UNIVERSITATEA "VALAHIA" DIN TÂRGOVIŞTE

FACULTATEA DE DREPT ŞI ŞTIINŢE ADMINISTRATIVE

RĂSPUNDEREA DISCIPLINARĂ A
FUNCȚIONARILOR PUBLICI

COORDONATOR:
Lect. univ. dr. Mihai Grigore

STUDENT:
Busuioc Radu-Constantin

2023
 CUPRINS

1. RĂSPUNDEREA JURIDICĂ..............................................................3
1.1 RĂSPUNDEREA ADMINISTRATIV-DISCIPLINARĂ..............4
1.1.1 Comisia disciplinară....................................................................9
1.1.2 Cazierul administrativ................................................................10
1.2 RĂSPUNDEREA CONTRAVENȚIONALĂ................................11
1.3 RĂSPUNDEREA CIVILĂ..............................................................11
1.4 RĂSPUNDEREA PENALĂ............................................................12
BIBLIOGRAFIE.......................................................................................14

2
 RĂSPUNDEREA JURIDICĂ

Reglementările privind răspunderea funcţionarului public în timpul săvârşirii

actului administrativ sunt conţinute în cadrul Legii Nr. 188/1999 privind statutul
funcționarilor publici, Capitolul VIII, articolele 75 - 86:
Răspunderea juridică a funcționarilor publici reprezintă încălcarea de către
funcţionarii publici, cu vinovăţie, a îndatoririlor de serviciu atrage răspunderea
administrativă, civilă sau penală, în condiţiile legii şi ale prezentului cod. 1
Semnarea, contrasemnarea sau avizarea de către funcţionarii publici a proiectelor
de acte administrative şi a documentelor de fundamentare a acestora, cu încălcarea
prevederilor legale, atrage răspunderea acestora în condiţiile legii.2
Se poate observa în textul legii faptul că funcționarii publici pot fi considerați
vinovați pentru încălcarea îndatoririlor de serviciu de către orice persoană, cetățean al
statului Român, care consideră că prin acțiunile sale, funcționarul public a creat o
situație de vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale cetățeanului.

Teoria generală a dreptului a fundamentat distincţia dintre subiectul activ şi

subiectul pasiv al faptei şi respectiv al răspunderii.
Subiectul activ al faptei este autorul acesteia, persoană fizică sau juridică a carei
faptă are statut de faptă ilicită, deci faptuitorul. Acesta devine în procesul de tragere la
răspundere juridică, subiectul pasiv al răspunderii.
Răspunderea juridică a funcţionarului public nu se poate angaja dacă acesta a
respectat prevederile legale şi procedurile administrative aplicabile autorităţii sau
instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea.3

RĂSPUNDEREA ADMINISTRATIV-DISCIPLINARĂ
1
Codul administrativ, capitolul VIII - Sancţiunile disciplinare şi răspunderea funcţionarilor publici,
art. 490, alin (1)
2
Codul administrativ, capitolul VIII - Sancţiunile disciplinare şi răspunderea funcţionarilor publici,
art. 490, alin (2)
3
Codul administrativ, capitolul VIII - Sancţiunile disciplinare şi răspunderea funcţionarilor publici,
art. 491, alin (3)

3
 În România, răspunderea administrativă a fost instituită pentru prima
dată, prin art.33 din Legea pentru înfiinţarea Consiliului de Stat din 11
februarie 1864.
Prin Constituţia României şi prin Legea corpului administrativ din România,
nr.554/2004, modificată şi completată prin Lg.262/2007 pentru modificarea Legii
554/2004, răspunderea administrativă a căpătat o reglementare nouă şi superioară.
Superioritatea noii reglementări, a răspunderii administrative, constă în aceea că, în
statul român de drept, răspund pentru faptele lor statul, organele administraţiei publice
şi celelalte servicii publice administrative, funcţionarii publici şi particularii (persoane
fizice sau juridice).

