IV

TEORIA

RĂSPUNDERII ÎN
DREPTUL
ADMINISTRATIV
 Răspunderea autorităţilor
administraţiei publice
Răspunderea politică a autorităţilor administraţiei publice
 Responsabilitate şi răspundere

 Constituţia României stabileşte răspunderea politică a Guvernului faţă de

Parlament pentru întreaga sa activitate, precizând că “Guvernul răspunde
politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Fiecare
membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalţi membrii pentru
activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia”.
 Moţiunea de cenzură;
 Intrebări şi interpelări.
 Răspunderea juridică a autorităţilor administraţiei publice
 răspunderea de natură politică ≠ răspundere juridică, atunci când prin acte
ilegale, inactivitate sau tăcere ori prin fapte şi operaţiuni materiale ale lor se
produc pagube sau daune cetăţenilor.

 Fundamentarea juridică a obligaţiei pe care o au autorităţile administraţiei

publice de a repara paguba pricinuită şi, prin urmare, a răspunde patrimonial
se regăseşte în conţinutul a trei principale construcţii teoretice juridice, şi
anume: teoria echităţii şi egalităţii în faţa sarcinilor publice, teoria riscului şi
teoria relei funcţionări a autorităţilor administrative.

 Condiţiile în care administraţia publică răspunde patrimonial pentru daunele

cauzate prin actele sale ilegale sunt cele rezultate din prevederile legii
contenciosului administrativ, şi anume :
a) actul administrativ cauzator al daunei să fie ilegal;
b) existenţa unei pagube determinate de actul administrativ ilegal;
c) raportul de cauzalitate dintre actul administrativ şi pagubă;
d) reaua funcţionare a autorităţii administrative şi, prin urmare, culpa
acesteia.
Formele de răspundere specifice dreptului administrativ
Răspunderea administrativ-patrimonială
 Răspunderea administrativ-patrimonială reprezintă o formă a răspunderii
administrative care constă în obligarea statului sau, după caz, a unităţilor
administrativ-teritoriale la repararea pagubelor cauzate unei persoane fizice sau
juridice prin orice eroare judiciară, pentru limitele serviciului public, printr-un act
administrativ ilegal sau prin refuzul nejustificat al administraţiei publice de a
rezolva o cerere privitoare la un drept recunoscut de lege sau la un interes legitim.
 Condiții
 a) existenţa unui serviciu public care prin natura sa conţine riscul producerii
anumitor prejudicii pentru beneficiari;
 b) existenţa unui prejudiciu material sau moral, după caz, al unei persoane fizice
sau juridice;
 c) existenţa unei legături de cauzalitate între utilizarea unui serviciu public care
prin natura sa conţine riscul producerii anumitor prejudicii şi paguba produsă
persoanei fizice sau, după caz, a persoanei juridice.
 Răspunderea administrativ-patrimonială
Angajarea răspunderii administrativ-patrimonială se poate face în trei moduri :
 prin acţiune îndreptată numai împotriva autorităţii pârâte;
 prin acţiune îndreptată exclusiv împotriva funcţionarului public;
 prin acţiune îndreptată concomitent împotriva autorităţilor şi
funcţionarului public.
 Pentru admiterea unei acţiuni de acordare de despăgubiri materiale şi morale
sunt necesare următoarele condiţii speciale:
 Actul atacat, tipic sau asimilat, să fie ilegal;
 Actul atacat să fi cauzat prejudicii materiale sau morale;
 Să existe o legătură de cauzalitate între actul administrativ ilegal şi
prejudiciu;
 Să existe culpa autorităţii publice şi/sau a personalului acesteia.
 Răspunderea solidară a autorităţilor publice şi a funcţionarilor pentru prejudiciile
produse prin actele administrative
Răspunderea administrativ-disciplinară
 Răspunderea administrativ-disciplinară reprezintă o formă a răspunderii
administrative care intervine în cazul săvârşirii unei abateri disciplinare, în sensul
încălcării de către demnitari, funcţionari publici şi asimilaţii acestora a îndatoririlor de
serviciu şi a normelor de conduită obligatorie prevăzute de lege.
 Pentru a se putea invoca răspunderea administrativ-disciplinară, trebuiesc îndeplinite
următoarele condiţii :
 Săvârşirea unei fapte considerată de legea administrativă (dar uneori şi de legea
penală) ca fiind o abatere disciplinară, aceasta dând naştere unui raport sancţionator
fără caracter contravenţional;
 Fapta să fie săvârşită cu vinovăţie, de unde rezultă că răspunderea se întemeiază pe
culpă;
 Prin faptă să se producă o anumită perturbare a vieţii sociale;
 Autorul faptei să aibă capacitate de drept administrativ. Astfel, autorul abaterii
poate fi: o persoană fizică, un funcţionar public, un organism nestatal, un organ al
administraţiei publice;
 Subiectul activ al raportului juridic de tragere la răspundere va fi întotdeauna un
organ al administraţiei publice.
 Sancţiunile care pot fi aplicate în caz de abateri administrativ-disciplinare
îmbracă mai multe modalităţi, cum ar fi :
 a) mustrarea scrisă;
 b) diminuarea drepturilor salariale cu 5 - 20% pe o perioadă de până la 3 luni;
 c) diminuarea drepturilor salariale cu 10 - 15% pe o perioadă de până la un an de zile;
 d) suspendarea dreptului de promovare pe o perioadă de la unu la 3 ani;
 e) retrogradarea într-o funcţie publică de nivel inferior, pe o perioadă de până la un an,
 cu diminuarea corespunzătoare a salariului;
 f) destituirea din funcţia publică.
 Aplicarea sancţiunilor administrativ-disciplinare se realizează conform
unei proceduri. Această procedură este, de regulă, de natură
cvasicontencioasă, şi cuprinde norme referitoare la:
 constatarea faptei, a legăturii de cauzalitate dintre faptă şi rezultatul
vătămător;
 termenele de prescripţie sau de decădere;
 stabilirea organului administraţiei publice competent să constate
săvârşirea abaterii şi să realizeze conţinutul actului de constatare;
 exercitarea căilor de atac;
 modalităţi de executare etc.