Răspunderea administrativ-disciplinară

Răspunderea disciplinară reprezintă o formă a răspunderii administrative care intervine în cazul

săvârşirii unei abateri disciplinare de către funcţionarul public. Dar, pentru că această formă de
răspundere să se declanşeze, trebuie că funcţionarul să săvârşească o abatere disciplinară.
Această abatere disciplinară este o faptă săvârşită cu vinovaţie ce constă într-o acţiune sau
inacţiune prin care se încalcă obligaţiile de serviciu care rezultă din normele legale,
regulamentul intern şi dispoziţiile legale ale organului ierarhic.

Codul administrativ a elaborat o listă exhaustivă cu fapte ce reprezintă abateri disciplinare, listă
ce o regăsim în art. 492 conform căruia: “constituie abateri disciplinare următoarele fapte:
întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor; neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor;
absenţa nemotivată de la serviciu; nerespectarea programului de lucru; intervenţiile sau
stăruinţele pentru soluţionarea unor cereri în afara cadrului legal; nerespectarea secretului
profesional sau a confidenţialităţîi lucrărilor cu acest caracter; manifestări care aduc atingere
prestigiului autorităţîi sau instituţiei publice în care funcţionarul public îşi desfăşoară
activitatea; desfăşurarea în timpul programului de lucru a unor activităţi cu caracter politic;
refuzul nemotivat de a îndeplini atribuţiile de serviciu; refuzul nemotivat de a se supune
controlului de medicina muncii şi expertizelor medicale că urmare a recomandărilor formulate
de medicul de medicina muncii, conform prevederilor legale; încălcarea prevederilor referitoare
la îndatoriri şi interdicţîi stabilite prin lege pentru funcţionarii publici, altele decât cele
referitoare la conflicte de interese şi incompatibilităţi; încălcarea prevederilor referitoare la
incompatibilităţi dacă funcţionarul public nu acţionează pentru încetarea acestora într-un
termen de 15 zile calendaristice de la data intervenirii cazului de incompatibilitate; încălcarea
prevederilor referitoare la conflicte de interese; alte fapte prevazute că abateri disciplinare în
actele normative din domeniul funcţiei publice şi funcţionarilor publici sau aplicabile acestora. ”

În situaţia în care o faptă a fost sesizată că abatere disciplinară dar este şi o infracţiune,
procedura disciplinară se suspendă până la dispunerea clasării dosarului ori renunţării la
urmărirea penală sau până la data la care instanţa dispune achitarea, renunţarea la aplicarea
pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau încetarea procesului penal - este cea ce se numeşte
penalul ţine în loc disciplinarul, în acelaşi mod, în care ţine în loc şi civilul, nefiind posibil
cumulul celor două tipuri de răspundere simultan ci doar subsecvent.

Sancțiunile disciplinare ce intervin, în cazul săvârșirii uneia dintre abaterile prevazute de art.
492 alin.(2) sunt: mustrarea scrisă;diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioadă de
până la 3 luni; diminuarea drepturilor salariale cu 10-15% pe o perioadă de până la un an de
zile; suspendarea dreptului de promovare pe o perioadă de la unu la 3 ani; retrogradarea într-o
funcţie publică de nivel inferior, pe o perioadă de până la un an, cu diminuarea
corespunzătoare a salariului; destituirea din funcţia publică.

1
În aplicarea unei sancţiuni disciplinare se va ţine cont de cauzele şi gravitatea abaterii
disciplinare, de împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, de forma de vinovaţie a autorului
şi de consecinţele abaterii, de comportarea generală în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi,
după caz, de existenţa în antecedentele acestuia a altor sancţiuni administrativ-disciplinare care
nu au fost radiate în condiţiile legii.

Dacă avem un funcționar public ce a săvârșit mai multe abateri disciplinare, în acelaşi timp sau
într-un interval de timp relativ scurt, el va fi cercetat disciplinar pentru un posibil concurs de
abateri disciplinare, însă va fi sancţionat doar pentru cea mai grava dintre ele.

În toate cazurile, cu excepția mustrării scrise, aplicarea sancţiunii disciplinare presupune o

cercetare prealabilă a faptei şi o audiere a funcţionarului respectiv. În ceea ce privește
mustrarea scrisă ce e echivalentul avertismentului scris, că în cazul salariaților, aceasta se poate
acorda fără o cercetare prealabilă a funcţionarului public, în mod direct de către conducătorul
instituţiei publice.

Prin excepție, destituirea din funcţie se poate dispune direct de către conducătorul instituţiei
publice fără să fie nevoie să se realizeze o cercetare prealabilă, doar în situaţia în care există un
motiv legal de incompatibilitate şi funcţionarul public nu acţionează pentru încetarea lui în
termen de 15 zile calendaristice de la data intervenirii lui.