Una dintre condițiile de bază ale răspunderii juridice o reprezintă savârșirea

unei fapte ilicite (conduita ilicită). În ceea ce privește răspunderea disciplinară,
conduita ilicită îmbracă forma abaterii disciplinare.

Pentru angajarea răspunderii disciplinare, care, pe cale de consecință, va fi în

măsură să conducă la aplicarea sancţiunii disciplinare, este necesară săvîrșirea de către
funcționarul public a unei abateri disciplinare.

Pentru a fi în prezenţa unei abateri administrative, este necesar ca actul

normativ să reglementeze:

a) obligaţia ce revine unui serviciu public administrativ, funcţionar public sau

unui particular (persoană fizică sau juridică);

b) sancţiunea aplicată celui care încalcă – prin acţiune sau inacţiune – obligaţia
ce revine din actul normativ respectiv;

c) organul competent să constate abaterea şi să aplice sancţiunea

administrativă;

d) căile de atac şi organele competente a le soluţiona, dacă cel care comite

abaterea administrativă se consideră neîndreptăţit de sancţiunea (administrativă)
aplicată

4
 Constituie abateri disciplinare4 următoarele fapte:

a) întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;

b) neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor;

c) absenţa nemotivată de la serviciu;

d) nerespectarea programului de lucru;

e) intervenţiile sau stăruinţele pentru soluţionarea unor cereri în afara cadrului legal;

f) nerespectarea secretului profesional sau a confidenţialităţii lucrărilor cu acest

caracter;

g) manifestări care aduc atingere prestigiului autorităţii sau instituţiei publice în care
funcţionarul public îşi desfăşră activitatea;

h) desfăşurarea în timpul programului de lucru a unor activităţi cu caracter politic;

i) refuzul nemotivat de a îndeplini atribuţiile de serviciu;

j) refuzul nemotivat de a se supune controlului de medicina muncii şi expertizelor

medicale ca urmare a recomandărilor formulate de medicul de medicina muncii,
conform prevederilor legale;

k) încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri şi interdicţii stabilite prin lege pentru

funcţionarii publici, altele decât cele referitoare la conflicte de interese şi
incompatibilităţi;

l) încălcarea prevederilor referitoare la incompatibilităţi dacă funcţionarul public nu

acţionează pentru încetarea acestora într-un termen de 15 zile calendaristice de la data
intervenirii cazului de incompatibilitate;

m) încălcarea prevederilor referitoare la conflicte de interese;

n) alte fapte prevăzute ca abateri disciplinare în actele normative din domeniul funcţiei
publice şi funcţionarilor publici sau aplicabile acestora

4
Legea nr.188 din 8 decembrie 1999 privind Statutul funcţionarilor publici, art. 70, alin (2)

5
 Sancţiunile disciplinare5 sunt:
a) mustrare scrisă- constă în notificarea scrisă prin care i se pune în
vedere funcţionarului public, că nu şi-a îndeplinit în mod normal una sau mai
multe din obligaţiile sale muncă, inclusiv normele de comportare în unitate, cu
recomandarea de a se îndrepta.
b) diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioadă de până la 3 luni-
este o sancţiune disciplinara cu patrimonial, întrucât modifică în mod
temporar unul din drepturile esenţiale ale funcţionarului public şi anume
salariul.
Această sancţiune se aplică de regulă, celor care din culpă sau chiar cu
intenţie, au săvârşit o abatere disciplinară gravă, care a avut ca urmare
producerea unei pagube materiale unităţii.
La aplicarea acestor sancţiuni se ţine cont şi de antecedentele disciplinare ale
celui în cauză, în sensul că dacă a săvârşit o abatere disciplinară ce normal ar trebui
sancţionată cu „avertisment”, i se va aplica una sau alta dintre aceste sancţiuni.
c) suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, după caz,
de promovare în funcţia publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani- în gradele de
salarizare sau, după caz, de promovare în funcţia publică pe o perioadă de la 1 la 3
ani; trecerea întrofuncţie publică inferioară pe o perioadă de până la un an, cu
diminuarea corespunzătoare a salariului.
Este sancţiunea disciplinară cea mai severă prevăzută de statutul funcţionarilor
publici, cu menţinerea raportului juridic de funcţiune.
Se aplică acelor funcţionari publici care, nefiind la prima abatere, săvârşesc cu
intenţie, grave abateri de la ordinea disciplinară, aducând prejudicii deosebite unităţii,
în împrejurări şi cu antecedente disciplinare care conferă abaterii un grad ridicat de
periculozitate.
d) retrogradarea în treptele de salarizare sau retrogradarea în funcţia
publică pe o perioadă de până la un an;

