UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TÂRGOVIȘTE

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

RASPUNDEREA DISCIPLINARĂ A FUNCȚIONARILOR PUBLICI

REFERAT
La disciplina universitară:

DREPT ADMINISTRATIV 1

AUTOR: Student Anul I ID POPA CLAUDIU

2020

0
 1. NOŢIUNEA DE FUNCŢIONAR PUBLIC

În conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999, modificată şi completată prin Legea nr.
251/2006 „funcţionarul public este o persoană numită în condiţiile legii într-o funcţie publică.
Persoana care a fost eliberată din funcţia publică şi se află în corpul de rezervă al funcţionarilor
publici îşi păstrează calitatea de funcţionar public”. Din această definiţie, vom reţine următoarele
trăsături:
- este o persoană numită în condiţiile legii;
- este titularul unei funcţii publice;
- atribuţiile şi responsabilităţile cu care este investit funcţionarul public reprezintă
competenţa autorităţilor/instituţiei din care face parte;
- este investit cu putere publică;
- atribuţiile şi responsabilităţile sunt predeterminate de lege (nu pot fi negociate,
cesionate sau tranzacţionate);
- ocupantului funcţiei publice în raport cu funcţia ocupată, îi sunt aplicabile cauzele
legale de incompatibilitate, eliberarea, încetarea, suspendarea exerciţiului funcţiei publice se face
de aceleaşi organ care a dispus numirea în funcţia publică.

2. RĂSPUNDEREA ŞI RESPONSABILITATEA FUNCŢIONARILOR PUBLICI

Complexitatea şi diversitatea formelor de manifestare a fenomenului administrativ, în

contextul crizei de autoritate cu care se confruntă viaţa socială românească, coroborată cu
legislaţia incompletă şi ambiguă actuală scot în evidenţă, cu mai mare acuitate, rolul funcţiei şi a
serviciului public, a responsabilităţii juridice în general şi cea a funcţionarului public în special.

Funcţionarea unei administraţii publice, depinde de modul de reglementare şi înfăptuire a

responsabilităţii funcţionarului public deţinător al autorităţii prin funcţia ocupată şi obligat a fi
“servitorul“ acesteia. Nu de puţine ori, de-a lungul istoriei, am putut constata ca în societăţile în
care responsabilitatea juridică, în general, şi a funcţionarului public, în special, nu a fost
reglementată şi garantată, astfel ca au fost periclitate libertatea şi bunăstarea persoanei. Cum
puterile în stat se exercită prin autorităţi, funcţiile publice şi funcţionarii publici, este de înţeles
de ce individul este îndreptăţit să afle care sunt limitele şi responsabilităţile acestei puteri.

1
 3. RESPONSABILITATEA FUNCŢIONARILOR PUBLICI – NOŢIUNE,
PRINCIPII, FORME

O formă a responsabilităţii juridice pe care o deducem din prevederile Legii nr. 188/1999,
este aceea cu privire la raportul dintre funcţionarul de execuţie şi cel de conducere, în exercitarea
îndatoririi de conformitate. Am observat dintr-o analiză sintetică a noţiunii de responsabilitate, că
aceasta fiind într-o strânsă legătură cu răspunderea juridică, apare ori de câte ori suntem în
situaţia unei încălcări a ordinului legii. Aşadar, temeiul pentru atragerea responsabilităţii
funcţionarului public, este chiar săvârşirea unei fapte din comanda autorităţii legitime care atrage
ulterior răspunderea acestuia. În timp ce prescripţia legii este aceea care îngrădeşte sau limitează
libertatea de voinţă şi de acţiune a funcţionarului public, nerespectarea raportului său de
funcţiune datorată comenzii autorităţii, poate atrage răspunderea sa juridică, în formele prevăzute
de lege. Acesta este motivul pentru care funcţionarul are obligaţia de a motiva în scris refuzul
îndeplinirii dispoziţiei primite.

