatoresti, ci de catre
organele sau functionarii care au in competenta lor supravegherea disciplinei muncii si
aplicarea de sanctiuni pentru nerespectarea acesteia.
Trecerea de la raspunderea disciplinara la una penala si invers este determinat de
necesitatea intaririi disciplinei si ordinii de drept, precum si de nivelul constiintei
functionarilor intr-un moment dat, ceea ce se reflecta in normele juridice care califica o
anume fapta ca infractiune sau abatere disciplinara.
Spre deosebire de infractiuni care sunt prevazute expres de normele juridice, cu toate
elementele lor, inclusiv sanctiunea respectiva, abaterile disciplinare sunt aratate de toate
elementele lor inclusive sanctiunile respective, abaterile disciplinare sunt aratate de multe ori
intr-un mod foarte general, fara sa se faca precizari pentru fiecare in parte.
In ceea ce priveste categoriile de functionari care sunt obligati sa respecte o
disciplina mai severa, raspunderea disciplinara a acestora este reglementata de statutele
disciplinare speciale, pentru fiecare categorie. Acestea contin norme juridice derogatorii de la
Codul muncii si care prevad regulile pe care trebuie sa le respecte functionarii respectivi,
precum si sanctiunile ce li se pot aplica in cazul incalcarii acestora, sanctiuni deosebite in
oarecare masura de cele prevazute, de obicei, de Codul muncii si regulamentele de ordine
interioara.

Aplicarea sanctiunii disciplinare trebuie sa se faca dupa o justa si prealalbila

cercetare a cazului, cu ascultarea obligatorie a functionarului care a savarsit abaterea.
Impotriva sanctiunii disciplinare se poate face o contestatie, in termenul si la organul
prevazut de actul care reglementeaza constatarea abaterii si aplicarea sanctiunii.
Sanctiunea disciplinara nu se trece in cartea de munca a functionarului respectiv, ci
numai in dosarul personal al acestuia.
Daca in perioada prevazuta de normele juridice, functionarul nu savarseste nici o
abatere, el poate fi reabilitat, stergandu-se mentiunea aplicata sanctiunii din dosarul sau.
Raspunderea disciplinara poate fi cumulata si cu alte forme de raspundere.De
exemplu, in cazul savarsirii unor infractiuni, sanctiunea penala poate fi insotita si de
sanctiunea disciplinara a desfacerii contractului de munca.
.n Statutul funcionarilor publici este reglementat instituia cazierului
administrativ", definit ca fiind actul care cuprinde sanciunile disciplinare aplicate
funcionarului public i care nu au fost radiate ncondiiile legii.
Rspunderea disciplinar este atras n primul rnd pentru nerespectarea disciplinei
profesionale a funcionarilor publici n cadrul raportului de subordonare ierarhic, raport de
drept administrativ, ce poate coexista cu un raport de drept penal, (scoaterea de sub urmrire
penal pentru o fapt, poate totui atrage rspunderea disciplinar). Pe de alt parte,
rspunderea disciplinar poate interveni i pentru fapte svrite n afara serviciului dac
acestea sunt de natur s aduc atingere prestigiului funciei publice. Aceasta este de altfel i
ceea ce o deosebete, n principal, de rspunderea disciplinar din dreptul muncii.