5
Legea nr.188 din 8 decembrie 1999 privind Statutul funcţionarilor publici, art. 70, alin (3)

6
 e) destituirea din funcţia publică.

Destituirea din funcţie are ca efect direct încetarea raporturilor de serviciu ale
funcţionarului public căruia i s-a aplicat.
Această sancţiune este o sancţiune extremă şi se va lua numai când continuarea
raportului juridic de funcţiune care a săvârşit o abatere nu mai este posibilă.
Sancţiunea se aplică atunci când se săvârşeşte o abatere gravă sau când se încalcă în
mod repetat obligaţiile de serviciu, inclusiv normele de comportare în unitate.
Destituirea din funcția publică se dispune prin act administrativ al persoanei care
are competența legală de numire în funcția publică, ca sancțiune disciplinară aplicată
pentru motive imputabile funcționarului public, în următoarele cazuri:
a) pentru săvârșirea unei abateri disciplinare care a avut consecințe grave;
b) dacă s-a ivit un motiv legal de incompatibilitate, iar funcționarul public nu
acționează pentru încetarea acestuia într-un termen de 15 zile calendaristice de la data
intervenirii cazului de incompatibilitate; situația de incompatibilitate se constată și se
sancționează în condițiile Legii nr. 176/2010, cu modificările și completările
ulterioare”.

Ca urmare a săvârşirii abaterilor disciplinare prevăzute la alin. (2), se

aplică următoarele sancţiuni disciplinare:

a) pentru abaterile disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. a), b) şi d), se aplică
una dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la alin. (3) lit. a) sau b);

b) pentru abaterile disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. c) se aplică una dintre
sancţiunile disciplinare prevăzute la alin. (3) lit. b) -f);

c) pentru abaterile disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. e) -h), se aplică una
dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la alin. (3) lit. c) -f);

d) pentru abaterile disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. i) -k) şi m), se aplică
una dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la alin. (3);

e) pentru abaterile disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. l), se aplică sancţiunea
disciplinară prevăzută la alin. (3) lit. f), în condiţiile prevăzute la art. 520;

7
 f) pentru abaterile disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. n), se aplică una dintre
sancţiunile disciplinare prevăzute la alin. (3).

Sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 70 alin. (3) lit. a) se poate aplica direct de
către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, la propunerea conducătorului
compartimentului în care funcţionează cel în cauză. Sancţiunile disciplinare prevăzute
la art. 70 alin. (3) lit b)-e) se aplică de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice,
la propunerea comisiei de disciplină.
Legea prevede că la individualizarea sancţiunii se va ţine seama, în mod
obligatoriu, de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care a fost
săvârşită, gradul de vinovăţie al funcţionarului, consecinţele abaterii, comportarea
generală în serviciu a funcţionarului, precum şi existenţa în antecedentele acestuia a
altor sancţiuni disciplinare, care nu au fost radiate în condiţiile prevăzute de lege.
Sancţiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 6 luni de la data
sesizării comisiei de disciplină, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârşirii abaterii
disciplinare, cu excepţia abaterii disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. l) cu privire la
incompatibilităţi, pentru care sancţiunea disciplinară se aplică în condiţiile prevăzute
la art. 520 lit. b).
Sancţiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei
săvârşite şi după audierea funcţionarului public.
Audierea funcţionarului public trebuie consemnată în scris, sub sancţiunea
nulităţii.
Refuzul funcţionarului public de a se prezenta la audieri sau de a semna o
declaraţie privitoare la abaterile disciplinare care i se impută se consemnează într-un
proces verbal.
În cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice se constituie comisii de disciplină.
În funcţie de numărul funcţionarilor publici din cadrul fiecărei autorităţi sau instituţii
publice, comisia de disciplină se poate constitui pentru o singură autoritate sau
instituţie publică sau pentru mai multe.