4. RĂSPUNDEREA DISCIPLINARĂ

Pentru a crea un regim diferit faţă de răspunderea disciplinară proprie angajaţilor în care
dreptul comun este Codul Muncii şi Legea nr. 1/1970, statutul cuprinde, pentru prima oară în
legislaţia aplicabilă funcţionarului public, o enunţare a faptelor care constituie abateri
disciplinare. De asemenea, sancţiunile disciplinare proprii funcţionarului public, sunt prevăzute
distinct ca şi întreaga procedură de declanşare a răspunderii sub această formă juridică. Tot ca o
notă specifică, reţinem împărţirea atributelor între funcţionarii publici de conducere şi
conducătorul autorităţii, cu privire la stabilirea şi aplicarea unei sancţiuni disciplinare, în sensul
că, pentru abaterile de mai mică gravitate, care atrag sancţiuni nepecuniare măsura să poată fi
aplicată de conducătorul direct. O altă inovaţie în materia răspunderii disciplinare a
funcţionarului public, este înfiinţarea comisiei de disciplină, abilitată să cerceteze şi să propună
conducătorul autorităţii, sancţiunea aplicabilă.
Legea nr. 251/2006 de modificare a Legii nr. 188/1999, precizează cu privire la comisia
de disciplină, următoarele: pentru analizarea faptelor sesizate ca abateri disciplinare şi
propunerea sancţiunii disciplinare aplicabile funcţionarilor publici din autorităţile sau instituţiile

2
publice se constituie comisii de disciplină. Din comisia de disciplină face parte şi un reprezentant
al organizaţiei sindicale reprezentative sau, după caz, un reprezentant desemnat prin votul
majorităţii funcţionarilor publici pentru care este organizată comisia de disciplină, în cazul în
care sindicatul nu este reprezentativ sau funcţionarii publici nu sunt organizaţi în sindicat.
Comisia de disciplină poate desemna unul sau mai mulţi membri şi, după caz, poate solicita
compartimentelor de control din cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice să cerceteze faptele
sesizate şi să prezinte rezultatele activităţii de cercetare. Comisia de disciplină pentru înalţii
funcţionari publici este compusă din 5 înalţi funcţionari publici, numiţi prin decizia
primuluiministru, la propunerea ministrului administraţiei şi internelor. Modul de constituire,
organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină, precum şi componenţa, atribuţiile, modul de
sesizare şi procedura de lucru ale acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea
Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Potrivit prevederilor Legii nr. 188/1999 modificată şi completată, încălcarea cu vinovăţie
de către funcţionarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcţiei publice pe care o deţine şi a
normelor de conduită profesională şi civică prevăzute de lege, constituie abatere disciplinară şi
atrage răspunderea disciplinară a acestora. Constituie abatere disciplinară, următoarele fapte:
a) întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;
b) neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor;
c) absenţe nemotivate de la serviciu;
d) nerespectarea în mod repetat a programului de lucru;
e) intervenţiile sau stăruinţele pentru soluţionarea unor cereri în afara cadrului legal;
f) nerespectarea secretului profesional sau a confidenţialităţii lucrărilor cu acest caracter;
g) manifestări care aduc atingere prestigiului autorităţii sau instituţiei publice în care îşi
desfăşoară activitatea;
h) desfăşurarea în timpul programului de lucru a unor activităţi cu caracter politic;
i) refuzul de a îndeplini atribuţiile de serviciu;
j) încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi, conflicte de
interese şi interdicţii stabilite prin lege pentru funcţionarii publici;
k) alte fapte prevăzute ca abateri disciplinare în actele normative din domeniul funcţiei
publice şi funcţionarilor publici.
Pentru săvârşirea faptelor de mai sus, funcţionarii publici pot fi sancţionaţi astfel:

