Universitatea “ Ştefan cel Mare” din Suceava

Facultatea de Inginerie Alimentară

Program de studii: Ingineria produselor alimentare

Regimul juridic al contravențiilor

Student:
 Legea contravențională

Legea contravențională apară valorile sociale, care

nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie
contravenție fapta savarsită cu vinovație, stabilită si
sancționată prin lege, ordonanță, prin hotarare a
Guvernului sau, după caz, prin hotarare a consiliului
local al comunei, orasului, municipiului sau al
sectorului municipiului Bucuresti, a consiliului judetean
ori a Consiliului General al Municipiului Bucuresti.
 Sancțiunile contravenționale sunt principale și complementare.

Sancțunile contravenționale principale sunt:

a)avertismentul;
b)amenda contravențională;
c)prestarea unei activițăti in folosul comunității.

Sancțiunile contravenționale complementare sunt:

a)confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții;

b)suspendarea sau anularea, dupa caz, a avizului, acordului sau a autorizatiei de exercitare
a unei activități;
c)inchiderea unitatii;
d)blocarea contului bancar;
e)suspendarea activității agentului economic;
f)retragerea licentei sau a avizului pentru anumite operațiuni ori pentru activități de
comert exterior, temporar sau definitiv;
g)desființarea lucrărilor și aducerea terenului in starea initială.
 Contravenția se constată printr-un proces-verbal incheiat de persoanele
anume prevăzute in actul normativ care stabilește și sanctionează contravenția,
denumite in mod generic agenti constatatori. Printre cauzele de ineficacitate
ale titlului constatator al contraventiei se numără:

• aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie în termen de 6 luni

de la data savârșirii faptei.

• executarea sanctiunilor contraventionale se

prescrie dacă procesul-verbal de constatare a
contraventiei nu a fost comunicat
contravenientului în termen de cel mult două luni
de la data aplicării sanctiunii.
1. Principiul legalității sancțiunii contravenționale

Acesta rezultă atât din dispozițiile art. 1 şi art. 2 din ordonanță,

cât şi din dispozițiile art. 5, care stabilesc lista sancțiunilor
complementare. Principiul impune două tipuri de obligații:
unele care apasă asupra organelor care reglementează înmateria
contravențiilor, enumerate în art. 2 din ordonanță, altele care
apasă asupra organului ce aplică sancțiunile contravenționale.

a) În raport de organele ce au competența de a stabili

contravenții prin acte normative, problema principală priveşte
dispozițiile alin. (4) din art. 5, care permit ca prin legi speciale
să se poată stabili şi alte sancțiuni principale sau complementare
în afara celor enumerate în cuprinsul art. 5
b) În raport de organele ce aplică sancțiunea
contravențională, principiul legalității le impune nu doar să
aplice una dintre sancțiunile generale cuprinse în art. 5 din
ordonanță, ci să aplice una dintre sancțiunile stabilite pentru
contravenția pe care o sancționează. De asemenea, sancțiunea
aplicată trebuie să se încadreze între limitele prevăzute pentru
fapta respectivă, nefiind posibile nici urcarea peste maximul
stabilit şi nici coborârea sub minimul legal.
 2.Principiul proporționalității

a) Domeniul de aplicare: la stabilirea, respectiv la aplicarea sancțiunilor

contravenționale. Cuprins în alin. (5) şi (6) ale art. 5 din ordonanța comentată,
acest principiu îşi are originea în dispozițiile art. 53 din Constituție, care permit
limitarea exercițiului unor drepturisau libertăți fundamentale numai în măsura în
care o astfel de limitare este necesară într ‑o societate democratică şi este
proporțională cu situația care a determinat ‑o. Orice sancțiune contravențională, la
fel ca şi una penală implică restrângerea unor drepturisau libertăți, astfel
încâtstabilirea şi aplicarea unei sancțiuni contravenționale trebuie să se realizeze
astfel încât să fie proporționale cu fapta comisă de contravenient.
b) Criterii de apreciere. În aprecierea gravității fapteitrebuie
avute în vedere mai multe criterii ce țin de starea de fapt şi care
pot indica un grad mai ridicat sau mai redus de periculozitate
socială a faptei. Primul dintre acestea este, în mod evident,
gradul de culpabilitate a contravenientului, fiind evident că
fapta unei persoane ce are discernământ diminuat este mai puțin
gravă decât a celui cu discernământ complet.

c) Principiul proporționalității şi sancțiunile „prea blânde”. Deşi, în

general, principiul proporționalității este analizat din perspectiva
contravenientului, în sensul că interzice aplicarea unei sancțiuni prea
grave, el poate fi privit şi din alte puncte de vedere. Astfel, într‑o cauză
relativ celebră judecată de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene,
aceasta a hotărât că dreptul european se opune unei reglementări care, în
cazul constatării unei contravenții constând în discriminarea pe motiv de
orientare sexuală, nu permite decât aplicarea sancțiunii avertismentului,
dacă o asemenea discriminare nu este sancționată în condiții de fond şi de
procedură care conferă sancțiunii un caracter efectiv, proporțional şi
disuasiv.
Căile de atac împotriva sancţiunilor contravenţionale