8
 COMISIA DE DISCUPLINĂ
Comisiile de disciplină sunt structuri deliberative, fără personalitate juridică,
independente în exercitarea atribuțiilor ce le revin, având următoarea competență:
a) analizarea faptelor sesizate ca abateri disciplinare prevăzute de Codul
administrativ, cu excepția abaterii disciplinare referitoare la incompatibilități;
b) propunerea sancțiunii disciplinare aplicabile funcționarilor publici;
c) sesizarea autorității responsabile de asigurarea integrității în exercitarea
demnităților și funcțiilor publice și prevenirea corupției instituționale pentru abaterea
disciplinară referitoare la incompatibilități, în vederea verificării și soluționării.
Comisia de disciplină pentru secretarii generali ai comunelor, oraşelor şi
municipiilor se constituie la nivelul judeţului, respectiv la nivelul municipiului
Bucureşti pentru secretarii generali ai sectoarelor municipiului Bucureşti, prin ordin al
prefectului și este compusă din:
a) secretarul general al instituţiei prefectului din judeţul respectiv sau din
Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti, după caz;
b) secretarul general al județului sau secretarul general al municipiului
București, după caz;
c) un membru desemnat de majoritatea secretarilor generali ai unităților
administrativ-teritoriale din județul respectiv sau de secretarii generali ai sectoarelor
municipiului București, după caz.
Comisia de disciplină pentru secretarii generali ai județelor și secretarul general
al Municipiului București se constituie la nivel național, prin ordin al președintelui
Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, și este compusă din:
a) un funcționar public din cadrul ministerului cu atribuții în domeniul
b) un funcționar public din cadrul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici;
c) un secretar general al județului, desemnat de majoritatea secretarilor generali
ai județelor și de secretarul general al municipiului București.
Din comisia de disciplină face parte şi un reprezentant al organizației sindicale
reprezentative sau afiliate la o federație reprezentativă la nivelul sectorului de
activitate ori, după caz, un reprezentant desemnat prin votul majorității funcționarilor

9
publici pentru care este organizată comisia de disciplină, în cazul în care sindicatul nu
este reprezentativ sau funcționarii publici nu sunt organizați în sindicat.
Comisia de disciplină poate desemna unul sau mai mulți membri și, după caz,
poate solicita compartimentelor de control din cadrul autorităților sau instituțiilor
publice să cerceteze faptele sesizate și să prezinte rezultatele activității de cercetare.
Comisia de disciplină pentru înalții funcționari publici este compusă din 5 înalți
funcționari publici, numiți prin decizie a prim-ministrului, la propunerea ministrului
cu atribuții în domeniul administrației publice și a președintelui Agenției Naționale a
Funcționarilor Publici.
Funcționarul public nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței
de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului
sau dispoziției de sancționare.

CAZIERUL ADMINISTRATIV
Cazierul administrativ este un act care cuprinde sancţiunile disciplinare
aplicate funcţionarului public şi care nu au fost radiate în condiţiile legii.
Cazierul administrativ este necesar în următoarele cazuri:
• desemnarea unui funcţionar public ca membru în comisia de concurs pentru
recrutarea funcţionarilor publici;
• desemnarea unui funcţionar public în calitate de preşedinte şi membru în
comisia dedisciplină;
• desemnarea unui funcţionar public ca membru în comisia paritară;
• ocuparea unei funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari
publici sau categoriei funcţionarilor publici de conducere;
• în orice alte situaţii prevăzute de lege.
Sancţiunile disciplinare se radiază de drept 6, după cum urmează
• în termen de 6 luni de la aplicare, pentru sancţiunea disciplinară prevăzută la
art. 70alin. (3) lit. a);
• în termen de un an de la expirarea termenului pentru care au fost aplicate,
sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 70 alin. (3) lit. b)-d);