Cu privire la procedura disciplinară, competența de a cerceta și de a propune sancțiuni

disciplinare funcționarilor publici și de a sesiza autoritățile responsabile de asigurarea
integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice aparține comisiilor de disciplină.

Orice procedură prealabilă de cercetare a funcţionarilor publici trebuie să se bazeze pe o serie

de principii, precum: prezumţia de nevinovaţie; dreptul la apărare, pe de o parte, în comisia de
disciplină se regăseşte cel puţin un reprezentant al sindicatului reprezentativ sau după caz un
reprezentant desemnat prin votul majorităţîi funcţionarilor publici, iar pe de altă parte
funcţionarul poate fi însoţit de un avocat conform opţiunii sale cu respectarea confidenţialităţîi
datelor şi informaţiilor; celeritatea procedurii disciplinare, funcţionarul public va trebui să fie
convocat şi cercetat într-un termen rezonabil, iar sancţiunea disciplinară se aplică în termen de
6 luni de la sesizarea comisiei de disciplină dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârşirii
abaterii disciplinare; legalitatea răspunderii, întrucât răspunderea disciplinară nu poate opera
decât în cazurile prevazute de lege, în limitele stabilite de aceasta şi conform unei anumite
proceduri; proporţionalitatea, ce presupune asigurarea unui raport corect între abaterea
disciplinară şi sancţiunea aplicată; pe de o parte, la individualizarea sancţiunii trebuie să se ţină
cont de cauzele şi gravitatea abaterii, împrejurările în care a fost săvârşită, gradul de vinovaţie,
consecinţe, comportamentul general al funcţionarului, antecedentele acestuia, iar pe de altă

2
parte, potrivit art. 492 alin. (4) din Codul administrativ sunt reglementate, expres, care sunt
sancţiunile pentru care poate opta comisia de disciplină în fiecare caz în parte. Astfel:

a) pentru abaterile disciplinare prevazute la alin. (2) lit. a), b) şi d), se aplică una dintre
sancţiunile disciplinare prevazute la alin. (3) lit. a) sau b);
b) pentru abaterile disciplinare prevazute la alin. (2) lit. c) se aplică una dintre
sancţiunile disciplinare prevazute la alin. (3) lit. b)-f);
c) pentru abaterile disciplinare prevazute la alin. (2) lit. e)-h), se aplică una dintre
sancţiunile disciplinare prevazute la alin. (3) lit. c)-f);
d) pentru abaterile disciplinare prevazute la alin. (2) lit. i)-k) şi m), se aplică una dintre
sancţiunile disciplinare prevazute la alin. (3);
e) pentru abaterile disciplinare prevazute la alin. (2) lit. l), se aplică sancţiunea
disciplinară prevazută la alin. (3) lit. f), în condiţiile prevazute la art. 520;
f) pentru abaterile disciplinare prevazute la alin. (2) lit. n), se aplică una dintre
sancţiunile disciplinare prevazute la alin. (3).

Cercetarea disciplinară a funcţionarului public cuprinde o serie de etape . Prima etapă vizează
convocarea funcționarului. Acesta are obligația de a se prezenta în data, ora şi locul unde se va
desfăşura cercetarea prealabilă, cu toate că este o obligație refuzul de a se prezenta la
cercetare nu va reprezenta o abatere, dar cercetarea disciplinară va continua în lipsă iar
funcţionarul îşi va asuma practic, aplicarea sancţiunii.

Cea de a doua etapă este marcată de momentul administrării de probe, aceste probe fiind
administrate atât de către organul de cercetare care va descrie fapta săvârşită de funcţionar
care reprezintă abatere disciplinară şi va motiva de ce a ales să îl sancţioneze pe acesta, cât și
de către funcționarul public. De asemenea, comisia de disciplină poate să solicite
compartimentelor de control din cadrul instituţiei să cerceteze fapta sesizată şi să prezinte
concluziile.

Audierea funcţionarului se consemnează, în scris, si reprezintă în mod obligatoriu o parte

importantă a cercetării disciplinare, fiind și ultima etapă. Lipsa audierii funcţionarului sau
consemnării în formă scrisă duce la nulitatea absolută a cercetării prealabile.

Comisia poate opta, la finalul cercetării, pentru clasarea sesizării, atunci când se constată că nu
a fost săvârşită o abatere disciplinară sau pentru propunerea de sancţionare disciplinară a
funcţionarului public în condiţiile prevazute de lege.

3
Bibliografie

1. Codul Administrativ
2. Apostol Tofan Dana(2017) Drept administrativ, vol. II, Ediția 4. București; C. H. Beck
3. Iorgovan Antonie (2005) Tratat de drept administrativ, vol. I-II, Ed. București; All
Beck