Căile de atac în materia răspunderii contravenţionale sunt reglementate în capitolul al IV-

lea al ordonanţei, soluţiile aduse de aceasta în domeniu fiind calificate ulterior în doctrină ca
cele mai realizate din punctul de vedere al principiilor juridice şi al exigenţelor privind
democratismul înfăptuirii actului de justiţie contravenţională. Calea tradiţională de atac în
materie contravenţională este plângerea, deoarece, în această materie, potrivit legislaţiei
anterioare, nu se putea vorbi de o judecată în prima instanţă, pentru ca exercitarea căii de atac
să poată fi denumită recurs ori apel13 . Plângerea era privită ca o cale devolutivă de atac, prin
care se ataca la judecătorie o hotărâre dată de un organ administrativ cu caracter jurisdicţional
sau un act administrativ în cazurile precizate în legi speciale. În unele acte normative, se mai
prevede posibilitatea ca împotriva hotărârii judecătoreşti de aplicare a sancţiunii,
contravenientul să ceară reexaminarea cauzei în termen de 24 de ore de la pronunţare, dacă a
fost prezent la dezbateri, sau de la comunicare, dacă a lipsit.
Particularităţi privind constatarea şi aplicarea sancţiunilor
contravenţionale în diferite domenii

Domeniile de acțiune ale contravențiilor sunt mai extinse și mai variate decât
cele ale infracțiunilor. Dacă în cazul infracțiunilor valorile sociale apărate sunt cele
esențiale14 societății, în cazul contravențiilor valorile sociale sunt diversificate cu
grad mai redus de importanță, dar care completează valorile sociale principale ale
societății. Contravenţiile la regimul construcţiilor sunt prevăzute în Legea nr.
50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcţii. Potrivit art. 7 din această lege,
organele de control ale consiliilor judeţene şi ale primăriilor au obligaţia de a urmări
respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcţii în
cadrul unităţilor lor administrativ teritoriale, potrivit competenţelor de emitere a
autorizațiilor de construire/desfiiţare.
Cauze care exclud executarea sancţiunilor contravenţionale

Una din cauzele care exclud executarea sancțiunilor contravenționale o reprezintă

prescripția. O.G. nr. 2/2001 reglementează două categorii de prescripţii: cea a aplicării
sancţiunii şi cea a executării sancţiunii. Unii autori consideră că, alături de aceste două
prescripţii, există şi o „prescripţie a constatării contravenţiei care este prevăzută în alte
acte normative. În cazul sancţiunilor contravenţionale ce reprezintă creanţe bugetare,
executarea sancţiunii se stinge dacă debitorul contravenient este insolvabil. Întradevăr, în
baza art. 131 din O.G. nr. 61/2002, obligaţiile bugetare urmărite de organele de
executare pot fi scăzute din evidenţa acestora în cazul în care debitorul respectiv se
găseşte în stare de insolvabilitate. Graţierea este un act de clemenţă, edictat din raţiuni de
politică juridică, prin care se stinge executarea unei sancţiuni penale sau
contravenţionale, ori se comută în una mai uşoară. Aşadar, graţierea apare ca o iertare a
unei persoane de executarea unei sancţiuni .
 Agenția Națională de Colectare a Amenzilor

Agenția Națională de Colectare a Amenzilor este o instituție publică cu

personalitate juridică, în subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală,
care își desfășoară activitatea în domeniul colectării amenzilor rutiere.
Actualmente, în subordinea ANAF funcționează Direcția Generală Antifraudă
Fiscală, structură fără personalitate juridică, și Direcțiile Regionale ale Finanțelor
Publicei, ca instituții publice cu personalitate juridică. Plasarea acestei agenții în
sistemul legislativ a fost determinată de competențele pe care trebuie să le
îndeplinească personalul care își desfășoară activitatea pe linia colectării
amenzilor și totodată o compatibilitate legislativă. Atribuțiile agenției sunt
concentrate pe obiectivul principal, respectiv colectarea amenzilor, ca sancțiuni
contravenționale la regimul rutier, la bugetul local.
Atribuții privind cooperarea internațională:

- asigură recuperarea de la persoane juridice sau fizice cu domiciliul sau

reședinta în țările Uniunii Europene a amenzilor ca sancțiuni contravenționale
aplicate în România și, la cerere, recuperarea sumelor provenite din amenzi
prin care au fost sancționați cetățenii români în țările Uniunii Europene;
- armonizarea legislației interne cu cea europeană pe linia colectării amenzilor,
cerință indezirabilă ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană;
- în calitate de actor al relațiilor internaționale agenția va participa la procesul
decizional european, promovând propriile idei și interese pe linia recuperării
amenzilor;
 CONCLUZII

• Pe lângă modificarea sistemului legislativ în materie contravențională, se

impune apariția unui organ specializat cu rol în coordonare și gestionare
a acestei etape, respectiv executarea contravențiilor, dar și cu rol de
reprezentare a statului în materie contravențională în cadrul cooperării
internaționale.

• Agenția Națională de Colectare a Amenzilor este o instituție publică cu personalitate

juridică, în subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care își desfășoară
activitatea în domeniul colectării amenzilor rutiere. Această idee, a fost dezvoltată și sub
aspectul procedurilor de executare, care însă, pentru început trebuie să se focuseze doar
pe amenzile rutiere, aplicate pentru sancțiuni la regimul rutier.
 Bibliografie

https://
www.juridice.ro/wp-content/uploads/2014/02/Teza-CATANA-REZUMAT-s
ite.pdf

https://www.raspunsurijuridice.ro/regimul-juridic-al-contraventiilor/

https://www.hamangiu.ro/upload/cuprins_extras/regimul-juridic
-al-contraventiilor-og-nr-22001-comentata-editia-a-4-a-extras.p
df