6
Legea nr.188 din 8 decembrie 1999 privind Statutul funcţionarilor publici, art 75

10
 • în termen de şapte ani de la aplicarea sancţiunii prevăzută la art. 70 alin. (3)
lit. e).
Radierea sancţiunilor disciplinare prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) se constată
prin act administrativ al conducătorului autorităţii sau instituţiei publice.

RĂSPUNDEREA CONTRAVENȚIONALĂ

În ceea ce privește funcționarii publici, conform Codului Administrativ,

răspunderea contravențională a funcționarilor publici se angajează în cazul în care
aceștia au săvârșit o contravenție în timpul și în legătură cu sarcinile de serviciu.
Condiţia esenţială pentru angajarea răspunderii contravenţionale este săvârşirea
unei contravenţii. Contravenţia este definită în art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, ca fiind fapta săvârşită cu
vinovăţie care prezintă un pericol social mai redus decât infracţiunea şi care este
prevăzută şi sancţionată prin lege şi alte acte normative ale organelor anume prevăzute
de lege.
Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a
sancţiunii, funcţionarul public se poate adresa cu plângere la judecătoria în a cărei
circumscripţie îşi are sediul autoritatea sau instituţia publică în care este numit
funcţionarul public sancţionat.

RĂSPUNDEREA CIVILĂ

Răspunderea civilă a funcţionarului intervine în situaţia cauzării unor prejudicii

unei terţe persoane printr-o faptă în legătură cu serviciul sau în timpul exercitării
atribuţiilor de serviciu.

Răspunderea civilă a funcţionarului public se angajează:

11
 a) pentru pagubele produse cu vinovăţie patrimoniului autorităţii sau instituţiei
publice în care funcţionează;
b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituţia publică, în calitate de
comitent, unor terţe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi
irevocabile.
Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile
menționate la lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau
instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de
zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată,
iar în situația menționată la lit. c), pe baza hotărârii judecătorești definitive.
Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se
poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile legii.

RĂSPUNDEREA PENALĂ

Acest tip de răspundere a funcţionarilor publici este cea mai gravă formă a
răspunderiişi intervine pentru săvârşirea unor fapte ce prezintă un pericol deosebit şi
care sunt denumite infracţiuni.
Răspunderea funcţionarului public pentru infracţiunile săvârşite în timpul
serviciului sau în legătură cu atribuţiile funcţiei publice pe care o ocupă se angajează
potrivit legii penale.

În cazul în care s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru săvârşirea unei
infracţiuni de natura celor prevăzute la art. 49 lit. h), conducătorul autorităţii sau
instituţiei publice va dispune suspendarea funcţionarului public din funcţia publică pe
care o deţine. În cazul în care un funcţionar public a fost condamnat penal printr-o
hotărâre judecătorească definitivă pentru o infracţiune în legătură cu munca sa,
conducătorul instituţiei publice este obligat să-l destituie din funcţie, aşa cum prevăd
dispozițiile art. 94 din Legea nr.188/1999

LISTĂ DE ABREVIERI
12
1. art. – articol;

2. alin. – alineat;

3. lit. – litera;

4. M. Of. – Monitorul Oficial al României

5. O. G. – Ordonanţă de Guvern;
6. pg. – pagina.

13
 BIBLIOGRAFIE

I. Tratate, monografii, cursuri universitare si alte lucrări de

specialitate

 Drept Administrativ- Curs universitar (Grigore-2023)

 Valerică Dabu, Răspunderea juridică a funcţionarului public, Globul Lex,

Bucureşti
 Cârstea Valentin, Drept Administrativ și Administraţie Publică, Editura Nagard
2014

II. Acte normative

 Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată în

M. Of. nr. 365/29.05.2007;
 Codul Administrativ;

14