3
 a) mustrare scrisă;
b) diminuarea drepturilor salariale cu 5-20%, pe o perioada de până la 3 luni;
c) suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, după caz, de promovare
în funcţia publica pe o perioada de la 1 la 3 ani;
d) retrogradarea în treptele de salarizare sau retrogradarea în funcţia publică pe o
perioada de până la un an;";
e) destituirea din funcţia publică. La individualizarea sancţiunii disciplinare se va ţine
seama de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârşita,
gradul de vinovăţie şi consecinţele abaterii, comportarea generală în timpul serviciului a
funcţionarului public, precum şi de existenţa în antecedentele acestuia a altor sancţiuni
disciplinare care nu au fost radiate în condiţiile prezentei legi.
Sancţiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 1 an de la data sesizării comisiei
de disciplină cu privire la săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data
săvârşirii abaterii disciplinare. În cazul în care fapta funcţionarului public a fost sesizată ca
abatere disciplinară şi ca infracţiune, procedura angajării răspunderii disciplinare se suspendă
până la dispunerea neînceperii urmăririi penale, scoaterii de sub urmărire penală ori încetării
urmăririi penale sau până la data la care instanţa judecătoreasca dispune achitarea sau încetarea
procesului penal. Pe perioada cercetării administrative, în situaţia în care funcţionarul public care
a săvârşit o abatere disciplinară poate influenţa cercetarea administrativa, conducătorul autorităţii
sau instituţiei publice are obligaţia de a interzice accesul acestuia la documentele care pot
influenţa cercetarea sau, după caz, de a dispune mutarea temporară a funcţionarului public în
cadrul altui compartiment sau altei structuri a autorităţii ori instituţiei publice.
Sancţiunea disciplinară prevăzută la lit. a) (mustrare scrisă) se poate aplica direct de către
persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică. Toate celelalte sancţiuni
disciplinare se aplică de persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică, la
propunerea comisiei de disciplină.
Sancţiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei
săvârşite şi după audierea funcţionarului public. Audierea funcţionarului public trebuie
consemnată în scris, sub sancţiunea nulităţii. Refuzul funcţionarului public de a se prezenta la
audieri sau de a semna o declaraţie privitoare la abaterile disciplinare care i se impută se
consemnează într-un proces-verbal.

4
 Funcţionarul public nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de
contencios administrativ solicitând anularea sau modificarea ordinului sau a dispoziţiei de
sancţionare.
Evidenţa situaţiei disciplinare a funcţionarilor publici este reflectată de cazierul
administrativ, act eliberat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, şi care cuprinde
sancţiunile disciplinare aplicabile funcţionarilor publici şi care nu au fost radiate în condiţiile
legii.
Cazierul administrativ se eliberează la solicitarea funcţionarului public interesat, a
conducătorului autorităţii sau instituţiei în care îşi desfăşoară activitatea, a preşedintelui comisiei
de disciplină şi a altor persoane prevăzute de lege.
Cazierul judiciar este necesar în cazul desemnării funcţionarului public ca membru al
unei comisii de concurs, pentru recrutarea funcţionarilor publici, sau în calitate de preşedinte sau
membru al comisiei de disciplină, sau al comisiei paritare, pentru ocuparea unei funcţii publice
corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici sau funcţionarilor publici de conducere şi
în alt4e cazuri prevăzute de lege.
Sancţiunile disciplinare se radiază de drept, după cum urmează:
a) în termen de 6 luni de la aplicare, sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 65 alin. (3)
lit. a);
b) în termen de un an de la expirarea termenului pentru care au fost aplicate, sancţiunile
disciplinare prevăzute la art. 65 alin. (3) lit. b)-d);
c) în termen de 7 ani de la aplicare, sancţiunea prevăzută la art. 65 alin. (3) lit. e)
Radierea sancţiunilor disciplinare prevăzute la alin. (1) lit. a) si b) se constată prin act
administrativ al conducătorului autorităţii sau instituţiei publice.

Bibliografie
Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici.
Legea nr.7/2004 privind Codul de conduita a functionarilor publici.
Hotararea Guvernului nr.1344/2007 privind normele de organizare si functionare a
comisiilor de disciplina.
Hotararea Guvernului nr.833/2007 privind normele de organizare si functionare a
comisiilor paritare si incheierea acordurilor colective.